147 matches
-
CDE 111”. Apelându-se iarăși la păcătoasa „muncă de lămurire”, responsabilii se lăudaseră că reușiseră să Îndrume În munca productivă câțiva oameni: „10 evrei plasați la șantierul de construcții din localitate ca muncitori necalificați (subl.ns); 9 evrei plasați la Aprozar ca muncitori necalificați la conservarea legumelor și zarzavaturilor”. Deci, se putea și așa! Responsabila cu cultura din cadrul CDE Huși căuta să-și deruteze colegii și șefii ortografiindu-și numele când Weigreih, când Waigraih și, mai nou În „Raportul de
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
destul de interesantă în Statele Unite - faptul că o mare parte a țării a fost transformată în spațiu de parcare. Clădirile pot fi reamenajate pentru o multitudine de utilizări. Un magazin de haine se poate transforma în magazin de electronice sau în aprozar, putând fi transformat chiar și în spațiu pentru birouri. Însă pentru câmpiile imense de asfalt ale Americii este nevoie de ceva mai multă inspirație. Descoperirea noastră că a intra primul în atenția clienților nu este neapărat cel mai bun lucru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1868_a_3193]
-
ocazie! N-am zis "nu"; i-am tot amînat; și-acum îi mai amîn. Parcă nu-mi vine să plec de aici din oraș; e tare comod; cunoștințe la spital, cunoștințe la dispensar, la farmacie, la băcănie, la alimentara, la aprozar... Muntele aproape, autobuzul mă ia din fața blocului și mă lasă în fața combinatului... Aici îmi cunosc meseria, nu trebuie s-o iau de la început... Așa-i și cu Petrică al nostru, oftează Luchian. Știi care a fost chestia cu care i-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pe băț, șlapi în toate culorile, pe arbuștii joși puse la uscare tricouri, maieuri, cămăși, pe taburete, mese de tot felul, biblii, tablouri din acelea mari, înrămate în rame aurii, cu sticlă, Cina cea de taină, roșii, ardei, un întreg aprozar, pe-un grătar se frig mici, bere, casetofoane cu muzică, big mistake, hituri la modă, dar și șlagăre religioase de-o proveniență îndoielnică, colo sus în veșnicii se cântă, un foc de tabără, se frige slănină, suc rece, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și între angajații aceleiași instituții. într-un alt caz un plutonier-major, protejat de șeful direct, îl înjură pe un colonel (p. 135), agresiunile verbale fiind de altfel frecvente. Cei mai bine pregătiți cred că ceilalți sunt buni de vânzători „la Aprozar” (p. 72). Cetățenii obișnuiți au parte și ei de violențe, chiar în afara orelor de program: un securist bate un șef de tren, fiindcă refuză să îi transporte niște saci cu ovăz pentru care nu avea documente (p. 136); mai mulți
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
o marjă de eroare rezonabilă. Se uită că, în realitatea empirică, orice evaluare este însoțită de o eroare (fie că este vorba de fizicianul care în laboratorul său face măsurători cu cele mai sofisticate instrumente, fie de gospodinacare cumpără de la aprozar un kilogram de mere) și, de asemenea, orice acțiune umană de cunoaștere este supusă riscului intervenției unor factori care pot deforma rezultatul vizat. Așadar trebuie reținut faptul că cercetările selective nu posedă nici o însușire misterioasă, că ele sunt intrate - ce
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
Paisie cel Mare. Eliminat din guvern, dar neinclus în succesivele "loturi" de "criminali de război", cel puțin o vreme, Paul Sterian este director al întreprinderii "Textila Română", pînă la naționalizare, ulterior lucrînd ca zilier, contabil, inspector de credite, vînzător la "Aprozar", șef al relațiilor externe la Uniunea Compozitorilor, statistician la Institutul de Geriatrie. Probabil pe la sfîrșitulul anilor '50, a fost arestat și închis la Aiud. E posibil ca motivul să fi fost nu prezența sa în guvernul antonescian, ci legăturile cu
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
în cauză s-a văzut, după arestarea soțului său, scoasă împreună cu cei doi copii din apartamentul închiriat pe bani mulți, după ce i se naționalizase casa, în 1948. De asemenea eliminată din învățămînt, obligată să lucreze în locuri nepotrivite, la un Aprozar, la un depozit în Obor, la Cooperativa „Electrica”, supusă la grele privațiuni materiale: „Puținii bani pe care-i avusesem, mărturisește ea, se topeau văzînd cu ochii. Încep să vînd cu ochii închiși, pe nimic, puținul ce scăpasem”. Nu fără ca exigenții
Un „element dubios by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3056_a_4381]
-
cu frunze și flori de lavanda/ le-am așezat pe etajera din hol (...)/ orchestră exersează vizavi de blocul de beton/ în care locuiesc de douăzeci de ani/ și încântă elită care își cumpără cămășile/ de la magazinele steilmann și castraveții/ de la aprozarul din colț (...)/ aș fi vrut să-i întâlnesc cândva pe mozart pe bach/ pe john lennon/ dar n-am avut norocul acesta/ au murit cu toții." Pe nesimțite, cadrul se schimbă, spre un soi de judecată de apoi, al cărei deznodământ
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
m-a văzut, m-a strigat, eu am mers mai departe în fundul curții unde se găsea casa doamnei U. Dar Aurel a venit după mine și m-a convins să vin și eu la ei. Toată dimineața făcuse coadă la aprozar și reușise să cumpere doi saci de cartofi, unul era pentru noi. Cumpărase și vin alb, și mă invita și pe mine la cartofi fierți, cu unt și pătrunjel. Erau zilele grele care puteau să-și piardă greutatea și să
Frații serafimi by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/10018_a_11343]
-
despre vrăbiile din Balta albă care așteaptă ore întregi firimiturile lîngă blocul în care stă. Sunt unii bătrîni maniaci care le îngrijesc și ele se strîng în jurul lor și discută mult timp între ele ciripind aferate. Pînă vine vînzătorul de la aprozarul din colț să scuture lăzile la tomberoane... Atunci ele se năpustesc asupra resturilor împrăștiate făcînd larmă mare. Vînzătorul stă un timp și le privește; pe urmă își vede de treabă cărînd lăzile goale. Vrăbiile sunt atît de umane, ca bietele
Anchete by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16318_a_17643]
-
foame" Ca să nu murim de foame, am inceput sa cautam alternative prin stațiune (Saturn), dar n-am găsit. Norocul nostru a fost ca, fiind în vecinătatea Mangaliei, care este și oraș, nu doar stațiune, am mai găsit pe-acolo niște aprozare unde stăteam la niște cozi infernale, în plin soare, ca să luăm un kil de struguri (ca să putem lua mai mulți ne așezăm toată familia la coadă, că se dădea un singur kil de persoana). La coadă la bere, 3-4 ore
Epoca de Aur sau viața pe cartelă. Amintiri DRAMATICE din comunism by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/54176_a_55501]
-
și dezvelind o savarină mă pregăteam s-o strecor pe sub mustață agale/ când deodată cu cine credeți că fac cruce în cale:/ un fel de tonetă fardată strident cu gust de bazar/ plină cu oglinzi, furcoaie, scobitori și produse tip aprozar/ maiakuri chiuvete jartele/ tricouri cu moaca lui pele/ prafuri de copt daracuri de lână/ brice invizibile pentru barbă spână" etc. La fel se întâmplă în multe alte cazuri, de fapt, în toate. Când îl imită pe Mircea Dinescu, Liviu Capșa
CINE ESTE LIVIU CAPȘA? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16625_a_17950]
-
Oamenii au visuri, idealuri, au (dacă nu au, fac!) copii, case, proiecte de viitor. Unii râvnesc la posesiunea integrală a ideii, alții se iau de piept cu „absolutul”, se încontrează cu vecinul de la etaj, cu directorul întreprinderii, cu vânzătoarea de la aprozar și... iată drama! Deși nu l-am înscris în acest carusel, omul meu există, există cu adevărat! Dovada? Chiar a doua zi l-am reîntâlnit. Ba și a treia, și a patra, că la un moment eram aproape exasperat. Cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
întâi, a știut totdeauna să nu atace vreun reprezentant al „clasei conducătoare”, ci numai „pături” (dacă muncitorii sunt „clasă”, intelectualii sunt doar o „pătură” care nu prea ține de cald „dictaturii proletariatului”!) și... „cearșafuri”: chelneri și frizeri ciubucari, șefi de aprozar care fură la cântar, profesori care dau preparații fără să declare la fisc câștigurile „ilicite”, academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
pasajele în care se critică „anumite aspecte”, că prea se teme tot timpul „să nu se interpreteze”, Radu Mercea se înroșea de furie, începea să se bâlbâie, riscând o curioasă tiradă despre acțiunile sale de mare „îndrăzneală”: câți responsabili de aprozar destituise prin rubrica Ancheta socială, câți directori de școală schimbase, la câți academicieni dăduse cu „pleaftura”, ce poeți tineri promovase în paginile ziarului. Uita, intenționat sau nu, de cazul tânărului care, după ce debutase cu poezia A răsunat în munți o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
din colaje de prăjitură cu caise și orez cu lapte, presărat generos cu scorțișoară sau dulceață de vișine, din aceea puternic mirositoare a acrișor. Pe strada Peneș Curcanu însă, chiar în capăt, înainte s-o cotești, e un soi de aprozar de la care poți cumpăra orice, mai ales ceea ce nici nu-ți trece prin minte că ți-ar trebui vreodată. Tocmai acest conglomerat de cutii și cu tiuțe îmi salvează serile târzii. Providența sau mai știu eu cine hotărâse totuși ca
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
cu sudoare și fier forjat acoperit cu colant maro ce imită suficient de bine striațiile lemnului, a năvălit Mary Poppins, care stătea în palma lui Sfântul Petru, destul de incomod, deoarece alături, în brazdele palmei, se odihnea și cheia de la lacătul aprozarului de la colțul străzii Peneș Curcanu. Mary Poppins zâmbea belicos, nu se știe de ce, oferindu-mi lapte cald cu miere dintr-o cupă albă în formă de pantof cu toc cui, pantof care mă privea și el cu niște ochi întunecați
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
vizavi de blocul nostru, vedeam mereu câte cinci-șase jerpeliți stând în picioare în jurul unei măsuțe de tablă din fața patiseriei, cu grămezi de sticle cafenii de bere în față, bând și certîndu-se. Mă uitam la ei pe când stăteam la rând la aprozar, și Herman era mereu în mijlocul lor. Cum decăzuse oare în halul acela? Ce viață dusese tânărul ăsta liniștit și prevenitor, de care vecinilor le era milă și nu scârbă, ca de ceilalți de teapa lui? Infirmitatea sa tragică, mai ales
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Când îl vedeam la măsuța din fața patiseriei, bătut de vânturile și praful de pe șosea, cu praf în gene și praf în dinți, dar cu aceiași ochi frumoși de adolescent, vorbind egal și liniștit, eram uimit cum până și vânzătorul de la aprozar, cu mâinile lui mereu murdare de la cartofii plini de pământ, și cel de la chioșcul de ziare, mereu cu borcanul de loz în plic în față și chiar și gospodinele simple ca mama, așteptând la cozi, trăgeau cu urechea către el
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cîteodată-n lift. Pe seară mai ieșea o dată, luînd-o-n direcția opusă, către mult mai strania, pentru mine, zonă de vizavi de Direcția Generală a Miliției, îndepărtată și crepusculară, unde făceam cu mama ultimele cumpărături la ore târzii în alimentara și la aprozarul de-acolo. Când ajungeam la chioșcul rotund de ziare din partea aceea, eram deja la marginea lumii: nu treceam niciodată de el. Cât de des visez și acum acel chioșc, în care vânzătoarea abia dacă se zărea în purpura densă din
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cadă peste ei ca o placă de plumb. Dăduseră atunci drumul la funie și se-mprăștiaseră peste tot, fugind ca nebunii și țipând, ascunzîndu-se până și-n atelierul de reparat televizoare, unde altfel nu intrau niciodată. Herman se-ntorcea de la aprozar cu o plasă-n mână și, trecând prin dreptul Scării 1, văzuse funia descolăcindu-se repede pe asfalt. Lăsase plasa și, din câțiva pași, fusese acolo, sub puțul de beton. Apucase funia în ultimul moment, și greutatea băiatului ce cădea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vei fi În clasa a cincea. În loc să te bucuri ești necăjit. Vii pe strada Avrig și te gândești unde este lumea aia frumoasă de la radio și televior, unde se ascunde ea de vreme ce pe stradă nu se vede deloc, nici la aprozar, nici la alimentara, nici pe bulevard, nici În curtea fabricii de limonadă, nici la halele Obor. Să fie oare pe acolo pe la turnul parașutiștilor? Doar așa din când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
școala lui este undeva departe, mergi cu tramvaiul șase stații spre Malaxa, că și el te-a văzut când plecai la școală, școala ta este undeva lângă liceul Mihai Viteazul, și că te-a mai văzut odată când veneai de la Aprozar cu niște struguri În plasă și cum Îți cădeau boabe. Călin Îți povestește despre finala campionatului mondial de fotbal din Suedia dintre echipele Suediei și Braziliei, despre Pele și Vava, Îți povestește despre un unchi care este profesorul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mișcare dinții batozei! Găzăria a fost demolată și În locul ei se află un bloc cu opt etaje, la parterul căruia, deserveau populația un magazin de geamuri, oglinzi și rame, centrul I.D.E.B., Loto-Prono-sport, o mercerie, cofetăria și, lângă centrul de carne, aprozarul. Blocul din această piațetă se continuă cu altele aflate de o parte și de alta a bulevardului ce ducea la Gara de Nord și la Athené Vergu, actualul cinematograf „Munca”. În fața blocului cu opt etaje, peste șinele de tramvai, cam În dreptul cofetăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]