11,785 matches
-
al lui Papini vinde, dar nu se sinucide, deci se abate de la legenda biblică din Evanghelia după Matei (XXVI și XXVII, 3-6), singura care istorisește și căința prin autosuprimare. Discursul scriitorului avea o altă țintă morală, se adresa omului modern apt numai pentru trădare. în schimb, de la Luca (XXII, 3) Papini și-a extras ispititorul ("Dar a intrat satana în Iuda..."), spre a-l folosi ca instrument provocator într-o excepțională analiză psihologică. Forța obscură, misterios întruchipată, nu-l ura atât
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
așezăm pe taburete și, în timp ce urmărim emoționați pe Antena 1 emisiunea "Folclorul contraatacă", constatăm bucuroși că această televiziune se află sub imperiul aceluiași jurământ, ca și B1 Tv, în care se prevede, probabil, punerea în circulație a unor termeni noi, apți să îmbogățească și, în același timp, să individualizeze patrimoniul lingvistic autohton, dar și pentru păstrarea și conservarea ființei noastre naționale la intrarea în UE. Astfel, prezentatoarea Andreea Bănică ne informează la un moment dat că îmbrăcații în superbe costume naționale
Poetul C.Haralampy și Monstrul din Montreal by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12458_a_13783]
-
cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică a
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
sînt permanent confruntate între ele și determinate să se argumenteze, să se dezvăluie și să se susțină reciproc. Aceste componente ale artistului seamănă perfect, în manifestarea lor vie, cu statutul puterilor într-o societate democratică - simultan separate și interdependente, adică apte mereu de acțiune independentă și neviciată, dar în așa fel dozate încît echilibrul este mereu stabil și nu creează premise pentru abuz. Privit dintr-o astfel de perspectivă cumulativă � istorică, filosofică, teoretică și practică � Paul Klee iese permanent divers și
Trei ipostaze ale absolutului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12476_a_13801]
-
gâdile îtelectual?" (fanclub.ro); ,sună îtelectual, nu-i așa?" (onlinesport.ro). Forma evocă limbajul incult, pronunțarea neglijentă - cu intenția comică de a crea un contrast cu conceptul însuși de intelectual, perceput într-o anume ambivalență: în principiu pozitiv, dar uneori apt de a primi interpretări ironice. Forma trunchiată indică o folosire din afară, din perspectivă ne-intelectuală, cu o dublă posibilitate de interpretare: ca admirație prost formulată dar și ca expresie a unui dispreț direct. Telectual apare, cu sau fără apostrof
Telectuali by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12492_a_13817]
-
de la Londra din 1883 care acordă orașului statutul juridic de porto franco. Apar instituții noi, se vorbesc nenumărate limbi, se construiesc biserici, spitale, școli și se amenajează, inevitabil, cimitire. Statisticile premergătoare primului război mondial consemnează o structură demografică și lingvistică aptă să argumenteze existența indubitabilă a miticului turn Babel. Dintr-un număr de 4913 locuitori, 2056 erau greci, 803 români, 601 ruși, 444 armeni, 268 turci, 211 austrieci, 173 evrei, 177 albanezi, germani, italieni, francezi, polonezi, muntenegreni, danezi etc. etc. Apoi
Sulina, un oraș adormit între ape by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11416_a_12741]
-
mărturia" și despre care toată lumea știe că a trăit pentru literatură, pentru cea română, pentru cea universală, pentru literaturile neolatine, pentru literatura italiană. L-am cunoscut pe Marian Papahagi din 1976, în ambianța "Echinox"-ului de la Cluj, unde "creștea" tineri apți să ilustreze literatura română, s-o cunoască, s-o înțeleagă, s-o perpetueze. În același timp, preț de vreo două decenii, înainte de a reînvia studiile de italienistică la Cluj (fapt petrecut după 1989), Marian Papahagi a seminarizat și predat literatură
În replică - Mărturie mincinoasă by Ioan-Aurel Pop () [Corola-journal/Journalistic/11480_a_12805]
-
fapte care mi se ascundeau vederii, chiar dacă le presupuneam existența. Aceasta se întâmpla însă mai demult. Azi nu mai sunt atât de sigur că ceea ce văd chiar așa și este și nici nu mai resping ideea existenței ,forțelor din adâncuri", apte să manevreze evenimentele după plac și să le dea alt sens și alt înțeles decât cele proprii, să prefacă albul în negru și ziua în noapte. Dar să nu zăbovesc în generalități. S-a pus la noi, încă din anii
Cine pe cine acuză? by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11489_a_12814]
-
se ascund în dosul scenei, însă care pot contribui neîndoios la buna înțelegere a spectacolului și a personajelor angajate într-însul. Istoria e însoțită de ceea ce francezii numesc la petite histoire, acea savuroasă lume a anecdotelor, cancanurilor, vorbelor de spirit apte a oferi Istoriei cu majusculă sarea și piperul care-i dreg eventualul gust fad. E uimitor cît de multe picanterii a putut înmagazina memoria d-lui Gheran, îndreptîndu-ne gîndul către un alt performer al unei asemenea modalități, Mircea Zaciu în
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
nu se ameliorează cu timpul; iar ceea ce el scrie (indiferent de gen, de specie) dezvăluie o fire făcută din contraste, pendulînd între exaltare și depresie, poartă marca indelebilă a unei personalități agitate, de o sensibilitate maladivă, extrem de vulnerabilă (dar și aptă să răspundă vindicativ). Această natură contradictorie și tulburată (mană cerească pentru psihanaliști!) impresionează prin forță vitală, prin rezistență și prin capacitatea de concentrare; nimeni și nimic nu-l poate opri pe Andersen, nu-l poate întoarce din drum; împotriva piedicilor
Bicentenar Andersen - Cuceritorul by Mihaela Cernăuți-Goro () [Corola-journal/Journalistic/11826_a_13151]
-
făcut școală, dar și paginile de jurnal și corespondența intimă), testimoniile celor care l-au cunoscut, articolele și cărțile care l-au vizat, scrise de-a lungul timpului de discipoli și adversari. Toate oferă nuanțe discrete sau mai puțin discrete, apte să modifice întrucîtva imaginea criticului perpetuată în manualele școlare și în unele istorii literare. Cum arată Maiorescu la capătul cercetării lui Alexandru Dobrescu: o personalitate duală (sigur pe el, olimpian, superior în public, cam dictator în relațiile cu discipolii și
Ce rămîne din Maiorescu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11833_a_13158]
-
destinată spectacolului la care n-ar fi de bonton să te superi: "Sub actualele encomionuri paleologicești la adresa spiritului de finețe, versatilității, omului uliseic, supleții diplomaticești, scopului ce scuză mijloacele istoriale, sub ele, să se ascunză oare un Graeculus, un imoralist apt a ieși din toate încurcăturile mundane grație jocului à deux cotés? Sub metabolele Conului Alecu să se tupileze o figură topologică emblematică și pentru analiștii lacanieni: Banda lui Moebius (cu soluțiile ei de continuitate între interior și exterior, conștient și
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
Jaruzelski, deși acolo lucrurile erau și mai clare, istoricul polonez fiind un fost deținut politic al regimului comunist. Publicarea dialogului dintre Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu este un semn de normalitate și o mare șansă pentru cititorii destupați la minte, apți să analizeze puncte de vedere alternative. Prima calitate a acestei cărți rezidă din chiar faptul că acest dialog a fost posibil. Și Ion Iliescu și Vladimir Tismăneanu ar fi avut toate motivele să evite discuția sau să o amîne pînă
Șocul normalității by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12924_a_14249]
-
Acest poem e noaptea). Însă calea spre unitatea pierdută a lumii implică dificultăți ce nu pot fi depășite decît printr-un șir de probe sacrificiale ori inițiatice. Viața impură, fragmentată, debusolată are nevoie de-o transfigurare, care s-o facă aptă de-a transmite misterul, de-a se manifesta ca o epifanie. Drept care poetul încearcă a o transfera în ritual: „Să mă-nșel eu oare?, mă întrebam privind uneltele cu care/ el și-a făcut dreptate. Vremuri aspre, departe, - toate strînse
Nostalgia unității primordiale by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12952_a_14277]
-
autorului celor «Deux pigeons» ce plus que parfait de l^élégie, cum a botezat-o un cronicar literar modern.” Deci ar fi debarcat pe nisipuri - iubea marea - cu operele lui La Fontaine sub braț. Paradox? Pledoarie în favoarea fabulei, ca gen apt să dea plenar la iveală, în arta poetică jocul subtil al esențelor, sau opțiune pentru poezia pură, de căutat în armonia muzicală a operelor fabulistului? Celui ce i s-ar fi citit în ochi scepticism față de o asemenea alegere, văzută
Ion Pillat ex cathedra by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13063_a_14388]
-
sentimentul că fusese frumoasă pînă mai ieri. Iar asta era perfect adevărat. Urîtă în copilărie, acceptabilă la vremea măritișului, frumoasă ieri, încîntătoare astăzi. Barbara Stevens era una din acele ființe rare pe care esența profundă a naturii lor le face apte de toate transformările, de toate întineririle cu care institutele de frumusețe ademenesc atît de îndrăzneț: înzestrată cu un simț înnăscut al mimetismului, chipul ei putea reproduce cu o tulburătoare precizie expresiile cele mai contradictorii ale oricărei ființe — bărbat, femeie, chiar
Salvador Dalí - Chipuri ascunse by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13046_a_14371]
-
sunt operațiuni generate doar din instinct, din plăcere, din satisfacție imediată. Astfel că, oricine poate să producă un obiect cu pretenție artistică. Oricine se joacă la un computer fără habar de note și principii elementare, preluând niște secvențe preexistente, a apt să nască o piesă sonică. Orice neofit care se consideră balerin e apt să producă, acasă sau pe o scenă, o improvizație de mișcare corporală. Rezultatul după caz, poate fi unul comic, tragic comic, penibil, etc. Dumnezeu știe... Întâmplător, spontaneitatea
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
oricine poate să producă un obiect cu pretenție artistică. Oricine se joacă la un computer fără habar de note și principii elementare, preluând niște secvențe preexistente, a apt să nască o piesă sonică. Orice neofit care se consideră balerin e apt să producă, acasă sau pe o scenă, o improvizație de mișcare corporală. Rezultatul după caz, poate fi unul comic, tragic comic, penibil, etc. Dumnezeu știe... Întâmplător, spontaneitatea pură naște sporadic și rezultate simpatice. Dar expedientele acestea nu provin dintr o
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
din sfera creației serioase, o nostalgie a consistenței pierdute, tentativa de punere a unor elemente tradiționale în contexte inedite. Se degajă intenția revalorificării unor metode, cu scopul de a le filtra și a le distribui în circuite inedite, în perspective apte să declanșeze noi dimensiuni emoționale. Concret, se apelează la varii adaptări, intercorelări, amalgamări, modelări alternative ale unor paradigme. Se recurge la citate, la inserții tematice, la parafraze, la întrebuințarea pe scară largă a polistilismului (la stadiul de parte, ori de
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
acestor daruri, un vas care devine întotdeauna mai mare, în concordanță cu creșterea volumului substanței care este vărsată în el. Pentru că aceasta este μετουσία divinului: Dumnezeu face ca persoana care se împărtășește de μετουσία să devină din ce în ce mai mare și mai aptă de a o primi<footnote Sf. Grigorie de Nyssa, De anima et resurrectione, P. G. XLVI, col. 105AB. footnote>. Așadar, este doctrina gregoriană a participării la Dumnezeu (μετουσία Θεοῦ) similară conceptului de îndumnezeire, dar în termeni de referință mai morali
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
strămoșesc..., în rev. p. 12-13. footnote>. Părinții ne învață că oprirea gustării din pomul cunoștinței nu era absolută sau o oprire de principiu, ci temporară, o amânare pentru vremea când omul, după puterile lui raționale și cognoscibile, avea să fie apt pentru aceasta. Dumnezeu nu i-a oprit omului pentru totdeauna împărtășirea de lume, ci numai până ar fi ajuns să-și stăpânească deplin simțirea prin maturizarea spirituală. Adam era un copil din punct de vedere spiritual. Nu toate mâncărurile sunt
Căderea protopărinţilor în păcat - viziunea spiritualităţii ortodoxe (I). In: Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
sociale a avut loc la finele celei mai mari conflagrații care a zguduit lumea civilizată. Unde ne aflam noi atunci? La sfârșitul anului 1945, România era o țară sărăcită, distrusă de război, de bombardamente, cu o mare parte a populației aptă de muncă pierdută în luptele purtate pe fronturile din est și din vest, cu partide politice puse pe harță și care se luptau pentru putere, o țară aflată sub ocupație militară străină și care avea de plătit uriașe despăgubiri de
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93758_a_95050]
-
diferitele accepțiuni ale unui concept, ei bine toate acestea, și altele legate de această modulare și modelare a gândului și limbajului sunt esențiale și decisive. Nu putem decât să constatăm că filosoficește, limba ar fi fost mult mai modulata și aptă să redea aceste nuanțe conceptuale dacă nu s-ar fi impus, sub influența unor manuale precum acela al lui Maiorescu, sau sub varii considerente, o standardizare, simplificare, minimizare și sărăcire ale vocabularului filosofic. Desigur, nu vreau să susțin că din
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
traduceri din opere filosofice constitutive pentru spiritul filosofic european: Platon, Aristotel, Descartes, Leibniz, Hume, Kant, Hegel, dar și mai aproape de noi, în veacul al douazecelea și începutul celui de-al douăzeci și unulea, Heidegger și Wittgenstein. Limba română este perfect aptă să primească toate aceste opere în structurile și în mediul ei. Așadar, limba română exprimă foarte firesc și natural filosofie de cea mai bună calitate. Aceasta nu ne împiedică, însă, să nu ne întrebăm - reflectând la experiența eminesciana a creării
Cum gândim azi, cu Eminescu, traducerea şi tălmăcirea operelor filosofice? [Corola-blog/BlogPost/93773_a_95065]
-
Elena Ghirvu Călin În aceste momente când Alexandru Vona a părăsit lumea, îmi adun cu greu cuvintele apte să cuprindă regretul acestui rămas bun. A fost prietenul lui Liviu Călin, soțul meu, a fost și prietenul meu. Avea cultul prieteniei, al onoarei, al loialității. A avut și mulți prieteni minunați în România. Spiritual revenise în România, simțea că
In memoriam Al. Vona – Marele invizibil by Elena Ghirvu Călin () [Corola-journal/Imaginative/12334_a_13659]