352 matches
-
să țină pasul. — SÎnt arhitect, Într-un fel, un soi de iubitor de bolți, cred, bîguie el, În timp ce Întregul trup i se relaxează. — Ei, bine, ăsta este rostul arhitecturii, spune ea. Bolta piciorului, lucrul mîinii. Piciorul și unealta, bolta și apucatul. Toată istoria omenirii. Istoria ta. Așa. Îi apropie tălpile și le leagănă, apucîndu-i strîns degetele. Cu ochii Închiși, Wakefield se gîndește că ar trebui să se ridice, dar nu poate. — M-ai prins de... picioare. — Îndreaptă-te. GÎndește-te la chinezoaice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cum omoară o muscă? Tata, astăzi, la masă. Cu palma goală, fără silă. Nu mai are nimic de pierdut. Victima rămâne lipită, pielea aspră târăște după ea insecta pe jumătate vie, o duce la ceafă sau spre tacâmul ce trebuie apucat. Mișcare reflexă, nepăsătoare. Ce mă interesa pe mine ce și cum se mânca în familie? Lucrurile astea le puteam afla dintr-o carte de bucate. Paul trișa, nu spunea tot ce-avea pe suflet. Adevăratele spaime și nostalgii, cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Neamțului rezistă și artileria de pe ziduri a desființat aproape toată artileria turcească! Tunarii au fost instruiți de maestrul Francisco! - Cetatea Hârlăului? - Rezistă! - Tighina? - Rezistă! - Hotinul? - Rezistă! - Cetatea Orhei? - Pârcălabul Vlaicu și fiul său, Duma, se bat la creneluri ca niște apucați! Nimeni n-a putut trece de metereze! - Cetatea Albă? - Rezistă, doamne! Pârcălabul Gherman a aruncat ulei fierbinte și smoală topită peste trupele de ieniceri! Arcașii lui au reușit să oprească toate asalturile! - Dumnezeule... murmură Ștefan, privindu-l pe Alexandru. Daniel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și explică cum de atunci parcă i s-a pus o perdea roșie pe ochi și nu și-a dat seama că urma să agraveze lucrurile. Vecinii au venit c-o falcă-n cer și una-n pămînt, sunînd ca apucații la ușă și făcînd gălăgie încît nu era colțișor din casă de unde să nu-i auzi. Așa și-a dat Marcu seama că-i vorba despre el și s-a făcut că n-aude toată hărmălaia aia, refugiindu-se în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
Deodată, Radu a fugit de lîngă el. Fără să-i spună nimic, fără să-și ia ghiozdanul. A simțit doar brațul lui Radu, care-și lua avînt în direcția opusă. Cînd s-a întors, Radu era deja departe, fugind ca apucatul. Apoi a înțeles de ce. Niște băieți alergau în direcția lui. Băieți mai mari. Doi și-au continuat fuga, urmărindu-l pe Radu. Ceilalți s-au oprit, înconjurîndu-l pe Cornel. Cornel a fost puțin neliniștit, dar nu i-a fost frică
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
avem puțin de zis, ele nu prezintă vrun mare interes dramatic, dar jocul actorilor a fost escelent. Astfel în piesa a doua actorul ce jucă pe hasid a reprezentat atât de fidel pe evreu cum îl vedem în toate zilele, apucat, cu vorba repede și măruntă, încrezut, râzând iute și clipind din ochi, încît trebuie să-i recunoaștem mult talent. În piesa a treia ginerele a fost jucat de un alt actor, pe care-l credem cel mai talentat din trupa
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
proprietății sau despre eventualele îmbunătățiri. „Stai să vezi pe hartă unde e stația de autobuz. Ia adu harta, Augie.“ Mă punea să i-o aduc și îl reținea pe Comisar până acesta nu mai avea răbdare, iar Dingbat apăsa ca apucatul pe claxon și doamna Einhorn, așezată deja cu plasele cu fructe în spate, striga „Haide odată, că e cald. Îmi dau duhul aicea.“ Iar Lollie trepăda pe coridorul dintre apartament și birouri, cu peria de praf în mână, în pâcla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
prostituate și pe pungași, într-un cuvânt, pe cei huliți, pe cei prigoniți, pe cei blamați și surghiuniți, pe cei proscriși și pe cei ostracizați. Îi onorează, mănâncă, bea, petrece și se iartă cu de-alde ei, cu rău-născuții, cu apucații și cu îndrăciții, cu hoții și cu mitarnicii, nu cu virtuoșii și cu evlavioșii, nu cu aceia, chipurile, puri, supuși sau prea-cucernici! N-ai văzut și în filme sau pe DVD? Nu e mare filozofie! Soarta omenirii întregi se pare
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fi iubita unuia din culturiștii găștii, dar el e un băiat ca lumea și se face că nu vede, ba chiar, cînd Annie Lenox ne spune că Sweet dreams are made of this, te ia În spinare și dansați ca apucații. Distracția se sparge la miezul nopții, pentru că morala socialistă impune niște limite, Florin și gașca dispar care la hotelul lor, care cu nemțoaicele. Nu te supăra, dar sîntem deja cît populația Chinei, nu mai e loc. Așa că Vlad doarme iar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
lu’ Moș Crăciun? Toate astea se discută În camion, sau curățînd de balegă un grajd, sau golind un vagon de cărbune, sau În timp ce scoatem cartofi din cele cîteva răzoare ale unității, sau la locul de fumat dintre dormitoare, salutînd ca apucații de fiecare dată cînd trece un ofițer, sau cînd curățăm morcovi la bucătărie, sau În dormitor Înainte să se dea stingerea. Și Depeche Mode tocmai a scos 101, lui Vlad i-a scris un prieten și i-a zis că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu un contur neclar, de radiografie. Dacă cineva se uită la noi, are senzația că vede dublu, că trebuie să-și șteargă ochelarii. Csabi e sleit, hainele abia mai stau pe el, are o privire pierdută. Portocală zbiară ca un apucat În continuare, Îmbujorat, cu boneta pusă pe-o sprînceană. — Ia mai bagă douăj’ de flotări! țipă el. — Pe mă-ta-n cur de bou, se aude de undeva din spate și nimeni, nici măcar caporalul Portocală, nu poate să spună cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ei celebră? Adevărul e că n-ai supraviețuit, fiindcă, pentru jumătate de noapte, gîndul că, de fapt, v-au văzut toți (În autocar nu era așa de Întuneric și voi nu erați chiar așa de bine plasați), pipăindu-vă ca apucații, venind de la o Înmormîntare, s-a transformat dintr-o muscă sîcÎitoare Într-un avion care ți-a aterizat pe cap și ți l-a făcut țăndări. Scîrbos! Din casetofonul de la capul patului se auzea În surdină: Death is everywhere, There
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu trebuie să-i dai multe motive să Înceapă să se bîțÎie. Orele de instrucție sînt un fel de apocalipsă, zbiară ordine de sub mustața firavă, mijind ochii și mutîndu-și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sînt veterani care nu dorm. S-ar putea să nu doarmă nici sergentul, știe că e băutură În dormitor. Nu vrei să ajungi În arest. Acumularea momentului se dezumflă. Singurul care nu se dezumflă e Box, care trage ca un apucat de cartușul de țigări, iar eu țin de el, pînă se rupe Învelișul de carton și pachetele se Împrăștie pe dușumeaua de ciment lustruit. Le adună pe cele care se văd În dreptunghiul de lumină și iese aproape În patru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
umăr să mă trezească, apoi țipă: — Ieșiți... Acum, ieșiți naibii, că trebuie să Închid cantina, că e obiectiv strategic. Ia stai un pic... Obiectiv? Ce război? După ce ne Împinge afară, Moise rămîne În ușa cantinei, bătînd cu pumnii ca un apucat. — Mă, ești nebun, ce război? Ce Timișoara? Plecați, aici vor cădea bombe! se aude vocea calmă a bucătarului dinăuntru. Cărăm bidoanele la căruță. Barbu e impasibil. Moise În schimb dîrdîie. Mie vorbirea bucătarului nu mi-a făcut o impresie serioasă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tras. Atacurile au fost mai mult prin cartiere, În jurul unităților militare... Șoselele de ieșire din oraș sînt controlate de gărzi... civili, nici măcar nu sînt dirijați de armată. Nu prea e nimic de capul lor, cei mai mulți sînt niște creaturi agitate, niște apucați. Nu știu cine le-a dat arme. Nu prea e clar ce se Întîmplă... dar măcar asta e sigur, am scăpat de Ceaușescu. SÎnt radios. Totuși, nu pot să nu-mi fac griji. Să nu-mi fac griji pentru ea - dacă situația
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
sau cam așa ceva. E un pod peste Olt la Stoenești... Știi unde? Mă rog, șoseaua urcă un pic pentru că podul e mai Înalt, la nivelul digului... Pe-acolo au trecut mașini toată noaptea... se vedeau farurile cum se Înalță și apucații ăștia Încercau să ne convingă că sînt elicoptere care atacă unitatea... Nu am pierdut nimic. Ce povestește Cristian, oricît de absurd și de derizoriu pare, e adevărat. Pe locotenentul Stancu Îl văd În stare să tragă cu acele tunuri enorme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
te mai uita așa, că n-am ce să fac, Îți las și mîncarea pe care mi-a adus-o maică-mea, și sticla de vin, o să-ți găsești tu pe-aci vreo băbuță să vă distrați Împreună. Stai, băi apucatule, nu te supăra așa. Stai, băi băiatule, mi-ai tras una de-o să-i doară și pe copiii mei... Ha-ha! Ascultă, puțin. Pune-te În locul meu și poate Îți trece. Io cred că și tu mi-ai lăsa mîncarea ta
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
bere și dansăm, iar eu sînt de-a dreptul ridicol (treningul e murdar de noroi, miros ciudat, deși m-am spălat, și oricum nu se aștepta nimeni să apar, cu atît mai puțin să mă pun pe băut ca un apucat, nu acum, nu așa - ce surpriză! ha-ha! -, cu acest prilej, se descoperă Înțelesul unei invitații formale). Se vede cum spre dimineață ajung acasă cîrpit de somn și un pic afumat, maică-mea se sperie Îngrozitor, nu Înțelege cum am putut
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fost operat de deviație de sept. Colonelul răcnea ceva În chineza lui de oltean enervat (fluturînd isteric biletul de externare), pe sub mustața care ajunsese să semene cu un ferăstrău. Mi-a tradus Stancu, după ce am ieșit din comandament, ce naiba zisese apucatul. Cică: te duci În baterie să-ți iei cazarmamentul și te Întorci direct la postul de gardă din garnizoană, o lună faci serviciu de gardă la interior. Serios? Sigur asta a spus? Eu credeam că vrea să cheme plutonul de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Straight to Hell, un hit pentru o viață Stau cu Marin În această cameră care e sufrageria apartamentului fratelui pilot. Pe masa din fața noastră sînt cornuri proaspete și un borcan enorm cu o smîntînă groasă, nemaivăzută. Băgăm În noi ca apucații. Și ascultăm The Clash, albumul Combat Rock, la stația dichisită (pusă pe un televizor color), de pe un vinil pe care Îl știu foarte bine de la chefurile din liceu (și-a adus toată colecția aici). Ne-am Întîlnit din Întîmplare la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Începu, totuși, să caute cu mâinile pe la rădăcinile țevilor lungi de cucută. Fu cât pe ce să leșine când dibui o mogâldeață moale și caldă. Își luă inima În dinți, apucă pasărea, o scoase la lumină și urlă ca un apucat: „L-am găsit! L-am găsit! Cu mujdei Îl facem pe dumnealui!”. Guguștiucul țipa Îngrozit, pe limba lui, și Încerca să scape din mâinile care Îl strângeau. Printre degetele copilului curgea sânge. Peste ochii ce semănau cu două boabe netede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se putea bea cafea adevărată, dar puteai să alegi între cafea și cappuccino sau Nescafe granulat. Existau și frișcă, și bomboane fine de ciocolată, chiar și banane, celebrele fructe care au înnebunit Estul și la care s-au năpustit ca apucații germanii din Est imediat după căderea „zidului Berlinului”, devastând magazinele. Ciudat cum toți esticii ajungeau să semene între ei. Estul se dădea în vânt după țigări Kent, Nescafe, ciocolată Suchard și banane. Concluzia era deci următoarea: în spatele unui eveniment care
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Când vrea să arunce și un ghiveci plin cu flori este fluierat de EL. EL și EA îi fac cu mâna Vehiculului că e nebun. Iritat începe să elibereze din nou groapa. La sfârșit scormonește groapa cu mâinile ca un apucat.) EL: Ne găsim într-o piesă de teatru, și să dovedești ferm acest fapt e o întreagă porcărie. Este cunoscuta amețeală cu amestecarea de nivele și metanivele. Dar nu-i nimic de făcut cu noi, și numai un gând legat
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
aud muzică vreau... totul e bine. COMPOZITORUL (speculativ): Deja posibil... posibil că la marginea veritabilului, o ramă moale a dreptății posibilului. Dar prea târziu.. mult prea târziu... PIANISTA: Prea târziu, foarte curajos prea târziu... (râde) IMPRESARUL (se ridică ca un apucat): O casă, o casă liniștită. O casă căsoasă, cu un fum frumos, feciorelnic în vârful casei. O casă veritabilă fără vreo durere vizibilă pe casă. În casă miroase a aer drăguț și nu-i rău, că peste tot s-au
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]