345 matches
-
și el fript, primește scatoalcele stoic, se îmbracă și iese propulsat de cîteva șuturi, date cu o forță dementă. Daniel a făcut duș, s-a dezinfectat cu spirt, motiv să sară ars într-un picior și să zbiere ca un apucat. Camionul torcea în dimineața răcoroasă și păcălitul român scuipa la fiecare sută de metri. Și-a trecut viața în revistă și constată năucitor de trist: Mereu singur, nu tu casă, nu tu nevastă, în camion cu toate tîrfele, Doamne, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
sare ca un arc, speriată de i s-a oprit inima. Poliția! Deschide ușa, poliția! Băieții au ieșit pe hol, speriați, tremurînd ca varga. La ușă se aude un bubuit cumplit și ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ducea pe el mintea... Se scula de cum se crăpa de ziuă și se apuca să scârțâie a jale cântece din găidulca aia prăpădită a lui, nu i-ar mai fi luat-o. Cânta cu ochii pe jumătate închiși, ca un apucat, plutind în lumea lui. Dar, după ce cânta așa o vreme, lăsa găidulca din mână și începea să lovească în ea cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nici bubosului celuia al scripcarului nu i-o dăm! Lasă, bărbate, că încet-încet i-a trece fierbințeala și, ca mezină, o păstrăm în gospodăria bătrânească. Până la urmă va găsi și ea un suflet de român... Ce să facem dacă o apucat-o zburda așa de tinerică... S-o aruncat în neamul tău, bărbate! Și cea mijlocie tot mai mult cu ai voștri se potrivește... Numai Paraschiva îi din neamul meu așa, cinstită încă de coptilă... Vinovată-nevinovată, destul că Ionela a devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
aleg Caligula lui Camus. Atunci când tânărul Scipio i-a spus, oarecum convențional, lui Caligula, vorbele acelea aproape nevinovate "Și ce dezgustătoare trebuie să-ți fie singurătatea!" s-au declanșat toate stihiile lumii! Caligula s-a aruncat asupra lui, ca un apucat, l-a prins de gât și a început a-l scutura, urlând: "Știi tu ce-i singurătatea? Numai pe a poeților și pe a nevolnicilor o știi. Singurătatea? Dar care? Ah! Tu n-ai de unde ști că niciodată nu ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ori cerneală, zeama la fel de rece a calculelor și prevederii. Așa era și cu boerii lui Țepeș. Până și victoria îi pusese pe gânduri... Să-l bați pe însuși Mahomed, de care începuse a tremura Europa... Și cine!... Un nebun, un apucat. Ferocele voevod muntean, care nu putu să intre măcar douăzeci și patru de ore în Bizanț?... în acel timp, Europa era prea slabă, preocupată de războiul ei de o sută de ani. Debila, aiurita noastră Europă!... Să zicem că boierii ar fi
De l-ar fi sprijinit pe Țepes Europa... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6759_a_8084]
-
la trei dimineața nu mi-a venit ușor să înghit una ca asta. Totuși Salmon s-a trezit, încântător, politicos, și am ieșit împreună pe stradă. Însă după câțiva pași Salmon s-a repezit brusc la vale urlând ca un apucat. Gertrude Stein, fratele ei, prietena mea și cu mine am luat o trăsură și l-am condus pe Rousseau acasă la el. Cam o lună mai târziu, într-o după-amiază întunecoasă de iarnă pariziană, mă grăbeam spre casă când am
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
în această privință suntem de acord aproape cu toții, alt aspect al demersului de-o viață al lui Studs Terkel pare mai greu de înțeles de către cei ce nu văd dincolo de clișeele din mintea lor. Toată lumea (lumea normală, lumea obișnuită, nu apucații) admiră și invidiază societatea americană pentru modul ei de viață. In Statele Unite poți trăi așa cum dorești, nu contează cum te cheamă, cum arăți, cărui Dumnezeu i te închini sau nu. Știi că autoritățile statului sunt datoare să-ți apere dreptul
De vorbă cu oamenii fără nume by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6190_a_7515]
-
ai lui Miron - Gogu Rădulescu, George Macovescu, Corneliu Mănescu etc. La banchet, unul din ei a venit la noi și și-a cerut scuze „Ce vi s-a întâmplat, vi s-a întâmplat din cauza noastră". Apoi a perorat nițel despre „apucatul ăla" din cauza căruia se tund omenii pe stradă, ba, s-a tăiat cu foarfeca, și fusta unei soții de ambasador occidental acreditat la București, fiindcă își permisese să iasă pe stradă în „minijupă". Bărbații cu plete și doamnele cu „minijupă
Dorin Tudoran - Prietenii mei, scriitori by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/6452_a_7777]
-
unui succes destul de îndoielnic, a cărui priveliște - o întoarcere după ani, sau o oră cheltuită ca să te uiți atent în jur - implică și îndepărtează. Ești acolo, fiindcă o foarte omenească nevoie de comparație te trage în inventarul cu foști colegi, apucați pe căi lucrative. Inși utili. Nu ești acolo, fiindcă „meseria" te-a sustras. Cine este acest observator? Un profesionist al inutilității vii, care desfide mecanismul. însă el, mecanismul, în Act de prezență, are cuvântul. Nu explozia, furia, curățenia brutală a
A fi și a nu fi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6341_a_7666]
-
cititorului o cascadă de notițe în care cultura dobîndită în cei șapte ani de studiu în Germania trece în drojdia unei limbi mustuoase. Cu umoarea belicoasă a unui spirit care cîrtește mereu, Pandrea e un cenestopat de factură superioară, un apucat care știe să scoată din indignări țîșniri stilistice și din revolte expresii cu savoare. Înzestrarea lui te trimite cu gîndul la suprema nedreptate pe care o presupune talentul în genere: e ca și cum senzațiile pe care le resimte îi sunt prelucrate
La grande peur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4624_a_5949]
-
coperțile lui. Dar interviurile salvează cartea, căci ni-l arată pe Celibidache în pielea unui filosof cu fler, ale cărui intuiții ies din tiparul considerațiilor comune, urmarea fiind că, după cîteva pagini, ai convingerea că te afli în prezența unui apucat de viță nobilă, al cărui spirit a mirosit unghere pe lîngă care majoritatea trece orb, sub imperiul unei indolențe crase. Celibidache aduce cu un privilegiat care, împins de imboldul de a-și dezvălui presimțirile, se străduiește s-o facă într-
A nu putea altfel by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3293_a_4618]
-
de Daniel Farcaș te aruncă într-un univers bizar, în care abstracțiunile ating o subtilitate ce par picate din altă galaxie. Încă o dată se confirmă adevărul că omul medieval e un monstru teoretic, un posedat al distincțiilor fine și un apucat care își mistuie mințile din dorința de a înlătura orice aporie privitoare la ființa divină. Lupta nu se dă pentru credință sau pentru Dumnezeu - considerate adevăruri implicite de care nici nebunii nu se deziceau -, ci în jurul coerenței credinței. Dificultatea nu
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
Sorin Lavric Thomas Molnar, Eu, Simah, prefectul Romei, urmat de Omul și mașina, traducere din franceză de Manuel Valeriu, Editura Logos, București, 148 pag, 2013. Thomas Molnar e conservator, și conservatorii sunt niște apucați în ochii cărora sensul lumii nu se mărginește la lume, ci la fundalul de taină din spatele ei. Pentru un asemenea lunatic, speteaza universului e spirituală, orgoliul antropocentric lăsînd loc vederii teocentrice. Nu omul e măsura a toate, ci zeul, iar
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
în timp util. Se ciocnesc de coloana care-l urmărea pe Abrașa, într-un carambol diavolesc, distrugător... o minge de praf, cioburi și scrâșnet de frâne... În Porsche, Abrașa zâmbește satisfăcut... Apoi trage un chiot scurt și urlă ca un apucat. -Ha-haa!! Iii-haaa!!! Ia de-aici... iii-haaaa!!! Amețiți, câțiva polițiști coboară din mașinile răsturnate. Unul dintre ei lovește nervos cu piciorul în caroseria mașinii... Abrașa se îndepărtează... S-a înserat... Muzica lui Ceaikovski se pierde în praful drumului, stârnit de bolidul
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]
-
insuportabilă pentru divizia de supraveghere a sectelor din cadrul Serviciului Român de Informații, al cărei laitmotiv devine întrebarea retorică: ,Noi de ce nu am știut nimic?". Prozatorul răstoarnă raportul curent și obține astfel bune efecte comice. Într-o lume de nebuni, de apucați, de fanatici cu excese manifestate simultan, bravii noștri sereiști par aproape normali. Dar patologia socială îi dezechilibrează și pe ei: un colonel e băgat în cămașă de forță, un maior se aruncă pe fereastră cu brațele larg deschise, în poziție
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
să fac bine semenilor. Mai creștin - dacă vă puteți imagina așa ceva. Probabil că, din acest motiv, unii, nu puțini, din cei care mă cunosc, spun că scriind aceste articole mi-am ieșit din minți, am înnebunit, că am ajuns un apucat etc., etc. Se prea poate. Important e, pentru mine, că după ce am transmis redacției cele șapte mii cinci sute de semne, viața îmi pare mult mai plină de farmec. Iar bonomia mea, binișor boțită peste săptămână, își revine la forma
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
și nici nu pot să accept, în fața implorarilor mele devine o stana de piatră, mă prinde de mână și-mi cere să fugim, altfel totul va deveni îngrozitor. Fugim coborând scările în trombă. Jos mă îmbrățișează, o sărut că un apucat; dispare în imobil nu înainte de a-mi lega la gât o eșarfă. Rămân năucit. Îmi trebuie timp ca să-mi revin. Orice insistența nu mai avea rost. Memorez poziția imobilului și plec direct spre casă. Acasă adorm că doborât de fulger
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
intimidau pe anchetatori și paznici. Un chior îndărătnic reușise să le vină de hac cerberilor. Detaliul pare neverosimil, dar chiar așa s-a întîmplat. În clipa cînd a fost eliberat, gardienii au răsuflat ușurați: scăpaseră de o pacoste, de un apucat pe care, în ciuda măsurilor drastice de încovoiere a cerbiciei, nu reușiseră să-l țină în frîu. „Prima oară m-am eliberat din Jilava după cinci ani de zile, 26 mai 1956. M-a eliberat procurorul Sepeși, care m-a întrebat
Invalidul inclasabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4116_a_5441]
-
că poți calări căi frumoși, de rasă pură, căi de competiție. Iar spre seară te poți bucura de un vin și brânzeturi bio că la o moșie adevărată. Fiind poziționata în centrul universului pe partea dreaptă, indiferent pe care drum apucați, de la Moșia Căi de Vis puteți ajunge cu ușurință la o varietate de obiective turistice de interes național și internațional, încărcate de tradiție, istorie și poveste: Ceramică Marginea, Mănăstirea Dragomirna, Mănăstirea Putna, Mănăstirea Bogdana, Mănăstirea Gorovei, Cetatea de Scaun a
in vizita la Mosia Cai de Vis [Corola-blog/BlogPost/95291_a_96583]
-
toate. Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒ În țol negru, ca de draci, Care-ți știu faptele toate Și te trec prin aparate, Urmărind prompt tot ce faci; Nu aud când telefonul, Brusc, își scofâlcește tonul, Bâzâind ca apucat, Pentru că-n cotloane-ascunse Angajați cu cefe tunse Știu ce-i faci femeii-n pat. Ce, mă rog, or vrea să știe? Cum o sta, cum o să fie? Or scrie asta-n raport? Sau o fac doar mișelește, Pentru cei care
ATITUDINI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384803_a_386132]
-
toate. Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒ În țol negru, ca de draci, Care-ți știu faptele toate Și te trec prin aparate, Urmărind prompt tot ce faci; Nu aud când telefonul, Brusc, își scofâlcește tonul, Bâzâind ca apucat, Pentru că-n cotloane-ascunse Angajați cu cefe tunse Știu ce-i faci femeii-n pat. Ce, mă rog, or vrea să știe? Cum o sta, cum o să fie? Citește mai mult ATITUDINIde Nicolaie Tony DINCĂUnii mințile își cântă,Se îmbată și
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
de toate.Nu observă titirezi ‒ Niște inși cu ochii verzi‒În țol negru, ca de draci,Care-ți știu faptele toateși te trec prin aparate,Urmărind prompt tot ce faci;Nu aud când telefonul,Brusc, își scofâlcește tonul,Bâzâind ca apucat,Pentru că-n cotloane-ascunseAngajați cu cefe tunseștiu ce-i faci femeii-n pat.Ce, mă rog, or vrea să știe?Cum o sta, cum o să fie?... XXX. DURERILE TOAMNEI, de Nicolaie Dincă , publicat în Ediția nr. 2102 din 02 octombrie 2016
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
cum sare gardul precipitat și cum rupe o scândură în cădere. --Stai, Spârcâiac nenorocit, stai, că te omor! A sărit gardul după el, însă Tache a intrat rapid în casă, s-a încuiat și a-nceput să urle ca un apucat: --Ajutoor, ajutooor! Mă atacă hoțuu’, criminaluu’! Hărmălaie, lătrături furioase de câini, vecini treziți din somn, ieșiți buimaci pe uliță, năuciți de strigătele lui Tache și ai lui din casă. Nu se știe cine a dat telefon șefului de post, că
SRL AMARU-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384481_a_385810]
-
ideea! Nu mergem la cineva anume,mergem la București! În Piața Universității! E muzică, agitație, artificii, formații ce cântă pe degeaba. Ce mai atâta vorbă, nu-nțelegi? Decât toată viața găină, mai bine o zi vultur! - Și umblăm așa, ca apucații, pe străzi? - Mamă, trebuie să schimbăm mentalitatea! Stăm toată noaptea să mâncăm? Vorba amicului meu: Prostul se laudă cu ce-a mâncat și deșteptul cu ce-a văzut! Trebuie să mai și vedem! - Bine, fu de acord nevasta, hai să
REVELION PE DRUMURI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2193 din 01 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382867_a_384196]