1,630 matches
-
colonial noua doctrină love &shoping nimic altceva și-naintez cu un modern Maklai prin aerul rarefiat - miros înnecăcios de praf și-asfalt încins - sperând să reîntâlnesc o urmă de viață și doar acolo pe o buză-ngustă de trotuar în arșița de-aramă încleiate două furnici au împietrit surprinse-n desueta tentativă a conversației cu păr cărunt și bluză roz cea cu umărul stâng ridicat în unghi ascuțit față de tot față de toate cu trup rotund peste rochia gri revărsat cea cu
PIERCING de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2323 din 11 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383668_a_384997]
-
Șoptește-mi, în surdină, o melodie veche, Sărută-mă cu-aroma cireșelor amare. Să simt cum mă inundă o vară cât o mie, Când razele privirii m-or mângâia pe frunte Ca o cascadă rece de picături mărunte, Ce-o arșiță arzândă, s-o potolească, știe. Învăluie-mă toată, să-mi fii tu adierea Ce joacă prin mătăsuri și mi se-ascunde-n plete, Și spune-mi că-s frumoasă-n veșmintele cochete, Că nu reziști ispitei...că nu mai ai puterea. Iubește
VARA IUBIRII de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380142_a_381471]
-
Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului LUMINI CU INTONĂRI TÂRZII Nisip cărunt, lumini cu intonări târzii, Tu îmi șopteai: "Rămâi, rămâi..." Faleza ne unea pe o infimă scară Într-un apus al verii, când arșița doboară. Stam, numărând dorite trepte, Până la tine, în al meu gând, De ochi, te mai țineam nevrând, "E interzis...", scria pe un perete... Iar eu nu-aveam nici drept măcar, Să port un sens agil spre tine, Nici tu nu așteptai
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > URSUL Autor: Deogratia Artangel Publicat în: Ediția nr. 1877 din 20 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Grandios pășește agale pe poteci, Prin înfundături de munți, prin locuri reci, În arșița verii prin ceață și ploi, În deplină libertate, prin noroi. Pe la stâne strecoară spaima printre oi, Apucă ce-i place, sau ce-i de soi, Cu nasul în miere, cu botu-nroșit, Tratează albina... în mod iscusit. Își apără puii de
URSUL de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380235_a_381564]
-
Ediția nr. 2225 din 02 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Dacă nu m-ar fi cuprins arderea, ar fi rămas neatinsă plămada, zidire aleasă, la piatră de hotar. M-aș fi putut și prăvăli carbonizată, înflăcărând zarea. Așa, rumenită de arșiță, m-am statornicit într-o răsucire continuă, cumpănind apropierea. Se șlefuiește lutul în tăcere, rostuindu-și darul. ( 2 ian 2017) Referință Bibliografică: Rostuire / Iulia Dragomir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2225, Anul VII, 02 februarie 2017. Drepturi de Autor
ROSTUIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380286_a_381615]
-
cuminte, Prea târziu și-aduce-aminte De-a mămucăi ei povață Și prea mult îl strânge-n brață, Pe cel drag, care râvnește Nuri din ie și-i cerșește Zor-nevoie dintr-odată, Fecioria ei de fată. Ea-l împinge și-l strunește, Arșița îi potolește C-un sărut și fuge-apoi, Către casă, înapoi Unde-n vise se cufundă Și fiorii o inundă. Iar pe el, pe drum l-apasă Dor de mândra cea frumoasă. *** Dă, Doamne, dorul să-l alungi! În câte ploi
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > ÎN ARȘIȚA ZILEI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1614 din 02 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Mă cuprinde-nfierbântată suflarea macilor aprinși de strajă-n lanurile blonde cu plete vânturate, făcându-mă să uit acele lacrimi din adierea dimineții, ce-
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
Între plutirea calmă și mult prea statica căldură, simt dintr-odată cum mă pierd de toate și de mine, cum mă desprind din forma-mi din ce în ce mai ostenită și, să mă-nalț în zbor spre infinit îmi vine! Referință Bibliografică: ÎN ARȘIȚA ZILEI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
ÎN ARŞIŢA ZILEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377188_a_378517]
-
mai aude!Uite vă ating, vă iau în brațe. De unde atâta neputință în mângâierile voastre? ...La ușa casei, agățată de o grindă, zăcea o cană zâmbind strâmb la fărâma de viață ce-i sorbea din neantul invizibil, veșnicia. Departe, în arșița zorilor, un câine urla a moarte. Culcă-mi mamă roua dulce de pe câmpuri, de pe cruce, și bea-mi apa din izvor să-ți sting dorul călător. ...Așa îmi cânta mămuca, ori de câte ori, încercam cu stângăcie să mă lepăd de casă. Îi
CÂRTIŢA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382146_a_383475]
-
fii curat, Ia haina cea albă și-așteaptă, Te roagă să fii înălțat, Al șaptelea cer ne așteaptă, Pășește și tu-n Empireu, Nădejdea e flamura care, Ne poartă spre zări când e greu. Nu pot a descrie iubirea Și arșița ce-o am în piept, Nici dorul de neprihănire, Ce face mai mult să Te-aștept, Eu vreau ca să fiu mărturie, Prin tot ce aici făptuiesc, Răsplata o vreau sus în slavă, Ajută-mă Doamne ca să cresc, Adevărul Scripturii să
TE-ADOR CHIAR ȘI-ATUNCI CÂND SUSPIN de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382167_a_383496]
-
cusute la căpută. Tatăl meu (cizmar de meserie, n.m.) care nu cunoscuse pînă atunci soarta refugiaților, hotărî totuși din acel moment ca fiecare pereche de încălțări ieșită din atelierul lui să-și poată sluji proprietarul ani mulți, sub ploaie sau arșiță, prin pietre sau mocirlă, ca să-i conducă pașii ori să-i odihnească. Căci dacă exilul te-a ocolit o dată, nimeni nu va jura că te va ocoli și a doua oară". Bernard Henri Levy este unul dintre intelectualii occidentali cei
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
nu este nici el, doar un film pentru copii, deși le este în primul rînd destinat, și nu întîmplător dr. Seuss își începe povestea nu ca un basm, ci ca un roman, " Pe 15 mai, în jungla din Nool, în arșița amiezii și răcoarea heleșteului...", însă unul versificat cu prețiozități, turnuri și galanterii precum în minunatul op cu pisici al lui T.S.Eliot, Old Possum's Book of Practical Cats. Spectatorului neatent care ar urmări o traducere mai puțin inspirată îi
Elefanții și particulele elementare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8408_a_9733]
-
cele mai ridicate valori în regiunile sud-vestice și cele mai scăzute în nordul Moldovei și estul Transilvaniei. Soarele domină cerul și numai după-amiaza în zona Carpaților Orientali își fac apariția câțiva stropi de ploaie, în timp ce vântul este destul de liniștit, așa că arșița sfârșitului de săptămână va fi resimțită din plin. Canicula cuprinde și zona Bucureștiului duminică, când amiaza aduce în termometrele aflate la umbra 34...35 de grade. Toate acestea în condițiile cerului senin, fără urmă de nor pe cer și vânt
Canicula se menține în weekend. Vezi prognoza by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77670_a_78995]
-
târg să laud ce-n străfund Păstrez al meu, ferit de ochi străin. Iubirea nouă-a fost, într-un april Ce m-a găsit cântând, cum la-nceput În prag de veri, privighetori; un tril Ce-l sting apoi, în arșiță, tăcut. La fel sunt nopțile acum, și ea La fel adoarme crângul, la apus; Dar ramura de cântece-i mai grea, și dulcea-i vrajă de-nceput s-a dus. Așa și eu, mai tac din când în când, Să
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
pahar), era numai "aparent foarte practic și descurcăreț, trăia de fapt în împărăția nesfârșită a imaginarului. Construia neîncetat castele în Spania, le vindea și le cumpăra din nou, le părăsea pentru a se muta în jocul saharian al nisipurilor și arșițelor care-i etalau aerian o mirifică oază..." Oază, cum se va vedea, niciodată atinsă. Fără să aibă o operă prea cuprinzătoare, doar două volume de studii temeinice: Cercetări literare (1969), și Interpretări și repere (1982), ediții începute și apreciate ale
Remember by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7066_a_8391]
-
fără a face portretele principalilor conferă o sobrietate pe care trebuie să recunoaștem că întreg filmul lui Soderbergh o respiră. O scenă excelentă este aceea în care țăranii bolivieni desprinși parcă din tablourile lui Zurbaran într-un decor lutos de arșiță asistă la decolarea helicopterului care poartă cadavrul lui Che, praful stârnit de elice îi face să-și ferească fețele cu pălăriile, iar gestul lor firesc are ceva dintr-un priveghi mut. În mod cert, regizorul a ales soluția unei acumulări
Singuraticul argentinian by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7069_a_8394]
-
unde nu se întîmplă nimic, dar unde neliniștea pîndește: "E zi de Duminică, grînele sunt strînse și duse, pusta și șesul în lung și în lat e o pustie deșară, închisă din toate părțile între valuri de apă, ridicate de arșița soarelui de miazăzi în văzduh. Pe ici, pe acolo se ivesc, mai pe aproape, mai pe departe, cîte un copac, cîte o cumpănă de puț, cîte o casă, cîte un turn de biserică, năluciri neastîmpărate cufundate acum în apă, întoarse
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
Dar mă cuprinde neputința'n ghiară,/ Când văd un stârv în zi de primăvară/ Și simt un creator incoerent." (Amiază de April). Un creator incoerent e Bonciu însuși, ciupind strune diferite, îmbinînd și stiluri, și stări de spirit. De pildă, Arșița e o ironie comică, jucîndu-se cu clișeele, abătute de oarecari nostalgii de prospețime, ale vieții la țară: "Doi boi mărunți și leneși... Un vițel.../ Din când în când adie vânt fierbinte./ Miroase-a lapte crud și-a mușețel.// O fată
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
caz nu era un nume. Uneori, îi spuneau doar Bab, care în arabă însemna poartă, și care, oricum, nu avea vreo noimă. Doar bătrâna bucătăreasă o striga Darrielle, cu un nume de asemenea inventat, pe care îl pronunța gutural, în arșița încremenită a curții. Când hrănea curcanii și iepurii de deșert, pe care Mehria îi prinsese în cuști, o chema să-i vadă și să-i alinte, dar când îndrăznea să coboare mai mult, toată suflarea bungalourilor de cărămidă năvălea la
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
Școală de canotaj. Din același volum aflăm că Ștrandul Comunal a fost desființat odată cu ridicarea Uzinei de apă nr. 2, el fiind înlocuit cu Ștrandul Tineretului de lângă Pădurea Verde. Cei doi autori reproduc și o reclamă din 1936: „Vară, cănd arșiță moleșește și trupul și spiritul, timișorenii găsesc o admirabila reconfortare la Plajă Comunala din Fabric! Despre „Baia și Plajă Populară S.E.T. , foarte mult frecventate în cursul verii”, se scria și în alt ghid al Timișoarei, cel din anul 1941 (autor
Agenda2006-22-06-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/285012_a_286341]
-
tristețea și dorul de ducă. Era a treia noapte când se repeta totul. Lucirile stelelor înfipte-n geam îi răneau ochii. Încăperea sărăcăcioasă, cu moblă puțină și de proastă calitate, dar curată, mirosea a somn, a ziduri vechi uscate de arșiță, a acoperiș de tablă ruginită sub care șoarecii își întemeiaseră colonii și-a încă ceva, desnădăjduit și enigmatic. Din copilărie, fratele ei mai mare văzând cât de năbădăios crește în frumusețea și neastâmpărul ei sălbatec, o desmerdase în derâdere strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dinspre răsărit aducând foșnete, șoapte și zvonuri ca de ape în mișcare. Valurile de uscăciune alternau, într-o nesfârșită legănare, cu adierea jilavă, miraculoasă, care-mprăștia picuri răcoroși de rouă peste fața ei încinsă și peste ierburile sălbatece, răscoapte de arșiță, strivite sub tălpile ei. Dincolo de poarta grădinii strada se vedea ca ziua, cu pomi rari, clădirea mătăhăloasă a cârciumii Invalidului, drumul intrând în oraș pe la barieră, și-n partea cealaltă, câmpul și pădurea din depărtare topindu-se albăstrui în dealul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
gol, uitând ce face. Un gol fierbinte îi alunecă prin coapsei. Să fi vrut, ar fi avut unde, și tot n-ar fi putut pleca nicăieri. Unde să plece? Lumea era pustie fără bărbați. Vântul întărâtat al verii, zburlit de arșiță, neștiutor de umbră și de tihnă, fierbea ca-ntr-un cuptor, crăpând coaja pământului. Sufletul ei subțire și străveziu aștepta noaptea. Singurătatea nopților răcoroase. Atunci se înzdrăvenea ca prin minune. Se punea din nou pe zburdat. Gonea pe câmpuri ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ceva care ei îi scăpa. Se uită să culeagă vreo sticlă de jos, dar nu zări nici una. Curtea îngustă, cei zece pași până la gardul căptușit cu iederă și grădina din latura casei dormeau încă, scufundate într-o ceață leneșă, prevestind arșița de peste zi. Dincolo de gard, pământul se auzea încărcat de zgomote ciudate. Le auzise și prin somn toată noaptea și știa ce sunt. Altceva nu putea fi decât ceea ce știa, și știa de prea multă vreme ca să nu fie sigură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
cumpănit și măsurat. Zăpăcită și speriată de schimbarea bătrânei, Cerboaica se repezi pășind hotărâtă după soacră-sa. CAPITOLUL 8 Șoseaua și orașul rămaseră în urmă, departe, la capătul lumii, înecate în apa ruginiu spălăcită a grânelor răscoapte, scuturate și-nnegrite de arșiță, topite în verdele aburit al păpușoaielor pletoase. Numai vârtecușurile albe de colb ce se ridicau dintr-acolo anunțau prezența lor neliniștitoare. Mamă! Ce-i? Nimic. Lasă! Soarele ardea, aprinzând aerul, frigându-le mâinile și spatele. Când ajunseră, fețele le erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]