410 matches
-
scrie limpede și corect, avînd un ton neutru, de perorație rece. Nu e o autoare patetică, neavînd nimic din tulburarea viscerală a talentelor de esență temperamentală. După cîteva cronici, ți-ai fi dorit ca autoarea să fie mai virulentă, mai arțăgoasă, mai bătăioasă în pornirea de a judeca autori. Dar Serenela Ghițeanu stă sub fatalitatea naturii sale: o generozitate caldă care atenuează asprimea verdictelor de gust. În totul, o scriitoare cultă și rafinată, cu un simț sigur al calității literare, căreia
Cronicarul blînd by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5429_a_6754]
-
colectivistă a primelor formule. Hazul trebuie să fi fost deplin în epocă. Cenzura era păcălită cu numai două trei artificii retorice. Ceea ce nici nu-i mult, în definitiv. Să părăsim, totuși, anecdotica aceasta ready made. Pentru că, dincolo de vâna piezișă, polemică, arțăgoasă, irascibilă și subversivă, există la Eugen Negrici o enormă energie pozitivă. El nu-i numai un constrictor, ci în primul rând un constructor. Critica lui literară rezultă prin interferarea impulsurilor teoretice cu acelea amplu narative. Autorul Imanenței literaturii e un
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
ai crede că sub ochi ai un spectru decrepit, care s-a împăcat cu propria-i uzură, și nu cu un cochet bătrînel, care, prin cosmetica de întreținere la care se supune, își acoperă de deriziune vigoarea spiritului. Oricum, nervul arțăgos de gladiator pus pe cîrteală Grass nu și l-a pierdut nicicînd, dovadă cartea scrisă într-un singur an, 1990, anul reunificării celor două state germane. Ce izbește la volum sînt trei însușiri: mai întîi, nu e vorba de un
Însemnări de piază-rea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4420_a_5745]
-
nu-i scapă nici unul din evenimentele de seamă, Marius Vasileanu este un observator acut, din a cărui umoare lipsesc însă indulgențele politicoase. Condeiul său nu e clement, ci bătăios, autorul avînd aerul unui cîrtitor de factură superioară, la care imboldul arțăgos de a-și judeca semenii culminează în forma polemică a expresiei gazetărești. De aceea, în ciuda elogiului pe care îl aduce omului surîzător, autorul și-a scris cartea fără să surîdă. „A devenit o constantă în antropologia religiei observația că omul
Fără surîs by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5076_a_6401]
-
pe autorul Genei egoiste sînt tocmai adversarii, care intuiesc că lipsa-i de măsură dă naștere unor reacții care le sînt prielnice. Mai precis, toate imprecațiile adresate lui Dumnezeu au efectul unei apologii indirecte. De pildă, încîntat de consecințele răbufnirilor arțăgoase pe care Dawkins le-a îndreptat împotriva capetelor pătrate care se încăpățînează să creadă în himera divină, William Dembski, unul din promotorii ideii că universul e urmarea unui proiect inteligent, i-a adresat o scrisoare de gratitudine: „Le spun întruna
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
realitatea e foarte firavă, și chiar în acest detaliu stă și valoarea lor. Revărsarea subiectivității autorului peste marginile îngăduite e chiar condiția farmecului literelor sale. Invariabil, ostentația de sine trece înaintea temei alese, obiectul discuției micșorîndu-se sub presiunea forței naratorului. Arțăgos, rău de gură și mistuit de un nerv irascibil, Pandrea te desfată fără să te plictisească, cu condiția să treci peste hiperbola instinctivă în care își drapează fiecare detaliu epic. Pandrea nu poate să scrie decît exagerînd. Numai că rasa
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
aducându-i de mâncare (substitutul de care pomeneam), nu înțelege prin ce trece puiul de om, și după ce se satură cu laptele adus de Irina, vrea să fie mângâiat, drept care va fi mustrat de Irina, devenită după abandon „sălbatică și arțăgoasă”: „Hei, tu, chiar nu înțelegi? Dacă te mângâi, te vei lipi de mine ca o prăjitură cu miere și atunci când am să plec ți se va rupe sufletul în două”. Irina, dar mai ales Lisa din povestirea O lume perfectă
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
se explica de o manieră rezonabilă inexplicabilul, prin care se legitimează impostura și mediocritatea nu fac altceva decât să consolideze imaginea justiției ca autoritate incapabilă să se autodelimiteze de situații compromițătoare, dar care nu se sfiește să apară ca fiind 'arțăgoasă' cu oricine emite critici sau opinii care displac...", arată sursa citată. Vezi aici scrisoarea integrală
Asociația Magistraților, ATAC fără precedent la CSM: cum e posibil ca un corigent să ajungă la Înalta Curte? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/37866_a_39191]
-
o viziune melioristă: ființa umană poate fi îmbunătățită, iar fericirea nu are nevoie de zei, ritualuri sau credință. Mai mult, prin rațiune omul poate înfrunta „frica de moarte, de întuneric și necunoscut“, cum el însuși mărturisește. La începutul anului 2010, arțăgosul gazetar a fost diagnosticat cu cancer de glande salivare, formă inoperabilă cu diseminare galopantă. Evoluția pe care o invocase cu atîta fermitate pînă atunci îl punea în fața unui renghi absurd: cancerul e orb, nu-i pasă de empatii miloase, iar
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
Rămân să se citească `ntre ele. Adierea stârnita de un fluture mascul oprit pe-un fluture femelă Îți dăruiesc această distilare. * Inima mi-ai promis să lucrezi și duminicile. * Și încă ceva: măgarii copitelor se cred privighetori. Tu foarfecele meu arțăgos care despici cu picioarele acest capot a cărui căptușeala ești tu. * Fără să știe omul emite un crin călător peste veacuri. Floare de câmp La urmă o `ntreb de preț: câți bani să-i dau Drăgălașa `mi spune: toți Îmi
Poezii by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/2451_a_3776]
-
dintr-o lume dispărută pentru totdeauna. Între mersul mecanic înainte (inclusiv la nivelul formelor poetice) și permanenta întoarcere cu gândul în trecut se întinde întreg universul liric al lui Petre Stoica. Pășesc înainte vertical și sprinten// salut bețivul nebunul bătrîna arțăgoasă/ salut câinele care mă întâmpină cu privirea umană/ salut până și mortul petrecut acum la groapă// pășesc înainte lumea mă admiră/ ținuta sobră mersul împintenat de elan// dar nimeni nu știe/ că eu pășesc îndărăt mereu îndărăt/ în căutarea clipei
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
răsune telefoanele poliției. Ca și fantomele, dispare tocmai când să-l înhați, iar dacă s-ar pune în strania postură de pieton ar trece neobservat. Numai în caricaturi apare puhav, pitic și pătrățos, doar la emisiunile tele se înfățișează agramat, arțăgos, arogant. Vocea nu i se aude, pentru marele corupt vorbește marele avocat, el ne asigură că domnul care a coborât din limuzină spre a urca pe treptele tribunalului o face în calitate de martor și numai din generozitate și spirit civic. Firește
Nimeni nu vă vrea răul by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11129_a_12454]
-
vieții, umplerea stomacului și descărcarea prohabului. Adică supraviețuire, îndopare și fornicație. Maxima sub care Pandrea pretinde că și-a scris memoriile - sine ira et studio - e ultimul lucru pe care i-l poți cere, umoarea sa fiind cea a unui arțăgos cu venin de cutră și cu erudiție de Heidelberg. Un paladin cu gură de mahala și cu gust de curator elvețian, o natură hibridă a cărei expresie literară te solicită pînă la încîntare estetică.
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
ai prezentului. Din acest motiv, cartea nu are o coerență decurgînd dintr-o viziune proprie (biologia singură nu poate oferi o imagine a universului), volumul fiind o înșiruire sacadată de capitole încinse, care izbesc prin tonul sarcastic. Dawkins e agresiv, arțăgos și condescendent, avînd surescitarea celui care, dacă tot a apucat să intre în ring, e hotărît să lovească pînă la extenuare. Deocamdată biologul pare infatigabil, inflexibil și cinic, savurînd reacțiile de stupoare pe care nu numai că le provoacă deliberat
Savonarola cu hram biologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4010_a_5335]
-
lui Costache într-un spațiu strâmt sau fixarea sa, în cerdacul casei, într-o cameră unde este bărbierit, în fața pragului ușii de la intrare sugerează acest static propriu meditației, solitudinii, devenind expresii ale reflexivității moromețiene în fața lumii. Costache este retractil, ușor arțăgos, sensibilitatea sa nu se lasă comunicată ușor, o anumită stângăcie brutală o însoțește. Leanca (Alexandrina Halic), o vecină grijulie și evident atașată, încearcă să-i câștige atenția, iar acesta o ignoră deliberat, seniorial, așa cum lui Gabi (Ioana Abur) învățătoarea părăsită
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
picturilor italienești; că niciodată n-o să aibă îndemânarea să amestece punciul așa cum trebuie să fie amestecat; și o mie de glume picante și de calambururi vor rămâne pierdute pentru el. Și totuși ce ușurare să nu mai audă glasul acela arțăgos, ce tihnă să fie din nou singur, și deci să fie silit să mediteze, și-a spus Orlando în timp ce dezlega dulă ul, care fusese legat timp de șase săptămâni pentru că, de îndată ce-l vedea pe poet, se repezea să-l muște
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
o irepresibilă natură de satrap) e însoțită de o umoare labilă ce culminează în insolite dezordini sufletești, de unde și surpriza de a descoperi, sub mina serenă de cercetători impasibili, niște orgolioși dificili, năzuroși și imprevizibili. Wittgenstein e din această categorie arțăgoasă: un crispat impulsiv cu răbufniri colerice, la care altercațiile dau naștere unor dureroase remușcări tardive. Mai mult, un pudic cu înclinații spre autoflagelare, genul de rușinos pentru care viața e un șir de mizerii insuportabile. Sub acest unghi, meritul corespondenței
Logica cu virtuți etice by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3856_a_5181]
-
pentru Băsescu. El este plăcut în măsura în care a dovedit că este barosul care îl lovește cel mai tare pe Băsescu. Atît. Un candidat relaxat, simpatic în sine și stăpîn pe mesajul său politic îl învinge pe Ponta. Un candidat încrîncentat, contondent, arțăgos sau unul complicat și plictisitor nu va avea, totuși, prea mari șanse. Așadar, perspectiva nu e rea pentru dreapta. Rămîne să vedem ce fac oamenii politici ziși de dreapta cu aceasta perspectivă", conchide Sever Voinescu.
Voinescu, despre viitorul șef de stat al României: Nu va fi uselist by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38789_a_40114]
-
Mă uitam pentru maică-mea, dacă chiar vă interesează. BODYGUARDUL Siiigur... FATA Sunteți deja foarte impertinent și v-aș ruga să nu vă mai jucați de-a Sherlock Holmes cu mine. Începe nervoasă să se uite la un deodorant. BODYGUARDUL (arțăgos) Ați transpirat și vreți să vă dați cu șprai sau vă uitați tot pentru mama? Fata aruncă deodorantul și iese, nervoasă și trântind ușa, din farmacie. BODYGUARDUL (în urma ei, adunând obiectul căzut pe jos, bombăne) Fir-ați ai dracului de
Tataie bodyguardul de farmacie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19113_a_20438]
-
o șansă cu nașul... Ispita a fost prea mare! Am dat să mă îndrept spre bufetul din incinta gării, dar auzul m-a făcut să-mi întorc privirea spre locul de unde se auzea o voce țipătoare de femeie sănătoasă și arțăgoasă. M-am apropiat. O doamnă, între două vârste, cu niște bagaje doldora la picioare, certa un omuleț pricăjit care se ținea bine între două cârje. - Nu vă mai satură Dumnezeu! Dar ce credeți voi, că banii cresc în copac? Eu
O LECŢIE SIMPLĂ DE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1288 din 11 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349203_a_350532]
-
abandonează copiii niciodată. Copiii lor cresc liberi: în aer curat, în case aerisite, fără monitoare și desene animate cu violență sau limbaj vulgar, fără să audă certuri și reproșuri în familie, fără să se ascundă de un tată alcoolic și arțăgos sau de o mamă nervoasă. Acuarele de toate nuanțele stau la dispoziția celui mai talentat pictor: nuanțele pastelate, verdele fluid și azurul predomină. Avem voie să ne bucurăm de toate exponatele, să ne culcăm în pat de mușchi verde, să
LECŢIA DEMNITĂŢII ÎN FAŢA MORŢII, PREDATĂ DE NATURĂ de ELENA STAN în ediţia nr. 1291 din 14 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349245_a_350574]
-
Una din victimele sale este Kogălniceanu. Începe totuși cu o caracterizare pozitivă: "om de inteligență remarcabilă și căruia marele talent de scriitor și orator îi conferise o influență considerabilă". Dar îl crede versatil, venal și lacom de avere, mai târziu arțăgos, "autor nefericit al loviturii de stat de la 2 mai 1864". Cuza însuși nu-și va păstra aureola inițială. După asasinarea lui Barbu Catargiu, șeful primului guvern conservator, care se opunea împroprietăririi țăranilor, domnul Unirii, constată memorialistul, afișa veleități de "domnitor
Un memorialist necunoscut: Ion Bălăceanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/13712_a_15037]
-
de la puț, însă uită să mai vină, stând la povești cu suratele, de se arde și mămăliga pe sobă. Nu de puține ori se lăsa cu „scărmăneală” între noi, băieții, din cauza acelei codane, asemănându-ne cu cocoșii înfoiați în pene, arțăgoși, puși pe harță și bătaie, ori de câte ori vreun pretendent țanțoș și plin de îngâmfare, înainta cu îndrăzneală, spre colțul cu pricina. Ca să ajung la șezătoarea din Găujani, satul unde m-am născut și mi-am lăsat o parte din mine, trebuia
AMINTIRI DIN IERNI DE MULT TRECUTE de ARON SANDRU în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385173_a_386502]
-
a mizilicului trona ultima felie de parizer. Însetați după gustare, dar și stârniți de pofta de-o bere instalată în luna de abstinență, deveniseră cam irascibili. Așa începu comedia: -Ce te uiți ca milogul? Ia-o! Ce mai aștepți? făcu arțăgos nevoie mare Sandu. Ce dac-ai înfulecat repejor, nerespectând presupusa jumătate?! Așa se-ntâmplă când ai dinții tăi! Rozi, rozi în ritm alert neluând seama la părtaș! Dacă e-n reparații capitale și mestecă mai încet?! -P-păi-păi! bâlbâi uimit Gabi
ZI… DE-O BERE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384650_a_385979]