434 matches
-
mereu, și-i zilnic bărbierit, De sac a și uitat, cu VISA-n portofel, Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-ați ghicit ! E roșu câteodat’, de la un păhărel, Și când o ia la mers, ca un arac de viță E zvelt, nu-i cocoșat, și-atâta-i de vioi... Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiță, Dar asta...ce să mai !...rămâne între noi... Valeriu Cercel Referință Bibliografică: Bătrânul Moș Crăciun, Valeriu cercel / Valeria Iacob Tamaș
BĂTRÂNUL MOŞ CRĂCIUN, VALERIU CERCEL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351025_a_352354]
-
ridicase ca la o palmă de pământ și am pus mâna pe sapă. Curăț pomii de ultimele crengi crescute mai dezordonat dar și de cele uscate. Am și un petecuț de vie care trebuie și ea săpată și în plus, aracii. M-am dus să inspectez gardul și am constat că lipsea o porțiune de vreo cinci metri în partea dinspre râpă. Sârma tăiată cu patentul, bucata lipsă făcută sul și plecat cu ea la spinare în timpul nopții. Noroc că am
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET, 12 de ION UNTARU în ediţia nr. 268 din 25 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355802_a_357131]
-
miezul ei, ca sâmburele-n piersica despicată, era trupul Lui. Era Iisus, dar și un om transpirat, care respira ca ca și cum ar fi cărat saci de nisip, urcând în goană coasta aceea cu arătură și viță de vie prinsă în araci. Avea pletele retezate și date spre spate, barbă subțire neagră-albastră și ochi albaștri parcă avea, de credeam că un pic chiar îi semănam. Nu deschisese defel gura, damea se vorbea, zic așa pentru că-i înțelegeam, deși negrăite, toate cuvintele: Sunt
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
nr. 264 din 21 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu-mi ajunge viața asta pentru câte-aș vrea să fac; Când abia deschis-am ochii m-am trezit că sunt beteag. Mi-am întins spre ceruri mâna, ca fasolea pe arac, Și din frageda-mi pruncie nu am mers fără toiag. Ziua, cât este de lungă, nu mă satur să mă scald; De atâta ploaie-n mine nici să mă usuc nu pot. Pe sub valuri de furtună mă închin ca un
NU-MI AJUNGE VIAŢA ASTA de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 264 din 21 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355750_a_357079]
-
până la vene, până la oase, Inodore și incolore precum dorul, Cuvânt strecurat în inimile rămase. Acum putem să ne citim viața pe dos, Raport între trăire și sfârșitul poeziei, O lume ne așteaptă într-un spațiu lăptos, Fumurie precum toamna arămind aracii viei, Atunci când fur un vis de pe buzele femeii Tăcută cu poala plină cu struguri dulci. E vremea fluturilor hălăduind prin lunci Mai rodnică în sfârșit când se nasc și prunci. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Adevărul din acrostis / Al Florin
ADEVĂRUL DIN ACROSTIS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356205_a_357534]
-
O mătură vâjâi prin încăperea în care reușise și el să intre pe urmele fetei și îl lovi direct în frunte. Căzu pe spate pierzându-și cunoștința. - Of, vai, e regele nostru! Apăru o vrăjitoare înaltă și uscățivă ca un arac. - Ce caută aici pe întuneric? Întrebă o alta îndesată ca un dovleac. - Trebuia să ne trimită vorbă dacă dorea ceva de la noi! Completă a treia, alăturându-se celor două cu un mers săltat care ar fi trebuit să o facă
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
nucul uriaș din grădină, unde tăticul făcuse un scrânciob din lanț cu scăunel din scândură. La viteză mare se ducea pe cel puțin zece metri. Ordinul de la tăticul era să nu-mi facă vânt puternic, scrânciobul fiind deasupra viei cu araci. Dar el a spus, însă nimeni nu a auzit... Uite-așa, ajunsă în scrânciob, în timpul amiezii, în mijlocul verii, sora în spatele meu, fratele în față, îmi făceau vânt din ce în ce mai tare, iar eu mă bucuram și râdeam. Bucurie mare, draga mea idee
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
eu mă bucuram și râdeam. Bucurie mare, draga mea idee, dar să vezi minune, când au început să-mi crească aripi și m-am trezit zburând de la mare înălțime! Mare noroc, Doamne, să mai pot astăzi povesti, taman lângă un arac. Cum nu înțelegeau ce zburătoare au în fața ochilor, vie sau moartă, încremeniți de “măreția” isprăvii ce săvârșiseră, m-au dus pe brațe, pe furiș, în casă, spunându-i mamei că am adormit. Iar pe ei, unde i-a pălit o
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
În acest mod și context, s-a stabilit o relație trainica de solidaritate, colaborare și sprijin între Părinții Profesori Alexandru Moraru și Dorel Mân și cercetătorii istoriei locale, laice și bisericești, de pe meleagurile natale ale ierarhului - cărturar, născut în localitatea Araci din județul Covasna. Începutul a fost făcut de PărintelePprofesor Alexadru Moraru, prin publicarea, în anul 1989, a monumentalei lucrări monografice “La răscruce de vremi o viață de om. Nicolae Colan Episcopul Vadului Feleacului și Clujului 1936 - 1957”. A urmat apoi
OMAGIAL, DEDICAT PĂRINTELUI CONF. UNIV. DR. DOREL MAN, CU PRILEJUL NAŞTERII SALE ÎN VIAŢA CEA CEREASCĂ ŞI VEŞNICĂ… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370628_a_371957]
-
Acasa > Versuri > Iubire > FLUIERĂ PĂMÂNTUL Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1577 din 26 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Fluieră pământul, paguba-i lălâie spânzură cuvântul în arac de vie pomii albi de floare rotunjesc săruturi se-aburesc în soare, pârguiesc în muguri șuieră lumina între nișe sparte bâzâie albina a mimului soarte fluturii coboară polenul în mine mă prind într-o doară de răstitul bine și îl
FLUIERĂ PĂMÂNTUL de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353942_a_355271]
-
înălța în lumina gălbuie a lămpii căciuli pe care le scutura, le privea atent apoi le mângâia, le învelea în ziar și le punea pe dulap, în sală, unde așteptau până veneau stăpânii după ele... Acum, lângă porumbar, tata ascuțea araci. Căldura era ca o cocă, trebuia să o dai la o parte să te poți mișca, pe pieptul lui curgeau boabe de transpirație, ochii cu luciri verzi ca al frunzelor de prun, toamna, când nervurile maronii desenează mileuri fine priveau
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
cu luciri verzi ca al frunzelor de prun, toamna, când nervurile maronii desenează mileuri fine priveau departe, îi dădeam la mână nuielele subțiri și lungi de sânger, de tufan sau de plop și tata le transforma din câteva mișcări în araci lungi și ascuțiți, numai buni pentru fasole sau pentru roșii. Mama împrăștia boabe de porumb în cotețul găinilor. S-a auzit un zgomot de motor pe stradă, la poartă a oprit un IMS albastru din care au coborât grăbit niște
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
a găsit Costea Budu, cibanul, pe Urâtu mort în paie, aici în spatele curții lui Gică, în câmp, era ascuns, omorât și ascuns, cu capul făcut chisăliță... Unde era Vasile ieri pe la prânz? - A fost la pădure, a tăiat lăstari pentru araci, a fost cu Bică pădurarul. - Mde, nu e în drum, da’ poți să știi? Până una-alta vino-ți în fire, ai grijă de casă și de copii și ai încredere în Dumnezeu că mare e puterea Lui! Uite, Buia
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
în cufere și saci Și-o duceți în ograda și-n casa cea umilă. Săraci suntem cu duhul și vom muri săraci, Avem belșug pe masă și vrem mereu ce-i bun Că s-a uscat și vrejul... fasolea pe araci Nici nu-i mai știm azi gustul. Fasole? Ești nebun?! Săraci suntem cu duhul și vom muri săraci, În sacul de gunoi e pâine, mere coapte, Un sac de portocale, harbuz și cozonaci Se satură doar câinii, noi n-am
BLESTEMATA SĂRĂCIE de ANA PODARU în ediţia nr. 2297 din 15 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354240_a_355569]
-
fiind al bisericilor fortificate, al porților și stâlpilor din lemn sculptate. Cea mai cunoscută biserică fortificată este cea din Sfântu Gheorghe, din Evul Mediu. De mare interes turistic sunt și satele Ilieni, Olteni, Zăbala, Lemnia, Arcuș, Ozun, Cernat, Turia, Reci, Araci, Bățani Mari, Valea Crișului, Filia, Aita Mare sau Sânzieni. Biserica cea mai vestită este cea din Ghelința în stil gotic, cu fresca din Evul Mediu. Frumusețile naturii adăpostesc o faună foarte bogată și variată. Din secolul al XVII-lea a
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/347069_a_348398]
-
își refăceau ușor cuiburile, cu toate că țăranii aveau grijă în fiecare vară să o curețe sau să o înlocuiască pe alocuri. Toate casele aveau spre drum o grădiniță plină de flori, după anotimpuri, care era îngrădită cu sârmă întinsă pe câțiva araci. Prin curte se plimbau agale gâștele și rațele, care, în cârd plecau spre gârlă dimineața și se întorceau seara. În naivitatea mea de copil le consideram deștepte, pentru că fiecare cârd își cunoștea singur casa la care revenea o dată cu apusul soarelui
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
un nimic uitat de mult și îngălbenit de timp și de praf, cu care strâns la piept, fugeam la tataie să-mi povestească istoria lui. Mamaie mă certa, îi era teamă să nu cad de pe scara făcută de tataie din araci vechi și noduroși, dar și pentru tavanele ei, care erau din grinzi mari, rotunde, vopsite în maron. În camerele din față, “de la drum”, nu aveam voie. Erau camerele de “tinere”, tot cu paturi lungi și înguste, tot cu grinzi în loc de
GLORIE COPILĂRIEI I de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357074_a_358403]
-
în fiecare an. Îl țineau mai mult pentru umbra de la capătul locului și ca punct de observație împotriva neinvitaților, care se furișau, dinspre calea ferată, să fure struguri și porumb. Jos, pe pământ, mă puteam mișca fără să privesc vârful aracilor ca niște sulițe ascuțite, puși la distanță mică unul de altul și pe urmă ne puteam juca fără să le ascult vorbind despre băieți și fără să mă amețească cu mirosul de mătase de porumb, care ardea în foile de
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
nimeni prin jur și mi s-a făcut frică. L-am strigat de mai multe ori, dar nu m-a auzit. Neavând încotro, am luat-o tiptil prin vie, cu inima cât un purice. Tataie lega cu papură de un arac tulpinile de viță. Când se ridica, când se apleca. Mă apropiasem de el și nu m-a văzut. Deodată un fulger mi-a luminat mintea. M-am oprit și am trecut tiptil pe alt rând. Am început să-l urmăresc
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
văzut ridicându-se; nu știam ce avea de gând cu mine. În căzătură tataie își pierduse un galoș. S-a aplecat să-l ia și după ce a dat cu el de câteva ori de pământ, l-a înfipt în vârful aracului la care lucra. -Îl vezi? m-a întrebat cu voce tare și supărat pe galoș. Am dat din cap afirmativ. -Aici am să-l las până mor, pentru că dacă nu am murit astăzi, nu am să mai mor niciodată, măi
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
-Aici am să-l las până mor, pentru că dacă nu am murit astăzi, nu am să mai mor niciodată, măi tataie. Într-adevăr, timp de 32 de ani după aceea, în fiecare primăvară tataie punea galoșul cu pricina în vârful aracului și nu uita niciodată să-l ia toamna. Mai târziu l-a înlocuit cu alt galoș. Acesta fusese locul unde trăise cea mai mare frică din viața lui, cum a mărturisit singur. Am rămas cu el la vie și am
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
cerea. Mă țineam după ea și mai mult o oboseam cu întrebările mele. De multe ori îmi răspundea, dar cel mai adesea răspunsul ei era un „da” sau „nu”. Într-o zi am găsit ușa celarului deschisă și scara din araci pusă la gura podului. M-am strecurat pe furiș și „cu frica în sân”, am început să urc pe scara strâmbă. Odată ajunsă sus am respirat ușurată și grăbită mi-am aruncat privirea în toate direcțiile. Într-un colț aproape de
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
alții poate nu le place, Vinovați să fie ochii mei de-acum? Tu te uiți la mine cu atâta pace, Poezie sfântă, și îmi văd de drum Precum în grădină vița cea de vie Când își coace rodul toamna pe araci, Îți ascult porunca dată din pruncie, Spune-i „bună ziua” vântului și taci; Omul cât respiră uită și învață, Fiecare-și poartă amintirea lui, Ce nu-ți place ție nu jigni în viață, Fără frumusețe nici urâtul nu-i! Să privești
APOSTOLUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357908_a_359237]
-
Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 339 din 05 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Soarele, ca un bulgăre imens de jăratec, ridicându-se din vatra de dincolo de pământ...Cățărându-se pe spinarea uriașă de arici vegetal a dealului înfipt în araci, butuci și copaci răzleți. Cobora sprinten poteca prin iarbă, zărea malul sufocat de vegetația lacustră și, cu trestiile pe umăr, sorbea cu priviri nesătule frumusețea sălbatecă a răsăritului, nectarul lui zemos și cețos. Aerul, ca de eter, umed și înmiresmat
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 339 din 05 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358000_a_359329]
-
Acasa > Versuri > Cuvinte > TU ȘI POEMUL... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 513 din 27 mai 2012 Toate Articolele Autorului Duminică, 27 Mai 2012 Tu ești în gândul meu de-a pururi straja Precum lumina viței pe araci, Nu-i risipi acestei clipe vraja Acum când scriu, privește-mă și taci. De unde vine-această înfiorare Când te apleci din setea mea să bei? În ochii tăi mirați e sărbătoare Și poți îngenunchea păduri cu ei... Nu-i mântuire
TU ŞI POEMUL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 513 din 27 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358697_a_360026]