216 matches
-
inaccesibil sau un sediu al reveriei. Apariția unei scrisori. Familia Zerlendi. Prezentarea lui Honigbergertc "Apariția unei scrisori. Familia Zerlendi. Prezentarea lui Honigberger" Nuvela Începe În București, În toamna anului 1934. Rațiunile pentru care Eliade alege acest an, dincolo de eventualul său arbitrar, par a se preciza abia mai târziu, pe parcursul nuvelei, sau În jurnal. Primul de acest fel, păstrat integral, este cel din Portugalia (1941-1945), jurnalul românesc fiind pierdut. Într-o Însemnare din iunie 1944, Își amintea decizia pe care a luat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
din versiunea lui Nicolai Pfityner. Dacă la început vibrează povestea atât de coerentă a Margaretei, ce consumă prima parte a tragediei, torentul de alegorii, precum si libertatea de abstracții ce urmează proiectează într-un mod ieșit din comun o impresie de arbitrar și amestec de momente ce ies din scara operei. Adevărata substanță a tragediei goetheene începe din clipa când Faust, depășind eșecul, pășește în lumea tumultoasă a experiențelor vieții, ținând la atingerea idealului. Așadar prima parte a tragediei constituie doar celula
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
ziua cînd omul va descoperi prin cunoaștere științifică și experiență și manifestare pămîntească ceea ce spiritele au știut din-totdeauna prin Dumnezeu și ceea ce inimile noastre au știut prin dorul lor" (Khalil Gibran). Trecerea de la știința "scorțoasă" la gnoză nu are nimic arbitrar, ci face parte din datul lumii, este o acțiune înzestrată cu sens, o desfășurare ce implică inclusiv haosul și hazardul, întru Ființă. Limbajul noii gnoze este limbajul dinainte de Babel, Cuvîntul, pe care nu noi îl rostim, ci el ne rostește
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
a automobilului inspectoratului, folosirea spațiilor de învățământ pentru activități personale, precum meditațiile, fără a plăti pentru această utilizare; - trucarea diverselor concursuri prin care se face promovarea și alocarea în sistemul de învățământ, pentru obținerea de foloase personale de la candidații favorizați; - arbitrar în evaluare și mai ales evaluare în funcție de retribuția (șpagă, mită) din partea celui evaluat; - favorizarea sau intervenția în favoarea unei persoane, a unui grup sau unei organizații în alocarea de resurse sau în atribuirea de calificări sau calificative (trafic de influență); - favorizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
actorii au experiența corupției, iar normele morale și cele legale nu mai funcționează pentru a împiedica actele deviante. Cum se ajunge la astfel de situații? Din rândul școlii instituționaliste s-a impus formula lui Klitgaard (1988), potrivit căreia: Corupția = monopol + arbitrar - responsabilitate Poziția de monopol în livrarea unui serviciu, libertatea de a decide fără consultări și lipsa unor mecanisme de responsabilizare față de consecințele acțiunilor reprezintă, potrivit acestui model, elementele unei situații favorizante pentru actele de corupție. Actul educațional nu este unul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cultural, cu codurile lingvistice însușite în procesul socializării primare. Ceea ce le face deosebite este recunoașterea condiționării sociale a universului cultural (lingvistic, axiologic, stilistic etc.) al indivizilor, astfel încât maniera de a (re)cunoaște lumea nu mai este interpretată în termenii unui arbitrar metafizic, cum se întâmplă la culturaliști, ci, așa cum spune Bourdieu, în termenii arbitrarului cultural al clasei dominante care-și impune propriile criterii de legitimitate asupra claselor dominate prin „violență simbolică”, ceea ce semnifică, în mare măsură, acțiune pedagogică. Altfel spus, rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
și că târgul ăsta, deznodământ tragi-comic al unui joc planetar, impunea ca, în ziua aceea, chiar în acel loc, soldatul purtând un șiret din piele la încheietura mâinii să fie sfârtecat de o explozie. Adevărul unei logici absolute, al unui arbitrar absolut. Ți-am văzut gestul în momentul în care urma să-ți spun toate astea. Cu mâinile ridicate până la jumătatea ferestrei, cârpeai plasa pentru țânțari, care era sfâșiată. Împunsături lungi cu ață deschisă la culoare, mișcări foarte lente, ghidate de
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
pe care le posedă, întrebarea care se ridică este: cum pot fi ele impozitate fără consimțământul său direct, dat fiind că un consimțământ al majorității este insuficient?86 Putem spune că avem de a face cu o oarecare doză de arbitrar, și asta din două motive. În primul rând, Locke face din consimțământul majorității unica alternativă a consimțământului unanim: "Căci acolo unde majoritatea nu poate hotărî pentru restul, nici indivizii nu pot acționa ca un corp și, în consecință, acesta se
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
combătută de Locke, în Al doilea tratat. Așa se explică și de ce termenul de suveranitate, atât de frecvent la Hobbes, este evitat în mod sistematic de Locke 61. Mai mult decât atât, termenul "absolut" este aproape întotdeauna asociat celui de arbitrar. Există rațiuni pentru a face distincție între puterea absolută și cea arbitrară. Astfel, o putere este absolută dacă cel ce o deține nu admite nici un fel de rezistență din partea supușilor sau vreo limitare din partea vreunei puteri concurente (cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
văd că puterea mea e discutată, dar voi fi mereu gata să arăt rațiunea actelor mele"62. Nici autolimitarea, nici autojustificarea nu se bazează însă pe o regulă stabilă și, de aceea, acest tip de absolutism merită și atributul de arbitrar. În ceea ce privește puterea arbitrară, aceasta este exercitată în funcție de bunul plac al celui ce o deține, și nu în funcție de legi. Prin urmare, puterea absolută nu este în mod necesar arbitrară, la limită ea poate fi chiar una rațională. Astfel, pentru Hobbes, monarhia
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
căruia el se străduia să-i dea această imagine în exterior. Orice regim totalitar se sprijină pe o anarhie subiacentă, revers inevitabil al puterii nelimitate a despotului. Pentru că o putere absolută este în mod necesar arbitrară. Comunismul a adus acest arbitrar la cote fără precedent. Tirania personală a lui Stalin s-a exercitat datorită a ceea ce Mikoian numea un „bordel instituțional” comparabil celui care caracteriza Germania hitleristă. Dar proliferarea birocrațiilor, harababura perpetuă a cadrelor, rivalitățile dintre diferitele organisme nu se traduc
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Pospelov și care, la cererea Biroului Politic, întocmise un bilanț exact al victimelor represiunii sub Stalin. Citând un anumit număr de fapte, Hrușciov denunță cultul personalității și puterile discreționare pe care și le arogase Stalin, recursul de teroare*și la arbitrar ca mod de guvernare, procesele* trucate și tortura pentru obținerea „mărturisirilor”, rolul personal al lui Stalin în activitatea de epurare a partidului și în deportarea* popoarelor „pedepsite” în 1944-1945 și, în sfârșit, incompetența lui militară așa cum s-a manifestat aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lexicale, particularități morfosintactice: "ce frig este!"; "din păcate nu a ajuns"; "mă îndoiesc că va crede") și cadrul general discursiv, care uneori poate atenua, anula sau inversa sensul aprecierii. V. analiza discursului, discurs, enunț, modalitate, subiectivitate. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ARBITRAR AL SEMNULUI. Relația dintre cuvînt și obiectul denumit prin el a atras atenția gînditorilor încă din epoca antică, remarcabile fiind pentru acel timp situațiile discutate în unele dialoguri ale lui Platon. Acest filozof arată că cele două școli sofiste existente
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
un sistem semiotic la altul, termenul simbol rămîne, în principiu, cu un conținut apropiat celui atribuit de Ferdinand de Saussure: este un semn motivat, deoarece are o anumită legătură naturală între semnificat și semnificant. De aceea, simbolul se opune semnului arbitrar, care este semnul lingvistic, deoarece balanța, de exemplu, poate fi simbol al justiției prin faptul că sugerează echilibrul și imparțialitatea. Cu o altă perspectivă, dar fără a avea implicații opuse, semioticianul american Charles S. Peirce a definit simbolul ca fondat
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
conceptul "sistem" a fost deseori redefinit, astfel că, pentru Louis Hjelmslev și Eugen Coșeriu, de exemplu, sistemul cuprinde numai opozițiile funcționale ale limbii, numai ce este distinctiv pentru tehnica limbii, selecțiile realizate între posibilitățile limbii ținînd de norma ei. V. arbitrar, sincronie, structură, subiectivitate, valoare. SAUSSURE 1916; HJELMSLEV 1933; COȘERIU 1952; DUBOIS 1773; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; DSL 2001; VARO - LINARES 2004. IO SOCIOLINGVISTICĂ. Studiul relațiilor dintre limbă și societate este obiectul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
anexează noi teritorii, avansînd spectaculos În universul comun, al vieții imediate. La urma urmelor, ceea ce tulbură canalele de receptare obișnuite este, În asemenea cazuri (și scrierile ulterioare ale lui Voronca le vor oferi cu nu mai puțină insistență), gradul de arbitrar al asocierilor, foarte relativă, adeseori, echivalare a obiectului cu replica sa metaforică, acoperire doar parțială a cîmpurilor semantice ale celor doi termeni; adică tocmai ceea ce, În chip programatic, teoreticianul Voronca ceruse imaginii ca alianță de elemente cît mai Îndepărtate Între
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
portal și nu o venă hepatică ca În cazul celorlalte scizuri. Dispoziția fisurilor portale și pediculului hepatic (triadei portaleă permite ficatului să fie divizat În patru sectoare, fiecare din acestea fiind Împărțit În câte două segmente printr-un plan orizontal arbitrar: o scizura principală delimitează ficatul drept de cel stâng; o scizura dreaptă Împarte ficatul drept Într-un sector lateral drept și un sector paramedian drept; o scizura stângă Împarte ficatul stâng Într-un sector lateral stâng și un sector paramedian
Patologie chirurgicală by Sorinel Luncă () [Corola-publishinghouse/Science/91483_a_93262]
-
Nu există motive să studiem mai puțin atunci când avem la dispoziție mai mult. De exemplu, un proiect care ar examina efectele dependenței financiare internaționale asupra ratei de privatizare în țările foste comuniste din Europa de Est nu trebuie să excludă în mod arbitrar Polonia, Estonia sau Slovacia; un studiu care ar examina efectele democrației asupra stabilității regimurilor în societățile post-coloniale nu trebuie să neglijeze țările africane; un studiu care ar examina efectul competiției dintre partide asupra cheltuielilor de asistență socială în Statele Unite, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
de vedere al evoluției limbii, locuțiunile reprezintă niște anomalii, niște supraviețuiri anacronice ale diacroniei în sincronie, astfel încât "arhaismul este marca aproape a tuturor locuțiunilor"21. În consecință, Guiraud recunoaște că "locuțiunea este un semn în egală măsură arbitrar și motivat, [...] arbitrar în măsura în care imaginea care se află la originea locuțiunii și care o motivează tinde să se opacizeze, [...] chiar dacă e în natura locuțiunilor să-și rețină motivațiile, căci cuvintele care o compun, deși formează o unitate, își păstrează o oarecare autonomie și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
el însuși opera definitorie a înaintașului"151. În acest sens, cele șase stadii reprezintă nu doar simple categorii descriptive, ci niște indicatori ai poeticității și ai originalității artistice. Din păcate, însă, aplicarea acestui program ambițios comportă și o doză de arbitrar: categoriile lui Bloom nu sunt lingvistice, nici măcar formale, ci mai degrabă psihologice, ceea ce face ca încadrarea unui text într-o categorie sau alta să depindă de simplele "impresii" ale receptorului. 7. Contribuții românești la studierea textemelor 7.0. Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
că mărturiile în sens contrar au dispărut, sau că practicile opuse nu au lăsat urme scrise. Dar toate acestea nu contează pentru istoric, pentru că el poate cerceta numai ceea ce este păstrat, pentru a evita să cadă în imaginar și în arbitrar. Putem și să gândim că nu toți creștinii epocii au fost sfinți în comportamentul lor matrimonial, că unii s-au căsătorit după ce au divorțat și că acest lucru a fost acceptat de unii episcopi: mărturia lui Origen demonstrează acest lucru
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
constructivism s-au revărsat în același dârz cerc: sinteza”. Indiferent dacă, așa cum pare, scriind autorul s-a abandonat dicteului automat sau a operat asocieri imposibile în mod lucid, imagismul său excelează, mai mult decât al oricărui alt autor român, prin arbitrar. Nimeni la noi nu și-a însușit mai în litera ei afirmația lui André Breton că imaginea cea mai puternică e aceea care conține „le degré d’arbitraire le plus élevé”. Nu puține imagini instaurează o „suprarealitate” onirică: „inima duce
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290646_a_291975]
-
ceva care este definit prin esprit général. Existența civilă și națională reprezintă, pentru el, generalul, în care omul se dezvoltă; existența privată, dimpotrivă, este particularul, care îi insuflă viață celei civile. Numai legătura generală civilă împiedică libertatea să degenereze în arbitrar; numai dezvoltarea privată a personalității împiedică pe om să cadă victimă sclaviei prin general. Statul trebuie să fie conceput numai în raport cu omul înțeles astfel și cu libertatea înțeleasă astfel. Neținând seama de această bază antropologică, filozofia iluminismului are în vedere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
numești «intuiția» și ceea ce eu numesc «antisemitismul» dumitale Își alege anume exemplele care Îl pot alimenta și le ignorează pe cele care Îl pot contrazice ?” <endnote id="(219, p. 217)"/>. În 1935, M. Sebastian Îl acuză de antisemitism și de arbitrar pe fostul său mentor Nae Ionescu, pentru felul În care acesta - În faimoasa-i prefață la romanul De două mii de ani - „stabilește În trei cuvinte identitatea dintre talmudism și zărăfie” <endnote id="(219, p. 292)"/>. „De la talmudist, până la zaraful cântăritor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de Sus. Editor general rezervă dr. Aurel Maniu, redacția și administrația Cernăuți, strada Petrovici nr. 5, apare la 5 și 20 a fiecărei luni, primul număr la 5 februarie 1932, redactor responsabil A. Iliescu, Societatea Tipografică Cernăuți. În articolul „Între arbitrar și interese de stat” prof. Petre D. Toma afirmă că: „La noi, românii, toate se fac în numele statului, actul eroic, cinstit, patriotic, dar și înșelăciunea, furtul, escrocheria, spiritul de gașcă, dușmănia, corupția etc.” Și mai departe: „Iată unde se găsește
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]