345 matches
-
George PETROVAI - Eternul Eminescu Pătruns de milenara îndârjire proptită-n doine și balade pe vechi hrisoave voievodale, ce în istorii adumbresc după un tipic creștinesc a semilunii strălucire, la vremi eroice visează însinguratul mioritic trup înfiorat cândva de-a buciumului arcuire și de-a cavalului șoptire, dar făr' a ști ce-i bucuria înveșnicirii sufletești, până ce țara nu născu Eminul nostru-n chip de Crist, pe crucea românismului suit de preadivina lui chemare spre-nalturi hyperionare ca sumă lirică de voievozi. Bianca
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
lacrimile te fac fericită Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit N-
ÎN VISUL MEU ETERN DE PĂPĂDIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364695_a_366024]
-
Book foaia de hârtie e albă simplă neîntinată de urmele degetelor de urmele sunetelor de geometrii ale cuvintelor răsfirate haotic se schimbă simplitatea în librării cu cotoare de cărți scrise cu disperare durere bucurie eliberare de urât în secunda așternerii arcuirilor de trăiri trunchiate sau pline de aerul plămânilor răniți inimi simți când cuprinzi cărțile între palmele însetate de liniște foaia de hârtie e simplă o cruce așterni creionul e bine ascuțit foșnetul cărbunelui îți lasă libertatea să te bucuri de
ORIGAMI-OM de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 870 din 19 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350398_a_351727]
-
te fac fericită 5 Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
-i stea? Că-i fata cu fața ce-i atât de fină, Căci în vise fine ar putea să vină! Ce pufoasă față drăguța fata are, Că-i curioasă fata prea mirată tare, De-ale minunățiilor vieții ce's france, Arcuirea ochilor ce mia tare-mi place! O dulceață de fată cu fața cea mai fină, Oare s-o rog prin vise să mai vină? De n-ar veni-n viteză să m-alinte, Și-ar cuteza-n blândeță să mă
FATA CU FAŢA... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344558_a_345887]
-
pană de vultur... gândurile reconstruite la infinit, își depun literele pe un cadran albastru și anotimpurile le fură creațiile, reinventând poemele timpului. unele aleg începutul. altele miezul dogoritor al așteptărilor. altele le conturează roadele în mii de lumini... linii, puncte, arcuiri periculoase în semințele poamelor dulci acrișoare. și nimicul e un anotimp al pământului. își risipește brațele pe frunțile plecate în călătoriile pulsului, printre ritmuri firești sau nu... zvâcnesc pași și uitate gesturi reconturează ramuri... în liniștea drumului orbilor, doar păsările
PROZĂ LIRICĂ ŞI POEZIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 374 din 09 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361899_a_363228]
-
om cu ochii din filele timpului. Răsturnat pe plută, timpul meu anunța ploile și fulgerele își încercau tăria alergând prin trupul meu, prin inima mea, prin sufletul meu. Au alergat până când au devenit unul singur. El, unicul, a prins în arcuirile lui Culoarea. Nu am uitat mâinile pline de boboci sângerii după ce am prins viața prin gheață până când am simțit pământul întărit al lunecării în haos. M-am strecurat atunci prin brațele tatălui și am reurcat fâșia de zăpadă înghețată. Ochii
GÂNDURI ÎN RÂNDURI (27 FEBRUARIE 2013) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351984_a_353313]
-
să fie sau ce n-a fost nici ieri. Strigările din urmă sunt fire care leagă cu noduri gordiene înaltele vibrații; ia sabia și taie și hăuri și ravene și-ntoarce iar Lumina spre ale Firii spații. La capăt de-arcuire venind sonor spre mine te-aștept în necuprinsul ce-n suflet l-am cuprins. Lumina e-o cuantă de dăruiri senine un zbor din nerostirea ce suflet și-a prelins. Leonid IACOB Referință Bibliografică: de-aprinzi / Leonid Iacob : Confluențe Literare
DE-APRINZI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352506_a_353835]
-
sfert de răspuns se stinge lumina se aprinde lampa o clipă cât un fragment de gest abia născut un fluture își întinde aripile obosite pe pălăria lămpii aprinse cade la piciorul lămpii cu aripile strânse întrebările îi văd cercurile sinusoidele arcuirile aripilor culorile niciuna nu a văzut zborul Referință Bibliografică: se deschide ușa / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1027, Anul III, 23 octombrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
SE DESCHIDE UŞA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1027 din 23 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352511_a_353840]
-
martie 2012 Toate Articolele Autorului VESTE Bucurii nemărginite tu mi-ai vestit În suflet mi le-am strâns pe toate Și nu mă-ntreb deloc de poate De astăzi sunt sau nu sunt fericit? E ca și cum clinchete de clopoței Sau arcuirea corzii de vioară Ori adierea vântului de primăvară Fac să-mi zâmbească ochii mei. 05 februarie 1965 Referință Bibliografică: Veste / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 433, Anul II, 08 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
VESTE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346578_a_347907]
-
lui... dar avea acea stranie impresie că EA știe tot. La naiba! Îi devoră trupul și ea se lasă devorata cu o plăcere infinită, gemând ușor... Îi primea fiecare încercare a trupului lui de a o supune cu gemete și arcuiri. ȘTIA că este vis și se ruga să nu se mai termine. Îi simțea pielea fierbinte și trupul fremătând și simțea că nu contează cât de mult ar fi, tot nu ar fi îndeajuns. Apoi totul se risipi Se trezi
...DIN CAND IN CAND... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346666_a_347995]
-
lipise de umăr cu o dăruire pe care o simțea sinceră și care îl emoționase, de unde apăruse?! Profilul ei îi era vag cunoscut, respirația parcă i-o știa dintotdeauna, gustul buzelor ei îi era familiar, mișcările, ochii mari și luminoși, arcuirea trupului, coapsele perfecte, pe care i se mula fustița, totul la ea era armonios și delicat, proporționat și, mai ales, plin de o atracție care îl zăpăcise. Casa căpitanului era mare, înconjurată parcă de un teren fără limite, dar, mă
PZRFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 53-54 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356745_a_358074]
-
pe ochi să te mângâi... Și pe ochi să te mângâi... Și-am pus mâna suspinată Peste clipa-nfiorată De-așteptarea dorului, Dorului, păgânului, Ce doinea în glasul meu Cu zvâcniri de curcubeu Peste cald trupșorul tău: Trupul tău de violină, Arcuire de felină Peste noaptea ce senină Care-mi dăruia lumină. Care-mi dăruie lumină... Te-am strigat, Te-am tot strigat Stelele le-am numărat: Dar nu steaua cerului Ci sclipirea ochiului Care blând mă legăna Sub gingașă palm-a
DOINIRE de LEONID IACOB în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355207_a_356536]
-
pe el, curajos... și lucirile din privirea lui sălbatică, ca a unui tigru sângeros, aveau în ele ceva fascinant, ceva deosebit... Fata nu a regretat deloc alegerea sa. Tânărul negru dansa incredibil. Mișcările acestuia, de felină aveau ceva din elasticitatea arcuirilor și a săriturilor unei pantere agile, dar și din finețea extensiilor delicate ale antilopei hăituite de feline, prin jungla africană, de vreun animal de pradă. Simți apoi, că Ly avea mâinile calde, ca nisipurile africane, dogorâte de arșita soarelui înfierbântat
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
părinți. Inteligența scăpărătoare cu care a fost dotată de la început și epoci la rând a fost împiedicată să o folosească și în interesul ei, nu doar al bărbatului sau al omenirii. Sânii ca simbol al izvorului vieții. Fundulețele înfășurate în arcuirea coapselor pe care se leagănă mersul îmbietor al chemării. Încet, încet, redevine iar ce a fost, libertatea de a fi una din componentele esențiale ale vieții, fără de care, opusul și egalul ei, bărbatul, s-ar fi simțit singur, abandonat pe
E GREU SĂ FII FEMEIE, AZI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370534_a_371863]
-
aș fi putut găsi ca să te păstrez neîntinată, te-am căutat în încrucișarea a două fulgere pe cer, în geana de lumină în surâsul copilului ce s-a șters de mine când traversam strada, în urma saniei lăsată pe zăpadă, în arcuirea unui vers pe buzele îndrăgostitului imaginea îmi juca feste alungindu-se și rotunjindu-se peste ziduri de uitare îmi râdea în nas ascunzându-și mai bine victoriile și primăverile se prefăcea în floare nicicând obosită să se-ntoarcă după soare
POEZII de MAGDA HARABOR în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369320_a_370649]
-
femeie sistem fără ecuații de scăpare scăpare poate prin aruncarea în golul dintre umbre poate ascunderea în colțul imaginației aduce tributul indiferenței și mersul într-un înainte al fetei morgana tinerețe și bătrânețe în același calapod eleganța pantofului iubirii pământene arcuirea imaginilor mișcărilor repetate repetabile în aceeași pădure rătăcim nu ne găsim femei ale soarelui ale apei și pământului ale aerului ale fiecărei ciuperci mângâind ploile pentru nașterea renașterea lor versificând la rădăcinile trunchiurilor copacilor nici nu știu că nu sunt
IUBIREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354406_a_355735]
-
să sară precum caprele negre pe creste, cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate, unul peste altul cu arcuiri și bătăi ritmate, repetate,. Iar corpurile dansatorilor, drepte și capetele puțin pe spate. Numai picioarele țeseau. Se opreau leșinați lăutarii...Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
fel de sinteză a tuturor jocurilor. De aceea nu putea fi executată de orice jucător. Dar Nicu Gâscan era un jucător de excepție, creator de pași de dans, înzestrat cu multă fantezie. Parcă-l văd... Începea cu pași lenți, cu arcuiri de picior. Mișcările trupului și ale mâinilor pluteau cu unduiri lascive, expresia feței, transfigurată, cu ochii aproape închiși, o pasăre cu zbor leneș, planat, îmbătată de melodie, visând spre depărtări nedefinite. Apoi, suveica pașilor alerga gradat, din ce în ce mai rapid, pe diferite
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
pe glezne și coapse, în salturi sacadate. Mișcările picioarelor, precum trilurile ciocârliei, zburând prin înălțimi în fâlfâiri amețitoare și țâșniri vijelioase...Sufletul lui Nicu Gâscan zbura...zbura...săltat de furtuna pașilor și mâinilor. Apoi, curgea lin, în ritmurile lente ale arcuirilor elegante de pași și gesturile creionate de mlădiera trupului. Ciocârlia ne-a săgetat în zborurile ei către soare, atât cântecele cât și dansurile. Sleit de energie, Nicu se oprea. Parcă și sufletul i se scursese în pământ, prin picioarele de
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
arunce in mare. A plecat și el, invăluit în miresmele de tei și tămâie, lăsând în urmă codrii și lacul lor albastru, a plecat să-și piardă urma și umbra în marile orașe și, poate, s-o regăsească pe Sephora. Arcuirea salbatică a numelui ei ardea înalt pe fundalul întunecat al nopții, din ce în ce mai înalt, pe măsură ce stelele căzătoare se înmulțeau. Unicornul a început să se intoarcă în vis; avea două aripi mari , albe, și în lumina lor, singurătatea lui se îmblânzea. Ziua
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
Acasa > Strofe > Creatie > OCHI VERZI Autor: Elena Păduraru Publicat în: Ediția nr. 512 din 26 mai 2012 Toate Articolele Autorului Parfum de tei mă cheamă discret spre amintiri și zumzet de albine mă poartă-n arcuiri... spre ochii verzi ai tatei și zâmbetu-i blajin, ce-mi alungau adesea surâsuri de pelin. Cu mers stângaci, grăbit și cu frizura creață, un pic nălțându-mă prin lumea de verdeață, mă-ndreptam spre tata cu brațele întinse, chemarea lui din
OCHI VERZI de ELENA PĂDURARU în ediţia nr. 512 din 26 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357576_a_358905]
-
sensuri uitate sau îngropate în materie, este neapărat un filosof tacit și subtil al limbajului, un practician al potențelor latente ale cuvântului, cel care a fost înainte de toate. Și care a fost cuvântul ? Fiat lux ! Și s-a făcut lumină ... Arcuirea de bolți, ogiva reușesc să ofere finalmente poetului un adăpost princiar. Cu cele 7 stele strălucitoare ale sale, Carul Mare seamănă mai degrabă cu un triumfal car de luptă, căci cel care și-a propus să locuiască cu stelele, are
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
Toate Articolele Autorului autor foto: Victoria Anghelache colț de timp, de praf, poveste... uit imaginea. se duce... las geometria frunzei să-mi cuprindă, vechiul suflet de lumină. în uimire-mi este gândul... cu lumi noi se umple spațiul. timpul este arcuire... fac un salt. sunt în lumină. jadul prind în colb lume. frunze, păsări mi se-arată. dintr-o sferă de lumină, aud sunet de ferigă. arcuire. las ce sunt în vechea strană. primenesc lumina-n sferă. aud cântul din cupolă
GEOMETRIA FRUNZEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359189_a_360518]
-
lumină. în uimire-mi este gândul... cu lumi noi se umple spațiul. timpul este arcuire... fac un salt. sunt în lumină. jadul prind în colb lume. frunze, păsări mi se-arată. dintr-o sferă de lumină, aud sunet de ferigă. arcuire. las ce sunt în vechea strană. primenesc lumina-n sferă. aud cântul din cupolă. îngerii încet se roagă.. . Referință Bibliografică: geometria frunzei / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 480, Anul II, 24 aprilie 2012. Drepturi de Autor
GEOMETRIA FRUNZEI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359189_a_360518]