144 matches
-
așternutul mânjit după plecarea acestora, scoțându-le lăturile, mirosindu-le În acest timp urmele spasmu lui lor pasa ger. Nici o femeie din Regat nu se angaja la aseme nea treburi, afară de câteva țigănci sordide pe la bordelurile de periferie. Atâtea alte ardelence de-ale noastre, printre care poate verișoare și nepoate de-ale mele sau de-ale lui Bucuța, slu găresc cu anii prin casele ovreilor de orice condiție, dorm prin vizuini, fără aer și fără soare, la subsol, deși au deschis
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
vin negru și vechi picurat În trupușorul ei cu o fiziologie ele mentară de femeie cu șapte suflete, ca pisicile; Înviată brusc și ca prin minune de acest balsam distilat din razele soarelui și de care Maia, suflet sănătos de ardeleancă din Dăișoara, sat vecin de peste deal cu al mamei mele, dusese lipsă În casa fiului și nurorii sale, care sufereau amândoi de temperanță și beau, ca pă gânii, numai apă, pentru care s-au și prăpădit Înainte de vreme, ba chiar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea de-a doua este o diversiune, un condiment, un excitant, cu con cluzia mult așteptată a unor Îmbrăți șări mai cu foc și cu necaz. „Iubește-mă mai cu mânie, că doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
seconda, tenace. Adusese din satul Dopca, de unde era, sat component al comunei Hoghiz, pe Bucura, verișoara ei, s-o ajute la treburile din restaurant și gospodărie. Odată cu ea a venit și Gheorghe, o rudă de-a lor. Bucura era o ardeleancă tânără și frumoasă pentru care Ionel I. C. Brătianu a făcut o adevărată pasiune. S-a căsătorit mai târziu cu un neamț, Löser, care lucrase la modernizarea Cișmigiului și a Parcului Carol I. Stroeștenii nu prea veneau În București la restaurantul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
sud. Niciodată în literatura română nu s-a văzut un Ardeal mai vesel și mai „balcanic“, iar definiția dată de Călinescu balcanismului se potrivește punct cu punct descrierilor făcute de Negoițescu Clujului, Aiudului, Sibiului. Născut din tată regățean și mamă ardeleancă, Negoițescu este sensibil la solemnitatea „Zilei morților“, așa cum numai în Transilvania e sărbătorită, la toponimele maghiare, la burgurile săseși cu toate casele lor cuminți, la sentimentele naționale, la o anume rigiditate socială și lipsă de compromis morală, dar și, pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
oarecum trivial, din cauza ardelenismelor care-i făceau pe unii colegi să spună că limba mea e de „boanghină“: chiar și peste ani, vizitând o dată rude din București, copiii lor râdeau de mine, spunând că vorbesc „ca servitoarele“ - slujnica lor era ardeleancă). De altminteri, graiul de pe Valea Someșului, cu care Cotuțeștii descinseseră în capitala Transilvaniei, suna remarcabil de barbar. Altor doi colegi nu le mai rețin numele: proveneau din familii extrem de modeste, sărăcia citindu-li-se din felul cum erau îmbrăcați. Unul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Miți, cealaltă soră a lui Rebreanu, măritată la Cluj cu originalul colonel Strat: acesta, ca june ofițer în armata română care, după înfrângerea Puterilor Centrale, a ocupat Transilvania, jurase - în vibrantul său patriotism - să ia de soție pe prima fată ardeleancă pe care o va cunoaște în înaintarea prin provincia eliberată. Într-o gară, din rândurile entuziaștilor veniți să-i întâmpine pe eliberatori, s-a desprins domnișoara în costum național, care, întinzându-i un braț de flori, l-a sărutat pe
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
atroce, s-a prăpădit din cauza unei tumori cerebrale, tratată fără succes. Părinții nu îndrăzniseră să mă încunoștințeze acolo unde mă aflam, știind prea bine cât de mult eram legat de dânsa și nevoind să mi întrerupă bucuriile feriale (bunica mea ardeleancă mai folosea expresia „e plecat în férii“).1 La director, am stat mai mult decât intervalul pauzei: se interesa prin mine, elev strălucit, cu purtare exemplară, ba și dintr-o familie de toată încrederea, dacă există în clasa mea legionari
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Casierul avea dreptate. Un articol din statute era redactat în forma următoare: „Femeile măritate, copiii, minorii, interzișii și nebunii nu-și pot ridica drepturile fără autorizarea soțului, tutorelui etc.” D-na Emilian, căci ea era d-na de care vorbim, ardeleancă de origine, nedeprinsă cu această tovărășie în care legea așeza femeia măritată, organiză la Iași o ligă feministă care să lupte pentru încetarea acestei stări de lucruri. De altfel, codul nostru civil, nu odată și nici întâmplător, ne face deosebita
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
viață aparțineau și colegei noastre. și atât. La cursuri erau mai mult fete. Mi-am făcut prieten un băiat din Bucovina și un altul din Găiceanca, fostul județ Tecuci, Mohora, frate cu actrița. Dintre fete, două bănățene surori, Sandovici, o ardeleancă, Dădărlat și o dobrogeancă, Aurelia Tătaru. Era din Dăieni, Tulcea. Fată blândă, bună. Am mai întâlnit-o în timpul războiului, când mă refugiam din Basarabia pentru a doua oară. În fine, cursurile s-au terminat iar noi ne-am îndreptat... spre
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
Uimiri și introspecții Ada Gârțoman-Suhar O călătorie în timp cu trenul vieții mele M-am născut în Râmnicu Vâlcea, din mamă ardeleancă și tată oltean, am făcut studiile la Târgu Mureș, m-am măritat cu un bucovinean și joc teatru la Iași. Până la metaforă, mă voi întoarce în timp și voi relata primul drum cu trenul, de care-mi amintesc. Părinții au
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vizat. Stigmatizat din afară, el se va refugia în statutul de „victimă“ și își va fabrica ingenioase justificări. Inautenticul nu știe că e inautentic. Iar când află e pe jumătate salvat. O completare Domnișoara C. C., care se recomandă „o tânără ardeleancă de 27 de ani“, „un cetățean simplu, complex și normal, excentric din Bistrița“, mi-a trimis, pe adresa redacției, scrisoare, provocată de textul meu despre „autenticitate“. E un prilej să revin cu câteva nuanțe, oarecum îngrijorat de un posibil derapaj
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
partid și a fost chemat la Politehnică pentru a face doctoratul și pentru a se pregăti ca specialist. A fost exploatat de partidul comunist, care ducea lipsă de oameni inteligenți, serioși și bine pregătiți profesional. S-a căsătorit cu o ardeleancă pe care o scăpase de nenorocirile invaziei ungurești, care a absolvit Facultatea de Fizică și a fost profesoară de fizică la un liceu din Iași. Ca asistent universitar, l-am regăsit stabilit pe o străduță din Copou, l-am vizitat
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Nicolae, marele făcător de minuni. De aici și numele meu de botez Nicolae. A.B.Dar visul, legenda? Mi se pare mult spus legendă. Întâmplarea se leagă de existența unei mătuși, Șerbana, de peste 95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
95 de ani la vremea aceea. O ardeleancă veche, un fel de isihastă; locuia retrasă, la fratele cel mare al mamei, unchiul Gheorghe Moraru, într-o chilie, în post și rugăciune. A.B.Scuze că întrerup, dar ce căuta o ardeleancă veche, cum ziceți, în bălțile Brăilei? Bunicii mei din partea mamei, Anghel și Neaga Moraru veneau din Ardeal. Au descălecat cu turmele mai întâi în Bărăganul Brăilei, la Stăncuța; apoi, urmând același drum al ierbii, au trecut Dunărea în bălți, unde
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
specific care s-a păstrat pur în mijlocul invaziilor, al înfruntărilor, al revoluțiilor, iar tânărul păstor n-o poate privi pe tânăra româncă fără să fie tulburat: "Cât e țara ungurească, Cât e țara românească, Nu e floare pământeancă Ca fetița ardeleancă! Ea-i năltuță, mlădioară, Ca o verde trestioară, Și-i frumoasă, vorbitoare Și de suflet iubitoare. Când văd sânu-i rotunjor Mă ajunge foc de dor, Când văd păru-i de mătasă, Cumplit dorul mă apasă Când văd fața-i rumeoară
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
T.: Sabău Dorina a fost președinte de facultate și, dacă nu mă înșel, și vicepreședinte pe universitate. Mi-a fost studentă la Chimie sau la Textile. O studentă foarte frumoasă, pe care am introdus-o după aia în structurile ASC. Ardeleancă de-a mea. S. B.: Pe motive de patriotism ardelenesc. D. T.: Dar era și fâșneață. S. B.: În octombrie 1984, în Comitetul de partid pe Centrul universitar au fost aleși următorii 29 de tovarăși: Barbu Viorel, Beldie Cameluța, Baran
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
studiază). Paul are ezitări vizavi de poveste, întrucît informația unei vizite a lui Rossi în România nu apare nicăieri în scrisorile lui (enigma se va dezlega mai departe, cînd aflăm că, la un moment dat, după legătura pasională cu țăranca ardeleancă, profesorul băuse, aidoma lui Rip Van Winkle al lui Washington Irving, dintr-o licoare fermecată, numită de localnici amnesia, uitînd astfel evenimentele trecutului recent). După ce Helen este mușcată de un vampir chiar în bibliotecă (agresorul lucrează acolo ca ... bibliotecar), cuplul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
model real pe profesorul Petru Creția, minus decesul pur fantezist. E, de departe, cel mai „greu” personaj al cărții, alături de Maia și de Capșa cel responsabil cu gustul și pedigriul poveștii. Nu mai puțin excentrică, Maia este, în schimb, o ardeleancă integră și cu principii etice solide, imună la promiscuitatea „Centrului” și - vindecă- toare prin vocație - mereu înarmată cu o trusă medicală pe care, ca absolventă de liceu sanitar, știe s-o întrebuințeze făcînduse acceptată în șerpăria căminului. Intră în scenă
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
maritală a relației cu Marta îl obliga să se rotească la nesfârșit într-un cerc familiar, devenit prea strâmt. E singura explicație a faptului că, într-un moment când toate gândurile locotenentului se îndreaptă spre români, el își părăsește logodnica ardeleancă pe motiv că ar fi auzit-o vorbind ungurește cu un ofițer de honvezi, vrăjit fiind, la rându-i, de o unguroaică de optsprezece ani care nici măcar nu și-a dat osteneala să învețe românește. În târgușorul Parva, ruperea logodnei
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
toate prietenele mele sunt îngeri (dependenți de droguri)./ 5. de la sunetele jucăușe ale începutului unui război/ la melancolia cea mai neagră./ cum poate un război să fie roz iar melancolia să fie/ înfășurată/ strâns în cârpele negre cu franjuri ale ardelencelor./ 6. muzica. un alter ego rupt de lume. Rupt de plăcere./ rupt în două. mâna mea introdusă în ruptură începe să zboare/ ușor ca o pasăre./ 7. oare ce pasăre nu se așază niciodată pe pământ ?/ Apropo de Dylan Thomas
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
sufăr de aceeași dilatare; să le "tai" mai precis, mai necruțător; dacă tot sînt pus pe scalpare, apoi scalpare să fie! Pentru zilele cînd voi putea, deci, să vă scriu despre Dolhasca, să nu uit următoarele "personaje" absolut reale: 1) ardeleanca Nuța, cea care l-a bătut în cap cu chiloții pe electricianul Vasilescu; 2) profesorul de istorie Secrieru cu vorba lui preferată "perfect-izmene" 3) Octav, omul de la sfatul popular, care chema oamenii la ședință, cu un ochi scurs (făcusem chiar
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
Filippovna Barașkova! Pe unde și cu ce se mai pudrează dînsa? Cui îi mai face “scene”? Pentru că n-a murit, nu putea să moară din cauza unui banal de cuțitoi! Ea veșnic îmi va isteriza, bătîndu-mă cu chiloții în cap (cum ardeleanca Nuța pe electricianul Vasilescu din Dolhasca!), mințile și trupul! Azi, mort-răscopt, vă trimit cartea! Toată treaba asta s-a transformat într-o teroare a bunului simț! Ieri seară am văzut un film cu formația de muzică ușoară ABBA. Și, deodată
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
lector din Papini, să o fi cunoscut pe Marietta, înzestrată cu cei mai frumoși sâni din Sud-Estul Europei, pe Sultana cu rubensienii ei nuri, pe Pepi, țigăncușa cu corp de băiețaș, care l-ar fi dezinhibat pe Gide, pe Anica, ardeleanca cea curată și conștiincioasă, pe acea uriașă brună, posibil armeancă, perfect proporționată și cu cozile bătându-i pe șolduri. Preotese ale amorului, ele dispuneau de o condicuță de care n-au parte, astăzi. Pe 13 aprilie 1948 prostituția a fost
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
epistole ale Harietei cuprind o perioadă de doi ani: din mai 1887 până în iunie 1889, răstimp în care, datorită îngrijirilor Harietei, Eminescu își revine și poate pleca din nou la București. Destinatara acestor scrisori era o doamnă din protipendada ieșeană. Ardeleancă stabilită la Iași prin căsătoria cu un profesor universitar, Cornelia Emilian a înființat o școală profesională pentru tinerele fete sărace, sub patronajul societății Reuniunea femeilor române, a cărei întemeietoare era. Cornelia Emilian, femeie cultivată, preocupată de aspectele sociale culturale a
Sora poetului by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15556_a_16881]