231 matches
-
Dicționar englez-român al Bibliei autorizate. Geneza (facerea) sau întâia carte a lui Moise, Mihai Stroe • Dicționar englez-român de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar englez-român de termeni folosiți în afaceri, Ioan-Lucian Popa • Dicționar român-englez de termeni economici și juridici, Areta Voroniuc • Dicționar horror, Florin Mircea Tudor • Dicționar SF, Sorin Pârvu • Pînă-n pînzele albe. Dicționar de expresii românești, Stelian Dumistrăcel • Povestea dinaintea vorbei. Dicționar de expresii englezești, Călina Gogălniceanu În pregătire: Dicționar de analiza discursului, Dumitru Dorobăț, Călina Gogălniceanu Mic dicționar
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
este mult mai complex], deși nu exist] dubii în leg]tur] cu faptul c] aceștia au scris cunoscând operelor predecesorilor lor. îi. Teme și probleme în etică greac] Etică greac] din toate perioadele graviteaz] în jurul a doi termeni, eudaimonia și arete; sau, dup] cum sunt traduse tradițional, „fericire” și „virtute”. Aceste traduceri sunt cele mai compatibile cu sensul termenilor, dar, în multe contexte - dup] cum vom vedea - pot fi extrem de înșel]toare. Vom începe cu o clarificare a semnificațiilor reale ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest sens „obiectiv”, dar numai prin derivarea din cel]lalt sens: dac] „Fericirea este o manifestare a c]ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ldurii sufletești”, acest lucru se datoreaz] c]ldurii sufletești care face o persoan] s] se simt] fericit]. Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Relația dintre „virtute” și arete este mai complex]. În primul rând, atât lucrurile, cât și oamenii pot fi descriși că posesori al unui arete care li se potrivește („excelent]”?). Dar, în al doilea rând, și mult mai important, lista acestor aretai (formă de plural) ale unei ființe umane poate include calit]ți care nu sunt în nici un caz „virtuți” - adic], nu reprezint] calit]ți morale. De exemplu, lista lui Aristotel cuprinde „spiritul” și capacitatea de a filosofa cu succes, amândou] situându
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de a filosofa cu succes, amândou] situându-se în afara sferei moralei. Pe de alt] parte, majoritatea calit]ților pe care le consider]m virtuți - deși nu toate - se afl] acolo, iar semnificația pe care o atribuiau Socrate și Platon termenului arete se limiteaz] la acestea. (Lista lor de bâz] cuprinde: înțelepciune, dreptate, curaj, moderație, pietate, care se afl] în leg]tur] cu comportamentul corect fâț] de zei, deseori ad]ugat] că a cincea din lista de mai sus. Înțelepciunea, din punctul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a putea spune obiectiv c] a avut o viat] tr]it] cu succes? R]spunsul lui Socrate, care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spune obiectiv c] a avut o viat] tr]it] cu succes? R]spunsul lui Socrate, care își g]sește ecoul în reacțiile tuturor celor care au f]cut parte din tradiția greac], acord] un loc de frunte pentru arete. Dac] arete ar fi echivalent] cu „virtute”, aceasta ar fi doar o simpl] presupunere c] o viat] bun] trebuie s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fie o viat] moral]. Aceast lucru ar putea fi considerat esență poziției lui Socrate - și cea a lui Platon, atâta vreme cât putem facem distincția între ele. Dar Aristotel pare s] adopte o poziție diferit]: pentru el, viața „în concordant] cu” arete, în sensul cel mai înalt, este viața intelectului, în care „morală” și restul „virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are nevoi și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
viața intelectului, în care „morală” și restul „virtuților” joac] un rol doar atâta timp cât intelectul uman - spre deosebire de perspectivă divin] - este un aspect al unei entit]ți mai complexe (întreaga ființ] uman]) care are nevoi și funcții mai complexe. În acest caz, arete semnific] ceva destul de diferit de „virtute”; dac] ne decidem s] îl traducem în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
în acest fel. Concluzia lui Aristotel va p]rea stranie - și nu exist] nici o indicație clar] dac] el se gândește la el atunci cand aplic] termenul sub o form] radical]. Ne putem face o idee despre adev]râtul sens al termenului arete dac] analiz]m tipul argumetului pe care Platon și Aristotel îl relaționau cu eudaimonia. Se presupune c], în primul rând, oamenii - v]zuți fie că entit]ți complexe formate din suflet și trup (Aristotel), fie doar că suflete, unite temporar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
A doua ipotez] este aceea c] viața bun], eudaimonia, va consta în îndeplinirea cu succes a acelei funcții. Dar, în al treilea rând, nimeni și nimic nu va putea s] își îndeplineasc] funcția specific] cu succes doar dac] posed] un arete relevant, adic] doar dac] este cel mai bun din categoria să (deci, utilizarea celor dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dou] exemple platoniciene, singurul cal care va câștiga cursa și singurul cosor care poate fi folosit pentru a ț]ia via va fi cel mai bun). Aceast] presupunere ridic] dou] întreb]ri: care este „funcția” oamenilor și care este acea arete care este legat] de aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
legat] de aceasta? R]spunsurile lui Platon sunt „guvernarea și asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
asem]narea” (adic] guvernarea prin unirea sufletului cu trupul), respectiv „dreptatea”; cele ale lui Aristotel sunt „o viat] activ] a celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
celor care posed] rațiune” și „ceea ce este mai bun din „aretai”. Este discutabil dac] Aristotel se refer] deja la acea arete a intelectului care funcționeaz] în izolare sau dac] vrea s] sugereze altceva - poate combinația dintre această și tipul de arete pe care el îl consider] necesar în conduită vieții practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile relevante ale ethos-ului sau „caracterului”, dreptatea, curajul, spiritul și restul). Dar, pentru scopul nostru, ceea ce e semnificativ este c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
practice și care reprezint] subiectul principal al Eticii (înțelepciunea practic], dispozițiile relevante ale ethos-ului sau „caracterului”, dreptatea, curajul, spiritul și restul). Dar, pentru scopul nostru, ceea ce e semnificativ este c], atât pentru Platon, cât și pentru Aristotel, conținutul termenului arete depinde de o noțiune anterioar] referitoare la ceea ce înseamn] a fi uman. În acest sens el este diferit de conceptul „virtute”, care marcheaz] deja o arie mai mult sau mai putin definit] de cercetare efectuat] de c]tre „filosoful moral
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noastr] natural] este fie de a spune c] aceștia nu sunt îndeajuns de importanți, fie c] nu au judecat problemă cum trebuia. În Gorgias a lui Platon, Socrate propune ceea ce pare a fi o analiz] similar] în leg]tur] cu arete: numind acțiunile nedrepte „rușinoase”, el și toți ceilalți vor considera, în mod implicit, c] exist] un argument puternic pentru a le evita (având în vedere c], în caz contrar, epitetul „rușinos” ar fi inutil). Dar el se confrunt] cu opinia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] prefere interesele altora în defavoarea celor personale, constituia o problem], nu o soluție; iar orice caz de reușit] pentru justiție trebuia s] demonstreze c] totul era f]cut în interesul agentului. În acest sens trebuie s] înțelegem faimoasele paradoxuri socratice: „Arete este înțelepciune” și „nimeni nu face r]u în mod intenționat”. „Gândiți-v] bine” - spune el - și veți descoperi c] a face ceea ce trebuie este cel mai bine pentru voi” -, iar dac] alții fac r]u, o fac pentru c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de majoritatea succesorilor s]i, desi doar cei din curentul stoic au fost tentați s] asocieze strict viața bun] cu procesele raționale. Pentru Platon și Aristotel, utilizarea rațiunii este necesar], dar nu suficient], pentru a tr]i viața dup] principiul arete. Într-adev]r, ei accentueaz] faptul c] nu toate acțiunile permit reflecția. S] presupunem c] v]d o doamn] în vârst] (oricare ar fi aceasta) pe punctul de a fi lovit] de un camion de zece tone: dac] m] opresc pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
admis c] diferitele comportamente umane pot și trebuie s] fie justificate prin mijloace raționale. În al doilea rând, au acceptat c] aceast] justificare trebuie s] fie f]cut] în interesul personal al individului. De asemenea, este acceptat] ideea c] virtuțile (aretai) socratice sunt indispensabile pentru a duce o viat] bun]. Cu exceptia momentului când el se îndreapt], în mod surprinz]tor, spre a aduce un elogiu vieții intelectuale pure, aceasta p]rând a fi poziția lui Aristotel; și hedoniștii, ca și Epicur
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
se putea justifica doar prin contribuția sa la pl]cere, orice nel]muriri puteau fi soluționate prin referire la acest crtiteriu, ușor de recunoscut de c]tre oricine. În schimb, Socrate pretinde c] nici el nu poate s] descrie aceast] arete, pe care o apeciaz] atât de mult, si c] nici nu este capabil s] g]seasc] pe cineva care s] o cunoasc]. În același timp, Platon îl reprezint] ca având un comportament care sugera c] oricine ar putea descoperi ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sau „ideile”). Noi toți, în consecinț], avem o suspiciune în leg]tur] cu adev]rurile generale; ins] numai cei ale c]ror capacit]ți raționale sunt supradezvoltate - pe scurt, filosofii - pot s] își reactiveze amintirile. Urmărea const] în faptul c] arete ins]și este pe deplin accesibil] doar acestor persoane, în m]sura în care presupune exercițiul rațiunii și alegerea voluntar] (o persoan] nu poate alege ceea ce nu cunoaște), iar majorit]ții, dac] este capabil] m]car s] imite armoniile descoperite
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
neutru) și criteriile pe care ar trebui s] le utiliz]m pentru a r]spunde la aceste întreb]ri. Un postscriptum: am spus c] Socrate și aproape toți cei care l-au urmat au acordat un loc important conceptului de arete într-o viat] bun]. Frază era menit] a fi suficient de vag] pentru a include o varietate de poziții diferite: c] arete este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
spus c] Socrate și aproape toți cei care l-au urmat au acordat un loc important conceptului de arete într-o viat] bun]. Frază era menit] a fi suficient de vag] pentru a include o varietate de poziții diferite: c] arete este suficient] pentru eudaimonia, care este complet] f]r] a mai ad]uga alte ingrediente; c] este suficient], dar c] alte lucruri - noroc, bunuri materiale - pot s] favorizeze nivelul de eudaimonia pe care îl poate atinge o persoan]; și chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]