446 matches
-
un oraș de poveste, pictat de o mană măiastra. Încă o seară frumoasă ce se sfârșește într-un târg de meșteșugari, prilej cu care descopăr o lume dispărută, ale cărei urme se găsesc împrăștiate pe tarabe, de la monede vechi, la argintărie, ceasuri, mobile, bijuterii, toate aparținând familiilor de șvabi, evrei, maghiari, care au fost obligași să părăsească România, si care și-au lăsat în urmă valori materiale și spirituale de o frumusețe imposibil de descris în cuvinte. Părăsim cu tristețe târgul
OAMENI SI POVESTI PE PORTATIVUL MEMORIEI de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373274_a_374603]
-
boier, ca un adevărat aristocrat, cu peste de măsură și această masă împărătească cu pâine și cu pește, cu pâine și cu vin, cu floare de crin și veșmânt diamantin este abundentă, peste puterea noastră de a primi. Nu vedem argintăria dincolo de sclipirea ei. Și de câte ori trebuie să alegem între Baraba și Hristos ne poticnim mereu: Noi Te-am vândut pe-o strachină de zăr (Apa morților) și nu înțelegem de ce Tatăl plătește altfel, cu altă măsură: Uite ce! / Cum risipești
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
Victoriei, cofetăriei Athénée Pallace, unde se întîlnesc femei în vîrstă, elegante, care poartă mănuși. Burghezii de altă dată au fost nevoiți, cel mai adesea, să-și vîndă mobilele, tablourile, bijuteriile. Ei mai păstrează totuși cîteva din semnele splendorilor trecute: covoare, argintărie, ceva veselă. Dar, mai ales ca semn al distincției și ca mărturie a statutului social căruia îi rămîn credincioși, acești oameni ai vechii aristocrații și burghezii vorbesc perfect franceza sau germana. Copiii lor primesc o educație aleasă; "mademoiselles" dau la
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care au pierit și ei ca Pliniu cel Bătrân. în 1895, niște arheologi descoperă cetatea, o scot parțial de sub cenușă și, cu această ocazie, găsesc o comoară compusă din vase de preț și fresce din epoca augustiană. Printre piesele de argintărie, o cupă filosofică î!) pe care este reprezentată o scenă ciudată: Zenon stoicul și Epicur figurează în jurul unei mese pe care se află un tort, ceea ce n-ar fi deloc uimitor dacă cei doi n-ar fi reprezentați în cea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa,/ Ca trei stafii...” Din nou în ceață, dintre stânci irumpe doina amplificată de „mii de guri”. Punerea în scenă sfârșește simbolic
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
familie a fugit de trupele britanice în timpul Revoluției. Fiecare relatare istorică succesivă din surse a adăugat ceva nou la povestea propriu-zisă. La un secol după această întâmplare un studiu se referea chiar la un tren cu vagoane pline cu mobilă, argintărie și așternuturi și la familia care râdea de eforturile depuse de „o bucătăreasa de culoare neagră, grasă, care ședea pe o grămadă de vase de bucătărie și îndruma eforturile de a conduce ale nepoțelului său cu împunsăturile energice ale unei
Strategia cercetării. Treisprezece cursuri despre elementele științelor sociale by Ronald F. King () [Corola-publishinghouse/Science/2240_a_3565]
-
cu înfățișare sălbatică. Unii alergau pe diagonale, poate pentru a merge să atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
merge la purcei”... ah, Doamne, bunicile noastre ale tuturor!) umanizează locul, îi dă un anume sens viu. Dan cu Dylan erau la fotbal, ca băieții. Seara am fost la Adriana să facem o „cloacă”, așa îi zicea ea, la curățat argintărie. Ea a crezut că ne jucăm. Eu, ca în Tom Sawyer, am curățat temeinic vase splendide, piese de muzeu, inclusiv fiindcă știam că poate să fie o experiență unică. Fiecare piesă avea istorie, familie... deh... boierimea românească și rafinamentele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
anterior, dacă presupui că se va întâmpla. Pentru noi, Happy Leftover s-a petrecut în aceeași formație, la Călinești. Unde, ca de obicei, a fost foarte plăcut. Am avut și pe cei doi copii. Dylan tronând în vârful patului cu argintăria în jurul lui, din care se prefăcea că toarnă în cănile celorlalți (by the way, nu a ales să se joace cu nimic altceva decât argint), și Codruț, încă plastilină zâmbitoare în brațele noastre de potențiali sau actuali bunici. Am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și la tot ce se găsea. Am intrat pe poarta Nuruosmaniye, În strigăte de „Domnișoară, am ceea ce vă trebuie“, și am rătăcit fără țintă prin clădirea În formă de peșteră, strecurându-mă printre standurile supraîncărcate, admirând cantitățile nelimitate de mărgele, argintărie, covoare, condimente, narghilele și negustori care beau și fumau, beau și fumau. Eram În plină tocmeală cu un bărbat mărunt, care avea mai mult ca sigur nouăzeci de ani bătuți pe muchie, pentru un șal albastru deschis, când am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
la începerea sezonului. Se apropie vremea caldă, când toți englezii devin nervoși și indeciși. Se pare că va fi necesar să i se satisfacă mai multe plăceri decât de obicei. Mașinile aleargă de colo colo să aducă alimente de la Lahore. Argintăria este curățată, sticlăria strălucește. Se insistă asupra detaliilor. În facțiunea nababului, domnește disperarea. Este prea târziu acum. N-au cum să-l mai facă pe Privett-Clampe să le susțină cererea. Firoz va deveni moștenitor, iar viitorul se va transforma într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trupului sunt modificate sfântul exprimă mai mult starea interioară, iar greutatea redusă arată dematerializarea și evitarea naturalismului. Ochii mari sunt expresia omului lăuntric, iar nasul și buzele subțiri înseamnă că are simțurile spiritualizate. Icoanele, broderiile, sculptura în lemn și piatră, argintăria sunt mărturie până astăzi a pasiunilor artistice a preoților, călugărilor și meșterilor din vremurile trecute, de dragostea cu care voievozii și cei cu stare bună deveneau ctitori. Aveau grijă ca fiecare obiect să fie făurit după condițiile de exigență în
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
și glumele acestui târg de bețivi...“. Așa afirmase, cu implacabilă sinceritate, proaspăta doamnă Astrid Vancea, nerăbdătoare să se întoarcă în civilizația Brașovului, pe care îl evoca, de altfel, cu numele său german, Kronstadt. Tăcere compactă. Lumina mare și rece, cristaluri, argintărie, porțelan, încremenire de mormânt. Unitate de loc, timp și acțiune? Veți purta, fiecare, altă amprentă a înfrângerii, gândise, probabil, mortul... îi auzea vocea din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mă înșel, s-a întâmplat după prânzul acela de Sfântul Dumitru, despre care nu știu cum să încep să povestesc. Pentru onomastica unei mătuși (sau ce rudă mi-o fi soacra soră-mii...) se întinsese masa mare, cu față albă, lumini, toată argintăria scoasă la vedere... Tocmai pe la cafea, îi vine aniversatei o idee: Draga mea (se întoarce către mama), tu te-ai gândit vreodată că tot ce-i lași lui Tudor poate să-i revină fetei ăsteia? Am înghețat cu ceștile fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
-ți spun ceva important. Nu vei uita niciodată acest pahar, căci va fi cu apă vie, exact ca în povești. Îi sărută mâna și merse drept spre cămara burdușită de dulapuri grele, acolo unde se păstrau toate porțelanurile, vesela și argintăria casei. Alese o cupă înaltă din cel mai fin cristal, cristalul îngerilor. Îi cercetă fațetele și transparența în lumina lumânării. Erau perfecte. Străbătu mai multe încăperi de serviciu până la pavilionul exterior de la marginea pădurii. Acolo fusese abătut cursul unui izvor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dus și sor-sa, Patroana, s-a dus și bărbații lor, acu vezi că s-a-nvechit și casa. O avea madam Ioaniu de la bărba-su dintâi, de la Mironescu, a murit repede-repede ăsta, da a lăsat-o cu casă, și cu argintărie, și cu cristale, și cu de toate. Și Ioaniu era prietenu lui ăl mai bun, și când a fost să-și dea sufletu, l-a rugat : ia-o ! Și ăla, care o iubea fără speranță de mult, a luat-o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și de chioșcu din curte. Ea tăia, ea spânzura, unu nu-ndrăznea să-i zică nici dă-te mai încolo. Știa ei ce știa, și zurlia de Ivona, și putoarea de bărba-su, știa ei că și casa, și covoarele, și argintăria, și bijuteriile ce mai rămăsese, toate era pe numele babii ; toate-ale ei și mai primea și pensie de pe urma lu bărba-su. A murit el la zdup, a murit el la Sighet, a murit el la Jilava, la Pitești, el știe unde
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
numa pentru pensia lui... He, he, că doară nu-i proastă Farfuza, că nu degeaba-l așteaptă ea, nu degeaba-l pândește ea ca păianjenu, de zece, de cinșpe ani. Nu pe boșorog îl pândește ea, pândește căsoiu babii, și argintăria, și covoarele, și banii ei de la cec. De zece, de cinșpe ani, câți or fi, de când se-ntinde cățeaua cu el, ca să vezi, ale dracu muieri, cum se ține ca scaiu... Că doar n-o să trăiască Ivona cât lumea, că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu ochii fugind în lături, neliniștiți, cu zâmbetul pieziș. Apăsând ușor pe clanță, întredeschizând ușa. Și doar acum, când piciorul ți-a pășit în întunecosul antreu, poți să strecori o aluzie la bijuteriile vechi, vârâte laolaltă cu cocoșeii și cu argintăria în cufărul din pivniță - avem oare vreo garanție (o întrebi pe mama) că nu vor fi prăduite de hoți ? Asemenea valori, oricând posibil a fi jefuite, mai ales în vreme de război, nu-i mai bine să le transformi dinainte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede, urmele proaspete
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
agreat-o. Și avea mai tot timpul mici răutăți față de ea, pe care Larisa se făcea că nu le observă ! Scena aceea, de pildă, după vreun an și ceva, când Larisa s-a plâns că și bijuteriile, și covoarele, și argintăria, și tot ce lăsase în momentul plecării ei precipitate nu-i mai fuseseră restituite. Noi îl auzisem pe nenea Sandu spunându-ne că la momentul oportun fusese cât se poate de atent ca vărul lui să-și recupereze absolut tot
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în mare slăbiciune și sărăcie. Întâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru (Șchiopu) voievod
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru (Șchiopu) voievod, a mărturisit cu gura ei, de față, înaintea noastră și înaintea Sfatului nostru, câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost. Alta, câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori, și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit, și din averile și venitul care a fost al sfintei mănăstiri, de toate a sărăcit și nu ajunge
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vreme au venit înaintea noastră cneaghina Ana, soția răposatului boieri Ioan Golii ce au fost logofăt mare, cu fiiul ei, Mihail,... și au dat și au închinat a lor sfântă biserică ce este de dânșii zidită în orașul Ieșii... cu argintării, cu veșminte și cu toate cărțile biericești și cu toate casăle, satile și viile ei; așa feliu au închinat-o împărăteștii sfintei mănăstiri numită Vatopedu de la Sfântul Munte Atonus”... Nu știu cum să spun, părinte, dar, văzând doar această sumară înșiruire de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mănăstirii Vatoped, m-a strâns în spate. ― Ia în seamă, fiule, faptul că și eu mă cutremur auzind cu câtă ușurință vorbește mitropolitul despre faptul că soția răposatului Ioan Golia “au dat și au închinat a lor sfântă biserică cu” argintării, veșminte și toate cărțile bisericești. Nu mai vorbesc de: “toate casăle, satile și viile ei”... Din cele ce știm, nu putea să lipsească și întărirea acestei închinări de către domnie. Așa că, la 30 martie 1606, Ieremia Moghila voievod își pune iscălitura
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]