122 matches
-
ștefanian 163. Cu toate acestea, Ștefan a rămas, poate și din comoditate, în multe pagini de manual, doar "cel Mare". Fiind și singurul căruia i se recunoaște unanim acest atribut, s-a plasat firesc în fruntea tuturor "marilor români". Supraintitulația arhaizantă "și Sfânt" nu a fost resimțită la fel de imperativ. Justificarea sa recurge, în definitiv, tot la istoria lui Ștefan Mușatinul și la mulțimea ctitoriilor sale, iar "cel mare" poate cuprinde, în definitiv, orice atribut pozitiv. În argumentarea dimensiunii sale spirituale, se
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
viteji?"223; "bunicule, care a fost cel mai viteaz voievod român?"224 Tonul povestirii oscila între cronică și basm, căutând adresări din alte timpuri 225, entuziaste, capabile să sugereze mărturia, proaspătă și străveche, veridică și pitorească în același timp. Descrierea arhaizantă a devenit regula principală a povestirii, insistând să pună copii în fața unor formulări anacronice: "biruință", "îndeletniciri", "om falnic", "meșteșuguri", "vecini prădalnici", "voiesc", "îndârjire", "a pârjolit holdele", "drumeț", "tainic", "răufăcători". Această opțiune, specifică literaturii pentru copii, pornește de la premisa că așa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
posibilitățile de înțelegere ale copiilor. De exemplu, titlul lecției ("Regimul naționalist-comunist") a fost explicat pe parcurs, în două variante: una mai abstractă, arătând că regimul comunist "a speculat mult ideile de naționalitate și independență", iar cealaltă voit mai accesibilă, ușor arhaizantă și chiar puțin peltică: "a încercat să-i învrăjbească pe români contra străinilor"12. Narațiunea urma o logică a plauzibilului, pornind de la faptul istoric ușor de recunoscut și mergând spre comprimarea lui conceptuală. Revenea apoi cu alte exemplificări și informații
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
avea șase ani. Dincolo de valoarea literară sau civic-identitară, poemul este o probă importantă pentru capacitatea de memorizare a copilului. Acesta pare ajutat de poetizarea naiv-previzibilă, dar este pus serios la încercare de mulțimea versurilor și de vocabularul pe alocuri greoi, arhaizant. Poezia face parte, de multă vreme, din repertoriul școlar. Fosta învățătoare Elena Mărculescu (născută în 1910), amintindu-și despre activitatea sa din perioada interbelică, s-a oprit cu încântare asupra ei. Purtată de nostalgie, a început "să recite fără efort
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
povestind că sanitarii nu mai aveau "feșe" la Tapae (Ibidem, partea I, p. 12) sau că, deși "invalid", Șoiman Burcel ar fost de mare folos țării (Ibidem, p. 58). 226 Copiii de azi au și mai puțină înțelegere pentru limbajul arhaizant decât cei de altă dată. În 2005, Alex. Ștefănescu nota: "mă sună fiul unor prieteni, N., elev de liceu, și mă roagă să-i explic o expresie întâlnită în cartea de istorie, "scuturarea jugului otoman"". Tânărul a chestionat sistematic: "în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
sursă de legitimare a acțiunii românești: "în aceste clipe de grea cumpănă și nestatornicie, Sfatul Țării și-a adus aminte de noi și ne-a cerut prin comandamentul militar rus să trecem Prutul (s.n. C.M.)". Scopurile deplasării erau, în exprimarea arhaizantă și voit colocvială a textului, următoarele: "să aducem rânduială și liniște în satele și târgurile voastre, punând la adăpost viața și avutul întregului popor împotriva răufăcătorilor (s.n. C.M.)", în același timp cu garantarea bunei funcționări a transportului "celor trebuincioase pentru
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
prima ediție critică (1933), autorul ei este calificat drept un "autoritar fără autoritate". Calificată drept o necropolă de Pompiliu Constantinescu, ediția Botez are obsesia manuscriselor supuse măsurii mecanice a lui I. Crețu. Șerban Cioculescu o acuză de provincialism și spirit arhaizant. Același critic demască lipsa de deontologie a ediției girate în 1937 de Mihail Dragomirescu, în ciuda strălucitelor note stilistice ale profesorului. Prima sinteză în materie de editologie eminesciană între direcțiile Ibrăileanu - Botez o dă G. Călinescu, acesta despărțindu-se sever de
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
în ele. În schimb un fel de poezie lirică are să existe totdeauna, însă caracterul ei nu are să mai fie același pe care-l cunoaștem acum: Strigăturile în special vor dăinui „deoarece tendința românului e către satiră”. Ridicându-se împotriva atmosferei arhaizante care caracteriza culegerile și studiile de folclor și promovând în schimb ideea cercetării complexe care să acorde importanța cuvenită creației contemporane, Densusianu deschidea perspective noi care au dat mai târziu rezultate excepționale întrucât făceau posibilă cercetarea 29 folclorului ca fenomen
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
rupt mărunt-mărunt scrisoarea, păstrând totuși plicul). Dubla ucidere (prin "distanța critică" a comentariului și prin reducerea la fragmente a suportului) se referă la acel "enfant de mon esprit potachique", autor al unui text redactat "cu multă grijă în grai strein, arhaizant și prețios", cu multe "propozițiuni (care) n-au alt sens decât să etaleze bravuri gramaticale" dar având o "natură retorică de neîngăduit", mișunând de "autoironii de tot felul" și smălțuit cu improprietăți semantice și erori de "ghilimetizare". Totul anunța "vreun
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este evident faptul că el mizează pe o formulă poetică ce se revendică de la un lirism originar, sincretic și profund religios: strofele ce debutează întotdeauna și se încheie, adesea, cu semnul exclamării (după model spaniol), conțin expresii cu o tonalitate arhaizantă pronunțată, vocabule rare, refrene incantatorii și figuri retorice precum invocații și interogații, părând prin urmare a fi destinate recitării. De altfel, începând cu 1971, poetul ce-și va cultiva obstinat o figură de trubadur sau menestrel modern și va încuraja
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și care nu au nimic în comun cu soliditatea consonantelor pascoliano-leopardiene. D'Annunzio și-a pus amprenta asupra celor dintâi versuri scrise de sicilian. Influența lui se regăsește în rafinamentul grupurilor nominale: harfa nomadului, pernă de verbina, în unele procedee arhaizante precum scindarea prepoziției articulate: ne la seră, șu la cima și în prețiozitatea referenților, fie că este vorba despre pietre: giada-jad, ametista-ametist, agata-agată, smeraldo-smarald sau despre plante, mai ales flori: glicine-glicină, asfodelo-crin de pădure, anemone-anemonă, narciso-narcisă. Ermeticul a crescut într-
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
articole și analize dedicate predecesorului, cât și din creațiile de sine stătătoare. Toate vădesc preferință pentru rafinamentul și armonia condeiului leopardian, pentru unele cuvinte vagi, pentru inserțiile de limbaj aulic în contexte de limbă comună și pentru folosirea termenilor rafinați, arhaizanți, eleganți; nu în ultimul rând pentru contemplarea lumilor primitive, intacte.103 Cardarelli a ales să imite Micile opere morale în Basmele genezei. Cât privește activitatea sa de critic, în ciuda faptului că interpretările propuse sunt uneori incorecte, afirmă Sergio Solmi, ele
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
o precizare tematică și, în cele din urmă, la o simplă convenție, pe fondul unui eclectism care va face loc diverselor stiluri, diverselor decorativisme. Este ceea ce Lucie-Smith evocă prin amestecul de stiluri sau "permutarea stilistică" adesea într-o notă deliberat arhaizantă. Este interesant că această "permutare stilistică" își găsește corespondentul literar în romanele decadente, de pildă în Salammbô al lui Flaubert, în stilul voit arhaizant la Mateiu Caragiale în Craii de Curtea-Veche, în stilul neologizant al lui Huysmans din A rebours
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Este ceea ce Lucie-Smith evocă prin amestecul de stiluri sau "permutarea stilistică" adesea într-o notă deliberat arhaizantă. Este interesant că această "permutare stilistică" își găsește corespondentul literar în romanele decadente, de pildă în Salammbô al lui Flaubert, în stilul voit arhaizant la Mateiu Caragiale în Craii de Curtea-Veche, în stilul neologizant al lui Huysmans din A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca fapt de stil, pentru care stilul constituie marca definitorie. Preocupările pentru
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
avea pricepere, a înțelege“, iar ulterior (în latina târzie) a ajuns să însemne „a ști“. Lat. sapere „a ști“ este o inovație occidentală, care era susținută și de lat. sapiens; l-a eli minat pe scire, păstrat numai în regiunile arhaizante (româna și sarda). vulpe Lat. vulpes s-a transmis unor limbi romanice orientale: româna, italiana și retoromana. A existat și un v. fr. goupil < lat. pop. vulpiculus. În latină, vulpes apare încă de la Plaut. După cele arătate în Dictionnaire étymologique de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
a-l crea. 7.2. Evenimentul patetic Reprezentarea scenelor sângeroase nu mai este la ordinea zilei în epoca clasică. Foarte prizat la începutul secolului, în teatrul lui Hardy, de exemplu, un asemenea spectacol apare pe atunci ținând de o concepție arhaizantă și barbară a scenei. Din grija față de buna cuviință, unii teoreticieni se refugiază în spatele autorității Anticilor pentru a recomanda nefolosirea lui. Numai Horațiu interzice totuși reprezentarea actelor de violență, pe care Aristotel nu le condamnă. El se mulțumește să-și
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lui este [+Personal], de cele mai multe ori pronumele semiindependent ăl sau demonstrativul popular ăla. Considerăm că acest relativ este aproape eliminat din limba actuală. În corpusul nostru am identificat un singur exemplu cu de, într-o sintagmă cu caracter fix și arhaizant: În toți anii de trecură, doar din povestirile martorilor la spectacole, ale actorilor și regizorilor care au colaborat cu centrul am aflat câte ceva (...). (Rlib, 6.VIII.2002). 3. TIPARE DE CONSTRUCȚIE Relativele sunt propoziții subordonate introduse prin pronume / adjective / adverbe
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
etnicilor români fusese destul de dificil de surmontat și în vechiul regat în anii de început ai neoromânescului. Cum să faci primării, eforii ale spitalelor, palate de justiție și trezorerii când tot ce ai la dispoziție este o arhitectură "românească" domestică arhaizantă, vernaculară, din materiale perisabile, sau una de mănăstire sau urbană mai apropiată ca scară, dar ridicată de meșteri străini pentru o "pătură superpusă" (Eminescu) alogenă? Nu este de mirare că efortul arhitecților neoromânescului de primă generație a fost unul comparativ
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
pe o pantă ascendentă. Faptul este legat în primul rînd de ameliorarea treptată a nivelului de trai, dar comportă și cauze mai subtile. Cu trăsăturile pe care i le cunoaștem, Crăciunul este prin esență o sărbătoare modernă, în pofida multiplicității caracteristicilor arhaizante. Folosirea vîscului nu este, cel puțin nu nemijlocit, ceva rămas de pe vremea druizilor, căci moda lui pare să fi fost reinstaurată în Evul Mediu. Bradul de Crăciun nu este menționat nicăieri înainte de unele texte germane din secolul al XVII-lea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
narațiuni, descripțiuni, dizertații, (p. 51), auditiv, articulativ, vizual sau grafic, (p. 86-88), abstracțiune, subordonate, stil literar, condiție elementară și imediată, (p. 88) școlar și extrașcolar, (p. 26), intuitiv, apercepție, inductiv, deductiv, analiză, . Acești termeni și mulți alții, la fel de moderni (forma arhaizantă a unora dintre aceștia nu este relevantă: descripțiuni - descrieri), recomandă lucrarea lui Papadopol drept o lucrare științifică, care propune și utilizează un aparat terminologic suficient de abstract și matur pentru perioada despre care vorbim. La Fl. Ilioasa întâlnim sintagme și
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
păstrat în româna modernă în cazul imperativului (Du-te!), al imprecațiilor condiționale și subjonctivale (Lua-l-ar naiba!; Ducă-se pe pustii!), precum și în câteva alte contexte puternic marcate stilistic (Fi-mi-ar / Fi-ți-ar scârbă / silă) sau intenționat arhaizante (Făcutu-s-a! Cândva am trăit într-o românie democrată!, internet, http://comunitate.ziare.com (2011)), sunt efectul persistenței în faza veche a românei literare a unei gramatici V2 relaxate (în sensul definit de Ledgeway 2007), specifică varietăților romanice vechi
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
Cumpăna, Cosânzeana, Flacăra, Ramuri ș.a. -, ca și volumele tipărite tot atunci la „Minerva“, cu copertele desenate de Vitold Rola-Piekarski, stau mărturie în acest sens. De prin anii ’60 încoace, în contextul unor fenomene „retro“ extrem de active pe toate meridianele, scrierea arhaizantă cunoaște o nouă și spectaculoasă resurecție. Este folosită în foarte multe ocazii, aproape ca un element al protocolului (diplome, albume omagiale, inscripții comemorative, etichete de vinuri), și înnobilează fără discriminări firmele restaurantelor cu specific local: „Bachus“, „Bolta rece“, „Chira Chiralina
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
tentați să vadă în denumirile date diferitelor etnii ceea ce corespundea imaginii care si-o formaseră despre anumite populații și spații istorice sau, în anumite cazuri, au ajuns la interese străine adevărului istoric. Cel mai elocvent exemplu de folosire a denumirilor arhaizante pentru realități etnice contemporane cronicarului, ni-l oferă Ana Comnena, care, în lucrarea Alexiada, dedicată imperialului ei tată, relatează evenimentele legate de atacurile pecenegilor și cumanilor la Dunărea de Jos, acești migratori fiind ajutați de “mai marii acelor locuri”, care
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
și să se statornicească temeinic la Dunărea de Jos . Pentru Ana Comnena, pecenegii sunt sarmați și misi, iar cumanii geți ; ungurii sunt daci, localnicii nu sunt denumiți, fiind considerați ca rebeli, răsculați impotriva imperiului.Ceea ce surprinde este nu atât limbajul arhaizant, cât faptul că acesti barbari - pecenegii și cumanii - “având liniște au arat pamântul, semănând miei și grâu” . Or, din câte se cunosc din relatările altor scriitori dintr-o epocă mai veche sau din evul mediu timpuriu - Ammianus Marcellinus, Jordanes - , migratorii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
evul mediu timpuriu - Ammianus Marcellinus, Jordanes - , migratorii nu practicau nici un fel de agricultură, având repulsie de orice unealtă agricolă. Dacă pecenegii și cumanii nu erau dedați agriculturii, atunci, în mod firesc practica agricolă trebuie pusă pe seama autohtonilor. În categoria denumirilor arhaizante intră și ausonii, care vin spre noi prin filieră romano - bizantină.Cine sunt ausonii? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria populațiilor italice, între care își află locul și aurungii, înrudiți cu oscii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]