127 matches
-
ce pornea de la articole practice asupra alimentației și higienei țăranului, până la articole de cultură propriu-zisă și poezii patriotice cu Basarabi și Mușatini, cu plăieși, logofeți și zimbri, la toate serbările naționale și omagiile aduse eroilor neamului, într-un stil propriu, arhaizant, cu cuvinte alese din cronicari și din cărțile bisericești, �românizând" totul: pe Dumnezeu, credința și guturaiul; totul împotmolit într-o frazeologie umflată, saturată de adjective goale, dar �neaoșe"; ziua de naștere a unui bărbat politic, sub pana lui, se înscria
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
ultracentral (și nu fără o strânsă legătură cu, amintită-n treacăt, Ralu, domnița primei noastre scene) în Bucureștii de aievea, este, desigur, altă vorbă. Nu-i, totuși, mai puțin adevărat că toponimia lui Mateiu (ca și onomastica-i, de altfel, arhaizantă și bizară), nu e niciodată gratuită, capricioasă sau aleatorie. Altminteri, pentru ce să stăruie/apese asupra anodinului detaliu că, o dată, despărțindu-se de Pirgu, care o ia "spre Poștă", el și Pantazi au s-o ia "spre Sărindar", - un "sărindar
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
între timp, caracterizat printr-o intensă literaturizare și prin optimism emfatic. De la început, textul (rostit - sau, mai curând, citit) care însoțește imaginile de iarnă recurge la ornamentele clasice, popularizate de retorica școlară - „cuvinte și expresii frumoase”, termeni poetici și ușor arhaizanți, figuri de stil (epitete, metafore și personificări): „Odată cu seara Anului Nou, în chip de semne bune, peste întreaga țară s-au cernut zăpezi bogate, nesfârșite așternuturi de argint pentru ogoare, mirifice podoabe pe crengile care așteptau nostalgic îmbrățișările reci și
Contraste stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4934_a_6259]
-
ea și în convulsii, le-a generat și impus. Criticismul romancierului este uneori direct și alteori numai sugerat, atunci când se lasă dedus din aspecte stilistice, când, de pildă, limbajul împănat de oralisme și familiarități, frust pe alocuri, pătat de pigmentări arhaizante, desolemnizează raportările la Istorie și la exponenții acesteia. Abordată cu termenii vorbirii de toată ziua Istoria își pierde aura, nimbul eroic, nu mai intimidează, supunându-se examinării critice la fel ca oricare alt domeniu. Iată, spre exemplu, în ce fel
Un mare roman ignorat by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16642_a_17967]
-
ce să-mi ceară să schimb. Și așa a început povestea. Țin la această carte măcar pentru că a fost prima: gradul ei de dificultate m-a proiectat de la început într-o zonă a traducerii dificile cu probleme legate de registrul arhaizant, de limbajul oarecum desuet, probleme care m-au preocupat în continuare foarte mult, teoretic și practic, pentru că nu peste multă vreme am avut de tradus Doamna de Sévigné. După aceea am avut texte foarte variate. Legat de ceea ce facem aici
Cu Irina Mavrodin despre Traducerea ca "nesfîrșită urcare a muntelui" by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16737_a_18062]
-
Rodica Zafiu În mod surprinzător sintagma fără număr pare să se fi încărcat, pentru mulți vorbitori de azi, cu conotații sociolingvistice negative, evocând un registru substandard, suburban. Pentru alții, sper că a rămas o formulă poetică, usor arhaizantă, cu ecouri eminesciene. Dinamica uzului produce uneori asemenea polarizări paradoxale, asociind extremele ierarhiei stilistice: registrul foarte înalt - și cel plasat foarte jos. Explicația fenomenului stă, în bună măsură, în istoria culturală a limbii române: unele cuvinte și expresii, curente în
Fără număr by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6309_a_7634]
-
inaplicabil) nu era totuși caricatura în care l-au transformat unii care îl cunoșteau din auzite și l-au redus la o ipotetică (și foarte ironizată) încercare de a elimina anglicismele din limbă. George Pruteanu nu a fost un purist arhaizant și un adversar înverșunat al anglicismelor; poziția sa (îndreptățită, dar în dezacord cu tendințele și preferințele culturale actuale) era doar de susținător al adaptării cît mai rapide a împrumuturilor. Propunea accelerarea unui proces firesc, lucru pe care mulți nu-l
Doar o vorbă... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8606_a_9931]
-
de contraceptive". Poemele de iubire au o "arie de acoperire" sentimentală extrem de largă. De la melodrama de mahala, cu duduci superbe sau femei de plastic până la cele mai rafinate "japonezării" lirice, totul într-un limbaj poetic adaptat milimetric, cu infinitive lungi arhaizante și eufonice (balada lui dan cipariu cuprins la grea îndrăgostire povestită de el însuși cu izmeneală parodică și umor): "și nu-și găsea-n cuvânt cerneala/ nici în trupul lui sminteala/ era-nalt suferitor/ de dalila iubitor, (...toți făcea literatură
Viruși romantici și cibernetici by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15237_a_16562]
-
Chiar în afara îmbinărilor fixe, a structurilor speciale, rămîne impresia că, de exemplu, adverbele mereu și totdeauna nu sînt perfect sinonime. O sursă a diferențelor poate fi nivelul conotativ, stilistic, în care intră în grade minimale distincții de tipul colocvial/cult, arhaizant/modern. Nu e indiferent nici factorul eufonic: unele secvențe sînt evitate, în genere sau în anumite contexte, din cauza formei lor sonore. Dincolo de toate acestea, e probabil să intre în discuție, în cazul adverbelor, nuanțe aspectuale: accentuînd caracterul repetitiv sau durativ
Adesea, adeseori, deseori... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14523_a_15848]
-
literară: tocmai pentru că reflectă uzuri fixate, deci cu consecințe asupra evoluțiilor semantice și asupra fundalului care dă nota specifică unor epoci și curente literare. Ca rezultat al unor selecții tematice (noțiuni fundamentale - timp, spațiu, natură, sentimente), de registru stilistic (cuvinte arhaizante, populare) sau de formă (calități eufonice, sonoritate), anumite cuvinte s-au impus, în diferite perioade, ca termeni marcați de apartenența la un registru "poetic", înalt. Acesta e de altfel presupus ori de cîte ori se vorbește de "înnoirea limbajului poetic
"Cuvinte poetice" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14904_a_16229]
-
vor fi complicat încă și mai și" (RL 3617, 2002, 4). O dovadă a redusei întrebuințări a timpului o constituie și identificarea fantezistă cu o construcție care ar avea parțiale similitudini cu unele perifraze temporale din limba veche; formularea voit arhaizantă e ironică, dar paranteza pare să exprime o convingere gramaticală sinceră: "În legătură cu plecații în deșert, să sperăm că, la ora la care citiți acest răspuns, ei se vor fi fost întors! (De multă vreme n-am mai folosit viitorul anterior
"Va fi fost" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15296_a_16621]
-
echivalente de circulație populară și regională (bună vremea, sănătate bună etc.; vezi Marica Pietreanu, Salutul în limba română, 1984), bună ziua are deja o pereche caracterizată printr-o permutare expresivă în formula ziua bună: folosită și în prezent, cu intenție stilistică arhaizantă și neoșistă („Ziua bună la România 1!”). O zi bună poate deveni așadar o simplă variație internă, intrînd în acceași serie cu bună ziua și ziua bună. De fapt, rolul reînnoirii e întotdeauna cel de a remotiva salutul, actualizînd conținutul său
Saluturi noi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13550_a_14875]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruporibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10208_a_11533]
-
tot prin mijloacele răului. Toate întâmplările din viața lui Kostas vor fi de aici încolo sub puterea acestui misterios personaj, a cărui influență ajunge până în îndepărtata Franță. Dincolo de puterea invenției și de harul desăvârșit al povestirii, făcută într-un limbaj arhaizant cum nu se putea mai potrivit, notabilă este știința construcției epice, care-l ferește pe autor să cadă în exces: de fiecare dată când netrebniciile lui Kostas depășesc pragul suportabilului, fie că e vorba de gânduri incestuoase, de crime sadice
Aventurile unui antierou by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5694_a_7019]
-
eminescian, a cărui operă se dezvoltă organic, își înfige adînc rădăcinile în soluri imemoriale, în substraturi etno-arheologice și esoterico-metafizice, aspirînd evident spre lumea glacială și pură a nordului, spre acea lumină incoruptibilă a Walhalei. Solitudinea brâncușiană însăși, cu decorul ei arhaizant, cu mișcările ceremoniale și cu gesturile cotidiene resorbite în stereotipii rituale, corespunde și ea unui anumit eminescianism generic și unei utopii romantice împinse pînă la limita hipostazierii. Aparent, aceste similitudini, asociate și cu enorma capacitate civilizatoare, prometeică, aceea de a
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15576_a_16901]
-
casă?; Fie că Sfintele Sărbători ale Crăciunului să vă aducă pace în suflet și să vă lumineze chipul de fericire?; Bucuria Crăciunului să sălășluiască veșnic în inima ta luminându- ți sufletul? etc. Le sînt specifice un vocabular și o sintaxa arhaizante, prețioase, diferite de cele ale vietii cotidiene (în care nimeni nu mai folosește, de exemplu, verbele a călăuzi și a sălășlui); conjunctivul urării ia forma explicită a formulei de binecuvîntare. (Stereotipia e resimțită ca atare: pe un forum, cineva protesta
Mesaje poetice de sărbători by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10701_a_12026]
-
publicitate pentru limba română și pentru lingvistică. Nu orice publicitate e bună: adesea zarva inconștientă riscă să acopere de ridicol un domeniu. Legea a fost învinuită de purism, naționalism, populism și a produs deja destule parodii - mai ales în stil arhaizant; a constituit de fapt un test pentru interesele și sensibilitățile lingvistice ale vorbitorilor - cultivați, nespecialiști - care au emis în presa din zilele trecute destule opinii interesante și inteligente. De fapt, majoritatea discuțiilor actuale au în vedere ceea ce textul nu spune
Proces-verbal de contravenție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14677_a_16002]
-
pretinsă operă necunoscută a lui Brâncuși, aflată în posesia nu știu cărui colecționar din Canada. O piesă derizorie, evident din aceeași familie cu cele promovate și la noi de ani buni, Figură, căci așa a fost botezat proaspătul avorton, mimează jenant stilistica arhaizantă a lui Brâncuși, fiind datată 1908. Pornind de aici, de la stilistica aproximativă a obiectului, Pogorilovschi se dezlănțuie într-o demonstrație halucinantă, al cărei singur scop este acela de a publica, analiza, interpreta și acredita biata arătare de cca 20 cm
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
și stilistic, observînd unul din paradoxurile operei în cauză. Mateiu Caragiale - care continua de altfel tradiția mai veche de folosire a unei limbi străine de prestigiu (franceza) pentru viața curentă, scrisori, jurnal - și folosire a unei limbi române stilistic epurate, arhaizante, construite - pentru literatură - propune în Pantazi "un alt eu însumi" al naratorului. Care tocmai despre Pantazi spune că "a român nu semăna iarăși: prea vorbea frumos românește, la fel ca franțuzește, poate ceva mai cu greutate". într-un text în
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
la distanță. Lucrul se vede bine tocmai în planul limbajului: pagina care deschide romanul e (ca Pajerele, aproape) cu grijă ferită de "neologism": singurele cuvinte ceva mai noi (dar nu din sfera cultă) sînt postaș și lampă. La stratul manierist arhaizant, care a fost de atîtea ori observat de comentatori, variația stilistică cea mai pregnantă e adusă ulterior de argou - deci tot de o sursă predominant internă.
Neologismul și purismul by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15729_a_17054]
-
apartenența la un anume stil birocratic, oficial, greu de adaptat unor situații de comunicare mai puțin formale. Limbajul jurnalistic actual a preferat o altă soluție: folosirea ca termen generic a vechiului dascăl, alegere marcată stilistic: ca și alte cuvinte vag arhaizante, dascăl aparține clișeelor ambigue, uneori solemne și poetice, alteori familiare și ironice. În fine, stilul solemn folosește uneori și termenul generic, nespecific, educator, care își poate restrînge sensul în funcție de context. În permanentă căutare de sinonime, cu obsesia evitării repetițiilor în
Dăscălime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11074_a_12399]
-
în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga inspiră astăzi respect, dar nu entuziasmează, dovadă chiar reticența optzeciștilor în a-l asuma pe poet drept precursor. Firește, e puțin probabil (și nici nu e
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
avea pricepere, a înțelege“, iar ulterior (în latina târzie) a ajuns să însemne „a ști“. Lat. sapere „a ști“ este o inovație occidentală, care era susținută și de lat. sapiens; l-a eli minat pe scire, păstrat numai în regiunile arhaizante (româna și sarda). vulpe Lat. vulpes s-a transmis unor limbi romanice orientale: româna, italiana și retoromana. A existat și un v. fr. goupil < lat. pop. vulpiculus. În latină, vulpes apare încă de la Plaut. După cele arătate în Dictionnaire étymologique de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
de altminteri, unei recitări. Căci, în afara impozantei lui opere scriitoricești, socrul ei și-a manifestat talentul și în domeniul lingvisticii. A elaborat o doctrină literară proprie, atât în privința limbii, cât și a stilului. Ce-i drept, mulți îi impută tendința arhaizantă. Dar de ce poezia nu are dreptul să recurgă la arhaisme, când proza împrumută din vocabularul poetic? Se uită la încordarea de pe chipul istoricului. Ai zice că dă o luptă pe viață și pe moarte. Îi vine să zâmbească. Mai sunt
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lor inițial, germinator de sens, și or ca una dintre cele mai arhaice rădăcini ale limbii române naturale, cu sensul de timp al ființei vii, fire s-a mai conservat în uzanța vorbirii, topindu-și sensul originar, doar în substantivul arhaizant oară, în oara morții mele, dar și în adverbe și locuțiuni, ori de câte ori, uneori, alteori, te ridicam de subțiori/ de-atâtea ori, de-atâtea ori, oriunde, oricând, oricum, oricine, orice, prima oară, a doua oară, sau în conjuncții disjunctive: ori-ori, ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]