2,281 matches
-
la ieșire sau la intrare, și pentru a-mi cere bani sau alte favoruri. Aliați în lupta mea crâncenă nu am decât pe teologul Constandache și pe preoteasă. Toată nădejdea mea este numai la arhiereul meu din cer și la arhiereul meu din București. Nu mă uitați deci în sfintele rugăciuni, Prea Fericirea Voastră, căci tare am nevoie de ajutorul cel adevărat, care este de Sus, de la Părintele Luminilor. În genunchi vă sărut încă o dată mâna, de departe, cu umilință mare
Contribuții inedite la biografia lui Constantin- Virgil Gheorghiu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2489_a_3814]
-
îl așezăm lângă petalele de flori, pe perna suferindă, blândă în lumina de ceară. El este misterul, ultimul cuvânt înaintea morții. Îl vom întâlni pe Dumnezeu, acolo, în prag ne vom uni, înainte ca lumina oarbă să îmblânzească glasu-i de arhiereu. în grota ce stă să ne soarbă. Trebuie să mă trezesc din această stare, oricât m-ar durea și oricât ar fi de grea, să scap de această apăsare. Sub legea credinței mele mă voi așeza și voi aștepta rugându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
A.I.Cuza. Primii locuitori au fost aduși din județul Baia, Neamț și Iași. Prima biserică a fost adusă din satul Pleșăști, județul Baia, în 1916, fiind construită din lemn și acoperită cu tablă. A fost sfințită în anul 1919 de arhiereul Valeriu Moglan. Actuala biserică, construită cu zid de piatră și cărămidă, a fost ridicată între anii 1965 -1967, pictată și resfințită în 1969, pe data de 2 noiembrie, de către Preasfințitul arhiereu Vicar Irineu Suceveanu. Preoți slujitori: Preotul Vasile Florescu, (1942-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
cu tablă. A fost sfințită în anul 1919 de arhiereul Valeriu Moglan. Actuala biserică, construită cu zid de piatră și cărămidă, a fost ridicată între anii 1965 -1967, pictată și resfințită în 1969, pe data de 2 noiembrie, de către Preasfințitul arhiereu Vicar Irineu Suceveanu. Preoți slujitori: Preotul Vasile Florescu, (1942- 1966). Devotat, bun slujitor, sădește în inimile credincioșilor cuvântul Evangheliei dar și dorința de a ridica o biserică de zid. Face primele demersuri în acest scop. Construiește clopotnița. Preotul Gheorghe Astanei
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
făcută în studioul Weiss (din Iași) și păstrată în casa părintească a credinciosului Constantin Ignea din Heci. Nu se menționează și data executării fotografiei. În mulțimea prezentă la eveniment se disting câteva personaje importante: 12 fețe bisericești printre care un arhiereu al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, protopop Chițcaru din Fălticeni și preotul Mihai Moișanu, parohul comunității din Heci. Se mai disting chipul învățătorului Ioan Luchian din Heci și câteva figuri de orășeni, probabil politicieni veniți să participe la eveniment. În medalionul
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
obediente până la greață. Iar unii scriitori îi închinau ode. îndrăzneala mitropolitului de Bucovina nu putea fi iertată. K. G. B.-ul l-a trecut pe lista persoanelor ce trebuiau să dispară. Un episod încă enigmatic se petrece în viața înaltului arhiereu de la Cernăuți: cu o lună și ceva înainte de invadarea Bucovinei, Basarabiei și Ținutului Herța de către hoardele Armatei Roșii, Mitropolitul Visarion își dă demisia și se retrage la conacul de la Schitul Vovidenie din Vânătorii Neamțului, ridicat prin osteneala sa ca loc
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
vizită Mitropolitului la Paris. Aveau, se-nțelege, o împuternicire să-l convingă să revină în țară. Precizăm că Sfântul Sinod al B.O.R. ia în discuție cazul Visarion în februarie 1950 și îl caterisește, dez-bră-cându-l de demnitatea de mitropolit și arhiereu, iar "acțiunile sale de peste hotare - de reorganizare și unificare a Bisericii Ortodoxe Române din Occident - sunt considerate nule" - n.n.). După mărturia preotului Dumitru Emilian Popa, foarte apropiat sufletește și spiritual de mitropolit, trecut și el la cele veșnice nu de
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
ființelor lăsate de Dumnezeu pe pămînt păreau mai încete, mai lente, ceea ce permitea observații mai profunde. Ce lume frumoasă a zidit Dumnezeu! gîndea Dorohoi. Fiecare componentă a vieții pe pămînt era desăvîrșită. Își aducea aminte de acea rugăciune făcută de arhierei: Doamne, Dumnezeule, caută la lumea aceasta, pe care ai zidit-o cu dreapta Ta și desăvîrșește-o pe dînsa. Ceea ce este făcut de Dumnezeu este și desăvîrșit, concluzionează profesorul. Oceanele, aerul, pămîntul, cu tot ce viețuiește în ele, fac o lucrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
din relatările lui Marcu și Matei varsă mir peste capul Acestuia. La Marcu și la Matei (ca și la Ioan, așa cum vom vedea), unctio Bethaniae stârnește mânia, fie a ucenicilor, fie a lui Iuda, care imediat pleacă să le propună arhiereilor predarea lui Isus. Nici vorbă de un asemenea deznodământ în scenariul lucanian, construit, repet, dintr-o cu totul altă perspectivă, penitențială. Totuși, chiar dacă sensul episodului diferă, Luca propune practic aceeași „piesă”, cu aceeași structură și aproximativ aceleași personaje. Mai mult
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu parfum de preț capul lui Isus, stârnind supărare între cei de față („unii dintre ei erau mâhniți”), evanghelistul trece, fără nici un element de legătură, la fapta lui Iuda: „și Iuda Iscariotul, unul din cei doisprezece, s-a dus la arhierei ca să li-L predea (paradoi). Iar ei, auzind, s-au bucurat și au făgăduit că-i vor da argint (argyrion). și a început să caute cum să-L predea la momentul potrivit (eukairos)”37. La Marcu, repet, nu există nici o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
era prețul, socotit exorbitant, al parfumului din vasul de alabastru, peste trei sute de dinari, bani care ar fi putut să fie împărțiți săracilor. Tot din relatarea de mai sus reiese că Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Iuda însuși a avut inițiativa predării lui Isus. Nu arhiereii au provocat gestul ucenicului. Ei s-au arătat însă „foarte bucuroși”, făgăduindu-i acestuia „argint” (argyrion este la singular, Marcu nu precizează nici o sumă). Surprinde gratuitatea gestului: Iuda le propune arhiereilor o colaborare fără să pretindă nici o recompensă. Vom vedea că lucrurile se schimbă la ceilalți evangheliști. În fine, momentul Cinei de Taină: Pe când ședeau ei și mâncau, Isus a spus: Amin vă zic că unul dintre voi mă va preda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
personajul principal fiind grupul apostolilor cu Isus în centru. Evenimentele vor dovedi că toți vor ieși până la urmă trădători. La Marcu, Iuda se pierde în masa „celor doisprezece Iuda”. Matei (capitolul 26) propune o versiune diferită, cu câteva elemente inedite. Arhiereii și bătrânii poporului se adună la Caiafa și pun la cale prinderea lui Isus. Acesta merge la Simon Leprosul din Betania, unde o femeie îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi toarnă pe cap un vas de parfum prețios. Matei ne spune că „ucenicii s-au mâniat” din cauza risipei. Nu se înțelege bine dacă din pricina episodului din casa lui Simon ori fără vreo legătură directă cu el, Iuda merge la arhierei din proprie inițiativă, ca în Marcu, dar, contrar relatării lui Marcu, el cere din capul locului o recompensă: „Ce vreți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?” Arhiereii i-au dat pe loc treizeci de arginți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vreo legătură directă cu el, Iuda merge la arhierei din proprie inițiativă, ca în Marcu, dar, contrar relatării lui Marcu, el cere din capul locului o recompensă: „Ce vreți să-mi dați și eu Îl voi da în mâinile voastre?” Arhiereii i-au dat pe loc treizeci de arginți, sumă exactă, spre deosebire de „argintul” din Marcu. Suma respectivă nu trebuie luată à la lettre. Ea nu reprezenta mare lucru, aproximativ zece mărci germane vechi, cam douăzeci de euro. Pentru Însuși Mesia, e
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
este puternic și sugestiv. Propun următoarea traducere, cât mai aproape de original: Atunci, văzând Iuda, cel care L-a predat, că a fost condamnat (katekrithe), fiind cuprins de îngrijorare/părându-i rău (metameletheis), le-a înapoiat (estrepsen) cei treizeci de arginți arhiereilor și bătrânilor, zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce ne privește? Tu ai să vezi38! și după ce-a aruncat arginții în templu (naon), s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
zicând: Am greșit dând (paradoun) sânge nevinovat. Ei au zis: Ce ne privește? Tu ai să vezi38! și după ce-a aruncat arginții în templu (naon), s-a retras (anechoresen); și plecând, s-a spânzurat (kaˆ ¢pelqën ¢p»gxato). Iar arhiereii, luând arginții, au zis: Nu se cuvine să-i punem în vistieria templului (korbanan), fiindcă sunt preț al sângelui. Sfătuindu-se, au cumpărat cu ei țarina olarului, pentru îngroparea străinilor. De aceea a fost numită țarina aceea țarina sângelui, până
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
că va reveni „la momentul potrivit”. Ei bine, Luca nu uită ce spusese în capitolul 4, ba dimpotrivă, ține să le reamintească cititorilor acest lucru, precizând că Satana a intrat în Iuda. Precizarea vine în contextul prigonirii lui Isus de către arhierei și cărturari. Diavolul dă un ultim asalt în acest moment, foarte „potrivit” scopului său, și anume îngenuncherea Domnului. Acum, scrie evanghelistul, „a intrat Satana în Iuda, cel numit Iscariotul, care se număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
număra printre cei doisprezece (exact: care era din numărul celor doisprezece)”. La ceilalți doi sinoptici, decizia lui Iuda intervine imediat după unctio Bethaniae. Risipa acceptată, ba chiar binecuvântată de Isus, îl va fi împins pe ucenic să-i caute pe arhierei și să le propună predarea Învățătorului său. Luca are alt scenariu. Unctio se află în cu totul alt loc din Evanghelie și are o cu totul altă semnificație decât la Marcu și Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are o cu totul altă semnificație decât la Marcu și Matei. El trebuie să ofere o explicație inedită gestului făcut de Iuda și o găsește legând momentul de cele trei ispite din pustiu, relatate în capitolul 4. Iuda merge la arhierei nu pentru că s-ar fi revoltat împreună cu apostolii de risipirea parfumului prețios, ci pentru că pur și simplu diavolul s-a înstăpânit asupra lui. Explicația e tranșantă și definitivă. Luca nu va mai reveni asupra personajului, nici măcar la Cina de Taină
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
gestul său se cuvine reinterpretat. El L-a predat pe Isus autorităților nu ca să fie ucis (mobilul adevărat ne scapă: e „marea taină a trădării”). Moartea nu intrase în calculele ucenicului. Imediat după ce află de condamnare, el înapoiază banii primiți arhiereilor și bătrânilor, dovadă limpede că se dezice de fapta sa, care între timp căpătase cu totul alte dimensiuni. Mai mult, aruncarea banilor în templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă între el și complicii săi. Iuda
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fapta sa, care între timp căpătase cu totul alte dimensiuni. Mai mult, aruncarea banilor în templu, urmată de retragerea (anahoresis) de la locul mârșăviei pune o stavilă între el și complicii săi. Iuda realizează că a fost tras pe sfoară, că arhiereii n-au respectat înțelegerea. El nu se pocăiește, așa cum afirmă unii exegeți și cum interpretează câteva tradiții vechi, ci e „cuprins de îngrijorare”. Metanoia, „pocăința”, „convertirea” presupune ideea întoarcerii la Dumnezeu, părăsit prin apostaziere. Metameleia înseamnă cu totul altceva, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
26 și Ps. 108,8). Există două diferențe majore între Matei și Faptele apostolilor. La Matei, Iuda se spânzură; în Fapte, el cade „cu fața în jos” (exact: „cu capul înainte”) și crapă la mijloc, plesnește în două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când în Fapte se spune că Iuda însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de încercări de armonizare a celor două relatări, însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
capăt zilelor îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându-i, trădat. Cât privește „țarina” dobândită cu cei treizeci de arginți, cred că avem de-a face cu o explicație etiologică retroactivă. Matei spune că arhiereii au cumpărat terenul, numindu-l „țarina sângelui”; Luca, dimpotrivă, afirmă că Iuda însuși l-a dobândit înainte de „a crăpa” și că din cauza morții sale „toxice” locul a fost botezat ca atare. Elementul comun este numele: „țarina sângelui”. Probabil bucata de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mânat de pofta de arginți, condamnat la focul Gheenei 45. Dar fapta pentru care nu-l pot ierta nu este trădarea pur și simplu, ci trădarea din necredință și mai ales sinuciderea 46. Iuda Îl dă pe Isus în mâinile arhiereilor întrucât nu-L recunoaște ca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu. El procedează așadar ca marea masă a evreilor, „trădători ai lui Isus”. Ura față de Iuda se transformă încetul cu încetul în ură față de iudaism și față de poporul iudeu, vinovat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]