17,527 matches
-
făceau parte a ajuns să fie tot mai bine pregătită să-i asculte și să-i susțină pe cei ca Anaximandru, pe eleați, atomiști, sofiști, pe cei din Academie și din Lyceum, care-și propuneau să explice structura lumii naturale”. Arhitecții aveau nevoie de (și făceau recurs la) principii și reguli simple și clare, pe baza cărora ei puteau să rezolve problemele practice punctuale ce apăreau în procesul construcției templelor monumentale. Logica demersului lor era una derivată, ca să zic așa, din
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
cu “lucrurile înseși,” în afara oricăror speculații mitologice sau abstracțiuni vagi prin care lucrurile erau “interpretate”. Iar clădirile pe care ei le înălțau erau dovezile vizibile că ei făceau asta așa cum se cuvine. În cele din urmă, așa cum expresiv spune Hahn, “arhitecții, cu proiectele lor monumentale... reprezentau, în chip viguros, instanțierile unei mentalități raționalizante”. Ca să-și susțină teza principală (anume că “imaginația filosofică a lui Anaximandru s-a inspirat din tehnici arhitecturale”), Hahn realizează în această carte o impresionantă întreprindere cărturărească, angajând
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
o întreprindere extrem de greu de rezumat în spațiul limitat al acestei recenzii. Cartea are cinci mari capitole ce se ocupă, fiecare, cu câte o “fațetă“ a problemei puse în joc: 1) “Anaximandru și originile filosofiei grecești”; 2) “Filosofii ionieni și arhitecții”; 3) “Tehnicile arhitecților antici”; 4) “Tehnicile lui Anaximandru”; 5) “Tehnologia ca politică: originile filosofiei grecești în contextul ei socio-politic”. Capitolul patru pare să fie însuși centrul cărții, în jurul căruia toate celelalte pivotează. Aici Hahn urmărește în detaliu paralela dintre ceea ce
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
greu de rezumat în spațiul limitat al acestei recenzii. Cartea are cinci mari capitole ce se ocupă, fiecare, cu câte o “fațetă“ a problemei puse în joc: 1) “Anaximandru și originile filosofiei grecești”; 2) “Filosofii ionieni și arhitecții”; 3) “Tehnicile arhitecților antici”; 4) “Tehnicile lui Anaximandru”; 5) “Tehnologia ca politică: originile filosofiei grecești în contextul ei socio-politic”. Capitolul patru pare să fie însuși centrul cărții, în jurul căruia toate celelalte pivotează. Aici Hahn urmărește în detaliu paralela dintre ceea ce făceau arhitecții și
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
Tehnicile arhitecților antici”; 4) “Tehnicile lui Anaximandru”; 5) “Tehnologia ca politică: originile filosofiei grecești în contextul ei socio-politic”. Capitolul patru pare să fie însuși centrul cărții, în jurul căruia toate celelalte pivotează. Aici Hahn urmărește în detaliu paralela dintre ceea ce făceau arhitecții și ideile lui Anaximandru despre cum a fost “construit” cosmosul: “Anaximandru identifică forma și mărimea pământului cu un modul de coloană (column-drum). E oarecum surprinzător că în numeroasele articole și cărți ce s-au scris despre Anaximandru, nu dai peste
Anaximandru și Arhitecții by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/13144_a_14469]
-
cîteva întrebări de al căror răspuns depind, în mod direct, sensul investiției, calitatea obiectelor și mulțumirea sufletească a cumpărătorului. În cea mai mare parte, achizițiile de artă s-au făcut, pînă acum, fără o consiliere de specialitate, sau la sugestia arhitectului care a construit locuința, neavizat în materie de artă, dar cu o clientelă de artiști și de negustori gata pregătită, alegerea s-a făcut după criterii arbitrare, iar calitatea lucrărilor a fost, de cele mai multe ori, amestecată și chiar îndoielnică. Goana
Despre piața de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13199_a_14524]
-
dintre cele mai bine exersate și mai cu grijă întreținute spirite ale dreptății... Mă gândeam la Justiția noastră, la zeița bucureșteană cu cântarul măsluit, la zâmbetul ei pișicher... Intru prima dată la în acest an străbătând piramida imponderabilă, luminoasă, a arhitectului chinez, în timp ce mă uit pe sus, la acoperișul Luvrului vechi, prin sticla pe care bate o ploaie măruntă. Combinația, pe când îmi rotesc ochii înălțat treptat de scara rulantă,... amestecul Egipt, China și Franța, mi se pare o sinteză genială. Cel
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
aniversări a Profesorului Jeff Bernard, directorul Institutului de Studii Socio-Semiotice. Jeff Bernard s-a născut la Viena pe 12.09.1943. A studiat arhitectura la Universitatea Tehnică din același oraș. La începutul carierei, a făcut parte dintr-o echipă de arhitecți și ingineri constructori care au proiectat blocuri de locuințe pentru persoanele cu venituri mici. A studiat filozofia lui Otto Neurath și și-a aprofundat permanent cunoștințele de sociologie și sociosemiotică. În tinerețe a participat (ca regizor și interpret) la diverse
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
observăm că adevărata „majoritate tăcută” constă dintr-o multitudine de subculturi, care se interferează adesea, conform unor modele ușor de imaginat. - Cred că e un punct de vedere viabil. - Firește, dar nu e singurul. În anii ’60, Rolf Schwendter, un arhitect austriac pe care l-am cunoscut bine, a publicat un fel de preliminarii sociologice la teoria sa despre design. El consideră, cam simplist, că întreaga populație dintr-o societate ar putea fi reprezentată printr-un cerc. Schwendter spune că, în timp ce
Despre subculturi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13288_a_14613]
-
ca într-un simplu joc, frânturi de interpretări ale realității pentru a forma lumi ideale, posibile în condiția lor de substitute. Creatorul există doar din necesitatea de a demistifica credința în real sau de a mărturisi realitatea artificiului. Anarhist și arhitect în același timp, Creatorul lui Borges este primul teoretician al culturii simulacrului. Trăind cu „spaima de a multiplica gesturile inutile” - căci „a inventa înseamnă a descoperi” - argentinianul spulberă credința într-un Creator omnipotent și original. Maurice Blanchot spune: „Borges înțelege
Creatorul în oglinda lui Borges by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13289_a_14614]
-
Gramatică (în “Punct”, nr. 6-7, 1925). Jurând, atunci, pe doctrina constructivistă ilustrată în artele plastice abstracționiste, aproxima un derivat echivalent, a ceea ce era propus drept articulare disciplinată, controlată intelectual, ca și inginerește, de linii, volume, culori aflate la dispoziția unui arhitect de forme libere de orice sumisiune “naturalistă”. “Vorbele descojite de simbol, capătă adevărata vitalitate. În afară de asta, cuvintele sunt intraductibile. Există, pentru noi, o savoare aproape senzuală a îmbrățișării, în ciuda sensului, a cuvintelor” - mai nota el, tot acolo. Și continua: “Cuvântul
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
se desprind, încetul cu încetul, reperele unei realități aproape tactile. Amestec de luciditate și de senzualism, de calcul rece și de erupții prin supraîncălzire, de austeritate geometrică și de revărsări panteiste, arta lui Ciubotaru are toate datele unei viziuni de arhitect, dar și pe acelea ale unei confesiuni existențiale profunde și prelungi. Construcția cromatică, oricît ar părea ea de spontană, se sprijină întotdeauna pe memoria unei rigori analitice, după cum semnul plastic, desenul, modulul definit ca atare, ies din hieratica axiomei grafice
Artiști în epură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13310_a_14635]
-
sună în engleză cele trei aforisme citate deja de noi în prezentarea volumului de la Humanitas. În studiul său Endless Brâncuși, Carmen Giménez, unul din curatorii expoziției, sugerează o abordare unitară a tuturor aspectelor creației sculptorului român: "A fost Brâncuși sculptor, arhitect sau fotograf? Preistoric sau clasic? Modern sau tradițional? Abstract sau figurativ? Opera să nu poate fi înțeleasă în întreaga dimensiune a dinamicii sale decât că o complexă tensiune, cu o dialectica infinită". Cel de-al doilea curator al expoziției, Matthew
Brâncuși în secolul XXI by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/12012_a_13337]
-
și ironie, cu un farmec rar întâlnit. Iată, de pildă, cum se întâmplă "divorțul" băiatului de unsprezece ani de... Biserică: "Cam pe la 11 ani am terminat-o cu biserica și cu popii. Două mari deziluzii: prima, vara, cu unchiul meu, arhitectul Berechet (atât de dragul Titi) la Dragoslavele, la vila patriarhului Miron Cristea (...). Rămas singur, m-am tot plimbat prin splendida grădină cu fuxia și trandafiri, am încercat zadarnic să urc o costișă cu pietricele de mică și strălucind în bătaia soarelui
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Ada Brumaru În stil neorenaissance, Palatul Operei a fost construit după planurile arhitectului Ybl Miklós care a lăsat o amprentă decisivă și asupra altor imobile din cetatea Pesta. Aspectul ei este unitar, ordonat, solid, solemn. Opera o reprezintă în istoria secolelor 19 și 20. Inaugurată în 1884 și restaurată peste 100 de ani
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
înscris fatalmente în codul ei genetic. Prin vîrsta viziunilor sale și prin firescul desăvîrșit cu care se așază în lumea elementară, Apostu este contemporan cu dinozaurii, este parte din evoluția materiei, în timp ce prin natura sensibilității lui, prin vocația sa de arhitect și de constructor, dar și printr-un fel de mistică neprotocolară și de pioșenie greoaie, el este un sculptor romanic - un poet al materiei grele și al formelor abia întrezărite, pe a căror fundație urmează să se ridice angulozitățile și
George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12188_a_13513]
-
de la literele bucureștene și cei care l-au ascultat conferențiind pe vreo temă în amfiteatre prietenoase cunosc felul în care Mircea Cărtărescu pune viața și literatura în cadrul unei povestiri cu mult mai mari. Ei știu cel mai bine că dincolo de arhitectul unor structuri narative complicate, deopotrivă cu tuneluri și subterane întunecoase și cu bolți și turnuri amețitoare, Mircea Cărtărescu poate fi și un minunat povestitor. Dintre cei simpli, cu umor, voce blândă care te fură în spunerea poveștii. Cele câteva istorii
Povestiri pentru bărbați by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12176_a_13501]
-
împrumutat numele întregului complex, construit, la cererea Ecaterinei cea Mare între 1764 și 1775 de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe; Vechiul Ermitaj, construit de Iuri Velten între 1771 și 1787; Teatrul Ermitaj, ridicat în stil renascentist între 1783 și 1787 de arhitectul Giacomo Quarenghi și, în fine, Noul Ermitaj, cea mai târzie clădire, construită de Vasili Stasov și Nikolai Efimov între 1839 și 1850, pentru a găzdui expozițiile Ermitajului Imperial, deschis spre vizitare din 1852. Galeria imperială începuse să capete trăsături de
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
mai puțin avizat. Dintre aceștia se distinge unul doct, ce întruchipează Europa cu toate bunele și relele ei: cu prosternarea în fața unor exponate preponderent apusene, cu repudierea altora, autohtone, mai greu de asimilat, cu poncife în aprecierea valorii unor compozitori, arhitecți, artiști, dar și cu pătrunzătoare judecăți despre istorie, artă, popor. Este, dacă vreți, un soi de Enciclopedie a sufletului rus, tratată însă nu în maniera vulgar-depreciativă a romanului omonim al lui Viktor Erofeev. Titlul filmului lui Sokurov și cadrul final
Arca sufletului rus by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12193_a_13518]
-
Ioanide din reproșurile lui Marin Preda! Bineînțeles, presupunînd că autorul Delirului nu pune la îndoială însăși identitatea estetică a lui Ioanide, statutul său de erou, și că ceea ce-l nemulțumește e mai mult neconcordanța dintre exhibiționismul Ťneseriosť sau originalitățile marelui arhitect și ecoul lor social - după socotința confratelui mai tînăr - disproporționat de pozitiv. Dar o asemenea neconcordanță de un soi și mai puțin realist se instalează în chiar miezul romanului Delirul, în Ťtribulațiile ť eroului principal". Și mai departe, și mai
Un inconformist: Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12208_a_13533]
-
etc). De asemenea, s-au tipărit cărți - 58 de titluri, ceea ce înseamnă deja o mică bibliotecă - grupate în șase colecții și însumând aproximativ 20.000 de pagini. Centrul a colaborat până în prezent cu aproape 700 de istorici, sociologi, medici, scriitori, arhitecți, ziariști și foști deținuți politici. În anii imediat următori - și anume 2005 și 2006 - se va încheia un proiect de mare anvergură: recensământul populației concentraționare din România în anii 1945-1989 (bazat pe studiul istoric, sociologic și statistic a 93.000
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
Numai consecvența l-ar fi salvat și ar fi dat prozei o altă șansă. Deșertul roșu este un roman soft, susținut în întregime de experiența tragică a lui Stelian Teodorescu din final. în rest, un povestitor talentat nesusținut de un arhitect experimentat al narațiunii și de un stilist fin al personajelor.
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
doua săli ale galeriei: lucrurile se joacă între Călăuza lui Tarkovsky și Matrix, între materia colcăitoare și finitudinea artificială. P.Ș. - Oricum, Florin Ciubotaru e o natură paradoxală, construită pe adversități, el fiind simultan un voluptuous și un geometru, un arhitect și un distrugător al formelor. Tipul acesta de oscilație între zone extreme nu e străin de structura lui profundă. Din acest punct de vedere, expoziția este o performanță pentru că pictorul a reușit, în pofida aparentei oboseli pe care o afișează el
Aurelia Mocanu și Pavel Șușară în dialog despre Florin Ciubotaru by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12634_a_13959]
-
la noi în timpul domniei "străinului" poartă numele celor care au fost autorii proiectului. Podul lui Saligny, bulevardele din București ale lui Pache etc. etc. În perioada interbelică se știe cărui primar îi datorează Bucureștiul sistematizarea Dîmboviței și cum se numesc arhitecții care au modernizat înfățișarea marilor bulevarde. Comunismul și, mai ales, ceaușismul n-au mai lucrat cu autori de proiecte, ci cu realizări. Unde se întîmpla ceva memorabil, sub Gheorghiu Dej, se spunea că poporul, care și-a luat destinul în
Metroul lui Ceaușescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12689_a_14014]
-
doi copii, unul de 14 ani și unul de 8 ani, cu soțul în închisoare. Atunci am vizitat-o de două ori. Stăteau în pod, lampă cu gaz, cu scânduri pe jos care erau și rupte. Trăia și cumnatul ei, arhitectul George Cantacuzino, și el a locuit cu ea acolo, într-o cameră alăturată. El, în '42, la nunta Marinei Știrbei, a fost naș împreună cu Martha. Marea nuntă, splendida nuntă, cum a zis ambasadorul acela și șef diplomatic " Cred că e
Despre Martha Bibescu și "Escadrila Albă by Georgiana Leancă () [Corola-journal/Journalistic/12663_a_13988]