351 matches
-
cavaleria, zeugitii-infanteria, iar thetii serveau că trupe auxiliare sau vâslași; și drepturile politice-toate clasele puteau participa la adunarea poporului și să voteze, dar numai indivizii din primele trei pot fi alese, și numai primele două pot exercită funcții majore de arhonte sau preot. Această distribuție censitara este întregită de o reglementare precisă a drepturilor adunării poporului-demos/ecclesia, în așa măsură încât izvoarele ulterioare îi atribuie acestuia. Periodicitatea și competență suverană a adunării sunt clar statuate, această dobândind și capacitatea de a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
său, Hippias , a impus un regim de teroare . Pentru o jumătate de veac, la Atena, se va instaura tirania. La Atena, tirania se instaurează după reformele lui Solon, având loc numeroase incidente: în 582, când Damasias rămâne în funcția de arhonte timp de 2 ani și câteva luni, a izbucnit un conflict dintre vechi facțiuni rivale-pediakoi-câmpenii, mari familii din jurul sanctuarului de la Eleusis, independente de Atena și, paraloi-cei de pe coasta, care reprezenta facțiunea aristocratică a Alcmeonizilor, ale căror proprietăți se aflau în preajma
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
au fost pacifice, după o vreme, Alcmeonizii, care au fost exilați, se întorc în Atica, și în vremea lui Hippias, vechile feude par uitate, de vreme ce o inscripție atestă că în 525 i.en., unul dintre fii lui Megacles, Clistene, era arhonte eponim al cetății. Relațiile erau amicale cu familia Phiiazilor, care-l susținea în expansiunea spre sudul Traciei, unde Miltiades cel Bătrân fondează cetatea Chersonesului Tracic. Această întemeiere, că și instalarea atenienilor la Sigeion, contribuie la soluționarea a o parte din
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
nobilului spartan Isagoras, râvnea la o glorie războinică. În 510 i.en., o expedtie spartană în funte cu Cleomenes și exilații atenieni pornesc împotriva lui Hippias și îl alungă, tiranul se refugiază la curtea regelui persan, iar Isagoras este ales arhonte. Victoria lui Isagoras l-a dezamăgit pe Clistene, care speră să beneficieze înaintea altora de alungarea tiranilor. Îl învinge pe Isagoras cu armele popularității, al cărui proiect de reforma câștigă, setea de glorie a Alcmeonidului întâlnind o aspirație comună a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mai important colegiu de înalți funcționari publici era în secolul V i.en. , colegiul celor 10 strategi. La origine era vorba de comandanții militari ai celor 4 triburi, ulterior ale celor 10 triburi, care secondează după 490 i.en., pe arhontele polemarh, care comandă armata cetății. După 486 i.en., arhonții încep să fie trași la sorți, autoritatea tuturor, inclusiv a polemarhului se prăbușește, și strategii, care au continuat să fie aleși prin vot individual, devin colegiul cel mai autoritar. Rolul
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
V i.en. , colegiul celor 10 strategi. La origine era vorba de comandanții militari ai celor 4 triburi, ulterior ale celor 10 triburi, care secondează după 490 i.en., pe arhontele polemarh, care comandă armata cetății. După 486 i.en., arhonții încep să fie trași la sorți, autoritatea tuturor, inclusiv a polemarhului se prăbușește, și strategii, care au continuat să fie aleși prin vot individual, devin colegiul cel mai autoritar. Rolul lor în comandă flotei de război, afirmat imediat după constituirea
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Alături de ei, cei 10 trezorieri ai fondurilor ligii, hellenotamiai, devin și ei personaje importante, în vreme ce colegiul arhonților-cei 9 tradiționali, de la 507 i.en., adăugându-se un secretar, pentru că toate cele 10 triburi să fie reprezentate anual, că și sfatul foștilor arhonți, Areiopagul, scad că însemnătate, așa încât încă de la jumătatea secolului se întâlneau printre arhonți și personaje cu cens modest-zeugitai. Agora era piață publică a orașelor grecești antice. Aici, în fața poporului adunat, regele (la spartani) se prezenta, purtând sceptrul și făcea cunoscute
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
importante, în vreme ce colegiul arhonților-cei 9 tradiționali, de la 507 i.en., adăugându-se un secretar, pentru că toate cele 10 triburi să fie reprezentate anual, că și sfatul foștilor arhonți, Areiopagul, scad că însemnătate, așa încât încă de la jumătatea secolului se întâlneau printre arhonți și personaje cu cens modest-zeugitai. Agora era piață publică a orașelor grecești antice. Aici, în fața poporului adunat, regele (la spartani) se prezenta, purtând sceptrul și făcea cunoscute hotărârile pe care le luase împreună cu nobilii. Poporul aclama cu ovații, sau, dacă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
răsculate, și în 494 î.Hr. Miletul este ras de pe față pământului, iar locuitorii rămas sunt deportați la Babilon. Perspectiva unei expediții punitive în Grecia insulară și metropolitană devine amenințătoare și, la Atena, Temistocle, fiul lui Neocles, din famili Lycomidai, devenit arhonte în 493 î.Hr., începe fortificarea comună a cetății și a portului, în vreme ce Aclmeonizii, urmașii lui Clistene, caută să se înțeleagă cu perșii. În 490 î.Hr., o flota comandată de Datis și Artpafernes pornește într-o expediție de pedepsire, cucerind rând
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de comedie. Cetatea împărțea celor mai avuți dintre cetățeni obligația de a construi corăbii și a organiza pe propria cheltuiala, prin liturgia numită choregie, toate festivalurile de teatru și spectacolele publice elaborate care implicau utilizarea unui cor. Organizate sub supravegherea arhontelui eponim, aceste festivaluri însoțeau celebrările cultului dionisiac, primăvară și toamna, la Dionisiile rurale, la Leneine și primăvară, la Marile Dionisii. Spectacolele se organizau că o competiție, poeții compuneau cicluri de piese tragice-trilogii încheiate cu o drama satirică sau comedii, și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
le alocă câte un cor-asigurându-le reprezentarea pe cheltuiala proprie câte unui choreg. În timpul festivalurilor dionisiace, fiecare zi de spectacole, din zori până la apus, era consacrată reprezentării publice câte o trilogie tragică și comediile selectate, iar la sfârșit juriul prezidat de arhonte decidea asupra ordinii celor trei poeți: primul era câștigătorul, premiat și răsplătit cu o cununa de iederă, iar cel de pe locul 3 era înfrânt. Erau încununați și choregii, precum și corurile care interpretaseră dithyrambii, spectacole corale în cinstea zeilor. A două
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
mare număr de comisii tot mai profesionalizate limitând caracterul direct al democrației, dar impuneau și un mai mare respect legilor și apropia Atena de noțiunea de stat de drept. Profesionalizarea unor colegii de înalți funcționari publici-strategii în domeniul finanțelor publice, arhonții thesmoteti în legislație-era compensată printr-o participare masivă a cetățenilor la ecclesia, întrunită acum de patru ori pe lna într-un spațiu reamenajat pentru a cuprinde 17 000 de participanți. Îndemnizarea participării la spectacolele de teatru sau chiar la adunare-theorikon
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Podgorica, în timp ce Cetinje este desemnat ca "Prijestonica", adică fosta Capitală Regală a Orașului. În secolul al IX-lea, pe teritoriul lui existau trei principate sârbești: Duklja, corespunzătoare aproximativ jumătății sudice a țării, Travunia, în vest, și , în nord. În 1042, "arhontele" Stefan Vojislav condus o revoltă care a dus la independența Dukljei și la stabilirea dinastiei Vojislavljević. Duklja și-a atins apogeul sub Voislav, fiul lui (1046-81), și nepotul lui Bodin (1081-1101). În secolul al XIII-lea, "Zeta" înlocuise "Duklja" ca
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]
-
un alt "megas logariastēs" () supraveghea "departamentele religioase" (, "euagē sekreta"), adică domeniile imperiale și bisericești. Pe la mijlocul secolului al XII-lea, "logothetēs tōn sekretōn" a devenit "megas logothetēs", o dregătorie ce a existat până la căderea Imperiului Bizantin în 1453. În prezent, conducătorul arhonților din cadrul Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului poartă titlul de Mare Logofăt. După ce a primit de la împăratul bizantin Ioan al VIII-lea Paleologul (1425-1448) titlul de despot și coroană crăiască, domnitorul Alexandru cel Bun (1400-1432) a stabilit dregătoriile din Principatul Moldovei, după
Mare logofăt () [Corola-website/Science/323770_a_325099]
-
blesteme erau socotiți cetățeni loiali. Toate vorbele înțelepte și măsurate dădeau îndată de bănuit. La Thessalonic a pus mâna pe putere mișcarea socială a zeloților-adepții, partizanii zeloși, care apără interesele cercurilor comerciale și meșteșugărești. În fruntea orașului s-au situat arhonții Mihail Paleologul și Ioan, o rudă (fiul sau fratele) a lui Alexios Apokaukos. Cei mai influenți zeloți făceau parte din rândurile intelectualității și ale burgheziei citadine. Averile cetățenilor bogați și ale mănăstirilor au fost puse, cu asentimentul poporului, sub sechestru
Ioan al VI-lea Cantacuzino () [Corola-website/Science/317503_a_318832]
-
el însuși pe dușman. O zămislește pe Mama Vieții, care la rândul ei dă naștere Omului Primordial. Având o armură alcătuită din cinci straturi de lumină, acesta coboară la graniță, dar este învins în lupta cu întunericul și cu demonii (arhonții). În urma acestei înfrângeri, lumina se amestecă pentru prima dată cu întunericul, iar materia deține o parte din sufletul divin. În a doua etapă a creației, Părintele Măreției evocă Spiritul Viu, care coborând în întuneric îl prinde de mână pe Omul
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
în mitologia nordică, Universul a fost făcut din trupul uriașului Ymir, iar în mitologia mesopotamică, Marduk a sacrificat-o pe zeița-dragon Tiamat, formând cu trupul enorm cerul și pământul. În religia maniheistă lumea oamenilor a fost făurită din măruntaiele demonilor arhonți. În plan simbolic, biruința zeilor olimpieni asupra titanilor, în mitologia greacă și a zeilor Tuatha de Danann asupra fomorilor în credința celtică, reprezintă victoria ordinii asupra anarhiei și a creației asupra haosului. Zeița mamă este în mitologie un simbol al
Geneză (mitologie) () [Corola-website/Science/303819_a_305148]
-
Maraton. Este cunoscut și sub numele " cel Tânăr", fiind nepotul lui Miltiades cel Bătrân; tatăl celui din urmă, Cypselos, fiind cel care întemeiase colonia ateniană Chersonesul tracic pe timpul lui Pisistrate. După ce în anul 524 î.Hr. a ajuns la demnitatea de Arhonte al Atenei, mai târziu (în 518 î.Hr.) a fost însărcinat cu administrarea coloniei Chersones, de către tiranul Atenei Hippias, fiul lui Pisistrate. În această calitate, a trebuit să se supună dominației Imperiului Persan și să-l însoțească pe Darius I în timpul
Miltiades () [Corola-website/Science/318800_a_320129]
-
debut și a ocupat locul al treilea în 2011 la premiul John W. Campbell Memorial. Acțiunea romanului se petrece într-un sistem solar postuman. Jean le Flambeur este un hoț legendar închis într-o închisoare virtuală din Sobornostul creat de Arhonți - ei înșiși creații ale Inginerilor Sufletelor. El este eliberat din închisoare de Mieli, o războinică din norul Oort, care îl duce cu nava ei, "Perhonen", printre asteroizii din jurul planetei Neptun. Acolo, el află că libertatea sa are un preț: trebuie
Hoțul cuantic () [Corola-website/Science/335565_a_336894]
-
celui atenian, acceptând autoritatea regalității ereditare ateniene. Autoritatea regală este treptat îngrădită de puterea în ascensiune a eupatrizilor ( aristocrația funciară) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice”, Albatros, București,1984, 200). Aceștia impun regelui, probabil în jurul anului 800, 2 arhonți - unul ca șef al administrației, celălalt al armatei (Drimba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 568-569). Nobilimea funciară instituie republica aristocratică (conform tradiției în 683/682 i.e.n.) (Matei Horia C., „O istorie a lumii antice
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
criterii care variau de la un polis la altul (în epoca monarhică era alcătuit din capii marilor familii aristocratice). Acest consiliu administra justiția, controla administrația și numea înalții funcționari pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
pe o perioadă de un an - magistrați care la Atena se numeau arhonți (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
și civilizației”, Ed. Științifică și enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
enciclopedică, București, 1984, 536). Numărul acestora s-a ridicat în secolul VII la 9. Cel mai important era „arhontele eponim”, adică judecătorul suprem care dădea numele sau anului în care fusese ales. Urmau în ordine: „arhontele basileu”, șeful cultului religios, „arhontele polemarh”, conducător militar, iar ceilalți 6 erau tesmoteții (legislatorii) care dictau legi și dispoziții juridice în toate cauzele civile. Multe din aceste atribuții s-au menținut și în republica democrată de mai târziu (Drîmba Ovidiu, „Istoria culturii și civilizației”, Ed.
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]
-
de tensiunile sociale din Atena și sprijinit de un grup de tineri aristocrați și mercenari ai lui Teagene, ocupă Acropole vrând să instituie tirania. Lipsit de sprijin popular, eșuează și este constrâns să părăsească orașul. În 620 i.e.n., Dracon, fost arhonte tesmotet primește puteri excepționale, fiind însărcinat să fixeze în scris legile cutumiare în circulație. Realizatorul primei codificări a dreptului atenian, Dracon stipulează pedeapsa cu moartea, aceasta fiind dată de către tribunale. Până acum Areopagul deținea întreaga putere judecătorească, membrii acestuia fiind
Republica ateniană antică () [Corola-website/Science/313220_a_314549]