178 matches
-
Limbile paradisului, p. 17; v. notă următoare). 236 Maurice Olender, Limbile paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, Prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, București, 1999, p. 18. Autorul observa că termenii arian, indo-german(ic) sau indo-european sînt folosiți în varieție liberă, cu referire atît la popor, rasa și națiune, cît și la familia de limbi. 237 Ibidem, p. 19. 238 Th. Simenschy; Gh. Ivănescu, Gramatică comparată a limbilor indoeuropene, Editura Didactica și
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
mult timp de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosper ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Cerealis de Castellum Ripense, în Mauritania, a avut în jurul anului 480 o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa vandalica nei Sermones del tempo (429-534), Jaca Book, Milano, 1990. 2. Victor de Vita Victor de Vita e o personalitate mai importantă în raport cu cele minore menționate
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său, pentru ca Fulgențiu să nu poată găsi ușor un răspuns; opera reflectă acest lucru, scriitorul mulțumindu-i în mod ironic regelui pentru bunăvoință. Cartea către Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic, iar apoi trecuse la arianism. O parte importantă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
scrisă de Fulgențiu în timpul celui de-al doilea exil în Sardinia, între 523 și 532. Mai scurte și de dată incertă sînt: Despre Treime, notarului Felix, într-o carte (De Trinitate ad Felicem notarium liber unus), scrisă la cererea unui arian cu acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus), o expunere a punctelor esențiale ale credinței catolice, sub forma unui manual pentru catehumeni
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vizigoților, cît și a populațiilor păgîne existente încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întîmplat cînd regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, avînd în vedere și vecinătatea cu bizantinii care cuceriseră o mică parte din Spania de sud-est
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recîștigase controlul asupra regatului și reușise să-l condamne pe Chrysaphios, dușmanul său de moarte. Noul împărat, Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, a convocat un conciliu general, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare), care prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Acest Catenar se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril al Alexandriei, care ne-a parvenit (p. 000), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rîndul lor, au ajuns pînă la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cîntarea Cîntărilor, descoperită de cardinalul Mai, asemănătoare ca formă cu cele precedente; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
dovedește altceva decât viclenia cu care "complotul evreiesc"361 e pus în valoare; dacă, pe de altă parte, încerci să atragi atenția asupra similitudinilor dintre "arieni" și "evreii conspirativi"362, Hitler va răspunde că această similaritate se datorează faptului că ""arian-ul" a fost "sedus" de evreu"363. Simbolismul sexual, observă Kenneth Burke, traversează Mein Kampf de la un capăt la altul, iar o brumă de cunoaștere în ce privește psihanaliza freudiană îl pune în evidență la modul exhaustiv: "Masele sunt "feminine". Ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
demnitatea umană înnăscută constituie elementul central al tuturor modelelor de gândire religioasă și umanistă, atribut de necontestat al tuturor ființelor umane, Hitler, atestă criticul, "conferă acestei atitudini inobilante o turnură sinistră, cu ajutorul teoriilor sale despre rasă și națiune, potrivit cărora "arianul" se ridică deasupra celorlalți, datorită înzestrării înnăscute a sângelui său, în timp ce alte "rase", în special evreii și negrii, sunt născuți inferiori"403. Această "revizuire a teologiei creștine"404 întreprinse de Hitler are drept consecință directă, observă Kenneth Burke, caracterul competitiv
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Burke, Hitler nu va renunța pe tot parcursul lui Mein Kampf. Logica sa este inexorabilă: crizei economice trebuie să i se identifice cauza. Cauza este de natură "rasială". Cauza este evreul. Evreul înseamnă distrugere. Pentru a continua propriul proiect (constructiv), arianul "trebuie să distrugă distrugerea întreprinsă de evreu"420. Mai mult, notează Burke, Hitler nu va renunța niciodată la disocierea dintre starea proastă a Germaniei și războiul mondial în care țara se angajase. Pentru conducătorul fascist, factorii economici rămân, mereu, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
docrina ariană este o doctrină a resemnării și, deci, a umilinței. "Sângele arian" este superior tuturor celorlalte, iar acest lucru se datorează legii naturale"441. De asemenea, legea divină proclamă "supraviețuirea celui mai bun"; astfel, dacă voința divină a investit "arianul" cu "responsabilitatea terifiantă a superiorității înnăscute"442, acesta, în mod necesar, are mandatul de a se supune "luptei în numele propriului triumf"443. Așadar, arianul "ascultă" legea naturală și se supune ei, în timp ce, firesc, evreul "arogant" își propune să ""cucerească" natura
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
441. De asemenea, legea divină proclamă "supraviețuirea celui mai bun"; astfel, dacă voința divină a investit "arianul" cu "responsabilitatea terifiantă a superiorității înnăscute"442, acesta, în mod necesar, are mandatul de a se supune "luptei în numele propriului triumf"443. Așadar, arianul "ascultă" legea naturală și se supune ei, în timp ce, firesc, evreul "arogant" își propune să ""cucerească" natura cu ajutorul idealului democrat al egalității"444. Iată cum, grație distorsiunii ad hoc a lui Hitler, instinctul de autoconservare al arianului devine "virtutea" sa, aflându
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
propriului triumf"443. Așadar, arianul "ascultă" legea naturală și se supune ei, în timp ce, firesc, evreul "arogant" își propune să ""cucerească" natura cu ajutorul idealului democrat al egalității"444. Iată cum, grație distorsiunii ad hoc a lui Hitler, instinctul de autoconservare al arianului devine "virtutea" sa, aflându-se în perfectă concordanță cu legea naturală, în timp ce același instinct constituie semnul major al depravării și "viciului" evreiesc, absolut necesar în logica lui Hitler, potrivit căruia evreul, numai pe temeiul "competitivității" sale, poate constitui "dușmanul "perfect
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
sa, aflându-se în perfectă concordanță cu legea naturală, în timp ce același instinct constituie semnul major al depravării și "viciului" evreiesc, absolut necesar în logica lui Hitler, potrivit căruia evreul, numai pe temeiul "competitivității" sale, poate constitui "dușmanul "perfect""445 al arianului, întrucât îi solicită, acestuia din urmă, atingerea maximului de potențial în realizarea telos-ului său (al propriei supraviețuiri), țel adecvat, desigur, legii naturale. Kenneth Burke se întreabă, firesc, cum putem distinge, date fiind cele de mai sus, între instinctul de conservare
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
solicită, acestuia din urmă, atingerea maximului de potențial în realizarea telos-ului său (al propriei supraviețuiri), țel adecvat, desigur, legii naturale. Kenneth Burke se întreabă, firesc, cum putem distinge, date fiind cele de mai sus, între instinctul de conservare "benign" al arianului și cel "malign" al evreului? Iată cum. În cazul primului, instinctul de conservare are caracterul unui autentic "sacrificiu": este vorba despre "sacrificiul individual față de grup, de aceea militarismul, de aceea disciplina armatei, de aceea unirea sub semnul unei mari grupări
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
de turmă"449, atribut al gregarității evreiești, care îi ajută pe indivizi să se alieze în vederea realizării unui scop: evreii "nu manifestă nici un fel de solitaritate adevărată (real, în limba engleză), însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce pe arian"450. Ultima "problemă tehnică"451: dacă persoana este atât de importantă, din punctul de vedere al doctrinei arianismului, cum putem continua să denigrăm "individul" evreu? Iată cum: "evreul reprezintă individualismul; arianul reprezintă "super-individualismul""452. A nu se confunda, atenționează Kenneth
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
însă se unesc, oportuniști, pentru a îl seduce pe arian"450. Ultima "problemă tehnică"451: dacă persoana este atât de importantă, din punctul de vedere al doctrinei arianismului, cum putem continua să denigrăm "individul" evreu? Iată cum: "evreul reprezintă individualismul; arianul reprezintă "super-individualismul""452. A nu se confunda, atenționează Kenneth Burke, cu "supraom"-ul nietzschean. Criticul mărturisește că, ajuns în acest punct al periplului său prin Mein Kampf, a crezut că a găsit punctul slab al lui Hitler. În schimb, se
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
social, "rușii", arabii și ultraortodocșii contestă natura însăși a Statului. Cheia problemei, a amenințării, o reprezintă intenția declarată de creare a unui veritabil Stat palestinian independent, cîtă vreme sionismul intenționează crearea unui Stat evreiesc monolitic și a unui nou evreu, "arian". Pentru prima dată, un palestinian a candidat, în 1999, la postul de prim-ministru al Israelului, deputatul Azmi Bishara. Fără nici o șansă, desigur. Dar problema palestiniană rămîne... Un al treilea clivaj important este de natură economică. Societatea s-a polarizat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de favorurile acestuia. Ar putea fi identificat cu acel Onoratus despre care Prosperus ne spune că ar fi fost martirizat în 437. Și Cerealis, din Castellum Ripense, în Mauritania, care în jurul anului 480 a avut o dispută la Cartagina cu arianul Maximinus. Bibliografie. Ediții: PL 17 (Victor din Cartenna); A. Isola, I cristiani dell’Africa vandalica nei Sermones del tempo (429-534), Jaca Book, Milano 1990. 2. Victor din Vita Victor din Vita este o personalitate mai importantă în raport cu cele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Fulgențiu: regele făcuse și alte obiecții, dar nu îi lăsase copia textului său pentru ca Fulgențiu să nu poată găsi ușor un răspuns; opera reflectă în mod ironic acest lucru pentru că scriitorul mulțumește regelui pentru bunăvoință. Cartea către Victor, contra omiliei arianului Fastidiosus (Contra sermonem Fastidiosi Arriani ad Victorem liber unus) a fost scrisă de Fulgențiu după întoarcerea sa din exil, adică după 523, probabil la Ruspe. Acest Fastidiosus fusese înainte preot și călugăr catolic și apoi trecuse la arianism. O parte
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scrisă de Fulgențiu în timpul celui de-al doilea exil în Sardinia, între 523 și 532. Mai scurte și de dată incertă sunt: Despre Trinitate, notarului Felix într-o carte (De Trinitate ad Felicem notarium liber unus), scrisă la cererea unui arian care purta acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus) care e o expunere a fundamentelor credinței catolice sub forma unui manual pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a populațiilor păgâne care mai trăiau încă în acea regiune, ori, în fine, a iudeilor, foarte numeroși, care constituiau o comunitate bogată, activă și influentă. Convertirea vizigoților a avut și momente dramatice, cum s-a întâmplat când regele Leovigild, arian, a trebuit să-l înfrunte pe fiul său, Ermenegild, convertit la catolicism, care se revoltase împotriva lui. Momentul era foarte periculos pentru regatul vizigot, având în vedere și vecinătatea cu bizantinii care cuceriseră o mică parte din Spania de sud-est
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Pulcheria, care, după moartea împăratului, survenită în urma unei căderi de pe cal în iulie 450, recâștigase controlul asupra regatului și reușise să-l condamne pe Chrysaphios, dușmanul său de moarte. Noul împărat, Marcian (450-457), susținut de puternicul general alan Aspar, un arian, în ciuda opoziției lui Leon (care a ajuns însă la cunoștința lui Marcian după convocare) prefera ca episcopii să subscrie Tomul în mod individual și invoca situația părții occidentale a imperiului, devastată de Attila. Papa ar fi preferat să convoace conciliul
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diferitelor exegeze din care au fost luate pasajele compilate. Această Catenă se bazează pe trei comentarii: pe cel al lui Chiril din Alexandria, care ne-a parvenit (p. ???), și pe cele ale lui Eusebiu de Cezareea și Teodor din Heracleea (arian) care, la rândul lor, au ajuns până la noi numai prin intermediul catenariilor; - o Epitomă de exegeze alese privind Cântarea Cântărilor, analoagă ca formă cu cele dinainte; titlul (exegeze „alese”) i-a făcut pe cercetători să presupună că, la fel ca în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
stea; cifră care de două ori este descoperită cu uimire de copilul care Învață să socotească pe degete, iar de trei ori face câștigul, adică chenzina... cam săracă pentru cercetător, dar acceptabilă dacă acela mai visează ca amine acum... Dar arianul 5 e În antiteză cu semiticul 6 și dublul său, duzina - de ouă, de exemplu - adică cheltuiala. În schimb, chinezii au găsit că antiteza e aparentă, căci 5 sunt elementele - filosofice - ce alcătuiesc lumea, dar 12 anii ce rostuiesc ciclurile
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]