288 matches
-
542 sau 543. a) Opere dogmatice Literații din Gallia nu manifestau un interes prea mare pentru problemele dogmatice. Cezar nu pare să reprezinte o excepție și puținele tratate consacrate de el acestui domeniu nu au merite deosebite. Pentru a combate arianismul, a scris o operă Despre taina Sfintei Treimi (De mysterio Sanctae Trinitatis), din care ne-au parvenit fragmente, un Scurt tratat contra ereticilor (Breviarum adversus haereticos) și Capitolele alese din operele Sfinților Părinți (Capitula sanctorum Patrum), constînd în extrase din
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Ermenegild și apoi al fratelui acestuia, regele Reccared. între timp, Isidor își începuse formația culturală sub îndrumarea lui Leandru, fratele său mai mare, și a fost impresionat, probabil, de episodul crucial din istoria Spaniei marcat de renunțarea lui Reccared la arianism și de proclamarea convertirii goților la catolicism, în 587-589, în cadrul conciliului de la Toledo. în 599, Isidor ocupă scaunul episcopal al Seviliei, ca succesor al fratelui său Leandru, și rămîne aici pînă la sfîrșitul vieții (636), bucurîndu-se de prietenia și de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma, 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie redusese mult influența acestuia și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol, unde ei au reacționat energic la provocările lui Nestorie din 429). Diversele scrieri contra arienilor ale lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
polemicii teologice a episcopatului alexandrin. Epistola sărbătorească nr. 12 din 424 conține argumentări cristologice privitoare la consubstanțialitatea Fiului cu Tatăl. Comentariul la Ioan, bogat, așa cum am spus, în dezvoltări doctrinale în bună parte polemice, atacă, pe lîngă dualismul cristologic, și arianismul, reproducînd chiar citate din texte ariene (cf. I, 4, PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
PG 73, 56-57: respingerea unor opinii eunomiene; IX, 1, PG 74, 217-221; X, 1, ibidem 316; X, 2, ibidem 337: citate din texte care nu sînt bine precizate, dar evident ariene), sau condamnă în mod explicit, însă în mod generic, arianismul (de exemplu II, 4, PG 73, 293A). însă Chiril și-a dezvoltat polemica antiariană, susținînd deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. infra, p. 000). Există
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în timp ce stătea la Constantinopol, a scris o Istorie bisericească prin care își propunea să continue în douăsprezece cărți opera omonimă a lui Eusebiu, pînă în anul 425; Filostorgios și-a încheiat scrierea în 433. Partizan entuziast al celui mai radical arianism, el era convins că cei mai importanți creștini din vremea sa fuseseră tocmai arienii Aetius din Antiohia și Eunomiu din Cyzic și că Atanasie distrusese Biserica, iar adevărata ortodoxie era aceea a celor considerați eretici. Din nefericire, potrivit istoricului, acești
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Constantin din cauza ereziei lui Arie, iar în a doua continuarea luptei ortodocșilor sub Constanțiu. A treia e dedicată istoriei lui Iulian Apostatul, iar a patra evenimentelor care au loc pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului, de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pînă la moartea împăratului Valens. A cincea cîntă victoria ortodoxiei asupra arianismului și asupra celorlalte erezii, precum cele ale lui Apolinarie și Macedoniu. Nu fără îndreptățire, s-ar putea spune că opera lui Teodoret e un fel de istorie a arianismului, de altfel, concepția strict creștină a scrierii se încadrează în ansamblul producției acestui autor, extrem de preocupat de chestiunile religioase, spre deosebire de cei doi istorici laici, Socrate și Sozomen. Istoria bisericească, așa cum am spus, a fost scrisă în grabă și stilul ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
hérésie dans la littérature grecque, IIe-IIIe siècles, Paris, 1987, 2 vol. Le Culte des souverains dans l’Empire romain, Entretiens sur l’Antiquité classique 19, Vandœuvres-Genève, 1972. Lebon, J., „La position de saint Cyrille dans les luttes provoquées par l’arianisme”, în Revue d’histoire ecclésiastique, 20, 1924, pp. 181-210 et 357-386. Leclercq, H., „Millénarisme”, in Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, Paris, 1924, vol. 11, 1, col. 1181-1195. Legasse, S., Les épîtres de Paul aux Thessaloniciens, Paris, 1999. Les
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Au fost propuse trei date: 247, 348 și 350, cea de‑a doua este cea mai plauzibilă. . În controversele cristologice din secolul al IV‑lea se disting patru atitudini principale, două radicale și două moderate. Cele două poziții radicale sunt: arianismul susținut de eunomieni, care nu găsesc nici o asemănare între Tatăl și Fiul, cu excepția lucrării mântuitoare; antiarianismul susținut de homeeni care vorbesc de o „asemănare absolută între Tatăl și Fiul”. Între cele două câmpuri se află niceenii, care propun identitatea termenilor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
numai În potențialitate. Îi rămâne să actualizeze această potențialitate ca să atingă efectiv acest scop.” Așa cum tocmai am spus, Ambigua reprezintă pentru Stăniloae un pretext de a-l spulbera pe Origen și origenismul, ultimul socotit ca responsabil de toate ereziile creștine (arianism, monofizism, monotelism, iconoclasm); Stăniloae Îl consideră pur și simplu o formă de panteism păgân. El se sprijină pe monografia lui Peter Sherwood, The Earlier Ambigua of Saint Maximus the Confessor and his Refutation of the Origenism, publicată la Roma În
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
picturile lui au fost condamnate, Stefan a fost apărat cu cerbicie de grupurile care susținea drepturile garantate de primul amendament, de ACLU1, de o grămadă de facultăți de arte de pe la universitățile cele mai de soi și de toți adepții libert arianismului de tip civil. Și vă spun eu, ei au fost cei care i-au Încărcat lucrările lui Stefan cu mesaje grandioase la care el nu se gândise niciodată. Au văzut În ele variate straturi de semnificații suprapuse, cum unele valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
interesate a lui Flavius Etius și, desigur, fiind puțini la număr - socotind și femeile și copiii, nu erau mai mult de treizeci de mii în tot acel teritoriu vast -, nu veniseră cu brutalitate peste populația locală, nu făcuseră prozelitism în favoarea arianismului și își însușiseră, în schimb, unele norme ale vechiului drept roman; faptul că avuseseră succes era demonstrat și de numărul mare de căsătorii mixte, cu atât mai surprinzător, luând în considerare recenta lor așezare în zonă. Fiecare senior burgund instalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sediile lor secrete. N-aș fi putut Înțelege enigmele mesajului dacă n-aș fi avut o idee conducătoare, e firesc. Însă o aveam, și era convingerea, fondată pe nenumărate evidențe, că spiritul templier era de inspirație celtică, druidică, era spiritul arianismului nordic pe care tradiția Îl identifica cu insula Avalon, sediul adevăratei civilizații hiperboreene. Știți, desigur, că diferiți autori au identificat Avalonul cu grădina Hesperidelor, cu Ultima Thule și cu Colhida Lânii de Aur. Nu Întâmplător cel mai mare ordin cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
aici că există o origine comună...” „Cine nu a adorat șarpele”! zise Diotallevi. „Cu excepția, firește, a Poporului Ales”. „A, da, ăia adorau vițeii”. „A fost un moment de slăbiciune. Eu l-aș lăsa deoparte pe ăsta, chiar dacă plătește. Celtism și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Sirianule, adevărul n-are nevoie de multe cuvinte; minciuna, da, are nevoie de o lungă și complicată sporovăială, tocmai ca să ascundă înșelăciunea. Adevărul e că o seară a fost mai mult decât suficientă. Prima întrebare a fost despre deosebirea dintre arianism și catolicism. Am răspuns: - Foarte pe scurt, Iisus este zeu și om și, în cele două ipostaze, ce relație există între Dumnezeu și Iisus? Unii susțin că el este om, alții, că este jumătate zeu și jumătate om, iar alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Mi-a dar un răgaz de șaizeci de zile pentru a obține un rezultat, altfel armata longobardă, sub comanda lui Sundrario, urma să nimicească Oderzo, și apoi să atace Ravenna. A doua sa hotărâre a fost cea de a proclama arianismul drept unică religie a poporului longobard, interzicând pentru totdeauna episcopilor catolici din regat, precum și prelaților lor să exercite, așa cum făceau de veacuri, oficiile unor funcționari imperiali. V Planul meu s-a conturat imediat ce m-am întors la curte. Faroald a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de ea deocamdată. Era încântat, cel puțin așa mi s-a părut. Ducându-și o mână la piept, ca și cum și-ar fi oprit o durere, a continuat: - De ce Rotari destramă ceea ce eu am țesut cu atâta strădanie? Se referea la arianism, din nou dominant în rândurile longobarzilor, iar eu am răspuns așa cum se cuvenea din partea unui ambasador: - El nu destramă, ci dă norme și întăriri realității. Scopul este, oricum, același: apărarea Cuvântului și menținerea păcii în rândurile supușilor. S-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
am tot gândit că tu ești singurul dușman demn de mine. Ai dreptate, nu ura a fost singurul motiv care să-i ascută ghearele Gundepergăi. Ea nu-l urăște pe Rotari fiindcă a repudiat-o, ci îl disprețuiește fiindcă întărește arianismul pretutindeni în regat în defavoarea catolicilor. Nu, nu-l urăște. Poate că-l iubește, dar îl iubește mai mult pe papă. Și-n timp ce-și duce războiul său, suferă mai puțin dacă poate să-i vadă pe cei din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cel care se închină monedelor plăsmuite de către om?“. Nu se abătea, firește, de la convingerile sale, și bonomia lui era rodul minții sale treze. Plecând de departe, de foarte departe, evangheliza fără să creeze discordii. Secretul lui consta în a considera arianismul o primă treaptă a scării care duce spre adevăr, chiar dacă nesigur pe picioare și deșucheat, și cu toate astea totuși un semn de dragoste pentru Hristos. În același fel nepereche a intrat și în viața mea. - Dacă ai vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
civilizația românească a secolului XVIII, Editura Antet, București, 1996. Barnes, M.R., „The Fourth Century as Trinitarian Canon”, în L. Ayres & G. Jones (ed.), Christian Origins. Theology, Rhetoric and Community, Routledge, Londra, 1998, pp. 47-67. Barnes, Michel René & Daniel H. Williams, Arianism after Arius: Essays on the Development of the Fourth Century Trinitarian Conflicts, T&T Clark, Edinburgh, 1993. Barth, Karl, Protestant Theology in the Nineteenth Century: Its Background and History, intr. de Colin E. Gunton, Wm. B. Eerdmans Publishing, Grand Rapids
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Feminismul respinge atomismul individualist al liberalismului clasicxe "„liberalismul clasic". Critică faptul că individul este conceput în teoriile politice liberale în mod abstract, fără determinații. Feminiștii chestionează noțiunea liberală de sine rațional și destrupat. Ei împărtășesc, de asemenea, criticile la adresa libert arianismului anilor ’80 și a credinței acestuia că piața per se este un bun mecanism de reglementare și are virtuți „mesianice” în plan social. Ca și comunitarienii nefeminiști, feminiștii acestei orientări agreează limitarea unor drepturi în privința libertății de exprimare în schimbul interzicerii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
oferi doar câteva exemple. De asemenea, am clarificat unele dintre argumentele și notațiile care mi-au fost semnalate a fi fost neclare. Sper ca toate aceste modificări să ofere o experiență mai plăcută a lecturii. București, 1 februarie 2013 „Libert arianismul nu este reprezentabil printr-o regulă de alegere colectivă.” [Vallentyne, 1989, p. 222] Introducere Orice proiect de cercetare începe cu identificarea unui spațiu, a unei arii, în care cunoașterea actuală poate fi considerată a fi insuficientă sau chiar greșită. Altfel
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
în forma unui rezultat de imposibilitate care, la o primă vedere, părea chiar mai puternic. În (1974), Gibbard demonstra că domeniul nerestricționat și libertatea individuală sunt inconsistente. Mai clar, nu există nicio funcție de decizie socială (SDF) care satisface condiția libert arianismului minimal, când numărul indivizilor este mai mare decât 1, și domeniul este nerestricționat. Pentru a-și ilustra descoperirea, Gibbard formulează două exemple. (a) Cazul „conformist versus nonconformist”. Presupunem că avem două persoane ncf și cf (nonconformistul și conformistul) care trebuie
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
care să satisfacă condiția domeniului universal, condiția Pareto slabă și condiția libertariană. [t.2.1.2*]: Teorema de imposibilitate a unui paretian libertarian. Nu există nicio funcție de decizie socială care să satisfacă domeniul universal, condiția Pareto slabă, și condiția libert arianismului minimal, dacă numărul indivizilor este cel puțin egal cu 2 și numărul alternativelor este egal cel puțin cu 3. Demonstrație [t.2.1.1*], [t.2.1.2*]<footnote Cum L→L*, demonstrația celei de-a doua teoreme este valabilă
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]