740 matches
-
că nu-i așa! continuă nervos iepurele. - Atunci ce este aici? făcu, nedumerit, ariciul. Uimirea îl cuprinsese întru totul pe iepuraș: - Cum ce? Nu știi că aceasta este locuința ursului? - Nu, nu știam. Am nimerit însă tare bine! se bucură ariciul. - Ce spui tu, ghemotocule cu țepi? Atât de mic și curajos, n-am mai văzut! râse, ironic, iepurașul. Se vede că ariciului nu-i plăcu defel vocea iepurelui, căci răspunse ofensat: - Așa sunt eu și n-aș putea să fiu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ce? Nu știi că aceasta este locuința ursului? - Nu, nu știam. Am nimerit însă tare bine! se bucură ariciul. - Ce spui tu, ghemotocule cu țepi? Atât de mic și curajos, n-am mai văzut! râse, ironic, iepurașul. Se vede că ariciului nu-i plăcu defel vocea iepurelui, căci răspunse ofensat: - Așa sunt eu și n-aș putea să fiu altfel! - Mai bine ți-ai vedea de drum, îl sfătui iepurașul pe arici, căci, dacă se trezește Mormăilă, nu te văd bine
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
am mai văzut! râse, ironic, iepurașul. Se vede că ariciului nu-i plăcu defel vocea iepurelui, căci răspunse ofensat: - Așa sunt eu și n-aș putea să fiu altfel! - Mai bine ți-ai vedea de drum, îl sfătui iepurașul pe arici, căci, dacă se trezește Mormăilă, nu te văd bine, fârtate! - Măi să fie, megieșule! Ce mai spaimă te-a cuprins, nu degeaba ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ți-ai vedea de drum, îl sfătui iepurașul pe arici, căci, dacă se trezește Mormăilă, nu te văd bine, fârtate! - Măi să fie, megieșule! Ce mai spaimă te-a cuprins, nu degeaba ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu mai contenea să zâmbească. - Te-aș ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu o voce gravă. Să-mi vorbești cu „domnule”, urecheatule! - Ei, dar văd că ești peste poate de
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
fie, megieșule! Ce mai spaimă te-a cuprins, nu degeaba ți se spune Fricosul! se prăpădea de râs ariciul. - Ehe, ariciule, dar viteaz mai ești! Și iepurașul nu mai contenea să zâmbească. - Te-aș ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu o voce gravă. Să-mi vorbești cu „domnule”, urecheatule! - Ei, dar văd că ești peste poate de obraznic! Supărat, iepurele dădu să îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro pleci? Îi părea rău ariciului că se aprinsese și-acum voia
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
ruga ceva, dacă ești amabil, continuă ariciul cu o voce gravă. Să-mi vorbești cu „domnule”, urecheatule! - Ei, dar văd că ești peste poate de obraznic! Supărat, iepurele dădu să îi întoarcă spatele. - Ei, iepurașule, încotro pleci? Îi părea rău ariciului că se aprinsese și-acum voia ca iepurașul să mai zăbovească de vorbă cu el, așa că nu contenea cu întrebările: - Nu mi-ai spus ce faci tu aici. - Sunt paznic la casa ursului, nu vezi? se burzului, și mai morocănos
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
se aprinsese și-acum voia ca iepurașul să mai zăbovească de vorbă cu el, așa că nu contenea cu întrebările: - Nu mi-ai spus ce faci tu aici. - Sunt paznic la casa ursului, nu vezi? se burzului, și mai morocănos, iepurașul. Ariciul era tot mai interesat: - Văd că stai în fața ușii, dar că ești paznic, nu m-aș fi gândit niciodată. Nu este loc și pentru mine? - Îndrăznețule, vezi-ți de drum cât mai ai timp. Ursul se va trezi cât de
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
drum cât mai ai timp. Ursul se va trezi cât de curând și nu-i plac musafirii nepoftiți. Iepurașul zise acestea și se pregăti din nou să-i întoarcă scurta-i coadă insistentului vizitator. - Nu cred, nu se lăsă înduplecat ariciul. Nu are cumătrul urs atâta curaj să se pună cu țepii mei. Dar, uite, pentru binele tău, plec, cu gândul însă, urecheatule, de a mă întoarce cât de curând. Dorești tu oare să-ți aduc ceva? Iepurașul nu dorea însă
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
curând. Dorești tu oare să-ți aduc ceva? Iepurașul nu dorea însă să facă pace atât de grabnic și se arăta încă necăjit: - Nu avea tu grija mea și pleacă îndată de aici! - Rămâi cu bine, prietene, îi strigă râzând ariciul iepurașului, vesel nevoie mare de isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
tu grija mea și pleacă îndată de aici! - Rămâi cu bine, prietene, îi strigă râzând ariciul iepurașului, vesel nevoie mare de isprava sa. Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Și pe curând! - Ce necioplit, gândi iepurașul, ștergându-și, supărat, boticul cu lăbuța sa albă. După plecarea ariciului, Mormăilă se trezi și, ieșind afară, îl împinse pe bietul iepuraș cu laba sa puternică. - Cu cine vorbeai, mă rog, urecheatule? - Cu ariciul, Măria Ta! Era în trecere pe aici și a făcut un popas să se odihnească. - Ce-a vrut? - Era curios să știe cine locuiește aici, îi mărturisi, cu glasul ușor tremurat, supusul păzitor. - Și i-ai spus? întrebă, curios, ursul
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
minte! Iepurele părea să-și recapete firea tot mai mult: - Eu cred că are dreptate! - Cum îndrăznești tu oare să-mi vorbești astfel? nu-i veni să-și creadă urechilor ursul. - Măria Ta, nu știi tu oare ce țepi are ariciul? Nimeni nu-l poate învinge! adăugă urecheatul. - Chiar crezi? Fricos mai ești! tună uriașul. Te voi apăra dacă este nevoie. Doar știi că sunt cel mai viteaz din întreg ținutul! − Să cred ce spui? păru să se îndoiască micul animal
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
mai viteaz dintre animale, am ajuns de râsul lor! se-ntrista ursul, stând cu botul între labe. - Nu te necăji, stăpânul meu, îl mângâie cu vorba, din pragul ușii, iepurașul. - Cum să nu fiu supărat când un animal cum e ariciul îndrăznește să-și încerce puterea cu mine! Nu s-a mai văzut așa ceva! - Ei, ba bine că nu! îl contrazise iepurașul. - Și tu ești, deci, de aceeași părere? Ursul nu mai înțelegea nimic. - Păi cum nu! continuă urechilă. - Și de ce
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
râse ursul. - Vom mai vedea, mormăi cel mic, frecându-și lăbuțele moi. Ursul îl privea puțin nedumerit pe iepurele pitic ce se credea atât de important, lăudându-și forțele de nebănuit. Și toată această îndrăzneală picase și după întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
înțepături, urlând de durere: - Nu mai pot, Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni însă pe arici: - Încotro alergi așa, frățioare? întrebă, surâzând, ariciul. - Poznă mare, țeposule! - Ei, dar ce să se fi întâmplat? - Ursul, stăpânul meu, zace aici, aproape, încolțit de albine! - Ha, ha!!! Ia venit și lui rândul să-și râdă lighioanele din pădure de
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Iepurilă, fă ceva, căci nu mai văd nimic! Iepurașul își luă picioarele la spinare și pe-aci ți-e drumul! Îi fugea și pământul de sub picioare. În calea sa, îl întâlni însă pe arici: - Încotro alergi așa, frățioare? întrebă, surâzând, ariciul. - Poznă mare, țeposule! - Ei, dar ce să se fi întâmplat? - Ursul, stăpânul meu, zace aici, aproape, încolțit de albine! - Ha, ha!!! Ia venit și lui rândul să-și râdă lighioanele din pădure de el, căci mult și-a mai bătut
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
de noi! Iepurașul părea sincer îngrijorat: - Nu mai fi și tu atât de rău și neînduplecat! Puteam să o pățesc chiar eu, să stau acum în locul lui, de nu eram isteț să-mi dau seama de pericolul ce mă păștea! Ariciul deveni curios: - Dar tu cum ai scăpat? - Păi l-am rugat doar să-mi arate cum se culege mierea și-atunci albinele au tăbărât pe el. - Cam asta este soarta celor ce râvnesc la munca altora! Trântorii își merită pedeapsa
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
este soarta celor ce râvnesc la munca altora! Trântorii își merită pedeapsa! - Rău mai ești, ariciule! strigă iepurele. Mai bine du-te și dă-i o mână de ajutor! - Mă duc să-i văd mutra pocită, se hotărî, în sfârșit, ariciul. Și după ce merse cale de o poștă prin pădure îl găsi pe cumătrul urs zăcând cu fața la pământ. Niciun ajutor de undeva. Ruga sa de a fi salvat era în zadar. Târziu de tot, își făcu apariția și vulpea și o
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Voi fi fiind roșcată, dar sunt mândră de deșteptăciunea mea! Și vulpea plecă, întorcându-și coada. Ursul mormăi atunci și mai puternic, așezându-se cu capul pe labe. Era tare supărat că nimic nu reușea să facă bine. Până și ariciul își bătuse joc de el. Se hotărî atunci să meargă acasă, să încuie ușa și să hiberneze până la primăvara viitoare, căci poate așa mintea îi va fi mai odihnită și va chibzui cum trebuie fiecare trebușoară. Veni toamna zăludă cu
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
Veni toamna zăludă cu vânt și ploi, adunând peste casa-i noian de frunze din pădure, acoperind-o. Cumătra vulpe se adăposti ea, în zilele și nopțile friguroase ce urmară, chiar sub streașina casei lui moș Martin, ascultându-i sforăitul. Ariciul își săpă tunel chiar sub bârlog. Numai bietul Iepurilă a rămas în continuare paznic, înfruntând gerul și viscolul ce cuprinseseră întreaga pădure. Și acum, în încheiere, eu îți spun ca-n toate cele tu să ai răbdare, frate, a-nțelege
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Margareta_chiurlea_iepurasul_vesel_p_margareta_chiurlea_1332486843.html [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
acest paragraf și următorul) masculine plural-articulate și plural-nearticulate aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... Citește mai mult Propun celor care au dificultăți în ce privește scrierea corectă a unor cuvinte cu desinența în „i” sau „ii” să rețină
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
acest paragraf și următorul) masculine plural-articulate și plural-nearticulate aflate în formă de nominativ/acuzativ este o interminabilă sursă de greșeli. Așa-zisa noastră ortografie fonetică notează cu același semn atât un „i” scurt (practic, o consoană tematică moale - ca în „arici”, „călători”, „corbi”, „istorici”, „pești”, „șacali” -, sau „i” semivocalic, de exemplu: „boi”, „lei”, „mâncăi”, pui”), cât și un „i” ... VIII. ALTUL CANTEMIR, de Angela Monica Jucan, publicat în Ediția nr. 203 din 22 iulie 2011. Ciudatul, excepționalul destin al lui Dimitrie
ANGELA MONICA JUCAN by http://confluente.ro/articole/angela_monica_jucan/canal [Corola-blog/BlogPost/367135_a_368464]
-
FII SPECIALĂ ÎN VIAȚA UNUI BĂRBAT (PAMFLET) Autor: Florica Bud Publicat în: Ediția nr. 2077 din 07 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dar pentru ca acest minunat deziderat să se împlinească accesează www.buze.perfecte.eu, mă va sfătui măcar un arici, membru al Simbiozei Mutanților Buzicordioși Ariciferi. A devenit normalitate hărțuiala voastră zilnică, la care mă supuneți. Adică în accepțiunea organizației pe care o conduceți dictatorial, nu pot să fiu specială decât dacă voi deveni un zombi buzat, abia ținându-mi
MERIŢI SĂ FII SPECIALĂ ÎN VIAŢA UNUI BĂRBAT (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florica_bud_1473230720.html [Corola-blog/BlogPost/349682_a_351011]
-
-l prin trăiri, Din ziduri se-aude un sunet, E toaca, ce-i cheamă la zidiri. O rază se scurge prin vitralii Și-l luminează, blânda stea, Un suflet undeva oftează, Lumina, e privirea sa. Cactusul Ursuz, țepos, ca un arici, Îmi vine să îl mut de-aici. Îl prind cu grijă, mă înțeapă, ,,-Vai! Mă doare mâna dreaptă!’’. -O să te-arunc la tomberon! Arici vernil, pus în balcon”. L-am uitat cam multicel, Apa s-a sfârșit din el
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1436090442.html [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]
-
a spune. Frumusețe ireală, Floare parcă boreală. Cu petale delicate, Blânde, ușor parfumate, S-o sărut acum îmi vine, E cu țepi, nu poate nimeni. O privesc ca pe un dar, Răsărit cu mare har, Apărut atât de rar, Din ariciul meu de jar. Cactus poate fi sau om, Legați în același tom. Speriați ca un arici, După alte mii de frici. PS Fragili, ne apărăm cu teamă, Orice cuvânt luăm în seamă Și înțepăm fără de rost, Punându-ne la adăpost
PLÂNGE de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 by http://confluente.ro/adriana_tomoni_1436090442.html [Corola-blog/BlogPost/377145_a_378474]