1,388 matches
-
frenetic alături de un cîine și o chinezoaică. Parfumul retro al delicatei idile în trei din Cîntec despre dragoste și moarte (coproducție germano-maghiară, 1999) este brutal spulberat de un intrus, nazist fără scrupule. Contrar titlului, Pasiune (Ungaria, 1998) este doar un arid exercițiu de stil autoimpus la a patra ecranizare a romanului lui James M. Cain " Poștașul sună întotdeauna de două ori", pariu al regizorului György Fehér ce și-a dorit o peliculă asemeni unei cópii de film vechi. În schimb Tentația
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
selectați de Ileana Mălăncioiu alcătuiesc un cor din care ies, la un moment dat, pentru a deveni protagoniști, și se retrag somptuos în masă, pentru a-și armoniza vocile cu ceilalți și a susține continuu tema principală. Comentariul nu este arid, filosofic-teoretic, conceptualizant în sine, la primul nivel de receptare pentru că materialul pe care-l modelează autoarea (ca pe un lut ascultător) este "viu", este ieșit și însuflețit din cărți obsedante, din idei care nu dau pace, care trăiesc peste secole
Hamlet și cartea utopiei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15875_a_17200]
-
lumea lui Vlad Mugur ne va fi greu să trăim. Asta știu sigur. Lumea boierilor se împuținează, cercul se strînge în jurul nostru și, dacă nu prețuim valorile și prietenia cît ne sînt prin preajmă, singurătatea ne bate la ușă. Seacă, aridă, umedă. Ca și moartea din spectacolul Hamlet al lui Vlad Mugur. Mincinosul, Livada de vișini, Doi gemeni venețieni, Slugă la doi stăpîni, Scaunele, Așa este (dacă vi se pare) nu sînt doar spectacole remarcabile, sînt urmele lui în memoria teatrului
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
Breakfast, am hotărît: camera va fi purtată, tot timpul se va filma de la înălțimea ochilor - nu plongé, nu contre-plongé, nu traveling, nici un fel de procedeu altul decît acela simplu, al înregistrării evenimentelor care se petrec. Din cauza asta, filmul poate părea arid sau simplist ca abordare, dar cine tranșează astfel, fără a revedea filmul, cred că greșește, îi scapă ceva. Această experiență e, dacă nu par exagerat, o "echilibristică pe marginea prăpastiei", ca să citez un tablou al lui Klee, care-mi place
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
discursul de balcon cu căscatul mut al gurii la arabescurile în aer ale covoarelor zburătoare. Sunt copiate fără simț designuri occidentale și sunt consultați cu ora specialiști străini, subliniată fiind finalmente doar ideea importului exorbitant al psihologiei pe un teritoriu arid și într-o rețetă săracă, mercenară. Această inadecvare de fond ar trebui să dea de gândit dincolo de revelația contabilităților de campanie. Este interesant să constați însă existența unei emfaze sufocate de drepturilor individului - și în același timp ineficiența acestui individ
Scoase din uz by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15646_a_16971]
-
prea mult talent, Vianu, o minte prea ordonată teoretic, Cioculescu iubea prea mult detaliul istoric și psihologic, Streinu avea antene doar pentru poezie și așa mai departe, pentru ca unul ori altul să-l concureze pe autorul Mișcării literare pe terenul arid al cronicii. Eram conștient de acest lucru și trebuie să admit că nu-mi plăcea. Căpătam tot mai limpede convingerea că un cronicar trebuie să fie ca omul fără însușiri din romanul lui Musil. Posedînd din toate (talent, luciditate, informație
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
pasul în Turcia". Și aceste atrocități nu erau decît preludiul marei distrugeri a întregii națiuni armene. S-a hotărît deportarea armenilor din Turcia în regiunile ei de sud și sud-vest, acolo unde se întinde deșertul sirian și depresiunea Mesopotamiei, deșerturi aride, pustii, fără orașe sau sate, fără viață, locuite doar de cîteva triburi beduine. Se știa bine că majoritatea dintre deportații armeni nu vor ajunge niciodată la destinație. "Scopul real, deși nedeclarat - scrie indignat ambasadorul american - al deportării era jaful și
Genocidul armenilor din 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16211_a_17536]
-
1989. Este vorba - exact așa cum se afirmă în textul-reclamă de pe ultima copertă - de un "roman deopotrivă istoric, polițist, inițiatic, oniric, psihologic și politic". Mai ales politic, ar trebui precizat. Într-un limbaj epic bine însușit, fără nici o alunecare în teoretizări aride, în interpretări tendențioase etc., autoarea reflectează asupra soartei poporului român. Ea se înscrie astfel printre puținii autori români care de-a lungul timpului și-au făcut datoria de-a se întreba - măcar - ce viitor are țara lor. Construit cu îndrăzneală
Un roman care modifică ierarhiile literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16224_a_17549]
-
care România, după propriile declarații, reprezenta/reprezintă patria de suflet. Nici una din constatările, de o impecabilă urbanitate, ce ar trebui să ne îndemne să luăm aminte, subliniez, nu a fost făcută de la distanța autoprotectoare a turistului grăbit sau a cercetătorului arid, obsedat de canonul obiectivității. Scrierile lor (publicate în 1916, 1939, respectiv 1999), în care întîlnim aceeași constatare privind propensiunea românească spre conservatorism - avînd drept corolar exacerbarea mîndriei autohtonismului - acoperă așadar întreg secolul XX. Harnicul R. Ortiz remarca aceasta în diferite
Autohtonismul românesc "față cu" italienii by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/16264_a_17589]
-
The Cambridge World History of Food, în două volume, îngrijite în principal de Kenneth F. Kiple, profesor la Bowling Green State University, în Ohio. În comparație cu volumul scos de Oxford, cel de la Cambridge e mult mai științific, și inevitabil mult mai arid. Un cronicar malițios nota că volumul precedent din aceași serie e dedicat unei istorii a bolilor umane, sugerînd că pentru editori mîncatul nu e cu mult departe de a fi tot un fenomen medical. Cartea abordează într-adevăr istoria culinară
Istorii culinare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16305_a_17630]
-
politică, dar ea e mult mai subtil ancorată în imediatul cotidian, decît la ceilalți scriitori din grupul de la Partisan Review. Citiți astăzi, Rahv, Wilson sau Mary McCarthy au un pathos care pare naiv prin precipitare și vehemență, sau alteori dimpotrivă arid prin sarcasm și forțată detașare, pe cînd Trilling pare să fi găsit o justă măsură, inspirată probabil de contactul permanent cu un public viu și prezent, cel al studenților săi. De altfel, într-unul din eseurile incluse în acest volum
Un intelectual new-yorkez by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16440_a_17765]
-
în lumea arogantă a fiarelor învechite, a minților împuținate, a sufletelor carbonizate și a unor adversități dezlănțuite sălbatic și-a început Ștefan Drăghici, cu mai puțin de patru ani în urmă, utopica, dar și irezistibila sa construcție. într-un spațiu arid ca acela al Călărașilor, pustiit de spiritul malefic al Combinatului siderurgic, bastard al unor minți irigate cu smoală și alimentate exclusiv de energiile subpămîntene, într-o confuzie demografică împinsă pînă la destructurare prin transplanturile de populație și prin navetismul promiscuu
Un rebel mai puțin by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16580_a_17905]
-
cotidianului" (N. Manolescu). Se articulează astfel gesturile unui protocol în care factorii prozaici, obiectele ponosite, truismele existenței celei de toate zilele se oferă unei tulburătoare conotații. O lumină de dincolo pătrunde în încăperile știute, își așterne enigma peste viețuirea noastră aridă, fertilizînd-o întru poezie. "Nesfîrșit", "absurd", "nimic sigur", "nu vom ști niciodată" sînt cuvinte și sintagme prin care infinitul se strecoară în finit, tainica inaparență sparge fastidioasa aparență: "aceeași zi nesfîrșită/ cu ceai și puțină slănină și multă uitare/ cu telefoane
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
spuse cu acest prilej. Cărțile sale de literatură, pe care le-am citit cu atenție cu prilejul acestei cronici, arată și ele un autor în nici un caz frust, ci bine familiarizat nu doar cu literatura selectă, dar și cu domeniul arid al teoriei literare. Nu vreau să mă hazardez a face o evaluare a lor în interiorul literaturii SF așa cum s-ar cuveni, dar ce se poate spune cu siguranță e că avem de-a face cu texte foarte bine scrise, foarte
Scriitorul deghizat în jurnalist by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16095_a_17420]
-
oglinda flatantă în care scriitorul a ales să ni se înfățișeze.” Citindu-l pe Mihăieș, ne dăm seama că talentul face totdeauna diferența, nu doar în proză sau în poezie, ci și în textul teoretic, înălțând orice subiect, oricât de arid, de puțin ofertant ni s-ar părea el la început. Hoții de opere În SUPLIMENTUL DE CULTURA (nr. 433, 15-21 martie 2014), găsim o listă cu zece opere inestimabile furate de naziști, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. O
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
voia Celui de sus, iar acum...”. Raportarea la trecut, la un trecut „închis”, e mai importantă, acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul devin aride, golite de viziuni. De viziunile protagonistei. Lipsa viziunilor exprimă pierderea proiecțiilor interioare. Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
acum, decît raportarea la credință. Fefeleaga nu mai are acces la trecut, dar nici nu mai are nevoie de acesta. Trecutul și prezentul devin aride, golite de viziuni. De viziunile protagonistei. Lipsa viziunilor exprimă pierderea proiecțiilor interioare. Sufletul femeii devine arid. Asemenea pietrei. Asemenea pietrelor, pe care le cîntărește cu palele ei, zilnic. Asemenea dealului de pietre. Mii și mii de mărunte speranțe împietrite în albia vieții, pe care Fefeleaga o străbate trăgînd de căpăstru un cal bătrîn. Și nici măcar nu
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
nu ea o inventează, căci ea n-are viziuni, cum am recunoscut deja, dar în care este forțată să se miște. Viziunea este a peisajului, a cadrului. Ca într-o magie. Ca o Fată Morgana este această viziune. E prea arid peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită de iluzii, femeia devine ea însăși o iluzie a dealului de piatră. O lume născută de privire În esență, în povestirea lui Ion Agârbiceanu eposul este, am putea zice, vizual. Această lume
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
peisajul. Dealul. Pietrele. Trebuie adusă o completare. Lipsită de iluzii, femeia devine ea însăși o iluzie a dealului de piatră. O lume născută de privire În esență, în povestirea lui Ion Agârbiceanu eposul este, am putea zice, vizual. Această lume aridă este născută de privire, nu de cuvînt, de intuiție. La început a fost privirea, putem afirma în cazul de față. „Dis-de-dimineață o vezi (s.n.) pe drum, tîrîndu-și calul de căpăstru”. Așa începe povestirea. Imaginea este cinematografică, dar nu spunem mare
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]
-
de pretutindeni, citat dincolo de fruntariile țării ca o autoritate, de către savanți care ei înșiși înseamnă adevărate autorități în știință, G. Țițeica e poate mai puțin cunoscut în lumea profană de la noi. Zicem lumea profană, că poate nimic nu pare mai arid celor ce privesc cărțile de matematici de inextricabilă încălecare de linii și litere, care reprezintă avânturi și întretăieri ale gândurilor în zonele cele mai rarefiate ale raționamentului. Dar Gheorghe Țițeica dovedește că e nu numai un savant, ci și un
Aniversare Camil Petrescu () [Corola-journal/Journalistic/2635_a_3960]
-
Luminița Corneanu E greu de imaginat un subiect mai arid și mai puțin ofertant pentru o carte decât realizarea unui dicționar. Si totuși, nimic arid și plicticos în cartea lui Günter Grass. E drept însă, nici dicționarul despre care vorbim nu este unul oarecare, nici autorii lui nu sunt niște
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
Luminița Corneanu E greu de imaginat un subiect mai arid și mai puțin ofertant pentru o carte decât realizarea unui dicționar. Si totuși, nimic arid și plicticos în cartea lui Günter Grass. E drept însă, nici dicționarul despre care vorbim nu este unul oarecare, nici autorii lui nu sunt niște anonimi. Dicționarul limbii germane, început în 1838 de frații Jacob și Wilhelm Grimm și definitivat
Scriitorul și conștiința sa by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2778_a_4103]
-
contribuit la efervescența spirituală a acestui oraș, închinându-și anii cei mai prolifici activității editoriale și scrierii propriilor cărți. Acum la ceas aniversar, Ileana-Lucia Floran poate privi cu mândrie la ceea ce a dăruit județului Hunedoara și literaturii române. Părăsind lumea aridă a cifrelor în care a lucrat vreme de mai mulți ani, și-a aflat adevărata vocație și s-a înscris pe drumul spinos, dar plin de satisfacții, al editării unor cărți valoroase. Este și fondatoarea unor reviste literare în ale
Ileana-Lucia Floran – O scriitoare în orașul Paliei [Corola-blog/BlogPost/92620_a_93912]
-
peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de ea, este aici în inima mea și doar luna s-a oprit în privirea de iubit. Referință Bibliografică: Doar luna / Petru Jipa : Confluențe
DOAR LUNA de PETRU JIPA în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381595_a_382924]
-
peste rotund se adunau vocile ca un cântec și atunci m-am speriat, eu nu mai aveam vuiet. Nu este așa, așa și este sufletul de frumos se izbește, și ca o boare de frig afară se trezește și lovește arid. Și, și... nu mai există consolare în exilul meu, doar eu, atârn de întrebare. Amintirea, draga de ea, este aici în inima mea și doar luna s-a oprit în privirea de iubit. Citește mai mult Prin fereastra deschisă se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]