207 matches
-
el și s-au înțeles foarte bine. A tăcut. În suflet însă a simțit o ruptură, o prăbușire. Ceea ce a simțit nu a dat pe față. A rămas o mocnire tăinuită. A rămas deosebit de surprins, când, într-o împrejurare banală, Arina i s-a adresat: - De ce nu mergi în audiență la director? Reacția lui a făcut-o să continue precipitat: - Vino la mine la o cafea, să discutăm. * - Albert, de ce nu mergi în audiență .....? Zâmbetul ironic-amar și privirea care ar fi
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
ar fi fost în stare să răsucească un cuțit în măruntaiele lui Duruma. O, Doamne, să fie de vină mediul în care a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
a crescut? Totuși, până acum, nu s-ar fi putut spune că acesta își pusese amprenta asupra lui! * - Arina, de ce nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai puțin vulnerabil. - Albert
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
nu mă lași în pace?, întrebă fulgerător Albert. Felul în care i-a fost pusă întrebarea a descumpănit-o pe Arina. În loc să încerce să răspundă, simți că o podidesc lacrimile. Se stăpâni însă, numai că efortul fu vizibil. - Iartă-mă Arina, dar în sălbăticia asta cred că este mai bine să fii singur. Consider că astfel ești mai puțin vulnerabil. - Albert, am crezut că poate ai nevoie de o vorbă bună! - Te înțeleg...numai că...- și gândul îl purtă către Sabina
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
îndeaproape și despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se transformă în tristețe, auzind un glas ce străbătea ani și
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se transformă în tristețe, auzind un glas ce străbătea ani și ani: “Cred că până la urmă am să cedez...” * Arina, constatând că momentele de adâncă tăcere s-au prelungit prea mult, socoti că acest fapt este în dezavantajul ei și întrebă la întâmplare: - În fond, ce are Duruma cu tine? De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
Duruma cu tine? De această dată Albert nu o mai repezi. Zâmbi numai cu jumătate de gură, pufnind ușor pe nas: - Cine să înțeleagă?... * Emoția amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert. - Albert, cumva nu te simți bine? - întrebă îngrijorată Arina. - Ba dimpotrivă... Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de bine. - Spui asta doar ca să fii amabil. Am simțit ezitarea din vocea ta! - În privința ezitarii ai dreptate; dar numai în această privință. - Mă rog, care este
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
scoate nici un cuvânt, aparatura de care dispunea. Tot în tăcere, în același timp, femeia se dezbrăca. Controlul nu a durat mult. - Nu sunt urme de viol. Nici de vătămări corporale, cu excepția feței..... * A fost nedumerit văzând fața excesiv de fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
acționează din instinct dar, de regulă, la acesta asociază fie un scop, fie un motiv. - Cum ar fi?... - Să se răzbune pe soții care le înșeală de exemplu. O tuse ușoară, seacă, a întrerupt firul conversației. După ce și-a revenit Arina și-a reluat tirul întrebărilor: - Tu chiar crezi că există numai femei interesate? - Adică?... Poți să fii mai explicită? - Chiar nu crezi că o femeie se poate îndrăgosti pur și simplu de un bărbat? - Ba da dar o face doar
,, PENTRU MINTE, INIMĂ ȘI LITERATURĂ,, de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365171_a_366500]
-
care i-a ajuns din urmă i-a umplut de mulțumire. N-a fost doar atât. Întărâtat, înjurând, Bică a năvălit în curtea vecinului. * Emoția amintirii acelor clipe îl transfigurase pe Albert. - Albert, cumva nu te simți bine? - întrebă îngrijorată Arina. - Ba dimpotrivă... Nici nu mai știu de când nu m-am mai simțit atât de bine. - Spui asta doar ca să fii amabil. Am simțit ezitarea din vocea ta! - În privința ezitarii ai dreptate; dar numai în această privință. - Mă rog, care este
III. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365159_a_366488]
-
ordine confuză, denotă starea celui aflat pe patul spitalului de urgențe. ,, Limpezirea,, are loc abia după un intens zbucium și frământari descrise în cele ce urmează: XI. CASA SUFLETULUI MEU - Prietenia asta a durat mai mult de patru ani!? Glasul Arinei trăda uimirea, neîncrederea. - Aproape cinci. - Destul de mult, aș zice chiar prea mult având în vedere că erați la sute de kilometri depărtare unul de celălalt. - În dragoste nu contează distanța... - Începi cu povești de adormit copii. Care a fost cea
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
nu fi făcut ceea ce făcuse. Viața îi va demonstra însă că se poate întâmpla să faci rău unei persoane chiar și atunci câd ești cât nu se poate de mai bine intenționat. * * * A fost nedumerit văzând fața excesiv de fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
fardată a Arinei. Nu a lăsat să se întrevadă acest fapt; mă rog, chestie care ține de gustul fiecăruia. Să fi știut ce se ascunde dincolo de fard s-ar fi revoltat, ar fi întrecut măsura prin nesăbuință. Nimic din comportamentul Arinei nu trăda încercarea prin care trecuse. Bărbatul care o lovise, o umilise, care o determinase să-și urască chiar și propria ființă, trecuse la un registru comportamental diferit, diametral opus. Îngenunchiase în fața ei cuprinzându-i genunchii, implorând-o să-l
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
acționează din instinct dar, de regulă, la acesta asociază fie un scop, fie un motiv. - Cum ar fi?... - Să se răzbune pe soții care le înșeală de exemplu. O tuse ușoară, seacă, a întrerupt firul conversației. După ce și-a revenit Arina și-a reluat tirul întrebărilor: - Tu chiar crezi că există numai femei interesate? - Adică?... Poți să fii mai explicită? - Chiar nu crezi că o femeie se poate îndrăgosti pur și simplu de un bărbat? - Ba da dar o face doar
X. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365172_a_366501]
-
și-a lansat primul album, sub egida Intercont Music, un prilej pentru presa de specialitate de a-l numi pe artist sex-simbolul muzicii românești, iar pentru artist de lansare a șampaniei ce-i poartă numele. Sub semnul unei vădite admirații, Arina Avram scrie o carte care-l are ca personaj principal pe Adrian Enache: „A alerga după o stea”. Fulminanta apariție în orizontul spectacolului muzical a artistului Adrian Enache se constituie în motiv de a fi supradenumit „copilul teribil al muzicii
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
unul din invitații de marcă pe care artistul i-a avut ca invitați într-un an de Revelion . În 2006 artistul este evocat în două apariții editoriale : partea a doua a cărții lansate în 1996, cu titlu revizuit, „Ispita”, semnată Arina Avram și „Bucate cu dragoste”, un volum de bucate scris de bucătarul Jakob Haussmann. Fotografia lui Adrian Enache apare pe coperta cărții fiind numit de către autor nașul ei. Din anul 1999 Adrian Enache este angajatul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase
ADRIAN ENACHE. NU SE POATE UN ADRIAN ENACHE BĂTRÎN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353636_a_354965]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Scrieri > FRAGMENT DIN ROMANUL "ARINA" Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Frații mai mari încă nu se întorseseră de la școală, iar tata întârzia să vină de la muncă. Probabil că echipa lui trebuia să termine de reparat
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
echipa lui trebuia să termine de reparat încă o navă, înainte de termenul fixat, pentru a putea fi numită echipă fruntașă pe întreprindere. Și se știa, cu planul stabilit de partid, nu era de glumit. În sobă, focul ardea molcom și Arina se apucase să-și termine desenul, pe care-l avea ca temă pentru a doua zi la școală. Șterse cu grijă o linie care i se părea mai tremurată, adăugă încă două, trei tușe și în sfârșit îl privi cu
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mulțumire. Învățătoarea, cu toată exigența pe care o manifesta față de ea, mai ales de când făcuse imprudența de a-și arăta și de a-și apăra propriul punct de vedere, nu ar mai fi avut ce să-i reproșeze. Dar nici Arina nu mai încercase de atunci să o contrazică și lucrurile păreau să fi intrat într-o aparentă normalitate, chiar dacă, Arinei, nedreptatea făcută i se părea de neuitat. Își amintea totul, de parcă se petrecuse doar cu o zi în urmă. Observase
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
și de a-și apăra propriul punct de vedere, nu ar mai fi avut ce să-i reproșeze. Dar nici Arina nu mai încercase de atunci să o contrazică și lucrurile păreau să fi intrat într-o aparentă normalitate, chiar dacă, Arinei, nedreptatea făcută i se părea de neuitat. Își amintea totul, de parcă se petrecuse doar cu o zi în urmă. Observase de mai multă vreme, că învățătoarea îi sancționa prompt orice greșeală cât de mică și-i scădea nota, cu mult
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
atunci mâinile ei, parcă în joacă, o făceau să crească de la o oră la alta. Se apropia iarna și pentru că puloverul rămas de la sora mai mare, se subțiase tare mult și rămăsese mic, mama se văzuse nevoită să-i încropească Arinei, din cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
cele câteva gheme de lână colorată, păstrate pentru cine știe ce neașteptate nevoi, într-o cutie, un pulover nou. Spre el se furișau cu nerăbdare privirile fetei, când auzise spusele mamei, aparent fără nicio legătură cu ceea ce mai discutaseră puțin mai înainte. Arina își țintui mama cu priviri întrebătoare. Și mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
mama răspunse privirii cu un zâmbet blând, apoi continuă: „Uite, ești destul de mare acum, ca să îți răspund la ceea ce mă tot întrebai de mică... Știi, de când cu glumele acelea nesărate ale mătușii”... adăugă ea, ca pentru a risipi nedumerirea fetei. Arina nu-i răspunse. Tot corpul i se încordase, cuprins de o așteptare plină de teamă nelămurită. Rămăsese nemișcată, privindu-și mama cu ochii măriți. Și aceasta continuase cu voce scăzută: „Tu te-ai născut în plin război... tocmai începuseră să
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]
-
considerați ca și dușmani și, dacă ar fi fost doar după nemți, ar fi trebuit să fim mulțumiți că suntem lăsați în viață”. Zâmbi cu tristețe. Umerii îi păreau apăsați de o nevăzută povară, Își ridică apoi privirile blânde spre Arina și continuă: “După ce ne-au scos din oraș, ne-au despărțit; tata a trebuit să plece în spatele frontului la săpat tranșee, iar eu am rămas împreună cu frații tăi. Ce foamete am avut de îndurat, cum ne-au mai mâncat păduchii
FRAGMENT DIN ROMANUL ARINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1121 din 25 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359904_a_361233]