773 matches
-
ș.a. Cîteva eseuri ale lui Vartic din amintitul dosar au fost reluate și reconfigurate în Cioran naiv și sentimental (2000). E vorba de Cioran înainte de Cioran, O carte din biblioteca tînărului Cioran, „Ce mai fac domnișoarele Domnaru?” și Craii de sub Arini, ultimul - despre pitoreștii prieteni „ratați” din Sibiu ai filosofului disperă rii. Ele arată continuitatea perfectă dintre gîndirea „adolescentului” și cea a „bătrînului” Cioran și sunt infuzate de confesiunile lui Vartic cu privire la vizitele pe care, la începutul anilor ’90, i le
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
căzut, stejarii și lanurile de grâu, târgul tot mai departe unde luminile accentuează întunericul, un lăcaș al morților pe ale cărui străzi umblam ținându-l pe tata de braț, speriat de ferestruicile goale și de certitudinea că suntem pândiți dintre arinii din piață pe vremea când nu lipsea nimic din casă, mama la etaj parfumând cufere, ceașca bunicii pe farfurioară și ea fixându-mă cu o privire ca dintr-o fotografie care străbătea generațiile venind de la un picnic de cucoane cu
António Lobo Antunes - Arhipelagul insomniei () [Corola-journal/Journalistic/5672_a_6997]
-
îi invadaseră fața și... deschise ușor ochii... Razele soarelui după-amiezii de vară îi mângâiau din lateral fața ridată. Oh, Doamne, îți mulțumesc că a fost doar un vis!, imploră Idu divinitatea. Respira ușor și rar, din ce în ce mai rar, întins sub un arin bătrân de la marginea zăvoiului din spatele casei. între trupu-i firav și pământul reavăn cu care doar peste trei zile avea să se contopească, firul verde și mlădios al ierbii... Dansul tahionilor (ferestre fulgerate) * între mintea omului (inteligență) și Divinitate, core lația
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Păunescu devine str. Dr. Aurel Păunescu-Podeanu. Totodată, strada din zona Torontal, cuprinsă între str. Gr. Alexandrescu și str. A. Rubinstein se va numi str. Lucia Cosma (soprană lirică), iar strada fără nume din zona Urseni - Legumiculturii se va numi str. Arinului. În conformitate cu H.C.L. nr. 167/2005, pe pășunea aparținând municipiului Timișoara pășunatul este permis în perioada 1 mai-31 octombrie. Fiecare crescător de animale are obligația de a declara efectivele de animale în Registrul Agricol, va încheia contracte de pășunat și va
Agenda2005-19-05-1-administratia () [Corola-journal/Journalistic/283651_a_284980]
-
de stele Se-amestecă-n iazuri și cerbii Beau timpul, iar verdele ierbii Se trece în colb și smicele. Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
în râuri, oblic, pe jumătatea inferioară a mânecilor, astfel că sunt adevărate opere de artă tradițională. Încălțămintea tradițională țărănească era opinca din piele sau vițel, cunoscută în majoritatea regiunilor țării. Opinca era „vopsită în culori vegetale, obținută din coaja de arin, care dă pielii o nuanță roșiatică. În opinci femeile purtau ciorapi de lână albă lucrați cu croșete și numiți colțuni. Astăzi, opincile au fost înlocuite cu pantofi închiși sau ghete”. Se observă, la o privire atentă, că întreaga găteală a
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383818_a_385147]
-
de admirație ale consoartei, încălecă pe roibul său și, după ce străbătu ulița satului, se îndreptă către coline. Ajunse la poalele munților. Soarele era sus și strălucea cu putere. Fascinat de măreția muntelui pătrunse între niște cheiuri strâmte, printre ierburi și arini, pe lângă șuvoiul de apă ce se rostogolea învolburat și zgomotos, dar limpede ca lacrima și rece ca gheața. Poposi doar să-și potolească setea și să admire crestele de piatră. Cu calul de căpăstru se strecură pe lângă firul apei. De
VI. ZONA DUHURILOR RELE de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1392 din 23 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383931_a_385260]
-
tine Pe când teșeau firul Subțire de păinanjen Și îl înnodau la covorul De ițe pestrițe al destinelor. Vei fi un om întârziat. În noiembrie este atâta dor de moarte. Vântul spulberă praful de pe ruine Și după cumpenele de lemn De arin ale fântânilor cu gât Prelungit precum o girafa Meditând la răscruci de drumuri. Plopii își aud în depărtări Foșnetul melancolic. Aurul frunzelor toamnei intra În topitoriile reci ale materiei. E mult dor de moarte în noiembrie. Pe garduri putrede se
NOIEMBRIE (NOVEMBER) de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382902_a_384231]
-
căci nu m-am putut abține să nu reproduc aici unul din numeroasele ei poeme, absolut excepționale. L-am ales pe cale care descrie cel mai bine nostalgia noastră, a celor aflația departe de casă: plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92905_a_94197]
-
lîngă case cu porți mari de lemn și cu acoperișuri Înalte din care pîndeau ochi de ferestre, parcurgeam așa kilometri Întregi de oraș și mă gîndeam atît de intens, atît de adînc la mine, Încît mă pomeneam undeva În parcul Arinilor sau pe Aleea filosofilor, pe lîngă tăbăcării și nu mai știam cum am ajuns acolo, nu-mi mai aminteam decît scîrțîitul cunoscut al porții Închise În urma mea la plecare și Înghesuiala copiilor În fața cinematografului Rio care se afla la parterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
lăsând în urmă un nor des de praf. Cristian Toma se feri din calea lui, trăgând cât mai mult pe dreapta. După un podeț drumul se lărgea într-un acostament acoperit cu iarbă. Opri mașina acolo, sub un lăstăriș de arini care aruncau o umbră plăcută. Polițistul coborî și făcu câțiva pași pentru a se dezmorți, apoi se rezemă de capotă inspirând adânc aerul tare de munte. După discuția din noaptea trecută cu Ileana, urcase în camera sa și adormise buștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de un curs de apă. Un pârâiaș ce scurgea la vale de-a curmezișul pantei printre pietre și bolovani acoperiți de mușchi verde. Pe maluri, din loc în loc, mai ales acolo unde albia se întorcea în meandre, crescuseră pâlcuri de arini. Printre ei, câțiva aluni se aplecau peste apă. Coborî pe mal și alese o tulpină de alun mai groasă pe care o tăie cât mai aproape de rădăcină. O curăță de crenguțe și frunze și apoi o reteză în două. Capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se aflau terenurile de cultură, despărțite de vatra satului prin porți, poarta rnii, poarta care dădea spre țarină, spre ogoare. Aceste porți și grânele din țarn erau în grija unui jitar care era ajutat de paznici (nemeasnici) care păzeau gardurile arinilor și constatau pagubele făcute de vite. Și în satele de clăcași, țăranii aveau vii și livezi, grădini de legume, pe lângă țarini, aveau acces la apă și la imașurile satului (toloaca satului), aveau fâneață și izlaz. Pentru tot pământul aflat în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
țigară Mențiune - Cristian Dely La capăt de drum, ultimul plop marchează doar orizontul Etapa 82 - 15 VI 2009 Locul I - Livia Ciupav furtună de mai - buchetul miresei într-o băltoacă Locul II - Valeria Tamaș femeie în râu - soarele întârzie printre arini Locul III - Ioan Marinescu-Puiu Cocorii spre sud - pe-obrazul bunicului câteva lacrimi Citeste mai mult: Citeste mai mult: Valeria blog Referință Bibliografică: haiku, premianții concursului săptămânal / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 354, Anul I, 20 decembrie 2011
HAIKU, PREMIANŢII CONCURSULUI SĂPTĂMÂNAL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361424_a_362753]
-
căci nu m-am putut abține să nu reproduc aici unul din numeroasele ei poeme, absolut excepționale. L-am ales pe cale care descrie cel mai bine nostalgia noastră, a celor aflația departe de casă: plec separată de visele tale precum arinii aplecați pe maluri de ape care plâng cu tupeul fixat la maxim deranjez nepăsarea cerând ridicarea imunității în parlamentul dimineților albastre trag obloane peste reclame aduse de oriunde scriu afișe cu „â” din „a” schimb programul muncă numai de teren
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
dulce neastâmpăr îi cuprinde, respiră din răsputeri aerul proaspăt și înviorător al munților, plimbându-și privirile, din căruțe, peste pădurile de conifere ale Slatinei. Vârfurile brazilor parcă le șoptesc tainic, iar ici-colo, mestecenii în haina lor argintie își leagănă crengile, arinii stufoși, la auzul clopoțeilor de la gâtul cailor, își scutură și ei somnul, „ca să spună din frunza cleioasă poveste cu zâne și zmei”. Merg mai departe, în susul Râului Doamnei, spre Lunci, Colțul Bulii, Balta Pojernei. Un vuiet de apă se aude
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
de săteni, dascălii predau o lecție de pomicultură și stupărit, împrăștiind lumină în satul de pe marginea Râului Doamnei. Terenul de volei găzduiește meciul cu echipa din Retevoiești, în uralele suporterilor, destul de mulți, care înconjoară spațiul de joc sau privesc din arinii ce-și aruncă umbrele de pe margine. Duminică frumoasă de primăvară timpurie. Românii satului își încarcă de energie trupurile vânjoase de munteni. Oare ce-or fi făcând cei de la oraș, închiși în „cutiile lor de chibrituri”, răbdând duhoarea asfaltului încins? Aici
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
nestemate ale Retezatului. O treime din totalul speciilor de plante existente pe teritoriul României se găsesc în Retezat. Întâlnim păduri de carpen, gorun și tei în special pe versanții însoriți ai văii Râul Mare și bazinul Jiul de Vest, alături de arin. Locurile mai adăpostite dau naștere unei vegetații cu caracter termofil : sânziene, bărbișoara, trifoiul iepuresc, răsura, păduri de fag sau în amestec cu brad și molid. La altitudini mai mari de 1700 de metri întâlnim tufărișuri de jneapăn, smardar, afin, merișor
PARCUL NATIONAL RETEZAT, O EXPERIENTA DE NEUITAT de ALEXANDRU CĂNĂVOIU în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360990_a_362319]
-
Mai întâi, a fost iubirea pentru frumos, pentru linia armonioasă și reverberațiile coloristice înfăptuite cu pastă culorilor și pensula de suflet de artist, pentru viața renăscută pe șevalet, din dragostea unui suflet mare, față de oamenii și meleagurile natale din Valea Arinilor, satul moineștean unde pictorul a văzut pentru prima dată culorile luminii... Și a fost iubirea de Bacău, orașul în care Nicu Enea a locuit și care nici pe el, ca și pe ... Citește mai mult Conotații la o carte despre
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Mai întâi, a fost iubirea pentru frumos, pentru linia armonioasă și reverberațiile coloristice înfăptuite cu pastă culorilor și pensula de suflet de artist, pentru viața renăscută pe șevalet, din dragostea unui suflet mare, față de oamenii și meleagurile natale din Valea Arinilor, satul moineștean unde pictorul a văzut pentru prima dată culorile luminii...Și a fost iubirea de Bacău, orașul în care Nicu Enea a locuit și care nici pe el, ca și pe ... XX. RONI CĂCIULARU - CU BARUCH ELRON, LA „SALON
RONI CĂCIULARU [Corola-blog/BlogPost/367716_a_369045]
-
Mai întâi, a fost iubirea pentru frumos, pentru linia armonioasă și reverberațiile coloristice înfăptuite cu pastă culorilor și pensula de suflet de artist, pentru viața renăscută pe șevalet, din dragostea unui suflet mare, față de oamenii și meleagurile natale din Valea Arinilor, satul moineștean unde pictorul a văzut pentru prima dată culorile luminii... Și a fost iubirea de Bacău, orașul în care Nicu Enea a locuit și care nici pe el, ca și pe Bacovia, nu l-a cunoscut, nu l-a
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
mare, precum cea a lui Nicu Enea, pictorul iubirii de țară și-al trupului de femeie, al florilor și vitelor și-al vieții cu toate ale ei, al peisajului și-al chipului uman, pictorul care cântă cu lumină proprie Valea Arinilor, Bacăul, satul moldovenesc, România... Nicu Enea cântă Doina prin culori de suflet filtrate de o gândire exigentă și măiastră, cu sinceritate și rafinament. Apoi a fost marea poveste de dragoste, delicată, tenace, profundă a Doamnei Elvira Enea, care a știut
NUMAI PRIN IUBIRE, SE POATE ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1578 din 27 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367643_a_368972]
-
lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: „Frunzuliță
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
lacrimă de om necăjit, din sfâșietoarea jale a mamei (cea mai iubită ființă de pe pământ) rămasă fără bărbat și, de multe ori, părăsită de copii; oftat tânguitor de fată îndrăgostită, murmur de izvor răcoritor ce-și poartă undele pe sub umbra arinilor când soarele dogorește pământul, căci seceta nemiloasă a lăsat tristețe în inimile truditorilor ogorului (care se simt sărăciți și neajutorați); ori este auzită cum cântă, în seri lungi de toamnă, acompaniată vântul nostalgic care suflă peste câmpurile dezgolite anunțând: Frunzuliță
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
unde au fost metabolizate până la sublimarea în artă... (E.A.) GÂND PENTRU BRÂNCUȘI Coborâtor din pisc pelasc și dac Frate cu martirul Horea din Albac Te-nsuflețește visul fantast, inedit Să urci eterna Coloana-n infinit! Pe mal, în umbra unduiosului arin Simți cum se curmă șerpuitorul chin Și la tainica, pietrificata Masă a Tăcerii Se sting pe rând undele durerii. Lași apoi timp gândului să se abată Pătrunzi lin, prin a Sărutului Poartă Iar lumea dinafară-ți pare un gol imens
GÂND PENTRU BRÂNCUŞI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 52 din 21 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349607_a_350936]