21,099 matches
-
cu capul greu. Iar am abuzat de alcool, și-a spus el, și asta-mi cauzează, după care a vrut să se scarpine-n cap, dar a descoperit cu surprindere că nu mai are mîini. În locul lor îi atîrnau două aripi atrofiate de pinguin. Urîtă chestie, a continuat în sinea lui, măcar de-ar fi fost niște aripi ca lumea, să pot zbura și eu ca alții. Cînd a încercat să se dea jos din pat, nu mică i-a fost
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
care a vrut să se scarpine-n cap, dar a descoperit cu surprindere că nu mai are mîini. În locul lor îi atîrnau două aripi atrofiate de pinguin. Urîtă chestie, a continuat în sinea lui, măcar de-ar fi fost niște aripi ca lumea, să pot zbura și eu ca alții. Cînd a încercat să se dea jos din pat, nu mică i-a fost mirarea constatînd că în locul picioarelor îi crescuse o pereche de șenile ruginite. Treaba e-ncurcată rău, se
Viață-literatură și retur by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13486_a_14811]
-
seamănă cu o primăvară, bate un vânticel ușor, călduț și înmiresmat, până la căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și nouă, lui Valéry îi plăceau înainte de toate cuvintele
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
căderea bruscă a tenebrelor lumina blândă se îngemănează cu umbra de pe trotuoare, gâzele pământului mișună grăbite, frunzele colcăie încă de seve ascunse, păsările cerului, cu apelurile lor intermitente, aripi pestrițe și nume necunoscute fug speriate la orice apropiere, fâlfâind din aripi.” Cum se vede, instrumentul expresiei este limba maternă, cea română, scriitoarea cunoaște prețul cuvântului „cred că păstrând proporțiile, ca și nouă, lui Valéry îi plăceau înainte de toate cuvintele.” (O discuție pe pernă, între doi rafinați intelectuali deschiși, fiecare cu logica
Pe portativul a trei meridiane by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13613_a_14938]
-
în bine. Așa s-a ajuns să trăim în țara unde cei mai mulți sunt ațipiți, îngropați fără scăpare în grijile lor mărunte și doar câțiva, o mână de „aleși”, o mână de sechelarii, zburdă, dar ce spun eu zburdă, zboară cu aripi de șoim, umplu ținutul de incredibile „palate agramate”, ținutul acesta de veselă/tristă poveste suprarealistă. Ținutul acesta unde nu se prea mai întâmplă nimic. Sau nu se prea mai întâmplă nimic la vedere. La vedere, doar butaforie: evenimente naționale se
Unele răspunsuri la câteva întrebări pe care nu mi le pune nimeni by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/13635_a_14960]
-
Și asta cred că i se trage chiar de la protectorul sau, Adrian Nastase. Partidul de guvernămînt nu a avut probleme de organizare atunci cînd a fost preluat de dl Nastase, ci mai degrabă premierul avea probleme cu partidul și cu aripile sale, cînd a devenit președintele PSD. Ca să fie sigur că va ține situația sub control, dl Nastase a recurs la o șmecherie. A pus un om nou în funcția de secretar general, dar l-a dublat cu unul vechi, Octav
Si, totusi, de ce a demisionat Cozmin Gusa? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13758_a_15083]
-
Gheorghe Grigurcu Figură lui B. P. Hașdeu e una mirifica. Geniu multilateral și tumultuos pe o linie enciclopedica, dominată de istorie și filologie, dar atinsă de-o puternică aripa imaginativa, cuprinzînd formele cele mai variate, de la corolele poeziei, nuvelei, teatrului și de la ghimpii jurnalismului mordant pînă la teoria și practica amețitoare a spiritismului, rămîne în permanență o provocare. Neinstare a-și epuiza nici pe departe virtualitățile ( gigantismul proiectelor sale
Romanul "hasdeenilor” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13739_a_15064]
-
aceasta, îmi asum riscul de a vă întreba cum ați devenit scriitor. Spun risc, pentru că îmi amintesc felul savuros în care îi ironizați, într-un Prepeleac, pe autorii care își construiesc mitologii legate de momentul în care au simțit... atingerea aripii geniului. - Da, îi ironizam pe cei care se dau mari cu asta. Sunt însă două-trei momente pe care le-am scris în volumul Memorii din când în când care o să apară, probabil, la iarnă, și pe care vreau să ți
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
psihiatru mi-a spus: Voi, scriitorii, sunteți cu toții țicniți; dar țicniți cu rost. A fost un extraordinar compliment! Scriitorii cred în îngeri. De fapt, dacă te uiți cu atenție, o să-ți dai seama că sunt oameni care, pe sub haine, au aripi de înger. Ăștia sunt îngerii în care cred eu. Eu cred în caracter, cred că există oameni buni și că omul, în general, are o natură îngerească, atunci când reușește, prin cultură și experiență, să atingă înălțimile. Einstein, Newton, Galilei, aceștia
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
drept, cu conceptele gravității, precum aspectul unui funambul care intră în spectacol numai pe jumătate costumat, în rest păstrînd elementele unei ținute de gală: "S-a spînzurat copacul celebru / Cel care făcuse cu mine un copil/ Lui îi plăcea stilul aripei/ Mai mult decît lutul umil.// Lui nu-i plăcea viața cu glugă/ Cu lacrima pînă-n mormînt/ Veneau rar slugile să-l scuture/ De păsăret și de pămînt.// Dar păsările îl iubeau / Ele sunt crucile de sus/ Numai pămîntul nu se
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
într-o perspectivă inconformistă: "Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a face cu stilul unui ortodoxism liber, străbătut de curenți biologici: "Îngerul îmi
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Din Cer cădeau chiar două urme/ Și aveau rană de argint./ Soarea soarelui ieșea din pămînt/ Pămîntul din mormînt.// Îngerul era frumos ca Rîul/ Mîna mea ca o cățea/ Cu umilință se prelingea/ Prin ceață după aripa sa.// Ca două aripi albe noi/ Malurile ieșeau ușor din noapte/ În raze ude date pe spate/ Soarele urca pe Rîu de frate" ( Cerul pe apă). Avem a face cu stilul unui ortodoxism liber, străbătut de curenți biologici: "Îngerul îmi citise cartea cumplit/ Omorînd-o
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
Constanța Buzea Mai bine Pasărea cu o singură aripă decât Un control de rutină, și cu mult mai bine fie și Leuștean, ea, leuștean, eu decât Vârful... imperfect. Bine scrise, prozele dvs. ultrascurte fac dovada priceperii de a conduce fragmentul la maximum de efect. Oricât de redusă ca dimensiune
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
tematice: Cerc, Poarta ce s-a deschis, Ceva și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
și Culori: "O jumătate de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
de flacără/ Ardea în jos peste flori./ Crengile se scurgeau în flăcări/ Pe pământul arzând./ Ardea pământul mereu,/ Vulcanic ardeau stelele,/ Visele... visele.../ Cealaltă jumătate de flacără zbura,/ Aripi creșteau prin locurile/ Unde ea ardea pământul,/ Aripi creșteau cu fața la lună/ Aripi creșteau pe unde zbura/ Și-n nebunia ei mare se izbi/ De cealaltă jumătate a ei./ Și-n această ardere de jertfă/ Flacăra deveni rotundă". Precizăm că nu doar de dragul distihului final am transcris tot poemul, ci și pentru a
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
aer un mod de existență. O dată și ultima dată. "- Ce faci în viață? - Cum ce fac, o iubesc pe Olga..." E complicat să iubești. Și solicitant. Continuu. O viață. Oblomov nu poate să facă nici efort pentru totdeauna. Zboară, are aripi la întîlniri, dar zăbovește puțn în înaltul cerului. E mai bine în halatul ros, în groapa din patul lui, în suferința lui, decît în relața cu Olga Sergheevna Ilinskaia. E mai bine să fii iubit. E mai bine cu Agafia
Dulce-amar ca Zahar by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13801_a_15126]
-
aer condiționat și mă plimbam prin oraș în neștire. Într-un altfel de oraș. Simțeam că plutesc în cei doi metrii cubi răcoroși. Mașina căpăta proprietăți extraordinare, ca aceea formidabila din filmul copilăriei mele City, city, bang-bang. Părea că are aripi, că zbor peste blocuri, că ies din timp și din mine... Habar n-aveam cine-mi sînt vecinii și, mai ales, ce fac ei. De cînd stau la casă, stilul mi s-a schimbat. Mă plimb, pe jos, prin cartier
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
după opinia noastră, dovada că autorul lor folosea poanta, cu deosebită iscusință, chiar și când scria un pastel. Dimineață Stelele clipesc - se sting. Și pe-un nor ca un balaur, Soarele, ca un paing, Țese plasa lui de aur. Cu aripile-nstelate Noaptea, plină de fantasme, Zboară-n zări Îndepărtate, Ca un fluture din basme. Peste drum, măturătorii, Care-alungă noaptea-n lături, Urmăresc sosind cocorii, Sprijinindu-se pe mături. Și cu scripcile-n cutie, Ghemuite subțioară, Gârboviți, prin colbărie, Lăutarii se
115 ani de la nașterea lui Păstorel Teodoreanu. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Culicovschi () [Corola-journal/Journalistic/81_a_340]
-
un urlet a crescut un lup/ nu era cel mai mare lup/ dar era cel mai urlet l-ai văzut/ și tu. dintr-un joc nu creștea/ nimic și nici dintr-o poezie/ așa s-a obișnuit să cadă cu aripile între dinți și să cadă numai/ căderea era acceptată de azi înainte./ dintr-o cădere a crescut o prăpastie/ nu era cea mai prăpastie dar era/ cea mai cădere". De reținut din tot poemul doar primul vers și antepenultimul. Să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
ce-aș vrea să fiu dar nu sunt,/ Însă sunt ceea ce sunt dar nu pot fi astfel" aceste trei versuri caracterizează pe scurt starea de spirit în care vă aflați, cuibul de vultur cu trei pui care-și fâlfâie promițător aripile. Este bun, este necesar antrenamentul, fără el apropiatul zbor planat și maiestos ar fi imposibil. Vă lăudăm mișcările de-acum întru fortificare, și nu ne veți judeca, sperăm, dacă vă spunem că visăm de pe-acum la zborul planat și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13941_a_15266]
-
unde putreziciunea citește cu ochelari de sevă protocolul cariilor din scoarță. Vară cu ploi aurii sau cu un nor răzleț de furtună deasupra unui câine care latră. Sămânța tropăie în pământ. Voci agitate, chipuri zboară pe firele de telefon cu aripi pipernicite și iuți peste mlaștinile kilometrice. Casa așezată pe un ostrov al râului își clocește temeliile. Fum perpetuu - ard hârtiile secrete ale pădurii. Ploaia dă târcoale pe cer. Lumina șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
șerpuiește pe râu. Pe povârniș alte case veghează boii albi ai cascadei. O toamnă cu ceată de grauri care ține zorile în șah. Oamenii se mișcă rigid în teatrul de lumină al lămpilor. Lăsați-i să-și simtă în liniște aripile ascunse și energia lui Dumnezeu învăluită în întuneric. Allegro Cânt Haydn după o zi neagră și simt căldura simplă în mâini. Clapele vor. Ciocănele blânde bat. Rezonanța verde, vivace și calmă. Rezonanța spune că există libertate, că există cineva care
Tomas Tranströmer by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/13939_a_15264]
-
pe dl Lefter să descopere colaboratori mai ca lumea, care să nu-l facă de rîs. Fiecare revistă pe mîna colaboratorilor ei piere. Tifla de Paște a pastorului Tökes După ce au pierdut în UDMR, Laszlo Tökes și alți reprezentanți ai aripii radicale a UDMR au înființat Consiliul Național al Maghiarilor, cerînd autonomie teritorială și culturală în sîmbăta dinaintea Paștelui ortodox. Nici premierul Năstase nu s-a lăsat mai prejos. După cum titrează ADEV|RUL, Chiar în prima zi de Paști Adrian Năstase
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13970_a_15295]
-
crezut și iubit fără măsură" ( sublinierea mea), este înclinat să ia partea ultimilor, ca fiind cei care dau "glorie sufletului omenesc". Și îl citează drept pildă pe mitologicul Icar. "Un om rezonabil rămîne cu picioarele pe pămînt, nu își lipește aripi cu ceară și nu zboară spre soare ca să se prăbușească. Dar nebunia lui Icar a devenit simbolul zborului, și nu înțelepciunea celor care au rămas să meargă să moară cu grijă pe pămînt". Același lucru s-ar putea afirma pe
Exagerare, pasiune, fanatism by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14013_a_15338]