175 matches
-
ri ale unor personalit]ți marcante, precum Ayer, Blackburn, Harman, Mackie, McDowell, Wiggins, Williams și alții. De asemenea, introducerea scris] de Sayre-McCord merit] citit]. Smith, M., Lewis, D. and Johnston, M.: Symposium on 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplemantary Volume (1989). Williams, B.: 'Internal and external reasons', în Moral Luck (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). -----------: Ethics and the Limits of Philosophy (Cambridge, Mass.: Harvard University Press, 1985), în special primele patru capitole. 36 Intuiționismul Jonathan Dancy Între
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Reasons and Morality (Ithaka, NY: Cornell University Press, 1986). Stevenson, C.L.: Ethics and Language (New Haven: Yale University Press, 1944), capitolul 1. Strawson, P.: 'Ethical intuiționism', Philosophy, 24 (1949), 22-23. Urmson, J.O.: 'A defence of intuiționism', Proceedings of the Aristotelian Society, 75 (1975), 111-19. Williams, B.A.O.: 'What does intuiționism imply?', Human Agency: Language, Duty, Value, eds. J. Dancy et al. (Stanford University Press, 1988), pp. 189-98. 37 Naturalismul Charles R. Pidgen i. Ce este naturalismul? În FILOSOFIE, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reducerii la altceva a binelui, r]ului etc. Exist] naturaliști hedoniști care reduc faptele despre caracterul bun la fapte despre pl]cere și durere. (Caracterul bun al prieteniei const] în faptul c] ea conduce la pl]cere.) Exist] și naturaliști aristotelieni care prefer] faptele legate de natură uman] și de progresul uman. (Prietenia este bun] deoarece este în consonant] cu nevoile umane sau cu natura uman].) Exist] pan] și naturaliști teologi care cred c] acest caracter bun al prieteniei deriv] din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mult decât atât. În primul rând, nu este deloc evident c] poate fi formulat] o teorie naturalist] a „omului bun” f]r] a c]dea în capcana naturalismului sociologic discutat mai sus. În al doilea rând, m] îndoiesc c] noțiunea aristotelian] de funcție poate fi readus] la viat] în cadrul biologiei moderne, mai ales în cazul unei ființe flexibile și aculturate, precum este omul. Acest lucru trebuie f]cut dac] programul dorește s] realizeze ceva concret. Dac] morală se bazeaz] pe biologie
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
and Ethics (London: Duckworth, 1976). Bibliografie suplimentar] Carson, T.L.: The Status of Morality (Dordrecht: Reidel, 1984). Chisholm, R.M.: Brentano and Intrisic Value (Cambridge: Cambridge University Press, 1986). Clark, S.R.L.: 'The lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 225-40. Geach, P.T.: The Virtues (Cambridge: Cambridge University Press, 1977).. Hume, D.: Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 207-23. Pigden, C.R.. 'Geach on „Good” ', Philosophical Quarterly, 40 (1990), 1-20. Putnam, H.: Reason
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Moral and Political Philosophy, ed. D.Aiken (New York, Hafner, 1948). Lewis, D.: 'Dispositional theories of value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 63 (1989), 113-137. Midgley, M.: 'On the lack of gap between fact and value', Proceedings of the Aristotelian Society, Supplementary Volume 54 (1980), 207-23. Pigden, C.R.. 'Geach on „Good” ', Philosophical Quarterly, 40 (1990), 1-20. Putnam, H.: Reason, Truth and History (Cambridge: Cambridge University Press, 1981). Vezi mai ales capitolul 9. 38 Subiectivismul JAMES RACHELS În anul 1973, conservatorii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Hâre, R.M.: Freedom and Reason (Oxford: Oxford University Press, 1963). -: „Wanting: some pitfalls”, Agent, Action and Reason, Ed. R. Binkley ș.a. (Toronto: Toronto University Press and Oxford: Basil lackwell, 1971). Republicat în Practical Inferences (London: Macmillan, 1971). -: „Principles”, Proceedings of Aristotelian Society, 73 (1972/3). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press, 1989). „Some confusions about subjectivity”, Freedom and Morality, Ed. J.Bricke (Lawrence: University of Kansas, 1976). Republicat în Essays în Ethical Theory (Oxford: Oxford University Press
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
științific] a capitalismului de condamnarea lui furioas]. Cand Marx acuz] capitalismul de faptul c] oprește dezvoltarea potențialului uman și c] împiedic] realizarea lui, el se folosește de judec]țile despre nevoile și interesele oamenilor, si chiar de un cadru naturalist, aristotelian, de idei care privesc natură bun]st]rii și a împlinirii umane. Judec]ți despre ceea ce este bine pentru oameni, despre ce ceea este în interesul lor, sunt cu sigurant] „judec]ți de valoare”, dar nu sunt neap]rât judec
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Curie, la matematica neeuclidiană și la descoperirea cuantei Higgs. Spiralogia critică teoriile lui Cassam Quassim sau Daniel Clement (Dan Dennett III) - pentru care conștiința există independent (de sine stătător). Spiralogia consideră că dubla spirală a cunoașterii-conștiință este echivalentă cu unificarea aristoteliană a științei cu filosofia (dianoia), știința fiind expresia cunoașterii, iar filosofia expresia conștiinței. Cunoașterea este o noțiune clară, reprezentând procesele de recepționare, analiză, sinteză, înțelegere și memorizarea lor. Conștiința independentă de cunoaștere nu este o noțiune clară și predispune de
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84988_a_85773]
-
XVI-XVIII. Astfel, teoriile subsumate crezului horațian al îngemănării artelor surori - poezia și pictura - conturează existența a patru accepțiuni ale conceptului ut pictura poesis. Un prim element care face posibilă compararea celor două arte este imitația. Criticii acestei perioade reiterează principiul aristotelian al imitației: pictura și poezia imită natura umană, dar nu în sensul unei întregistrări fidele, ci în sensul unei reprezentări ideale care să surprindă caracterele generale ale acesteia 32. Al doilea element ce structurează doctrina pictorialistă este principiul invenției, pe
Ekphrasis. De la discursul critic la experimentul literar by Cristina Sărăcuț () [Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
jurist, logician, politician, musicolog, astronom, geograf și fizician, născut la Cordoba în Spania, fiul președintelui Tribunalului din Cordoba. Filosofia sa (averroismul) promova aristotlelismul și pe Hali Abbas. A avut un important impact asupra gândirii creștine și islamice prin interpretarea metafizicii aristoteliene. A fost controversat de islamiști. Datorită cunoștințelor sale de medicină și filosofie și a cărții Kitab al-Kulyat fi al-Tibb (Generalități), devine om al curții regale. Tendința sa permanentă spre raționalism, în dauna misticismului, îl apropie de științele matematice, biologice, astronomie
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
20.000 de pagini care acoperă sfere largi ale științei și filosofiei, scrise între 1157 și 1198. În ordine descrescândă, manuscrisele aparțin filosofiei, mediciniei, legislației, teologiei și lingvisticii. Una dintre operele sale importante, intitulată Incoerența incoerenței a făcut apologia filosofiei aristoteliene. Apărută în Europa sub titlul de Comentatorul, a fost tradusă în multe limbi. Averroes are în fizică comentarii revoluționare pentru acele timpuri; el apreciază forța motorie (în sens de energie) ca fiind rata de lucru rezultată din schimbarea condiției cinetice
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
el, refuzând să-i accepte sexismul. Critica lui Jung se adresează nu numai conceptului freudian, dar îl defăimează și ca persoană, dezvăluind legătura acestuia cu cumnata sa, Mina Bernays. Freud era un entuziast adept al lui Franz Clemens Brentano 138, aristotelian care ataca dogmele papalității și care vedea în psihologie știința fenomenului mintal, adică o introspecție (sau o percepție interioară a omului). Sub influența lui Brentano a publicat, în 1874, Psihologia din punct de vedere empiric, în care își dezvoltă teoria
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
e acționat de o altă forță. II) Legea direcției și forței vectorului: relația dintre un obiect cu masa m și accelerarea sa a este egală cu forța aplicată, F = ma. Prima și a doua lege ale lui Newton modifică ideea aristoteliană că pentru a obține mișcare este nevoie de o forță, cu specificarea faptului că numai pentru a schimba direcția mișcării sau viteza ei este nevoie de o altă forță. III) Legea reacției opuse sau a proporționalității dintre forță și accelerație
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
analiza polisemiei verbelor de percepție două modele teoretice pe care le vom prezenta pe scurt în următoarele subcapitole (vezi infra, 2.1, 2.2). 2.1. Teoria prototipului. Modelul cognitiv Direcția tradițională de înțelegere a categorizării continuă orientarea de natură aristoteliană, unde categoriile erau considerate bine delimitate, omogene, caracterizate prin seturi de proprietăți împărtășite de toți membrii lor. În concepția tradițional-aristoteliană entitățile din univers nu pot aparține decât unei singure categorii. În lingvistica cognitivă se adoptă o altă viziune asupra categorizării
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
iraționale. Când reflectăm asupra dezvoltării teoriei americane în ceea ce privește politica externă, suntem uimiți de persistența atitudinilor greșite care au supraviețuit, indiferent sub ce deghizări, atât argumentelor intelectuale, cât și experienței politice. Odată ce această mirare a fost transformată, într-un autentic stil aristotelian, în căutarea unei înțelegeri raționale, căutarea ne oferă o concluzie reconfortantă și neliniștitoare în același timp: ne aflăm în prezența unor defecte intelectuale împărtășite de noi toți, în diferite moduri și la diferite niveluri. Împreună, ele oferă schema unui fel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Trebuie făcute așadar alegeri tactice, contextuale, În funcție de pericolul considerat a fi cel mai important. Este vorba despre alegerea răului mai mic, ceea ce Înseamnă că nu există nici soluții simple, nici soluții definitive. Este calea a ceea ce vom numi, În tradiție aristoteliană, prudență (phronèsis). O virtute care ne impune să ne lipsim de sublim, de Înălțarea prin nobile idealuri și formule goale și să ieșim din starea de intransigență a celui a cărui privire este fixată confortabil Înspre cutare sau cutare absolut
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
prin refuzul său de a opera dinainte o alegere dintre scopurile și proiectele concurente” (Sandel, 1997, p. 256). Dezbaterea privitoare la prioritatea dreptății sau a binelui reia opoziția canonică dintre moralele deontologice de tip kantian și cele teleologice de tip aristotelian. Larmore ( Larmore, 1993, p. 46) ne oferă o prezentare clară a acestei confruntări dintre obligație și virtute: „Valoarea etică poate fi definită fie prin ceea ce se impune pentru agent, oricare ar fi scopurile sau dorințele sale, fie prin ceea ce agentul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
accepta o organizare politică comună: „Filosofia publică «rezonabilă», care ar trebui să elimine o dată pentru totdeauna toate problemele luptei dintre religii și a religiei Împotriva cetății, constă Într-un fel de combinație Între liberalism și pluralism: se afirmă, Împotriva tradiției aristoteliene și tomiste, prioritatea dreptății asupra binelui și neutralitatea statului În raport cu binele” (Leca, 1996, p. 246). Prioritatea dreptății decurge, se Înțelege, din cea a libertății față de toate celelalte valori morale și politice. Or, așa cum observă Catherine Audard (Audard, 1996, p. 785
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Sofocle, (în Oedip, regele este pedepsit - pentru că a încălcat tabuul incestului - cu cele mai atroce pedepse date de zei, ca orbirea și moartea mamei/soției sale). Pedepsele sunt forme de eliberare cathartică și numai astfel cetatea Thebei este eliberată. Teza aristoteliană considera diareea, voma și menstruația ca fenomene catartice, de purificare, care întăresc sănătatea. Aristotel lansează în literatura greacă și temenul de eliberare (kenosis). Aceste două forme sunt considerate de el ca fiind mecanisme de desfășurare ale dramei și ale comediei
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
al tragediei, utilizează, în realizarea rolurilor, efectul cathartic, în scopul purificării pasiunilor vicioase, ca o supapă de armonizare. David Hume se opune acestei teze, afirmând, sarcastic, că simpatia pentru milă înseamnă înlocuirea teatrului cu spitalul. Psihanaliza freudiană reafirmă catharsis-ul aristotelian. Sigmund Freud utilizează metode cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
cathartice psihanalitice în corectarea complexului oedipian. În anul 1890, Freud și Josef Breuer 42 inițiază, sub numele de "terapie cathartică", metoda lor terapeutică. Jakob Bernays 43, din Bonn, care a studiat și a scris o interpretare modernă a catharsis-ului aristotelian, era unchiul lui Freud și îl inițiase asupra problematicii interpretării lui Aristotel. Freud crează termenul de "epurare cathartică", exprimarea orală a trăirilor neadecvate din somn. Molière44 adoptă catharsis-ul ca idee pentru Bolnavul închipuit și pentru fabulele lui. Antropologii studiază
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
dominantă, empatizând cu modelul francez. 47 Thomas Twining (1735-1804), preot englez, fiu de comerciant de ceai menit să preia afacerea tatălui său. Datorită înclinației sale spre literatură, este trimis la Colegiul Sidney Sussex din Cambridge. Devine unul dintre cunoscătorii Poeticii aristoteliene, găsind în teatru un mijloc de cultură și de ajutor pentru soluționarea cathartică a conflictelor personale. Studiază muzica și scrie o lucrare remarcabilă intitulată History of Music ("Istoria muzicii") și devine renumit muzicolog; cântă la harpă și vioară. În afara celor
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
toate sistemele complexe societăți, civilizații, ecosisteme ș.a. multe variabile independente interacționează în numeroase moduri. Teoria haosului ne arată că sistemele complexe au abilitatea de a crea ordine în haos. Iar această ordine este alta decât aceea încătușată în logica bivalentă aristoteliană. Transmodernismul este transferul modernității de la marginea haosului într-o nouă ordine socială. Astfel, transmodernismul și tradiția nu mai sunt două viziuni opuse ale lumii, ci o noua sinteză a amândurora". Theodor Codreanu se întreabă "în ce măsura creștinismul poate fi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]