105 matches
-
însemna întoarcere) își caută în continuare argumente. E desigur o întoarcere către „neundele” (cf. Henri Corbin) și nu atât către valorile Antichității. Schimbările sunt evidente. Postmodernitatea renunță treptat la „proastele obiceiuri” (cf. Gilbert Durand) moștenite de la gândirea occidentală marcată de aristotelism. A devenit destul de evident că, deși imago-mitul ne pare a-logic, el nu este obligatoriu din acest motiv și ilogic. „... Platon știe deja că numeroase adevăruri scapă filtrajului logic al metodei pentru că ele constrâng rațiunea la antinomie și revelează ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
în slujba științei, fie exclusiv în slujba a idealurilor religioase. Albert cel Mare (1193-1280) și Toma d’Aquino (1225-1274) sunt intelectualii care vor încerca să realizeze o apropiere între aceste tendințe divergente izbucnite la Universitatea din Paris. Ca promotori ai aristotelismului, ei au înlesnit adoptarea peripatetismului de către teologi (cu dorința de a-l pune în serviciul credinței), provocând totodată o adevărată revoluție în istoria gândirii occidentale, revoluție care în Europa de Sud-Est avea să fie declanșată de nu mai puțin celebrul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
importante ale Evului Mediu, „a urmărit cu precădere crearea unei morale creștine, reliefând nu numai acțiunile omului, cât mai ales rolul voinței și al libertății ca o condiție fundamentală a acțiunii morale”. Conservat în asemenea cugetări, promovat mai întâi prin aristotelism, mai târziu, în pragul Renașterii, prin platonicism, elenismul avea să fecundeze concepțiile despre om, natură, legi, religie, politică, ale sfârșitului de Ev Mediu și avea să devină coordonatorul marilor idei ale lumii noi; împreună cu reflecțiile de sorginte iudaică, avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
doar și poate, un homo europaeus, valoarea discursurilor lui motivând situarea operei sale între cele mai semnificative ale timpului. Să ne apropiem de analizele și interpretările cuprinse în cărțile lui. Exegetul redescoperă sensul rațiunii filosofice și aprofundează caracterul științific al aristotelismului care, în accepțiunea sa, trebuie să satisfacă toate treburile culturii laice; nu dorește să întemeieze o universitate care să promoveze gândirea lui Platon sau a unui alt mare filosof. În concepția lui, singur Aristotel, prin filosofia sa, poate permite ramificarea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
este o reacție în fața scolasticii medievale. Ideile filosofului, cunoscute și îmbrățișate de discipolii săi, fie în Universitatea ateniană (al cărei fondator era), fie în Academia constantinopolitană, fie în școlile grecești din Cephalonia și Zante, îmbogățesc cultura laică, o reformează, prezintă aristotelismul ca o filosofie care poate satisface trebuințele culturii moderne. Elevii săi - așa cum ne lasă să înțelegem biograful său cel mai de seamă, istoricul Cleobul Tsourkas - au format cadrele unei noi societăți; o regăsim pe un vast teritoriu, de la Constantinopol până la
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Abia la sfârșitul meditației vom descoperi primul conținut înnăscut al înțelegerii, respectiv ideea de Dumnezeu. Cuvîntul «idea innata» rămîne, este păstrat, dar ceea ce se denotă prin acest cuvînt a fost profund schimbat. Croindu-și drumul, cel ce meditează a abandonat aristotelismul, modificînd conținutul unei noțiuni echivoce sau pasibilă de semnificații multiple cum este cea de inneism și care a utilizat la început un sens complet diferit de cel final. În ceea ce privește gîndirea, situația este similară. Prima noțiune de «gîndire» este introdusă la
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
reverse până la marginile pământului»“. PRIN MARIA LA ISUS! Glosar 1. actualism = cercetarea și interpretarea istoriei Pământului comparând fenomenele geologice din trecut cu cele actuale 2. ateism = doctrină care se bazează pe negarea existenței lui Dumnezeu și a oricărei divinități 3. aristotelism = concepție filozofică; recunoaște primordialitatea naturii față de cunoaștere: generalul există în lucrurile individuale, esența există în obiecte, adevăratele „substanțe“ sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri 4. atomism = sistem de cugetare materialist-mecanicist, dezvoltat în antichitate, pentru care tot ce există este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu e sigur; neagă posibilitatea cunoașterii de către om a lumii existente și a adevărului obiectiv 38. scolasticism = curent filozofic dominant în Europa Occidentală creștină medievală; îmbina dogmele religioase cu tradiția mistică și intuitivă a filozofiei patristice, iar mai târziu cu aristotelismul pregătirea teologică și filozofică în școlile universităților medievale; a constat în studiul „Bibliei”, al scrierilor Sf. Părinți (îndeosebi Augustin); sec. 11-12 (Anselm, Abelard, Petrus Lombardus) a contribuit la dezvoltarea metodei dialectice și a pus problema relației dintre credință și rațiune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
vârsta de 29 de ani, la seminarul de teologie iudaică la Breslau, după care se reîntoarce la Universitatea din Bonn, ca șef de catedră. Studiază cu asiduitate filosofia lui Aristotel și îl inițiază pe nepotul său Sigmund Freud în tainele aristotelismului. 44 Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut, sub numele lui de dramaturg, Molière (1622-1673), actor și scriitor francez, considerat unul din maeștrii comediei universale. Începe cariera de actor la vârsta de 13 ani și scrie în genul Commedia dell'arte, din anii tinereții
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
european. Este evidentă nevoia schimbării paradigmei după care poate fi identificat un efort intelectual ca fiind filozofie, prin rediscutarea a mai tuturor criteriilor de judecată care funcționează actualmente. O bună ilustrare este situația acestei aparent obsesive alternanțe a preferinței pentru aristotelism sau platonism, mereu detectabilă la gânditorii bizantini. Tatakis, un exeget care a cercetat cu acribie textele spiritualității bizantine reușește să detecteze cu acuratețe prezența comentariilor și luărilor de poziție pe care un autor sau altul le face din perspectiva alternativei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
sofiei lui Platon pentru un gânditor al veacului al XIV- lea, într-un Bizanț în care viața intelectuală consemnase un mileniu de istorie? Se poate aduce argumentul că totuși și Renașterea apuseană consemnează prezența unor opțiuni între perspectiva descrisă de aristotelismul scolastic și neoplatonismul florentin. Însă aici este vorba de perspective, adică de motive din perspectiva cărora un gânditor pleacă și pe care și le oferă mai degrabă ca pretext pentru dezvoltarea propriei meditații. Pe măsură ce Renașterea își urmează cursul în Apus
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
perspectivă care marchează gândirea bizantină pleacă tot de la folosirea termenilor. Un travaliu extrem de laborios și care a trebuit să țină seama de multe aspecte a dus în Bizanț la o altă dimensiune a folosirii termenilor pe care i-au impus aristotelismul și platonismul. Pe de o parte era limpede că nu era cu putință să fie acceptată filosofia greacă în forma și cu obiectivele sale pentru un gânditor și trăitor creștin, pe de alta că exista în tradiția clasică greacă o
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cel puțin tipologia acelei trăiri. Acesta era motivul pentru care bizantinii nu au pus niciodată la îndoială valoarea filosofiei clasice și târzii a grecilor. Rolul de formare a minții era hărăzit unui învățământ centrat pe discursul filosofic al platonismului și aristotelismului, și cu cât era mai bine antrenată mintea în datele filosofiei din afară, cu atât erau mai serioase șansele unei experiențe mistice care să nu stea sub semnul înșelă¬ciunii. Viețile multor sfinți importanți ai tradiției bizantine, care au fost
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
pentru trăitorul bizantin. Alternanța preferințelor pentru Platon sau Aristotel, a bizantinilor în scrierile lor filosofice, în mod special, dar și în cele de ordin mai general, trebuie judecată din această perspectivă. Platonismul a jucat un anume rol pentru bizantin, iar aristotelismul un altul. Platon era căutat și citat, sau de multe ori implicit folosit, pentru capacitatea termenilor săi de a exprima realitățile ultime și tot ceea ce ține de mistică. Aristotel era prețuit în mod special pentru modul în care a formulat
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
teme ale Stagiritului. Însă Chumnos ne oferă un stil mai rafinat, o dialectică mai subtilă, ambiții mai mari în intențiile filosofiei sale. Dar ceea ce contează este că între cei doi elementul de continuitate înseamnă creditarea comună a paradigmei pe care aristotelismul o aduce în explicarea lumii. Oricât ar avansa un autor de filosofie bizantină în speculațiile sale, nu va avea impresia că textele predecesorilor sunt depășite ca univers al discursului, ori că necesitățile sale discursive presupun părăsirea temelor-cheie ale clasicismului grec
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de excomunicări și dezbaterile fără sfîrșit pe tema imaginii din vremea lui Leon al III-lea Isaurul și a urmașilor sînt suficiente și convingătoare. Pe celălalt versant european, pe cel apusean, lucrurile stăteau puțin mai altfel. Moștenitor direct al unui aristotelism generic și al clasicismului greco-roman, al acelui clasicism care și-a diseminat transcendența pînă la plasarea ei directă în cotidian, modelat de cultul eroului și de frumusețea unică a corpului omenesc, atent la existența individuală și la expresia ei nemijlocită
Sculptura fără istorie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13286_a_14611]
-
păstrează, chiar dacă am „progresat“ de la cuvinte la click-uri. Mai degrabă se mai pierde ceva, și aici e locul referinței obligatorii la McLuhan. Dacă în anii ’60 acesta spunea că proeminența discursului radio-TV ducea la o retribalizare audio, prin opoziție cu „aristotelismul“ textului scris, acum asistăm la un soi de retribalizare vizuală. De fapt, textul de chat și, cu atât mai mult, dansul click-urilor de pe Facebook au tot mai puține în comun cu caracterul organizatsecvențial-rămuros al textului tipărit sau conceput pentru ecran
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
vorba de Toma de Aquino și Plethon - n.n.] pe Aristotel și am zis entelehie, și mâine voi avea la îndemână pe Bergson și zic elan vital. Și Aristotel putea foarte bine să facă filozofie întrebuințând cuvântul elan vital, și totuși aristotelismul nu se schimba, și Aristotel nu devenea bergsonist.“ Aceasta pentru că „a spune ceva nu însemnează a mărturisi ceva și nu însemnează, mai cu seamă, a-l trăi.“ Prin urmare, formele de cultură nu derivă unele din altele, ci se înlocuiesc
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
mai cunoscut o minimă dezvoltare 4. Motivația reală a acestui mal entendu rezidă, potrivit teoriei lui Berdiaev, în structura de profunzime a vieții religioase a Ortodoxiei 5. O explicație pertinentă constă în faptul esențial că Occidentul este impregnat de spiritul aristotelismului nu numai la nivelul teologal, ci și la nivelul structurii formelor sale de viață. Cu alte cuvinte, întreaga civilizație occidentală se fundează "tipologic pe înțelegerea aristotelică a raporturilor dintre act și formă". De aici rezultă diferența primordială dintre Răsărit și
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
un conflict creator. Principiul lupașcian fundamental nu este identic celui hegelian al contradicției. Dualismul antagonist, adică amestecul tensiunilor contradictorii, este contradicția însăși, fără nici o conciliere. Această dialectică este lipsită de cel de-al treilea termen hegelian; Lupașcu reproșează filosofului german aristotelismul său, fiind artizanul logicii non contradicției. Eroarea logicii rezidă în incapacitatea sa de a integra ideea potențialității, în afara noțiunilor clasice: virtualul și actualul. Noutatea filosofiei lupașciene vizează posibilitatea de a repune în discuție trei teme obsesive pentru istoria gândirii: distincția
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
creștinii augustinieni precum Niebuhr (1941, 1943) și Butterfield (1953) au tratat realismul în astfel de termeni. Printre realiștii academici contemporani, Robert Gilpin (1986, 1996) se apropie, poate, de o asemenea viziune. Dar viziunile asupra lumii dreptul natural, islamismul, kantianismul, creștinismul, aristotelismul, umanismul nu sunt ceea ce înțelegem de obicei prin "teorii ale relațiilor internaționale". Dacă vorbim despre teorii analitice sau explicative, a fi sau a nu fi realist nu prea are sens. Exceptând cazul în care previziunile sau explicațiile realiste ar reuși
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
62, 64, 65, 68, 72, 73, 74, 81, 101, 104, 106, 108, 124, 168, 186, 188, 189, 194, 197, 199, 209, 210, 211, 237, 242, 247, 267, 274 anarhism, 266 antifundaționism, 213, 224 antopocentrism, 259, 261, 274 apartheid, 113, 114 aristotelism, 69 asumpții, 161, 162 austromarxism, 136, 137, 140, 152, autodeterminare, 140, 143, 165 autonomie, 35, 156, 242 autoritarism, 85, 219, 265, 273, 274 avantaj comparativ, 90, 91, 92 avantaje relative, 53, 211 bani, 166, 234 bariere non-tarifare, 91 biologie, 242
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
exegezele aristotelice, mai mult de un mileniu, gîndirea europeană despre limbă a rămas sub dominația platonismului. Abia în pragul secolului al XIX-lea și, mai ales, spre mijlocul acestui secol, cînd învinge spiritul științific prin neogramatici, se poate spune că aristotelismul devine precumpănitor în știința limbii. Pînă la apariția geografiei lingvistice însă, limba populară începe a fi privită ea însăși ca avînd o formă "ideală", unică și unitară, fără a se insista pe faptul că ea cunoaște însemnate varietăți locale, că
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
metempsihoză. Deoarece ori de câte ori un scriitor român (Bolintineanu, Grandea, Eminescu, Rebreanu), voind a intra în ordinea metafizică, a formulat un sistem bazat pe metempsihoză, trebuie să admitem că instinctual, ca și dacii, noi suntem niște pitagoricieni, adică niște panteiști incapabili de aristotelismul caracteristic lumii congenital catolice. Poetul român nu se va ridica niciodată în empireu, ci își va face călătoria temporal din ipostază în ipostază. Prin urmare ispita de a urmări prototipul individual al lui Decebal în felurite epoci, într-o uriașă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lumii elenice (1962), Mihai Nasta e prezent cu Tiparele percepției și problema expresiei în tradiția elenică (1979), Stella Petecel punctează câteva ecouri literare ale plasticii agonistice grecești (1979). Dintre filosofii antici, cel mai comentat este Aristotel. Constantin Noica semnează articolele Aristotelismul în Principatele Române în sec. XVII-XVIII (1967) și În marginea unei noi ediții a „Topicelor” lui Aristotel (1970). În studiul Aristotel și Aristofan (1959) D. M. Pippidi subliniază incompatibilitatea dintre teoria aristotelică a comediei și comedia atică, reprezentată în special
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289992_a_291321]