123 matches
-
puternică influență asupra romantismului european. Joi, 23 ianuarie Stendhal Acum 220 de ani s-a născut scriitorul Stendhal (pseudonimul lui Henri Beyle), unul dintre creatorii romanului realist francez. A scris proză caracteriologică ce evocă aristocrația pariziană sub Restaurație („Armance“), fenomenul arivismului („Roșu și negru“), corupția din mediul financiar și militar („Lucien Leuwen“) sau moravurile politice și ecleziastice („Mănăstirea din Parma“), dar și nuvele romantice, eseuri, însemnări de călătorie și pagini autobiografice. „Miliardul de la Agenda“ După cum cititorii noștri au putut afla din
Agenda2003-3-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280593_a_281922]
-
creatori l-au acceptat poate că din impulsuri ale subconștientului etnic, primejduit dinspre Est, mai mult ca sigur dintr-o slăbiciune și dintr-o „filosofie a înfăptuirii cu orice preț”. Nu mai punem la socoteală vulgara acomodare la conjuncturi, irepresibilul arivism. Rădăcina actualei porniri antioccidentale, a puseurilor de xenofobie cu privire la minorități și vecini, se găsește neîndoios în mlaștina național-comunismului. Umbra putridă a lui Ceaușescu lansează, grație legatarilor săi declarați ori nedeclarați, în mediul nostru incert, valuri de ură care nu ne
Studiul unui proces deschis (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13569_a_14894]
-
ură doar două paragrafe, unde injuriile, denigrarea și mistificarea au drept scop compromiterea adversarului: " Ne-am decis să demascăm minciuna și farsa dlui Mircea Eliade în momentul când am fost convinși că D-sa nu urmărește studiul și reflecția, ci arivismul și inducerea publicului cititor în eroare printr-o șarlatanie organizată temeinic, dacă a participat o întreagă echipă de prieteni, care au scris laudele cele mai crunte pentru acest mărunt geniu miop." îndemnul la lapidare nu este mascat prin eufemisme, ci
Yoga de Mircea Eliade și receptarea critică by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/8101_a_9426]
-
suveran, ca și în Femei de Sebastian, fără însă delicatețea pe care aproape toți romancierii "ionici" o arată în fața feminității emancipate fizic și moral. Mai obiectiv și mai dens social este Oameni cu joben (Cartea Românească, 1941), care satirizează superficial arivismul burgheziei mijlocii bucureștene de după primul război. Românul n-are propriu vorbind intrigă. Obsesii erotice, nimfomanie, promiscuitate, o fosgăială sexuală permanentă, iată materia epica. Economicul, politicul n-au nici o căutare. Frază e mai puțin lirica decît în Taifunul, care anticipa vag
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
căzut în dizgrație, alături de Vasile Luca și Teohari Georgescu, în urma manevrelor lui Gheorghiu-Dej ce-și dorea monopolul puterii. Străin de orice simțămînt de gratitudine ori de căință, afișînd o pasiune a "disciplinei de partid" ce disimula un resort personal al arivismului, Cameleonea nu doar că nu s-a prăbușit în acel moment critic, ci a fost chiar promovat. A ajuns membru în Biroul organizatoric al CC al PMR. Aceeași malefică "inteligență" a supraviețuirii i-a fost utilă și în iunie 1957
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
înspre literatură din lumea științelor exacte și fost înalt funcționar în structurile guvernamentale, Sansal își întemeiază scrisul pe o viziune extrem de critică la adresa societății algeriene contemporane, pe care o radiografiază pînă în cele mai mici amănunte, făcînd comentarii caustice pe seama arivismului clasei politice, a administrației ineficiente, a islamismului și intoleranței ce se întind ca o plagă. Le Serment des Barbares (1999, Premiul Tropiques), L'Enfant fou de l'arbre creux (2000) și Dis-moi le Paradis (2003, prezentat și la Institutul Francez
Un scriitor incomod by Elena-Brândușa Steiciuc () [Corola-journal/Journalistic/10853_a_12178]
-
culturalism și politicianist", cum preconizează programul revistei Kalende. Asta îl supără pe inițiatorul anchetei, care îl "pune la punct" pe temerarul opozant (!) al "noii spiritualități". Sebastian se "amuză" și prin asta stârnește un alt atac dur, cu eticheta infamantă de "arivism" etc. Încă un punct de vedere "în răspăr" îl aplică anchetei pe tema Tânăra generație... problematica ei din revista Vremea 16, unde arată că "tânăra generație" reprezintă o virtualitate, nicicum o poziție supremă în cultura românească de atunci. Scriind despre
Mihail Sebastian în realitatea imediată by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/9590_a_10915]
-
s-a confruntat, așa cum ne confruntăm noi, la ceasul de față, cu criza unei societăți parțial primenite, nescutite de convulsii, plină de impurități. Astfel el ia apărarea intelectualilor, în speță a scriitorilor, victime constante ale unui politicianism semidoct, ale unui arivism pe cît de brutal pe atît de acefal: "în viața popoarelor luptătoare, scriitorii au fost și vor rămîne avangarda care deschide bătaia. Scrisul lor e trîmbița fermecată prin care se propagă aspirațiile unui neam. Ei sînt reprezentanții celei mai avansate
Cazul Goga (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12776_a_14101]
-
Și într-o parte și în cealaltă avem un personaj, literat, atras în maelstromul gazetăriei politice. Numai că dacă la Rebreanu subiectul are evoluție epică (Pahonțu urcând toate treptele ierarhice și prăbușindu- se, reparator, la final), aici, în Artemis..., tentația arivismului social lasă locul unei melancolii mai degrabă lirice. Protagonistul (care dă și numele romanului) e un tânăr poet de azi (adică de la finele anilor 2000) pe care succesul de critică îl aduce în vizorul unui important lider al opoziției. Creativitatea
Zăpezile de-acum by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3110_a_4435]
-
plezirismului deocheat, complet lipsit de haz, mă scoate din țâțâni superficialitatea și lipsa de proiect a tinerilor. Văd în ei produse defecte ale unei lumi defecte: fie abandonează lupta de la primele înfrângeri, fie calcă în picioare tot ce nu corespunde arivismului frenetic pe care-l profesează. Nu m-ar interesa, așadar, să trăiesc dincolo de orizontul previzibil, al oamenilor pe care-i frecventez de decenii și care continuă să reprezinte pentru mine umanitatea. Detest trăitul abstract, prin procură, comunicarea de la "catedră" și
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]
-
nu va trece și va fi dificil să găsim o reconciliere personală și națională. Trecutul nu ne spune ce anume trebuie să facem, ci ceea ce trebuie să evităm. Deocamdată ne lipsește unitatea interioară și exterioară. Trăim în discordie, ranchiună și arivism. Tipul uman dominant: omul-massă... Ce părere aveți despre literatura franceză contemporană? Literatura franceză a trecut în ultimul secol prin mai multe curente artistice. Înainte de război suprarealismul revoluționar, după război, "literautra și autorul angajat" au împărțit scriitorii în două tabere distincte
Șarpele se afla acolo încă de la început... by Elena Budu () [Corola-journal/Journalistic/16788_a_18113]
-
premierul, omul nostru politic care a evoluat cel mai mult în ultimul an, cu trista paranteză de peste vară și cu handicapurile mari ale începutului (Stănoiu, Năstase, plagiat). Orb să fie cineva să nu bage de seamă că, indiferent de motive (arivism, ipocrizie, dușmanii nu s-au zgîrcit cu presupunerile), Ponta se descurcă bine ca prim ministru, radiază siguranță, a învățat enorm și are reacții de o promptitudine de invidiat. Linia pe care și-a fixat-o ca personalitate e justă, și
Succesorii lui Băsescu în viața politică. Antonescu sau Ponta? by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/39818_a_41143]
-
se supună gustului mediului ambiant, eventual supralicitîndu-l, în încercarea de a mima eleganța autentică și de a rivaliza cu ea, prin propriile mijloace. Moda larg răspîndită poate avea la nivelurile ei cele mai de jos conotații morale, precum lașitatea, oportunismul, arivismul abject, capitularea în fața ideilor dominante, fie ele cît de respingătoare. Rinocerii din faimoasa piesă a lui Eugen Ionescu se caracterizează între altele, prin lipsa totală de rezistență față de curentul capitular general. Cînd, încă la începutul epocii de tranziție din România
Kitsch-ul în viața de toate zilele by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11738_a_13063]
-
tot ce este "en vogue" în politică, artă și literatură, dar care nu înțelege nimic din tot ce vede, aude sau prinde din zbor, avînd în același timp tupeul să scoată în furculiță ignoranța unora și să proiecteze propriul său arivism social asupra altora. Ai vrea să-i spui și amicului tău eseistul, cel care, devenit peste noapte omniprezent, susține rubrici subțiratice și de cele mai multe ori indigeste în toate gazetele din țară și străinătate, publică volume în serie nu mai puțin
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
după baie. "Nenorocitul, medita Ioanide, crede că toată chestiunea este să moară Ermil. Dar Ermil prezintă o forță colectivă, o clasă viguroasă, ridicată pe sfărîmiturile alteia și care nu cedează locul cu una, cu două." Gonzalv rămânea un diletant al arivismului, folosind instrumente de epocă romantică. Arhitectul observase, când intrase în birou, doi frați ai lui Conțescu, doi cumnați, care acum trecuseră în sufragerie, unde stăteau de vorbă cu Paulina. Conțescu avea o fizionomie cam plângăreață, de o modestie prea bătătoare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
evoluția societății și starea actuală a conduitei morale a societății, profesorul universitar Nicolae Vasilescu (născut în anul 1926), în cartea „Amintiri amintiri, universitar între două lumi nestatornice” : „ ...În unele pături de sus ale societății, o stare sufletească influențată de un arivism feroce, de un scepticism precoce, de CULTUL APARENȚELOR, nu poate ajuta la formarea acelui corp de elită care să știe să insufle maselor, prin exemplu personal, datoria supremei jertfe pentru mari izbânzi.” „O însemnată parte a generației mele crescute cu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
să strălucească prin saloane, să se bucure de viață, să nu muncească, să n-aibă răspunderea unei mame. Teoria raportului dintre bărbat și femeie, pe care o face Pascalopol, când caută să explice atitudinea dezumanizată a Aglaei Tulea, grosolănia, brutalitatea, arivismul, de care dă dovadă, este un mod indirect de a-i spune Otiliei: "eu știu să iubesc, fiindcă sufletul meu e vacant, fiindcă n-am iubit pe nimeni". Teoria dragostei făcută de Aglae Tulea este a unei ariviste: "Dragoste! Fleacuri
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, ne ocupăm masiv de ei, așa cum ne șade bine, dar... nu cumva și pentru că au ajuns celebri în străinătate? Le e oare inferior autorul Spațiului mioritic? Mă tem că e o comportare deviantă. Un arivism, un ciocoism cu ștaif cultural se insinuează într-o asemenea "globalizare" a mentalului nostru complexat. Conștiința civică a societății românești este, ca urmare a deceniilor de interdicții și îndoctrinare, la pământ În multe perioade din istoria României artistul a avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
În ce Îi privește nu doar pe snobi, ci și pe ariviști și pe dandy cade ca o ghilotină: „Propriii lor călăi, supușii altora, sclavii prestigiului, dușmanii propriei lor fericiri ș...ț, așa ne apar În final cei trei: Sisiful arivismului banal, snobul, umilitul de bună-voie, și acest călugăr invertit al eleganței delirante: dandy-ul”1. Oarecum În prelungirea ideilor lui d’Ormesson, Emilien Carassus păstrează triada arivist, snob și dandy Într-unul din capitolele mult citatei sale cărți, dar aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frivol” - e răsunător. Autorul știe prea bine să folosească toate ingredientele pentru un roman de succes: melodramă, suspans, viață fashionable. În fond, despre ce este vorba? Despre ascensiunea unui tânăr dandy, strălucitor și trufaș, În lumea politicii. Un roman despre arivism? Până la un punct, da. Autobiografie camuflată? Simplă proiecție compensatorie a autorului sau o incredibilă premoniție? Probabil, câte ceva din fiecare. Pentru că tot ceea ce i se Întâmplă În realitate autorului Benjamin Disraëli pare desprins dintr-un roman. Asemenea eroului său, el știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
printre. Astfel, dandy-ul e o apariție uimitoare și inedită.”2 Una dintre cele mai percutante observații cu privire la această relație i se datorează lui Jean d’Ormesson. Am pomenit-o atunci când Încercam să compunem o scurtă istorie a dandysmului englez. Arivism, snobism, dandysm rămâne, de la data apariției sale (1963) În Revue de métaphysique et de morale până azi, un reper al subtilității analitice. El detașează figura dandy-ul extinzând comparația cu Încă un tip, arivistul, și plasează Întreaga scenă a dialogului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
generațiile își (re)trăiesc viața, aspirația obsesivă către ceva ce rămâne mereu invizibil, relația eros thanatos, efemer etern, misterul omului conectat la fluxul cosmic, rolul decisiv al mentorului, mitul Apocalipsei, călătoria în timp și spațiu, compromisul tragic cu ideile, amintirea, arivismul, copilăria, despărțirea, omniprezența spiritului primar agresiv, frica, dorința, vidul interior, singurătatea etc. A uita fără a uita, aceasta pare să fie principiul după care Anton Petrovschi Bacopiatra se conduce în elaborarea acestui roman existențialist, de percepție abisală, bacoviană, a lumii
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gîndesc că toată tinerețea mea crezusem fanatic... o divergență ideologică a fost de ajuns să mă facă să nu mai cred În predestinare. Doamne, din cîte substanțe impure se plămădește iubirea, din cultură, din politică, din religie, din infirmitate, din arivism, și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-n pămîntul Făgăduinței. 7. - O doctrină, domnule judecător, pe cît de atractivă, pe atît de Înșelătoare... - Modificată În minciună și ipocrizie, domnule Pavel. Chiar de cei care o pun În practică, Puterea adică, pentru că oamenii transferă doctrinei toate scăderile, micimile, arivismul, orgoliul și refulările lor. Era În ziua a doua a anului următor. Doamna Pavel strîngea tacîmurile acelui prînz Întîrziat, ajutată de Marga Popescu, a cărei veselie stătea parcă să nege, ca un argument absurd, concluziile vorbirii dintre mine și stăpînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
rîndu-i obligat să-i raporteze când a luat masa la Gogu Ionescu sau când a fost poftit la Grigore Iuga, și alte asemenea evenimente de ale sale de interes mai public. Secretarului nu-i plăceau și le considera apucături de arivism, enunțând dogmatic că ziaristul să rămâie în lumea lui, să nu se vâre printre ciocoi, să-și adoarmă conștiința. Gazetarul trebuie să-și păstreze virgină facultatea de a protesta și a biciui necontenit, mai cu seamă în țara noastră, unde
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]