204 matches
-
pândind oportunitățile care convin lipsei lui de scrupule, tuciuriul Sofronie Lăzărescu se cocoață din treaptă în treaptă, ajungând cogeamite deputat. Nimeni și nimic nu-l mai clintește apoi pe șarlatan, chiar dacă, dezmeticiți într-un târziu, fraieriții sar să-l demaște. Arivistul, încă o „mască” pentru „muzeul” pe care C. și-l dorea vizitat măcar pe timp urât. Cu o documentare minuțioasă, dar și cu o economicoasă investiție de fantezie, C. alcătuiește trei romane cu haiduci și cu panduri, plasate în vremea
CONSTANT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286361_a_287690]
-
totuși”, De „cazurile” vieții literare se ocupă în paginile revistei și St. Georgescu Olenin. Sosirea în Franța, după extraordinara carieră literară românească, a lui Petru Dumitriu (Păstârnacul reperist, 186/1960) sau apariția cărților lui Constantin Virgil Gheorghiu (Un român renegat, arivist feroce, 183/ 1960) sunt tot atâtea prilejuri de amendare a atitudinii morale a scriitorului român. Sporadic, este prezent și Virgil Ierunca, de cele mai multe ori însă cu texte reproduse după alte publicații ale exilului. M.P.-C.
COURRIER ROUMAIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286456_a_287785]
-
lipsește, iar compunerea riscă nu o dată să devină ternă și reductivă, cu elemente de minorat literar. În timp ce o categorie, „bieții oameni”, cărora viața fără orizont le-a fost hărăzită, este văzută de autoare când indulgent, blajin, când cu bunăvoință ironică, ariviștii, ignoranții cu ifose sunt lăsați pe seama vorbelor pe care le scot, vorbe înscenate în savuroase dialoguri inepte, trimițând ici și colo spre lecția lui I.L. Caragiale. Cu toate că inflexiunile în cheie idilizantă răzbat din multe pagini, M. știe uneori să-și
MANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287993_a_289322]
-
activități economice raționale. Vechiul proiect al statului de a unifica unitățile de măsură În Întregul regat s-a bucurat de o largă susținere populară În secolul al XVIII-lea grație fenomenului de réaction féodale. Proprietarii domeniilor feudale, mulți dintre ei ariviști, Își Îndeplineau parțial scopul de a maximiza profiturile prin manipularea unităților de măsură. Acest tip de abuz reiese din acele cahiers de jalbe ce fuseseră pregătite pentru Adunarea Stărilor Generale chiar Înainte de Revoluție. Membrii celei de-a treia stări cereau
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
simplificatoare, comună dau, într-o măsură, senzația de artificiu literar. Și ediția definitivă, din 1982, a romanului Scrisoarea de dragoste, apărut în 1938, este mult amplificată prin introducerea unei noi părți, constituită din scrisorile eroinei. Caracterul și eșecul tragic al arivistului (modelul Julien Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
se autodistrug din lipsa simțului realității, din incapacitatea de a se orienta corect, dintr-o oarecare megalomanie sau din lipsă de energie, din indolență și inabilitate practică. Conform unei puternice tradiții a prozei românești, este urmărită în paralel și ascensiunea arivistului, a unui reprezentant al noii elite. Dar, așa cum autorul are luciditatea de a recunoaște că decăderea boierimii este cauzată în primul rând de propriile defecte, are și loialitatea de a nu fi excesiv de critic cu „ciocoii noi”, cărora nu le
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
ale acestuia) întregește galeria intelectualilor nepractici, nostalgici, din prozele lui Mihail Sadoveanu, Camil Petrescu și Cezar Petrescu; patru personaje contrastante, incongruente se înseriază în situații definitorii: un Bizu delicat, sfios, deschis reveriei, radical diferit de vărul său, Lică Scumpu, acesta arivist abject, fără scrupule; paralel, o Diana Verea, perversă, înșelând iluziile lui Bizu, și o suavă Mili, soție a funestului Lică. Naratorul, un observator în contemporaneitate, e un moralist amar. Romane ale iubirilor lui Eminescu sunt Mite (1934) și Bălăuca (1935
LOVINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287856_a_289185]
-
1953, 6-7; N. S. Govora, Critică și critici, „Carpații”, 1955, 6-7; Ov. S. Crohmălniceanu, O greșeală de calcul, „Glasul patriei”, 1957, 25; Demostene Nacu, Nu! Poezia și poeții nu vor dispare, „Vatra”, 1960, 81; St. Georgescu Olenin, Un român renegat, arivist feroce, „Almanahul pribegilor români”, 1961; Cazul Constantin Virgil Gheorghiu, „Courrier roumain”, 1963, 244-245; Adriana Kiseleff, Completări la un autoportret. Nici profet, nici om cinstit, „Glasul patriei”, 1963, 6; Un protest al Asociației Foștilor Combatanți Români refugiați în Franța, „Stindardul”, 1963
GHEORGHIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287233_a_288562]
-
Îndrumătorul cultural”, „Cronica”, „Tribuna”, „Steaua”, „Rostirea românească” ș.a. Editorial debutează abia în 1993, cu un roman, Altarul de nisip. În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
1971), scrisă în colaborare cu Sorin Alexandrescu, acesta semnând secvența despre realismul critic. Sistematizat cu rigoare, studiul acoperă devenirea prozei romanești în secolul al XIX-lea, direcționându-și expunerea asupra unuia dintre constituenții tradiționali ai structurii epice - personajul. Căutătorul de adevăr, arivistul, sceleratul, avarul și inocentul - iată câteva tipuri care, exemplificate cu nume din romane celebre, aparținând literaturilor engleză, franceză, rusă, germană, română ș.a., schițează câteva orientări concludente. Cercetările de literatură comparată se lărgesc considerabil în Direcții în poezia secolului XX (1975
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
despărțiți prin ură milenară, i se pare o nelegiuire. Fiul său, Nisim Cohanovici, ilustrează o generație intermediară, care respectă tradiția mai mult de formă, aspirând de fapt către o asimilare, mai ales dacă aceasta aduce un „folos”. Lelia, fata acestui arivist, face parte - la fel ca fratele ei, Lazăr, tânăr socialist - din cea de-a treia generație, emancipată de constrângeri religioase. Dragostea ei pentru Matei Frunză provoacă o mare tulburare tuturor, dar mai ales lui Manasse, neîncrezător în imboldul inimii. Dar
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
rapoarte false. Dar primul secretar intervine salutar, la momentul oportun, pentru împiedicarea nelegiuirii puse la cale. Situațiile aduc față în față personaje desemnate de autor să întrupeze conștiințe oneste, sprijinite de Dumitru Dumitru, și suflete pervertite (birocrați incorigibili, carieriști amorali, ariviști siniștri), în stare de orice pentru atingerea unor scopuri personale meschine. Tezismul partinic, în spiritul orientării impuse după al IX-lea Congres al PCR, este evident, însă portretizarea plauzibilă a câtorva inși detestabili constituie, totuși, un merit. Clipa nu are
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
Urmatecu. El a devenit - zice naratorul obiectiv, auctorial - „un chiriaș al lumii”. Personajele au oarecare complexitate interioară, oricum mai multă decât cele ale lui Filimon și Duiliu Zamfirescu. Urmatecu își iubește, ca Moș Goriot, cu pasiune fiica, nu e un arivist fără scrupule, îi place să fie filotim, ține pe lângă casa lui un număr mare de rubedenii sărace, bucuria lui este să dea mese bogate și să își tachineze, spre a-i umili, oaspeții. Ambiționează „s-o așeze” pe Amelica în
SADOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
fost lipit un pasaj de încheiere, deopotrivă și încheiere a destinului protagonistului. Textul nu iese din orizontul de referință al celorlalte cărți: jocul între aparență și realitate. „Asta numai la prima vedere” este refrenul rostit ritual de personajul central, straniul arivist Miș Dron, a cărui identitate, marcată de o labilitate proteică, atinge schizofrenia. În rest, accidentalul, coincidențele, întâmplarea se instituie în logică a povestirii. Evenimentele debutează simbolic la o oră incertă, când lumea își arată fața ambiguă: penumbra, mediu propice nefirescului
ŢUCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290279_a_291608]
-
al său se pretinde descendent din Porfirogeneți și semnează Théodore Trascano-Porphyrogénète, în realitate fiind nepotul unei Profira, preoteasă în satul Trăscău din Vale. Cu foarte rare excepții, nu numai diplomații, ci și alți deținători ai vreunei dregătorii sunt suflete pervertite, ariviști odioși, demnitari obtuzi, aroganți, cruzi, obstinați în a căuta mijloace de îmbogățire rapidă, iscusiți în a trage sfori și a obține profituri exorbitante, experți în a se implica, oricând se ivește ocazia, în afaceri oneroase, încasatori de sinecure, comisioane. Tipic
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
comportamente tipice ale perioadei „de tranziție” a anilor ’90 din secolul trecut și trăiesc mai ales prin limbajul autentic, suculent, pitoresc, cu replici scânteietoare, paradoxale, cultivând aforismul. Lumea românească e imaginată ca fiind compusă din oameni standardizați (omul statistic, secretara, arivistul sau, de cealaltă parte, declasații „liberi”, hoții și cerșetorii), în care răul s-a cuibărit ca o banalitate. Diavolul însuși, venit în România cu două ajutoare, deghizat în filantrop elvețian, recurge, în aceste circumstanțe, tot la morală pentru a reuși
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
căror modele, ușor de recunoscut în contemporaneitate, sunt socialiștii, folosesc simulacrul angajării în serviciul dreptății sociale ca trambulină spre treptele de sus ale ierarhiei politice. Cel mai reliefat dintre ei, Veniamin Stroiescu, personifică politicianul necinstit, versatil, demagog, revoluționar în vorbe, arivist de rând prin mod de viață și aspirații. În schimb, cu Viața la țară Z. atinge cota maximă a realizării ca prozator, înscriind implicit un moment major în evoluția romanului românesc. Alt volum din ciclul Comăneștenilor, Tănase Scatiu, îl continuă
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
se definește în opoziție cu societatea metropolitană, privită nediferențiat. Dar nu într-o opoziție activă. Virtuală întrupare a creatorului ce nu se poate simți în largul său decât detașându-se de ambianța alcătuită din nesățioși de avere, ambițioși de rând, ariviști fără scrupule, escroci, mondene nevropate, juisori, cocote, Trestian, în loc să se autoconstruiască și să învingă impunându-se ca personalitate, cedează vocației de inadaptabil și se lasă învins. Nu știe să se realizeze avant la lettre, ca Ioanide, eroul lui G. Călinescu
MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
acțiunea are ritm, replicile se încrucișează cu vervă, poanta apare când e mai puțin așteptată. Dacă unii dintre cei din jur sunt falși, Spirache disimulează și el, dar în alt sens. Docil, „molâu”, modest într-o lume a impostorilor și ariviștilor, el reușește să-și ia revanșa și să impună în familie o atmosferă de împăcare, în care crede sincer. Un personaj de referință în comedia românească, apreciat ca atare de E. Lovinescu, este Chiriachița, soacra dominatoare, în permanentă ofensivă, nesocotind
MUSATESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
sunt urmărite din dorința evidentă de a cuprinde fapte cât mai numeroase. Informațiile istorice sunt introduse fără ostentație, la fel și descrierile de monumente, împrumutate adesea din tratate de istorie a arhitecturii. Ambele scrieri au în centru două tipuri de ariviști ca, de altfel, și ultimul său roman, Din Rucăr (Scene văzute) (1905). SCRIERI: Bene merentibus, Paris, 1871; Cronici și legende, București, 1890; Răzbunarea lui Anastase. Linda. Un jubileu literar, București, 1896; Fiica lui Sejan (Poveste istorică), București, 1899; Din Rucăr
OECONOMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288510_a_289839]
-
subtilitate, urmărind ceea ce îl interesează cu precădere: adevărul și viața. Plină de similarități cu biografia proprie, Într-o casă străină aduce în prim-plan, în forma unui bildungsroman, drumul existenței lui Matei Alexandru, mereu înconjurat de fauna luxuriantă a meschinilor, ariviștilor și dezechilibraților mintal. O singură noapte eternă îl revelează încă o dată, dincolo de consemnarea amorurilor și a traiului boem dus de protagonistul Ștefan Dumitrescu, pe iscusitul narator-păpușar care își manevrează personajele astfel încât acestea să îi ilustreze teoriile: zădărnicia frumuseții feminine, înstrăinarea
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
lucrării este apologetic, căci, pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas; În continuare, personalitatea lui Varlaam ( În ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule); mișcarea isihastă; tomos-ul de la Muntele Athos; sinoadele legate de controversa isihastă; disputa cu Akindin; disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici În discuție cele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
și cursivitatea dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
ale lui B.: volumul de eseuri cu nuanță filosofică Picătura de cucută (1997) și romanul Remora (Jucătorul) (1998), care mizează parcă mai mult decât cele precedente pe notația realistă, fără a părăsi însă filonul meditativ. Autorul reconstituie minuțios lumea noilor ariviști, dominată de figura Magdalenei, aristocrată care intermediază căsătorii sau afaceri, din plăcerea de a dirija existențele celor din jur. Ancorarea în real, realizată prin referirea constantă la evenimente nonfictive - revoluție, mineriade -, este dublată de evaziunea în lumea ideilor, exprimate, uneori
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]
-
67-75; Radu Cernătescu, Întoarcerea romanului risipitor, LCF, 1995, 24; Dicț. scriit. rom., I, 167-168; Cornel Ungureanu, Romanul alegoric și personajele sale neascultătoare, O, 1996, 5; Cornel Ungureanu, Prozatorii. Continuitate și alternative, O, 1997, 1; Perian, Pagini, 195-200; Dan Croitoru, Romanul arivistului postdecembrist, RL, 1999, 5; Gabriela Glăvan, Despre fericire și demonii ei, O, 2001, 2. A.C.
BANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285600_a_286929]