382 matches
-
la doi. Petru a scrijelit oglinda până a curs sânge albastru ca dintr-o rană deschisă în cer. Petru a înțeles că două însetări nu sunt identice, cu atât mai mult două perechi de semne. Pocnea viața din toate arcurile arlechinii târgului săreau până dădeau cu capul de obloanele cerului; se extindea viața ca o pecingine peste luciul izvoarelor cerul bolnav de vărsat de vânt își lingea bubele; se îmbiba viața în pansamentele sălilor de reanimare crematoarele știau cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
împletite-n cosițe! Dumnezeul meu vatman, depoul cât un salon de reanimare, tramvaiul cu venele tăiate necesită o transfuzie: locomotivele, mereu incompatibile (Carul Mare are sânge hepatic, bicicletele sunt pentru îngeri). Mă închin apoi mă abandonez lumii ca o pătimire. Arlechinii târgului modelează Golgote din zahăr topit, apoi le dau foc. Doamne, cât este de dulce urcușul acesta spre tine: În fiecare dimineață, laudă îți aduc, Dumnezeul meu mult milostiv! Cu tine crucea este pătimire pe jumătate, cealaltă doime motivează așteptarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui, caută-te în adânc, Petre. Arhimandritul vorbește despre prototipul cerului nimic mai fals, Dumnezeu a pozat modelul unui singur om. Suferința nu se dizolvă privind peste umărul altuia. Fii nefericit pentru tine, chiar dacă arlechinii schitului mimează durerea crucii altora. Genia, casă să fiu bântuită de necurăție, mă voi nărui într-o noapte fără să țin cont de smiorcăiala ferestrelor, chiar dacă în ele a mai rămas vreo dâră de cer; fântână otrăvită de buze spurcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și factorii semiotici presărați în acest spectacol, descoperim o paradigmă subversivă la adresa Instanței sau Instituției ecumenic-atotputernice întruchipată în ficțiunea scenică de persoana lui Prospero. Sub mantia sa subtil concepută în două culori, umanul Prospero are o bluză de Pierrot, de Arlechin proaspăt cosmetizat. Arta actorului Alexandru Repan reintegrează muzicii și unei grații de ordin spiritual cuvintele recitativului său de artist cu experiență. Cuvintele lui au o grație înrudită cu meditativul sunet al oudu-lui la care cântă Essam Rafea, un arab, dar
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
Crișan Andreescu, crisan andreescu Mircea Badea a remarcat, joi seară, la emisiunea "În gura presei", asemănarea dintre "Capul de arlechin", al lui Picasso, și președintele Băsescu. Totodată, Badea remarca însă că "să îl arzi pe Gauguin într-o sobă, la Carcaliu (...) mi se pare de porc".
Badea: "Capul de arlechin" seamănă cu Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/76720_a_78045]
-
se retrase./ Mai făcu unul/ și umbra rămase pe loc./ Acum o pipăia cu mâna./ Îi simțea respirația. Îi simțea și pulsul” (p. 53). Și așa mai departe. Asemănător, mult prea asemănător, cu unul din poemele clasice ale lui Danilov, Arlechini la marginea câmpului (din volumul Câmp negru, apărut în 1982), din care am să citez numai primele versuri: „Stă în umbra mea cel a cărui umbră sunt eu./ Mă privește în ochi și-și clatină/ încetișor capul. Tot sângele i
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic (1979), Viețile după Vasari (1980), Madona cu gîtul lung (1987), Mă-ntorc în Bermude (1999), Pretențiile barcagiului Caron (2000), Cinci degete-n ochi (2007), Secvențe franceze (2009) și, acum în urmă, Omul din gard
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
sensul de naive, pentru copii) (ediția a 2-a de la Gallimard, 2007), Michel Tournier își analizează o povestire mai veche intitulată Pierrot sau misterele nopții. Personajele sunt, până la un punct, cele din commedia del'arte, Pierrot, tăcut, timid și selenar, Arlechin, locvace și pitoresc, și Colombina, logodnica primului, la care se întoarce după o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
o aventură cu cel de-al doilea. Povestirea lui Tournier reia tema dintr-o narațiune a lui Jean Giono, după care Marcel Pagnol a făcut un film în 1939. La Giono și Pagnol, Pierrot e brutar, nici tânăr, nici frumos, Arlechin e păstor și cântăreț la ghitară, iar Colombina, iubita brutarului, fuge cu păstorul, dar revine nu după mult timp la căldura cuptorului. Cu aproape aceeași repartiție a rolurilor mai este, își amintește Tournier, și un film al lui Marcel Carné
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
a rolurilor mai este, își amintește Tournier, și un film al lui Marcel Carné din 1945. Nu-și amintește, în schimb, de o povestire a lui Arthur Schnitzler, în care Pierrot e un astronom cu ochii nedezlipiți de pe cerul nopții, Arlechin, un păstor și cântăreț din fluier, cu care fuge în lume Colombina, soția astronomului. Fiecare dintre cei cinci autori moderni tratează tema vechii commedia del'arte în felul său, mai aproape de spiritul ei, Pagnol (n-am citit povestirea lui Giono
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
a temei. Pierrot este la Tournier tot un brutar, dar Colombina este, ea, spălătoreasă (în franceză, blanchisseuse are un prim sens derivat de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Își face apariția într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăvește Colombinei spălătoria. "O convertește la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăsește pe Pierrot pentru Arlechin și se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
de la înălbirea rufelor, sens important în contextul povestirii lui Tournier). Își face apariția într-o trăsurică viu colorată Arlechin, care e zugrav de meserie. Îi zugrăvește Colombinei spălătoria. "O convertește la culoare", scrie Tournier. Colombina îl părăsește pe Pierrot pentru Arlechin și se face boiangioaică, cutreierând lumea pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
pe unde o cheamă noua ei meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la ușa
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
meserie. Venind iarna, i se acrește de drumuri și se întoarce la brutarul ei, care o primește cu brațele deschise. Tournier dă acestor întâmplări, după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la ușa brutăriei și cere adăpost. Tournier, care
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
după propria mărturisire, un sens filosofic, spinozist: Pierrot e substanța, Arlechin, accidentul. Culorile superficiale ale lui Arlechin se scorojesc repede, culoarea pâinii lui Pierrot durează, fiindcă e hrănitoare. Povestea nu se sfârșește însă cu întoarcerea Colombinei, precum toate cele dinainte. Arlechin, înspăimântat de iarnă, bate într-o bună zi la ușa brutăriei și cere adăpost. Tournier, care a scris o carte de filosofie pe înțelesul copiilor, le-a pus unor elevi de 12-13 ani întrebarea dacă Pierrot ar fi trebuit să
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
o bună zi la ușa brutăriei și cere adăpost. Tournier, care a scris o carte de filosofie pe înțelesul copiilor, le-a pus unor elevi de 12-13 ani întrebarea dacă Pierrot ar fi trebuit să-i deschidă sau nu lui Arlechin ușa. Răspunsurile au fost, aproape fără excepție, că nu. O fetiță i-a furnizat următorul motiv: o soră a mamei l-a pierdut pe Pierrot al ei din cauza unui Arlechin. "În general, scrie Tournier în încheiere, cu cât mediul din
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
Pierrot ar fi trebuit să-i deschidă sau nu lui Arlechin ușa. Răspunsurile au fost, aproape fără excepție, că nu. O fetiță i-a furnizat următorul motiv: o soră a mamei l-a pierdut pe Pierrot al ei din cauza unui Arlechin. "În general, scrie Tournier în încheiere, cu cât mediul din care provin copiii este mai modest, cu atât ostilitatea față de Arlechin este mai mare. Mi se pare că ei reacționează în funcție de teama ca părinții lor să nu se despartă." Am
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
fetiță i-a furnizat următorul motiv: o soră a mamei l-a pierdut pe Pierrot al ei din cauza unui Arlechin. "În general, scrie Tournier în încheiere, cu cât mediul din care provin copiii este mai modest, cu atât ostilitatea față de Arlechin este mai mare. Mi se pare că ei reacționează în funcție de teama ca părinții lor să nu se despartă." Am și o altă explicație. Finalul inventat de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine . Pierrot fiind furnica
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
pare că ei reacționează în funcție de teama ca părinții lor să nu se despartă." Am și o altă explicație. Finalul inventat de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine . Pierrot fiind furnica, omul muncitor, cuminte și cazanier, Arlechin e greierele, artistul, boemul și seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinților, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de pictor sau de cântăreț nu seamănă cu a brutarului. De aceea e
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
inventat de Tournier m-a dus cu gândul la fabula lui La Fontaine . Pierrot fiind furnica, omul muncitor, cuminte și cazanier, Arlechin e greierele, artistul, boemul și seducătorul. Prejudecata copiilor, alimentată de opinia părinților, n-are cum fi favorabilă lui Arlechin. Imaginarul colectiv e dintotdeauna defavorabil artistului. Munca lui de pictor sau de cântăreț nu seamănă cu a brutarului. De aceea e suspectat de lene și de frivolitate. Libertatea nu reprezintă pentru cei mai mulți o valoare la fel de mare ca apartenența. Urmărind să
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
frivolitate. Libertatea nu reprezintă pentru cei mai mulți o valoare la fel de mare ca apartenența. Urmărind să convingă, artistul trece drept un seducător. Și așa mai departe. Nu înseamnă însă că viața confirmă în mod absolut prejudecățile educative. Fetița care îl respinge pe Arlechin nu va fi neapărat scutită, când va fi mare, de nesocotința Colombinei.
Greierele și furnica by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6706_a_8031]
-
-o la sănătoasa/ tîrască după ea lucrurile, casa." (Proverb). Grăbită pornire-n jos, tratînd reversul elevației lui Baudelaire. Senzațiile extreme au și întoarcere, și aceasta, nu fuga în sine, care-l va istovi, la un moment dat, îl frămîntă pe "arlechinul speriat de moarte". Antrenarea pentru răbdare, repetițiile pentru ultimul rol, magistral, fiindcă neîngăduitor de retușuri, sînt antidoturile unei frici care nu-și află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
provoca pe actori, alt fel de a intui relația cu textul, cu "citirea" lui Pintilie.Pe scenă erau nume numai unul și unul, competiția era stîrnită în mod real și direct pe scenă, nu în vorbe în vînt, fumate pe la arlechin, prin cabine sau cîrciumi. Valorile își disputau talentul bărbătește, în spațiul creației. Asta însemna și loialitate față de ceea ce ți-a fost dat. Cred că și de aici a venit teama de artiști, de libertatea lor, de sentimentul de lider pe
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
ridicolul unor personaje în care se regăsește într-o măsură îngrijorător de mare. E aici un miros de badinerie, de glumiță spusă cu scopul unui amuzament îngust, Unamuno făcînd figura unui bufon afectat care se simte mult mai bine printre arlechini decît printre idei. și apoi lipsește perspectiva, unghiul de la înălțimea căruia lipsa virtuozității literare să fie compensată de claritatea unor distincții de intelect. Din acest motiv Unamuno e un lamentabil exponent a ceea ce Spengler numea undeva Froschperspektive (unghiul de vedere
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
că acestei intrări în forță în canonul istoriei literaturii române nu i-a urmat, așa cum ne-am fi așteptat, o reconsiderare critică substanțială. Atunci când n-a dat în clocot - ca în monografia exaltată a lui Iulian Băicuș, Max Blecher - un arlechin pe marginea neantului -, simpatia față de scriitorul interbelic a rămas, din păcate, strict declarativă. Astfel încât volumul lui Doris Mironescu, Viața lui M. Blecher. Împotriva biografiei , vine la țanc. El umple un gol atât în istoria receptării prozatorului, cât și în istoria
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]