1,856 matches
-
și multe lucruri frumoase, solide, ce au rezistat veacurilor codul, academii, școli înalte, muzee, Legiunea de Onoare, decernată pentru prima oară în acest loc în 1804... La Muzeul alăturat, sute și sute de exponate, cel care îi atrăsese atenția fiind armăsarul alb al Împăratului, așteptând, împăiat, o vadră de jeratic, ca să-l readucă la viață. În curtea complexului erau statui, tunuri... Își aminti că, la Revoluția din 1789, o parte din aceste tunuri au fost luate de revoluționari ce au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
suferinței este. Iar meritul lui Adrian Oprescu este că a dozat suferința pînă la a o converti într-o emoție de tip estetic. Poveștile adunate în carte rezistă prin tablouri suficient de vii pentru a se întipări în memoria cititorului: armăsarul dînd buzna în mijlocul unei haite de lupi și punîndu-i pe fugă, soldații rebegiți de frig care depun armele în mîinile deținuților și se lasă duși spre lagăr, pentru ca, odată junși la poarta penitenciarului, deținuții să le înapoieze armele ca și cum nimic
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci descăpățînați" (ibidem). Sau chiar: În numele adîncului pețesc o icoană / Nervii-țipari sar să vestească nunta" (ibidem). Dar această etapă nu e decît
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
în vremea veche... de demult, demult... ceriul era limpede... soarele strălucea ca un fecior tiner... cîmpii frumoase, împrejurate de munți verzi, se întindeau mai mult decît putea prinde ochiul... păduri tinere umbreau dealurile... turmele s-auzeau mugind de departe... și armăsarii nechezau jucîndu-se prin rariște..." (Cîntarea României XIII). Oricum, marșul eroic intonat de trîmbițele Cîntării României era tot ce i se potrivea mai puțin discretului și pudicului Alecu Russo, înclinat mai curînd spre melodia șoptită. Scrierile în limba franceză rămase în
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
mai curînd un mijlociu, între două neamuri, "răsad mai rău" care "mă brodisem șui, hoinar." Urmează însoțirea cu "ceata noastră de pitici", și căutarea unui semblable. Nu va fi, pentru vocea care recunoaște că "eram mult mai prost pe-atunci...", armăsarul mîncînd jeratic, ci "melcul prost, încetinel...". Încetul, chiar dacă place ochiului - ce miracol nu se desface au ralenti? - nu-i o viteză pentru basme. Așa ajunge melcul, descîntat pe zi, să iasă abia la ceas de seară, cînd iarna prinde puteri
După iarnă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8922_a_10247]
-
pe rege, dar n-am reușit. Apăru doar după ce cortul său fu înălțat. Se înfățișă la porțile orașului urmat de comandanți și consilieri, kavhan și tarhan, ordonându-ne să ne predăm. Am fost impresionat de cum arăta. Călărea cu fală un armăsar murg și nu avea armură. Părul lung și negru îi era împletit în nenumărate cozi mici legate două câte două cu funde colorate. Fața, în ciuda ochilor alungiți și înguști, arăta bine, barba și mustățile erau mai curând scurte. Mantaua, care
MARCO SALVADOR by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8873_a_10198]
-
prin care circulă, absent la fiecare ancorare la un țărm, un călător neimportant, unul care va muri și va fi anunțat la fapt divers: "Vîntură vîntul șiroaie/ Stelaru merge în ploaie,/ I-e foame? Totuna/ Cînd moartea, stăpîna,/ Ușor unduind armăsari/ Lasă oamenii rari." Sigur că refuzul, vagabondajul, viața tardo-romantică, damnată în orice caz, nu-l împiedică pe acest personaj rupt dintr-o galaxie să viseze la un dincolo de mare, un loc unde se-ncuibă, vindecător, poezia. Walhalle subacvatice, din a
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
naționaliști. Dar cum să nu fii naționalist când, la ordinele Moscovei, în Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, comuniste guverne până în vârful unghiilor fuseseră scurt spânzurate, la bănuială de titoism, iar dumnealui, Gheorghiu-Dej îl adusese pe marșal Tito la București pe un focos armăsar alb, pe când cei din coloane strigam: Da jiive veliki Tito!" Cu sabia lui Damocles deasupra capului, Dej poruncea: "Dați-le sovieticilor orice, numai să plece!" Nu dădea din buzunarul lui, desigur, dar era vorba de o plecare care pentru el
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
pentru care mă pregătisem eu în anii de facultate. Simona, dulce doamnă și distins istoric literar care, printre altele, valorifică opera lui Șerban Cioculescu, începe să marcheze puncte deasupra soțului și stăpânului ei. Iar fiica mea Ilinca posedă un admirabil armăsar arab, unde dorința de a avea un cal mi-a mistuit copilăria. Acum merg la grajduri cu morcovi, dau unul Shaghiei, calul Ilinchii, alt morcov calului doamnei Băsescu săltăreț prin preajmă. împliniri și acestea, nu-i așa? Un amănunt: am
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
îngropată în pământul unui crâmpei de zăvoi de sălcii și arini dintre două coturi ale râului". Oricât s-a învârti unii și alții prin preajmă, nimeni nu poate ajunge la casa Grazielei-doamna fără să-i iasă ea în întâmpinare. Un armăsar focos și opt bivolițe productive completează decorul acesta umid și cețos, în care însă, odată intrat, descoperi exalații oribile. Pe scurt: aici e un cuib al Diavolului pe Pământ, un loc al pierzaniei sufletelor și împuținării trupești. Mite, cu trupul
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
Companiei de Cercetare Sociologică și Branding (Mirel Palada susține că BOR a reușit să comită toate păcatele elementare din manualul de "așa nu în moment de criză": "s-a oțărât, s-a bâzdâcit, s-a ofuscat, a făcut din țânțar armăsar și a reușit contraperformanța să ofere o expunere mediatică sălbatică unei situații". Sociologul este de părere că BOR a tras prea mult de hamul alegerii lui Nicolaescu de a fi incinerat. Mirel Palada a scris pe blog că Sergiu Nicolaescu
Cum și-a incinerat BOR imaginea - blogul lui Mirel Palada by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/80427_a_81752]
-
Tragica viață... Cîteva fraze, precum una din Prefață - "Zvonul cailor moldovenești a mers pînă în poeziile altor popoare. Și județul Iași își are și astăzi ca marcă un cal, dovadă netăgăduită a trecutului, cînd voinicii moldoveni porneau la luptă pe armăsari ce zvîrleau jar din nări..."7 -, reluată și în capitolul Odă equestră, unde se mai dau și cîteva anecdote ieșene, sau faptul că despre erou circulă zvonuri că ar fi vlăstar (nelegitim?) al Prințului Șerban Basarab, care locuiește "între dealurile
Un roman necunoscut al lui Petru Comarnescu by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9649_a_10974]
-
alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin de când armăsarul Catalan (botezat astfel tot de Victor, iubitorul de istorie) și-a rupt piciorul. Încercând să-l liniștească, Victor s-a luat după câine care după o sută de metri s-a oprit pe marginea râpei, l-a invitat imperativ din
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ce îți umblă prin cap așa...de o vreme? Mă gândesc ce am să fac eu când n-oi mai putea cărăuși. Si ce ai de gând să faci, mă rog matale? Am să-mi iau un cal frumos...un armăsar, că doar am făcut armata la cavalerie...După aceea, am să caut o căruță, așa cum făcea nenea Jănel. Să toace ca ceasul. Când am să am nevoie să merg undeva...țup în căruță și pe aici ți-i drumul... Stii
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dormi”... „Si de ce nu poți dormi?” „Iaca nu pot dormi și pace!...Cum să dorm când tu te întorci cu spatele la mine și sforăi de se cutremură patul, iar eu stau...și stau”... „Dacă nu poți dormi, du-te și cesală armăsarul, că mâine mă duc la târg.” De cesălat armăsarul duceam eu dorul?...Doamne iartă-mă, că fac păcate. Azi îi zi de post și eu vorbesc vrute și nevrute. Da’ mare-i Dumnezeu și puternic îi dracul...” a sfârșit de povestit focoasa
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
dormi și pace!...Cum să dorm când tu te întorci cu spatele la mine și sforăi de se cutremură patul, iar eu stau...și stau”... „Dacă nu poți dormi, du-te și cesală armăsarul, că mâine mă duc la târg.” De cesălat armăsarul duceam eu dorul?...Doamne iartă-mă, că fac păcate. Azi îi zi de post și eu vorbesc vrute și nevrute. Da’ mare-i Dumnezeu și puternic îi dracul...” a sfârșit de povestit focoasa nevastă... Pâcule! Pun rămășag că tu habar nu ai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
ce? Da’ scurtă minte mai ai, Dumitre! Păi nu spuneai tu că?... Ce spuneam, omule? Că atunci când ne lăsăm de cărăușie ne ducem la iarmaroc și... Si ce? Nu am mai fost noi la iarmaroc? Si ne luăm câte un armăsar? Spuneam, dar...dar acum, numai gândindu-mă că la ceasul aista nu voi mai bate șleaul spre casă mă trec fiorii plânsului... Doar nu ești muiere, Dumitre - l-a atenționat Pâcu, ducând mâna la ochi... Mă mai gândesc și la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sat odată. Într-o săptămână-două, am adus toată sămânța. Moș Dumitre, bun vin ai, da’ rar îl dai... Spune mi, însă, când poți merge la angrosist? Chiar mâine, pentru că încă mai este omăt și pot trage o fugă cu sania. Armăsarul meu îi dornic să zburde oleacă. Dă țâdula încoace și lasă-l pe moș Dumitru s-o meșterească. Că cum ți-o meșteri-o el nici dracul nu ți-o descurcă. Amin! Și spune-i mehenghiului de Costăchel să aibă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să mă aștepte la primărie... E mai nimerit acolo. Mergi sănătos, Petrache, și să n-ai grijă, că știe el moșneagul ce face... Când pulberea ultimelor stele se topea în înalturi, iar cocoșii cântau de ziuă, moș Dumitru a înhămat armăsarul la sanie. Un pui de ger întărise omătul, care, de câteva zile încoace, pornise să se topească. Zamfiră, dacă întreabă careva unde sunt, îi spui că îs la pădure, să aduc un ster de lemne rămas acolo din toamnă. Să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că se înmoaie prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat să adape armăsarul, după ce termină de ronțăit ovăzul. Da’ să nu fie cu gheață. Asta o să te coste o avere și nu știu de unde ai să plătești. Ia vezi, jupâne Froim, colea în fânul din coșul căruței. Ai să găsești plata cu vârf
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cale de mers. Rămâi sănătos. Mergi sănătos, bade Dumitre, și nu mă ocoli. Să ne vedem când ne-om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
om vedea palmele, jupâne. Spunând acestea, moș Dumitru a și ieșit pe poarta hanului. Drumul se arăta anevoios. Zăpada se topise și armăsarul se opintea din greu... Către chindie, moș Dumitru intra pe poarta gospodăriei sale. Zamfiră! Până ce desham eu armăsarul, pune ceva de mâncare, pentru că pe urmă am treabă la primărie. Măi, măi. Cade omul din copac și se hodinește, d-apoi de la un drum așa greu. Lasă primăria pe mâine - a grăit lelea Zamfira. Îi musai să mă duc
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
care o plănuise... Bine te-am găsit, Costăchele! Bine ai venit, moș Dumitre. Ia spune, cum a fost drumul și cum te-ai descurcat cu angrosistul? Cum să fie drumul? Ca primăvara. Ici omăt, colea glod și tot așa. Da’ armăsarul meu nu-i o gloabă... Cât despre angrosist... Ce săți spun? La început, ba că-i câr, ba că-i mâr, da’ până la urmă s-o dat pe brazdă. Apoi, moș Dumitru a luat-o gospodărește și i-a povestit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
iarbă se ițea - cu fereală parcă - să vadă cum e vremea. Și vremea se arăta priincioasă. Primăvara se oprise doar să și înfoaie mantia străvezie pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus tovarășilor
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe culmea din zare... Nu mai era vreme de pierdut... Moș Dumitru Carpen a înhămat armăsarul la căruță și a ieșit din curte. Cei trei gospodari puși la cale de el ieșiseră deja în șleau. El nu se grăbea. Pentru armăsarul lui era o joacă să-i ajungă din urmă. Aproape de târg le-a spus tovarășilor de drum. Eu am să merg înainte, să las căruța la han, și cu sloboda am să cercetez locul la negustor. Voi să opriți la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]