155 matches
-
că Ulița Bărboiului se află de fapt în Armenime, cum se spune. Păi nu degeaba am vorbit noi de Târgul Armenesc. Și drept dovadă că sfinția ta are dreptate, am să amintesc zapisul din 1 decembrie 1769 al lui Carabet armeanul, în care se declară: „Adică eu, Carabet sîn Lohan armean cupeț...dat-am adivarat...zapisul mieu la mîna dumisale giupînului Vasile brașovan precum...am vîndut...un loc di casă ci este...pe Ulița Bărboiului, în Armenime”. Și mai scrie acest
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
fratele său, ucis de un țigan. Asemenea suflete găsești rar de tot și tocmai când te aștepți mai puțin. Aș vrea să ascult povestea asta, dragule. E vorba de un zapis întocmit la 10 martie 1736 (7244). Iaca ce spune armeanul: „Adică eu, Bogdan sin Bietei nemesnic armanul, scriu și mărturisesc cu acest adevărat zapisul mieu pentru un țigan, anume Nicolai ficior lui Iliuță, care... au fost drept șerbu mănăstirii Slatinei; și întâmplândusă, din zavistia și îndemnarea diavolului, de-au omorât
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în cele din urmă, dejucată, acest lucru se întâmplase doar datorită boierului Constantin Filipescu. Ledoulx primise de la el toate planurile strategice cu date și cifre exacte despre armata rusă pe care el, apoi, le depusese în mâinile turcilor. Din păcate, armeanul se făcuse luntre și punte și aflase, în cele din urmă, cine îi zădărnicise planul. Contele oftă, pentru că avusese în marele boier Filipescu nu numai un colaborator de nădejde, dar și un prieten de o discreție desăvârșită care, nu o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
au fost zadarnice. Merde! înjură total nediplomatic consulul, aruncând paharul gol în focul din cămin. Trebuie să frângem gâtul acestui armean blestemat! Trebuie s-o facem, înainte de a fi prea târziu! ― Nu i-ați pronunțat încă numele, dar bănuiesc că armeanul sau zaraful despre care vorbiți este Emanuel Mirzaian, le banquier Mannouci, n’est-ce pas? Deși ar trebui să folosesc mai curând numele pe care îl știe toată lumea dintre Paris și Moscova: Manuc Bei. Ledoulx stătea cu ochii măriți. Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
demnă de geniul lui Napoleon. ― Mă tem că nu ați înțeles, Excelență. Amiralul a primit instrucțiuni precise tocmai pentru încheierea păcii. ― Nu se poate! Nu pot să cred! Nu, aici se vede lucrătura zarafului. Da, da! Aici e mâna lui. Armeanul acela a pus totul la cale. L-a îmbrobodit pe țar. L-a cumpărat, desigur, așa cum îi cumpără pe toți. Ah, am spus demult: acest om trebuie să dispară! Femeia auzi ultimele lui cuvinte chiar dacă el le strecurase printre dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și privi trăsurile de jos. În cea de a doua trăsură, în spatele perdelelor trase, aștepta prințul Manuc. ― Ledoulx face treabă bună. Rapoartele lui sunt demne de luat în seamă. Trădătorul a plătit această crimă cu capul său. Ha, ha!... Dar... armeanul acela băgăcios de la București, le personnage encombrant... Cum de ți-a scăpat așa, printre degete? Mi-ai scris că a fugit și m-am mirat. ție nu-ți prea scapă nimic. Nici actorașului de duzină, „masonului”, nu i-a reușit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ție, presupun. Ha! Înțeleg, înțeleg! L’amour!... (O șoaptă ca un oftat înainte de a-și regăsi tonul imperial.) Dacă ajung cu bine la Paris, te voi ierta pentru misiunea ta ratată. Singura, din câte îmi amintesc... Deși n-ar trebui. Armeanul m-a încurcat teribil. Și nu o dată! (Dădu să plece, apoi reveni.) Și chiar te...? Nu, nu! De fapt, țineam să-ți mulțumesc. Te-ai descurcat excelent cu „revoluția” ramolitului Malet. (Veni încet spre pictor și, preț de câteva minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tu, lipovan, faci cârnați și capcioancă; tu, jâdan, ții dugheana din sat; tu, grec... - și așa mai departe, cum se zice acum: „diviziunea muncii”. Interesele noastre se ciocnesc, unde? : la târg, pe aceeași uliță, acolo intră În concurență Grecul cu Armeanul cu Ovreiul... - ai băgat de seamă: În sat, era „Jâdanul nostru”, Însă la târg: „Ovreiul”... - Iar cuvântul „jidan” nu era deloc ofensator... - Deloc! Când s-a Înființat Teologia la Chișinău, am intrat și noi, Basarabenii, În rândul lumii, ca să zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a ofițerilor din Nizamiya. — Cine ești? Întreabă Khayyam, cu gura căscată. Și cine ți-a dat putere asupra somnului meu? — Stăpânul nu m-a văzut niciodată alături de Nizam al-Mulk? Eram garda lui de corp, eram umbra lui. Mă cheamă Vartan Armeanul. Omar Își aduce aminte acum, ceea ce nu-l liniștește deloc. Simte cum nodurile unei frânghii se strâng de la grumaz spre măruntaie. Dar, chiar dacă-i e teamă, nu vrea să lase să se vadă nimic. — Garda lui de corp și umbra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
trandafiriu ca obrajii tăi, Iar regretele mele, la fel de blânde ca buclele tale. După ce am recitat catrenele până la ultimul și am admirat Îndelung fiecare miniatură, ne-am Întors la Începutul cărții pentru a parcurge cronicile de pe margini. Cea a lui Vartan Armeanul, mai Întâi, care acoperă aproape jumătate din operă și datorită căreia am aflat, În noaptea aceea, povestea lui Khayyam, a lui Djahane și a celor trei prieteni. Urmau, cam pe câte treizeci de pagini fiecare, cronicile bibliotecarilor de la Alamut, tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
a zdruncinat tot creditul și paralizează orice posibilitate de mișcare. Grigore asculta și nu auzea. Precis era doar faptul că nu va primi banii; restul erau vorbe. Ascultând își zicea întruna că, în ciuda tuturor explicațiilor, dacă el ar refuza amânarea, armeanul totuși ar plăti, căci n-ar putea lăsa să i se protesteze polița și astfel să-și ruineze toată întreprinderea. Refuzul însă ar însemna ruptura cu firma cu care tatăl său lucrează de douăzeci de ani și care de multe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pentru ce i-a dat armeanului această carte de volnicie?” Apoi treaba-i cu cântec, sfințite. Dar să citim cartea de volnicie și vom vedea. Ascultă, părinte, ce spune vodă: „Facem știre cu această carte a domnii mele, pentru Pambuc armeanul, carele fiind om strein și năzuind aici ca să să hrănească cu merșteșugul său, știind a face strune, iată că domnia mea...l-am iertat...de toate dările și angheriile...Așijderea, unde ar găsi pe la trunchiuri, sau la sulgerie, mațe de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
său, să fie volnic a strânge...și de cătră nime poprit să nu fie...” „ Cred că ai băgat la cap din ce se făceau strunele, dragule.” Am băgat la cap, dar mă întreb cum le făcea? „De unde să știu? Doar armeanul se pricepea la „meșterșugul” corzilor. Dar, oare, tu mai știi că vorba lungă îi sărăcia omului?” Știu, părinte, dar ce legătură au corzile lui Pambuc armeanul cu vorba lungă? „Uite că au, pentru că te așteaptă o însemnare făcută în vremea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Am băgat la cap, dar mă întreb cum le făcea? „De unde să știu? Doar armeanul se pricepea la „meșterșugul” corzilor. Dar, oare, tu mai știi că vorba lungă îi sărăcia omului?” Știu, părinte, dar ce legătură au corzile lui Pambuc armeanul cu vorba lungă? „Uite că au, pentru că te așteaptă o însemnare făcută în vremea lui Costantin Neculai Mavrocordat voievod într-o Condică privind facerea „podurilor” din târgul Iașilor.” Când a fost făcută însemnarea, părinte? „Într-o zi de 13 a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
apoi am mers la pendulă, i-am descuiat ușa și-am scos cutiuța din catifea. I-am dat-o lui Jacques s-o deschidă, ca să-i fac o bucurie și ochișorii lui rotunzi erau ca boabele uleioase de cafea de la armeanul nostru, Levon Harutunian. Levon înseamnă, pe limba lui, același lucru cu Leon, numele lui papa: sunt lei-paralei. — E un bilețel împăturrit în patrru. O, și sub bilet e un inel. Să-ți citesc eu? M-am așezat, cuprinsă de un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
mii. ― Dacă ar avea ceva despre fluturi m-ar interesa. Apucă la întîmplare un volum și-l deschise. Raul Ionescu îl măsură iritat. ― Sper că nu te apuci acum să răsfoiești toată biblioteca! N-are nimic despre fluturi. ― De unde știi? ― Armeanul era astrolog, inventă inginerul. Citea în stele și ghicea în palmă... N-avea treabă cu insectele. ― Fluturele nu-i insectă! ― Elicopter sau ce vrei tu! Ai face mai bine să mă ajuți. Dascălu azvârli cartea și-și încrucișă brațele la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ușor cu degetele. — În ziua următoare, un armean intră În fizerie să se tundă. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul se Împotrivește - „Îmi pare rău, nu pot să-ți primesc banii. E un serviciu În folosul comunității“. Plăcut surprins, armeanul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia... ia ghiciți ce găsește frizerul? — Un pachet cu burma? a sugerat Kevork. Nu! O duzină de armeni așteptând un tuns gratis! — Vrei să spui că suntem niște zgârciți? a Întrebat Kevork. Nu, tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
l-am văzut, vorbi Hagienuș tremurîndu-și fălcile deplăcerea delațiunii, cu alta brună, cu ochii de migdală și buze foarte groase, roșii. Spunând aceasta, privirile lui Hagienuș căzură asupra unuia din tablourile de pe pereți. Pe chipul lui Saferian trecu o neliniște. Armeanul se propti în mâini spre a se ridica. - Să mergem la ceai, invită el, să-l lăsăm în pace pedomnul Ioanide, săracul! El nu e aici să se apere. Gaittany și Suflețel săriră și apucară pe sub brațe pe Saferian. Acesta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
interior lipsa de activitate productivă, ea înțelegea viața în chipul unui carnaval continuu. Prin urmare, Smărăndache și Smărăndăchioaia se consultară din ochi și conveniră tacit că în casa Manigomian nu mai era nădejde în acea seară de nici o complicație festivă. Armeanul zâmbea afabil în dreapta și-n stânga, părea însă visător și melancolic. Hagienuș, Suflețel erau ei înșiși subalterni în societate, nu luau singuri nici o inițiativă. Soții Smărăndache se retraseră dar și ei, după ce li se acordă permisiunea să se orienteze telefonic
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din când în când expoziții plastice, retrospective, de maeștri, contribuind la scumpirea operelor. Un specialist ori Expertul publica și o monografie ad-hoc. Afară de aceasta, Saferian comandita câteva magazine de cafea, fapt pe care mulți il ignorau. Făcea astfel de frică. Armeanul nutrea un sentiment statornic că orice întreprindere este periclitată și de aceea se împărțea între mai multe. O frică atavică din vremea când corăbiile erau atacate de pirați și bazarele de oști dușmane îl împingea să-și constituie mai multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
timpuri grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu lângă el. Cum Ioanide nu deschise gura, Saferian mai emise o interogație: - Ce ne facem dacă e război? Ioanide făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se căină armeanul, nesiguranță. Undesă pleci mai întîi, ce să scapi mai degrabă? Timpuri grele, timpuri grele... - E mai bine să nu ne mai batem capul, fu de părere Ioanide. Noi aici suntem pățiți, obișnuiți cu toate răzmerițele. - În comerț e greu, continuă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
E ceva la mijloc, mai spuse Ioanide. Te rog să cercetezi. Din nou Saferian oftă. În fine, îi explică lui Ioanide că n-avea nici un amestec în aceste magazine. - Nu sunt ale dumitale? - Mai mult nu decât da! râse melancolic armeanul. Nu-i ascunse deloc adevărul. Magazinele erau comanditate de o societate germană din Leipzig. Comandită e un fel de a G. Călinescu vorbi. De fapt, contra unui procent asupra cifrei de afaceri, Manigomian împrumuta numele său la această întreprindere comercială
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Saferian știe toată povestea. . - Care poveste? . - Cum au intrat în cavou când au omorât pe biata fatadumitale. De ce a cumpărat cavoul? . - Cine a cumpărat cavoul? . - Păi, domnul Saferian. Pe Saferian Ioanide îl găsi foarte amărât. Văzând că are unele informații, armeanul nu ascunse nimic din câte știa. Îi spuse anume cum Hangerliu îl rugase călduros să cumpere cavoul pe numele lui, oferind îndată o sumă importantă, din care urma să plătească o cotă mai mică lui Hagienuș. ("Așa e comerțul!") După
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
negricioasă (fr. și engl.). Cioarec, specimene patibulare în solda unui neamț Fleischlein, care mânuiește afaceri de cafea și halva cu un armean senil numit Saferian Manigomian, acționar în Persia, India și Egipt și proprietar al unui vapor de transport. Însă armeanul e om inocent, care ne poate servi. Eu și cu tanti vom ști să frânăm aceste animale indispensabile și să stăm călare pe ele când va fi să întoarcem foaia. Spreei îi preferăm Tamisa și Sena, fiți fără grijă, don
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de-a doua facultate, facultatea de limbi clasice de la Universitatea din București, pe care am absolvit-o cinci ani mai târziu, în 1973. Deja din al doilea an de studii am început traducerea unui comentator aristotelic din sec. V, David Armeanul, a cărui Introducere în filozofie am publicat-o câțiva ani mai târziu la Editura Academiei. Pe un prieten înclinat către filozofie orientală l-a pus să studieze sanscrita și tuturor ne-a făcut un program de lecturi filozofice pe câțiva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]