208 matches
-
(n. 20 octombrie 1872, Avdela, Grecia - d. 20 ianuarie 1943, Silistra, Bulgaria) a fost un lingvist, filolog și folclorist român de origine aromână (macedoromână), un neobosit culegător de folclor și cercetător în domeniul aromânei, editor al celor mai vechi texte aromânești. Clasele primare le-a făcut în comuna natală, Avdela, iar cursul secundar în Bitolia. În 1891 devine student la Facultatea de Litere a Universității din București. Începând din 1905, face studii de specializare
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
fundamentale la cunoașterea folclorului aromân: "Din literatura poporană a aromânilor" (1900) și "Basme aromâne" (1905). În prima, bogatul sumar cuprinde folclorul copiilor, medicină populară, ghicitori, proverbe, colinde, obiceiuri (paparude, Lăzărelul, Sânziene), lirică de dragoste, bocete, toate textele fiind date în aromână și dacoromână. Capitolele sunt precedate de scurte comentarii, de referințe la contribuții românești și străine pe aceeași temă; la jocurile copiilor sunt amintite studiile lui Karl Groos și Edward Tylor, la medicina populară sunt menționați Thuchmann, Solomon Reinach, iar dintre
Pericle Papahagi () [Corola-website/Science/302889_a_304218]
-
Vlahii, în sensul strict actual, sunt populațiile romanice care se găsesc în Grecia, Bulgaria, Albania și Macedonia, vorbind limbi (Aromâna, meglenoromâna) înrudite îndeaproape cu limba română vorbită de vlahii (românii) de la nord de Dunăre. În sensul larg și anterior secolului XX, denominativul Vlahi („Βλαχοι” (Vlahi) în grecește, „Volohy” în rusă, „Wołochy” în poloneză, „Olah” în maghiară, „Walachen” în nemțește, „Vlachs
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
, iar în aromână, Ioryi al Murnu (n. 1 ianuarie 1868, Veria, Grecia - d. 17 noiembrie 1957, București) a fost un scriitor, traducător și istoric, membru al Academiei Române din 1923.. a fost un excepțional traducător al literaturii române și de asemenea un prestigios scriitor
George Murnu () [Corola-website/Science/307188_a_308517]
-
puteri supranaturale, fie ca un om obișnuit (un bătrân, pastor cu barba de omăt, vecin cu Moș Ajun, etc). Vestimentația lui era alcătuită din costum popular, anotimpul sugerat fiind primăvara. Vechimea numelui e dovedită de existența cuvântului, în variante, în aromână și meglenoromână. Obiceiul de a redacta o scrisoare către Moș Crăciun este o tradiție de Crăciun. Scrisorile de obicei conțin o listă de jucării pe care le doresc copiii și confirmarea faptului că au fost buni. Unii sociologi au constatat
Moș Crăciun () [Corola-website/Science/296840_a_298169]
-
dorința de a crea condiții mai bune de viață confraților aromâni din zonă. Din nou va fi în compania cumnatului său, Pericle Papahagi, care acum e directorul liceului din Silistra. Ambii au lungi discuții intelectuale legate de cultura și limba aromână si de nevoile aromânilor, problemă care continuă să-i preocupe. După cele două războaie balcanice, care au avut loc în anii 1912-1913, prin tratatul de Pace adoptat la Conferința de la București la 10 august 1913, semnat de părțile aflate în
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
(aromână: "Aminciu", neogreacă: Μέτσοβο, "Metsovo") este un oraș din nord-vestul Greciei (Munții Pindului) cu o populație majoritară aromână. Este un centru pastoral și fructifer prosper. Mai multe mânăstiri se ridică în împrejurimi. Este și unul din centrele culturale ale aromânilor. În
Mețovo () [Corola-website/Science/297367_a_298696]
-
Maiorescu crede de asemenea că istroromânii sunt urmașii colonilor romani din Istria. Cercetările propriu-zise încep odată cu implicarea lingviștilor. Un prim studiu relativ amplu din 1861 este scris de lingvistul Graziadio Isaia Ascoli, care compară pe larg istroromâna cu dacoromâna și aromâna, combatând ideea că istroromânii ar fi urmașii romanilor colonizați în Istria. Și cercetători de limbă germană abordează subiectul istroromânilor. Astfel, tot în 1861 apare și prima lucrare a slavistului sloven Franc Miklošič pe tema istroromânilor, apoi altele în 1880 și
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
fost în perioada de după al Doilea Război Mondial și a acumulat o oarecare tradiție literară. Potrivit ultimului recensământ, 1.344.815 de cetățeni macedoneni au declarat că vorbesc macedoneana, 507.989 au declarat albaneza, 71.757 turca, 38528 romani, 6884 aromâna, 24.773 sârba, 8560 bosniaca, și 19.241 vorbeau în alte limbi. În Macedonia se vorbește o mare varietate de limbi, ceea ce reflectă diversitatea etnică. Pe lângă limba națională și oficială, macedoneana, limbi minoritare cu număr semnificativ de vorbitori sunt albanezi
Republica Macedonia () [Corola-website/Science/298120_a_299449]
-
interviuri în revistele literare: "Ateneu" (Bacău), "Literatorul" (București), "Luceafărul" (București), "România literară" (București), "Dacia literară" (Iași), "Convorbiri literare" (Iași), "Tribuna" (Cluj Napoca), "Steaua" (Cluj Napoca), "Ecart" (București), "Literatura și Arta" (Chișinău), "Lumină lină" (New York), "Haemus" (în limba albaneză, București), "Bana armânească" (în aromână, București) ș.a. De-a lungul timpului obține 14 premii și mențiuni la concursuri naționale de creație literară, între care cele mai prețioase rămân: ""Marele Premiu Zaharia Stancu"" (Salcia, Teleorman, 1994), ""Premiul pentru volum în manuscris"" la Festivalul de poezie de la
Simona Nicoleta Lazăr () [Corola-website/Science/316520_a_317849]
-
în România și în Turcia. Meglenoromâna este idiomul romanic de est a cărui istorie este cel mai puțin cunoscută, deoarece nu are atestări vechi. Se presupune că a fost a doua care s-a separat de restul limbii protoromâne, după aromână, aproximativ în secolele XII-XIII, când vorbitorii ei s-au așezat în regiunea Meglen, pe malul râului Vardar, venind dinspre nord. Prima mențiune despre meglenoromână a fost făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867, care a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
când vorbitorii ei s-au așezat în regiunea Meglen, pe malul râului Vardar, venind dinspre nord. Prima mențiune despre meglenoromână a fost făcută de diplomatul și filologul austriac Johann Georg von Hahn în 1867, care a și distins-o de aromână, vorbind de două dialecte, dar fără să le numească. Lingvistul german Gustav Weigand a fost primul cercetător care a studiat propriu-zis meglenoromâna pe care, pentru a o deosebi de dacoromână, aromână și istroromână, a numit-o „"Meglen"”. Tot el a
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
meglenoromânii sunt de origine nord-dunăreană și vedea idiomul lor apropiat de dacoromână. Dintre cercetătorii actuali, Petar Atanasov adoptă această ipoteză, considerând meglenoromâna ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
ca un stadiu mai arhaic al dacoromânei. Dimpotrivă, Sextil Pușcariu susținea originea sud-dunăreană a meglenoromânilor, clasând meglenoromâna împreună cu aromâna într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
într-un subgrup estic, iar dacoromâna și istroromâna în unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
unul vestic. Theodor Capidan și Gheorghe Ivănescu considerau că meglenoromâna formează împreună cu aromâna un dialect sudic. Alexandru Philippide, Alexandru Rosetti și Matilda Caragiu Marioțeanu vedeau de asemenea meglenoromâna mai apropiată de aromână. Ion Coteanu o considera o variantă regională a aromânei, iar pe aceasta din urmă autonomă de română. Există și ipoteza originii complexe, dacoromâne și aromâne a meglenoromânei. După textele publicate de Weigand, au mai apărut culegeri de folclor literar ale lui Pericle Papahagi și Ion Aurel Candrea. Cele mai
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Observații: Structura gramaticală a limbii meglenoromâne diferă întrucâtva de cea a românei, prin unele trăsături arhaice și datorită unor influențe ale limbilor învecinate. În morfologie se remarcă atât trăsături sintetice, cât și analitice, precum și influențe ale limbii macedonene și ale aromânei, mai ales în graiul din Țărnareca. Singularul La masculin singular, pe lângă substantivele terminate în consoană, sunt mai multe decât în română cele terminate în "-u", în Umă și în Țărnareca această terminație existând după orice grup de consoane: "socru" ca
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
cel din română, atât ca formă, cât și ca folosire: Indicativul perfect simplu este mult mai folosit decât în română pentru exprimarea unei acțiuni încheiate în trecut și prezintă față de cel românesc unele particularități de formă asemănătoare cu cele din aromână. La persoanele I și a II-a plural lipsește "-ră-", ceea ce face ca la conjugările I și a IV-a aceste forme să fie identice cu cele de la indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
indicativ prezent. La conjugarea a III-a există și o categorie de verbe cu accentul pe rădăcină, spre deosebire de exemplul de mai sus, care este cu accentul pe desinențe. Acestea prezintă o particularitate în plus față română, de asemenea comună cu aromâna. Exemplu (cu marcarea vocalei accentuate): În limba vorbită, acest timp are o valoare diferită de cea perfectului compus, exprimând o afirmație categorică, vorbitorul fiind martor ocular la eveniment: "G’org’i vini din America" „Gheorghe a venit din America”. Indicativul
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
perfectul simplu este foarte frecvent. Valorile sale sunt exprimate de poziția auxiliarului: antepus sau postpus participiului verbului cu sens deplin. Auxiliarul antepus are aceleași forme ca "veari" cu sens deplin și poartă accent: Forma cu ă a participiului, ca în aromână, este în graiurile din Umă și Țărnareca. Cu auxiliarul antepus, perfectul compus exprimă tot o acțiune încheiată în trecut, ca și perfectul simplu, dar la care vorbitorul nu a fost martor ocular, constatând personal faptul într-un moment ulterior: "G
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
albaneza, majoritatea existând și în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "năprǫ́tcă / năprătcă" „năpârcă” și "țap", altele nu, de exemplu "daș" „miel de casă, pentru copii”. Lexicul meglenoromân moștenit din latină este mai redus decât cel din aromână, dar mai mare decât cel din istroromână. În lista Swadesh a limbii meglenoromâne de 207 cuvinte, 90,33% din acestea sunt moștenite din latină. Unele cuvinte din latină nu există în celelalte idiomuri romanice de est, de exemplu "dărtoari" „secure
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
tot Meglenul, precum "tšitšă" „unchi”, "matšcă" „pisică”, "trăpiri" „a răbda, a suporta”, altele mai recente, folosite numai în actuala Republică Macedonia: "bolniță" „spital”, "doguvor" „acord, contract”, "voz" „tren”. Provin împrumuturi și din limba greacă, care sunt mai puține decât în aromână. Unele sunt mai vechi și generale, precum "acsen / ăcsen" „străin” și "piră" „flacără”, altele mai noi, folosite numai în Grecia: "fos" „lumină”, "decheoma" „dreptate” și "revmă" „curent (electric)”. Meglenoromâna este idiomul romanic de est cu cele mai multe împrumuturi din turcă, în
Limba meglenoromână () [Corola-website/Science/299339_a_300668]
-
Rosetti, Vasile Alecsandri, Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi și altii. Societatea adoptă o proclamație care cerea românilor din Turcia Europeană să-și trimită copiii la școlile românești și să deschidă biserici. Societatea a editat în 1880 revista „Frățilia întru dreptate” (în aromână și greacă). La începutul secolului XX, comunitatea aromânilor din Imperiul otoman se manifesta ca o minoritate fidelă Imperiului, datorită perspectivei sumbre care-o aștepta la o eventuală prăbușire a acestuia. Caragiani se înscrie în rândul filologilor clasici ieșeni care au
Ioan D. Caragiani () [Corola-website/Science/307146_a_308475]
-
, numită și română comună, română primitivă (comună), străromână, romano-balcanică sau, oarecum impropriu, „traco”-romanică este considerată de lingviști o limbă unitară din care s-au desprins ulterior idiomurile considerate de unii lingviști limbile romanice de est actuale: româna, aromâna, meglenoromâna și istroromâna, sau, după alți lingviști, dialectele limbii române: dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân. Această limbă este reconstituită pe baza trăsăturilor comune limbilor actuale romanice (neolatine) orientale și pe baza toponimelor, deoarece singurele două documente care s-o ateste
Limba protoromână () [Corola-website/Science/305812_a_307141]
-
la București a celei de a cincea comisii mixte interguvernamentale. • Inițierea sau continuarea de programe și proiecte destinate sprijinirii activităților de promovare a limbii, istoriei, tradițiilor și valorilor culturale românești în Republica Moldova. Sprijinirea afirmării specificității propriei identități a comunităților românești, aromâne și vlahe din Balcani și a apartenenței acestora la românitate, inclusiv prin derularea de proiecte în parteneriat cu Societatea de Cultură Macedo-Română, recunoscută pentru activitatea sa prodigioasă în sprijinul comunităților românești din spațiul balcanic, în perioada de sfârșit a secolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]