5,093 matches
-
printr-un sejur de 5 zile, cazare, masă și transport împins. În rest, totul e în ceață unde ici-colo mai cade o stea în viziunea victimei și în vizuina unui lup hămesit rătăcit la capătul lumii ce urlă disperat de arsura cozii ... Ah!!..Ce romantic!... Zbang! Am rămas cu pixul în gură. Cine l-a adus pe ăsta în mintea mea? Imaginație-imaginație da', nici așa! Mă duc să cumpăr înghețată. - Și semințe! - îmi reamintește Miorița, mioritica mea nevastă, în clipa când
CAZUL MIORITA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 739 din 08 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Cazul_miorita_lica_barbu_1357667221.html [Corola-blog/BlogPost/342134_a_343463]
-
Ana se pierdu cu totul, nici nu știa dacă trăiește sau visează cu ochii deschiși. Se abandonă în brațele bărbatului, ridicându-se pe vârful picioarelor pentru a ajunge să fie cât mai bine alintată de buzele sale cărnoase. Simțea asprimea arsurilor și a pielii jupuite de pe ele, dar nu conta. Buzele lui Aurel erau fierbinți, îi puneau sângele în mișcare și mai ales îi dădeau fiori ce-i făceau pielea ca de găină. Simțea cum puful castaniu de pe mâini se ridicase
CAND DRAGOSTEA BATE LA FEREASTRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 by http://confluente.ro/Cand_dragostea_bate_la_fereastra.html [Corola-blog/BlogPost/371247_a_372576]
-
pradă gândurilor ce-i frământau simțurile. O lumânare îi păta chipul cu umbre galben-roșiatice. O picătură de ceară a scăpat din cercul lumânării și a poposit biruitoare pe pielea albă a Edwinei. La început a fost mai greu. A simțit arsura în toată ființa. Totul a început cu o picătură de ceară căzută întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
întâmplător. A răsărit din întuneric ca o scânteie de o clipă și s-a dizolvat pe pielea fină a Edwinei. După această picătură au urmat altele și altele. Picăturile de ceară au prins curaj. Nu se mai rușinau că provocau arsuri în timp ce se lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
lipeau de o ființă pierdută în ceața nopții. Treptat a început să se obișnuiască. Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
Picătura de ceară și-a lăsat sigiliul. Lumânarea se topea succesiv aruncând picături adânci în viața Edwinei. Încetul cu încetul Edwina s-a adaptat cu durerea arsurii. Măsura timpul mort dintre picăturile de ceară. A ajuns să depindă de ele. Arsura lor dureroasă o ținea în viață. Fiecare picătură de ceară îi provoca o durere profundă dar fără ele nu mai putea trăi. La un moment dat s-a adunat prea multă ceară. Edwina simțea că se sufocă sub presiunea acesteia
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
într-o dimineață răcoroasă de toamnă. A căzut ca o frunză îngălbenită de vreme la ea în suflet. Era atâta de firavă însă acestă fragilitate pârjolea fără milă fiecare colțișor al făpturii. A sângerat toată ființa ei sub povara primei arsuri. S-a revoltat pe îndrăzneala picăturii de ceară. După prima picătură de ceară au urmat altele. Acestea păreau niște gutui rătăcite în căutarea razelor de soare. Ar fi dorit să se coacă dar soarele refuza să le dăruiască desăvârșirea. Războinice
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
a privit spectacolul și a topit picătura de ceară ce a îndrăznit să urce spre el. Acum ea nu mai știe cine este, unde este și ce face. E dezorientată. Sigiliul de ceară a fost abandonat în noapte iar durerea arsurii părea o floare de primăvară ce nu a avut timp să zâmbească soarelui fiind acoperită de ultimul cojoc al Dochiei. Lumânarea s-a topit iar viața făpturii nu-și mai găsea sensul. Aștepta să se topească și ea dar toamna
PICĂTURA DE CEARĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1422864904.html [Corola-blog/BlogPost/376209_a_377538]
-
I-a transmis și Achilinei din Duhovnicescul Har ! Atunci, se prigoneau creștinii de către Dioclețian Și Nicodim a pârât-o, la Dregător-Volusian... Adusă la întrebare, Credința și-a Mărturisit ! Cu vergile au bătut-o...prin urechi, fier înroșit... Corpul cuprins de arsură...sângele prin nări i-a curs... Și pentru că n-a abjurat, Credința Dreaptă în IISUS, capul fecioarei au tăiat... Corpul ei Martirizat, i l-au îngropat la Biblos... Iar sufletul, Încununat, e cu Sfinții și CHRISTOS ! ............................................ Sf.Proor.Elisei. Când
CUV.ONUFRIE CEL MARE ȘI PETRU ATONITUL. de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 by http://confluente.ro/paulian_buicescu_1434290947.html [Corola-blog/BlogPost/360477_a_361806]
-
-ți fiu să te adie pe sânii-ntăriți sub ie rouă-nrourată crudă pe trupul de paparudă apoi raze calde ninse peste picături prelinse să te ardă ca de focuri cerc de brațe pe mijlocuri să te zbați să simți arsură când te-oi săruta pe gură să te-ascunzi ca luna-n nori când te-oi lua de subțiori unde iară să mă țes jar nestins în corp ales cazne dulci și reci fiori rătăcind prin pat de flori mierea
DRAGOBETE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1456294207.html [Corola-blog/BlogPost/383960_a_385289]
-
trăiască. Îți recomandăm Decență, tăcere. Și multă dorință ca Schimbarea, inamicul din sufletele noastre al Sistemului, dumnezeul sufletului lor, să vină A fost arsă pe 50% din suprafața corpului, inclusiv pe față, pe mâini și pe cap - unde a avut arsuri ale căilor aeriene superioare, a stat aproape o lună în comă, a luat nouă bacterii din spital și a făcut nenumărate operații. „Două erau rezistente la antibiotice, medicii belgieni nu mai văzuseră așa ceva”, spune Adina. De un an, locuiește la
Adina a ars în Colectiv și s-a infectat la Elias: „Am luat 9 bacterii. Medicii belgieni nu mai văzuseră așa ceva” by https://republica.ro/un-an-de-la-colectiv-adina-a-scapat-de-foc-si-s-a-infectat-la-elias-znu-s-au-schimbat-prea-mult-lucrurile [Corola-blog/BlogPost/337950_a_339279]
-
tocul ei cu atâta forță, încât geamurile de la ușa interioară au zbârnâit... mai-mai să se spargă. Imediat s-a lăsat o liniște de mormânt care devenise apăsătoare și-i dădea senzația lipsei de aer. A simțit o-nțepătură ca o arsură usturătoare trecându-i prin ceafă, urmată de-o o transpirație rece. Imediat și-a pus mâna în dreptul inimii care bătea mai să-i spargă coastele deșirate, agățate de stern ca niște nuele de răchită din gardul grădinii. Dacă n-ar
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
pe fața-i brăzdată de cute adânci, datorită suferinței tăinuirii nelegiuirii mele, se vedeau șiruri de lacrimi, dar eu tăceam și nu-i mai ziceam nimic, ba mă bucuram că se chinuie. O iertasem, dar în suflet încă mai simțeam arsura tăciunilor mocniți ce mă ardea dei nu puteam să uit că mă înșelase cu nerușinarea și perfidia unei țărănci prefăcute și umile, pe care toți sătenii o credeau o adevărată sfântă. Demult n-o mai bănuiam că ar mai umbla
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 by http://confluente.ro/Marin_voican_ghioroiu_ultima_spovedani_marin_voican_ghioroiu_1330067008.html [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
care îl mai vizită era o bătrânica pe care o salvase de la moarte cu mult timp in urma.Aceasta îi mai aducea de mâncare și imbracaminte.Ii spuse că l-a găsit plutind pe râu și l-a salvat.Avea arsuri pe mâini și picioare dar l-a bandajat.Omuletul îl întreba cum se numește și el răspunse Nickolas,cu o jumătate de gura.Pentru prima dată își folosea numele adevărat,însă nu mai voia să mintă,nu mai avea nici un
KARON,CAP 15 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 by http://confluente.ro/violeta_catincu_1494159886.html [Corola-blog/BlogPost/360367_a_361696]
-
În puterea divină prinsă-i gena durerii Străbătând începutul în cascada tăcerii, Mai profundă ca ziua luminată de aștrii, Mai întinsă ca spațiul printre zeii sihaștrii, O religie-a vieții fară chip, fără ură, Nestemată ce arde vis de fulger, arsură, Străbătând viață-n moarte se tot duce-n cuprins Într-un strigăt de inimi de iubire nestins, Un prăpăd acceptat printre răni de cuvinte Poartă stemă albastră, nestemată-n morminte, Ea blesteamă amarnic malul său monoton Când se pierde-n
RELIGIA MEA E IUBIREA de AUREL AURAȘ în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/aurel_auras_1452527848.html [Corola-blog/BlogPost/340329_a_341658]
-
întoarce la serviciu. Ștergându-și o lacrimă, Aurelia se grăbi să dea ascultare poruncii, însă ca un făcut, piatra ieșită din pavaj, pe care de obicei avea grijă să o ocolească, îi aținu calea împiedicând-o și după senzația de arsură la genunchi, o șuviță subțire de sânge, porni să șiroiască de-a lungul piciorului. Auzindu-i țipătul înnăbușit, mama își întoarse capul și văzându-i genunchiul zdrelit, pufni nemulțumită: “Poftim, de ce să mă mai mir când îmi spun alții că
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1472484148.html [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
dorințe ce-au aprins Brațele ca două chingi trupu-n două mi l-a frânt Răscolind văpăi adânci pas cu tine să mai lupt Trupul tău sculptură-n lut încadrând a mea măsură, Mai mult decât aș fi vrut a-mplinit dulcea arsură! 16 05 2015 foto - net - Richard Young - Pasiune Referință Bibliografică: Tentații / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1604, Anul V, 23 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TENTAȚII de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1604 din 23 mai 2015 by http://confluente.ro/georgeta_zecheru_1432385844.html [Corola-blog/BlogPost/379646_a_380975]
-
mumă-sa, o și loat-o ursu! Am țânut-o toată saptamâna-n straița, și-i dăm să sugă apă cu zahăr și cu dulceața dint-on colț de cârpa. Ș-acu iau ce-i sosi! Când mi-o pușcat Doaga pe Murăș în Arsuri (că trântisă gios pe Petrișor a lu Ianăș și i-o dat nu-știu-care on lităr de rachiu să-l puste), dăm să mă bag cu oile pe dos. Oile numa nu și nu, da n-am lăsat după iele; le-
Povestea ca viață by https://republica.ro/povestea-ca-viata-soartea [Corola-blog/BlogPost/338394_a_339723]
-
se poate spune. Poate că viața se grăbește inexplicabil, poate că nu, doar că am sesizat lipsa culorilor din jur. Un vânt rău a descompus acronimul Rogvaiv și la ce să te aștepți în acest caz? Se simte jarul și arsura lui domină, este trufașă și insistentă și face din dor numai durere. Mă simt certată de cele patru zări, dar zadarnică le este truda. Alerg prin pustiuri de apocalipsă și nu am țintă. Cumplit! S-a năpustit tristețea peste mine
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilioara_macovei_1421932425.html [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
și cea dintre noi cu ochii migdalat făcuți din cărbune jarul nu-i stins nici în țigara ținută de mai bine de-o-ncredere între degetul mare și arătătorul înmuiat în păcate târfele toate fumează cum de nu-i ajunge arsura la deșt' gura-i murmură or fi având și târfele rugăciunile lor în casa îngerilor fumatu-i interzis mă-neacă falsități scrum azvârlit mai mereu în ochii mei nefumătoarea o pipă a păcii între dușmani de moarte sau un trio
ÎN CASA ÎNGERILOR NU SE FUMEAZĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 521 din 04 iunie 2012 by http://confluente.ro/In_casa_ingerilor_nu_se_fumeaza_violeta_deminescu_1338795863.html [Corola-blog/BlogPost/358183_a_359512]
-
Acei ostași, care, în august 1940, după Diktatul de la Viena, aveau ordin să părăsească granița de Vest, Ungaria urmând să ocupe nordul Ardealului, după bătăliile din Răsărit, din Stepa Calmucă, de la Odessa, Cotul Donului - Stalingrad, unde unii au căzut sub arsura glonțului, alții au lăsat os și carne din trupurile lor, cei rămași se vor întoarce, de datat aceasta cântând „Treceți, batalioane române, Carpații!”. Se întorceau, cântând cu gândul la dezrobirea Ardealului: „Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă, / Nădejdea e numai în
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/inima-a-romaniei-politice/ [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
de norii de fum de unde coboară himere de lux până-n inima noastră. Se-nalță și cad anotimpurile aripi mari invizibile. pe deasupra de orașele oarbe și mute, minți amorțite, fățarnice, întregesc așteptarea deșirată pe clipele răsucite ale dorințelor pungi de vid, arsuri-n meninge se sting în golfurile dintre coapse, femei smulse din iubiri inerente își îngrijesc copiii și devin sedentare. Referință Bibliografică: Atingerea / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1461, Anul IV, 31 decembrie 2014. Drepturi de Autor
ATINGEREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 by http://confluente.ro/llelu_nicolae_valareanu_1420055917.html [Corola-blog/BlogPost/374385_a_375714]
-
în gol, departe. În același timp, Mișu se concentra cu toate resursele asupra conducerii mașinii în condiții de siguranță. Se simțea obosit, foarte obosit. Ar fi vrut să doarmă și făcea eforturi mari să-și păstreze luciditatea și atenția. Simțea arsuri pe esofag și avea o permanentă senzație de vomă. Îl durea capul și, tocmai din acest motiv, era mulțumit că nimeni nu vorbea. Nu-l deranjau cele câteva șoapte. Aproape că nu le auzea. Se gândea cum să procedeze la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_cap_ii_4_marian_malciu_1327258076.html [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
scară Și așa nu pot să sui În vârful cireșului. Dă-mi și mie un „cercel” ! - Să-l mănânci ? Nu-ți dau, Costel ! El, atunci, încet, din spate, Aplecat pe jumătate, I-a furat direct, cu gura, O cireașă, dar arsura Buzelor pe gâtu-i fin, Cu miros de rozmarin, N-a trecut neobservată ! Însă ea, strașnică fată, N-a mișcat, a stat cuminte, S-a făcut că nu o simte, Nici n-a spus unde e scara ... Mărioara ! Mărioara ! * * * Peste-o
MĂRIOARA ŞI COSTEL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1592 din 11 mai 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1431342235.html [Corola-blog/BlogPost/350874_a_352203]
-
Nu cred, obrazul, c-ar putea cunoaște, Dintr-un nimic, așa o preschimbare. Poate alintul vocii: ”noapte bună!” Când îți șoptește să îl lumineze, La fel precum par razele de lună, Pe licurici să îi incendieze ? E de la mâna culegând arsura Din bolta frunții, adiind atingeri? Sau din alint furat atunci când gura Punea alături fleacuri și convingeri? Orice ar fi, mi-e somnul răsplătit De chipul tău prefigurând seninul, Mă simt încă o dată împlinit, Că fericirii i-am rodit destinul. *** Referință
DESTINUL FERICIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1434952592.html [Corola-blog/BlogPost/365918_a_367247]