180 matches
-
la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2285]
-
există o scădere marcată de presiune de-a lungul arteriolelor hepatice. Această cădere de presiune este ajustată astfel încât există o relație inversă între fluxul arterial hepatic și cel venos portal. Relația respectivă implică activarea simpatică a receptorilor α-adrenergici din sectorul arteriolar hepatic, răspunsuri miogene intrinseci ale mușchiului neted vascular și producerea de către ficat a metaboliților vasodilatatori atunci când debitul sanguin este redus. La nivel hepatic nu există inervație vasodilatatoare, ci numai simpatică vasoconstrictoare (noradrenergică, cu efect bazat pe α adrenoceptorii din mușchiul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce contracția mușchiului neted vascular prin stimularea α adrenoceptorilor), precum și doi co-transmițători majori vasoconstrictori, ATP și neuropeptidul Y (NPY). Constricția arteriolară prin stimulare simpatică este însoțită de constricție venoasă, ce scade capacitanța (complianța) venelor și duce la mobilizarea sângelui din rezervorul venos, de fapt la o creștere a returului venos, rezultând o redistribuire de volum sanguin în favoarea arterelor. Impulsurile simpatice către
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
integrativ al funcției endoteliale și coordonării microcirculației. Celulele endoteliale par a juca un rol central în coordonarea sistemului microcirculator și în favorizarea perfuziei tisulare și a ofertei de oxigen. In unele situații patologice cuplarea celulară inter-endotelială anormală și perturbarea răspunsului arteriolar propagat pot explica afectarea perfuziei tisulare și extracția anormală de oxigen. 14.2.1. Oxidul nitric Dintre factorii relaxanți derivați din endoteliu cel mai cunoscut este oxidul nitric. Oxidul nitric (NO) este o moleculă-semnal cu multiple funcții în diverse țesuturi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la 50%. Sângele din peretele ventricular stâng este drenat de sistemul venos superficial spre sinusul coronar și venele cardiace anterioare, iar din restul miocardului direct în cavitățile cardiace, prin sistemul venos profund (vasele arteriosinusoidale și arterioluminale) și venele thebesiene. Anastomozele arteriolare sunt rare și cu diametru intern sub 40 μm, dar numărul și dimensiunile lor cresc în cardiopatia ischemică. Datorită presiunii extravasculare mari în sistolă perfuzia zonei subendocardice a ventriculului stâng se realizează numai în diastolă; poate fi afectată de scurtarea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
curgerea în capilare este lentă, nu prezintă fluctuații sistolo-diastolice de presiune și debit, și este separată într-un șir central de hematii și un strat circular periferic de plasmă. Intermitența perfuziei unui anumit capilar este determinată de vasomoția de la nivel arteriolar, care condiționează tonusul sfincterului precapilar. Datorită proceselor de vasomoție are loc o închidere și deschidere ritmică a capilarelor, astfel încât numărul de capilare deschise (irigate) depinde de activitatea țesutului perfuzat, cu o repartiție diferențiată în același organ. Aceste modificări în debitul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
celular nu este limitat de difuzie sau de numărul de capilare deschise. De altfel, în multe țesuturi conținutul de O2 al sângelui este deja scăzut la 80% la intrarea în capilar, ca urmare a difuziei acestuia în țesut la nivel arteriolar. Acest fapt nu reflectă numai deplasarea O2 către destinația mitocondrială, ci și un fenomen de contracurent cu venulele din vecinătatea arteriolelor, precum și consumul de O2 la nivelul peretelui vascular. In consecință, fenomenul de șunt arteriovenos prin difuzia O2 poate deveni
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fiind relativ constante pot fi incluse în constanta de filtrare a membranei. Aria membranei filtrante fiind necunoscută, se exprimă rata de filtrare raportată la masa tisulară. Indiferent de țesut, coeficientul de filtrare nu este influențat de modificări fiziologice ale presiunii arteriolare sau venoase, ori de variații de pH sau de presiune parțială a oxigenului sau bioxidului de carbon. Condiții patologice în care apar astfel de modificări se însoțesc și de leziuni la nivelul peretelui capilar și astfel se explică asocierea lor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
de o presiune intra-vasculară crescută. Rezistența vasculară a circulației sistemice este crescută în condiții bazale și prin constricția arteriolelor musculare datorită tonusului simpatic. Circulația pulmonară nu prezintă acest mecanism de creștere a rezistenței la curgere prin modificări de calibru arteriolar. Așa cum am văzut, vasele intrași extra alveolare (fig. 81) sunt supuse unor condiții mecanice diferite, astfel încât volumul pulmonar și presiunile din cadrul ansamblului toraco pulmonar influențează în mod deosebit de complex vasele pulmonare, mai ales în condițiile în care presiunea intra-vasculară
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
la nivelul capilarelor pulmonare, angiotensina I va fi convertită într-un peptid cu 8 aminoacizi, ce acționează asupra unor receptori membranari numiți AT1 și AT2. Stimularea acestora este asociată cu multiple efecte biologice, dintre care cele mai importante sunt vasoconstricția arteriolară și stimularea secreției de aldosteron. Principala verigă de control a secreției de angiotensină este rata secreției de renină din rinichi. Scăderea presiunii arteriale reduce presiunea glomerulară, ceea ce reduce filtrarea glomerulară, ceea ce modifică caracteristicile osmotice și saline ale fluidului tubular la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
cu distribuție atât perivasculară, cât și parenchimatoasă și altul profund, la limita dintre adventice și tunica medie, pentru musculatura netedă vasculară. La nivelul capilarelor, predomină filetele postganglionare simpatice cu distribuție diferită în cele două segmente ale patului capilar. Spre deosebire de teritoriul arteriolar capilar, unde terminațiile simpatice sfârșesc pe sau în intimitatea endoteliului vascular, segmentul venos al capilarelor este practic lipsit de elemente nervoase vegetative. La acest nivel, modificările de tonus capilar se realizează cu ajutorul cataboliților acizi rezultați din metabolismul tisular și al
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasoconstrictori și cardioacceleratori care, acționând asupra sistemului nervos simpatic cu o frecvență de 1-2 impulsuri pe secundă, întrețin tonusul bazal al vaselor și mai puțin al cordului. Stimularea lor directă sau reflexă provoacă, prin intermediul coloanei intermediolaterale a măduvei, creșterea tonusului arteriolar, vasoconstricție și tahicardie însoțite de hipertensiune. În porțiunea mediană a complexului vasomotor bulbar se găsesc centrii vasodilatatori și cardioinhibitori, care acționează indirect atât prin intermediul centrului vasoconstrictor, pe care îl deprimă, cât și a stimulării nucleului motor dorsal al vagului în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
scurgere continuă cu debit crescut. b) Contractilitatea este capacitatea fibrelor musculare din mezarteră de a se contracta și relaxa sub influența diverșilor factori nervoși și umorali. Fenomenul, cunoscut sub numele generic de vasomotricitate, are loc mai ales la nivelul teritoriului arteriolar, bogat în musculatură netedă și deosebit de sensibil la factorii neuroumorali de reglare a tonusului vascular. Prin mecanismul vasoconstricției și vasodilatației arteriolare se realizează scăderea sau creșterea rezistenței vasculare într-un anumit teritoriu, cu răsunetul funcțional local și general corespunzător. Relaxarea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
diverșilor factori nervoși și umorali. Fenomenul, cunoscut sub numele generic de vasomotricitate, are loc mai ales la nivelul teritoriului arteriolar, bogat în musculatură netedă și deosebit de sensibil la factorii neuroumorali de reglare a tonusului vascular. Prin mecanismul vasoconstricției și vasodilatației arteriolare se realizează scăderea sau creșterea rezistenței vasculare într-un anumit teritoriu, cu răsunetul funcțional local și general corespunzător. Relaxarea musculaturii netede arteriale va determina, pe plan local, creșterea fluxului sanguin în teritoriul respectiv, iar pe plan general, tendința la scăderea
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de activitate și, totodată, debarasarea acesteia de cataboliții toxici rezultați din metabolismul intens muscular. Acest fenomen de adaptare circulatorie la nevoile tisulare crescute, denumit hiperemie funcțională, se întâlnește la nivelul tuturor organelor în stare de hiperactivitate. La rândul său, constricția arteriolară provoacă efecte locale și generale inverse, de tip ischemiant în teritoriul subiacent și hipertensiv în restul arborelui arterial, ca urmare a creșterii rezistenței periferice și încărcării patului vascular supraiacent. De menționat este faptul că presiunea critică de închidere a arteriolelor
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în restul arborelui arterial, ca urmare a creșterii rezistenței periferice și încărcării patului vascular supraiacent. De menționat este faptul că presiunea critică de închidere a arteriolelor, care în condiții normale variază în jurul a 20 mmHg, depinde de tonusul musculaturii netede arteriolare, subordonat inervației simpatice. Denervarea simpatică scade presiunea critică de închidere a arterelor la 0, iar stimularea nervilor simpatici o crește la valori de 50 - 60 mmHg. Datorită acestui fapt, fenomenele de predominanță simpatică din timpul stărilor emotive, expunerilor la frig
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
segmentul proximal și cel terminal arteriolo-capilar, dublată de creșterea rezistenței la flux dependentă de vâscozitatea sângelui pe de o parte și de diametrul vasului pe de alta. Astfel arterele asigură deplasarea rapidă a sângelui de la inimă la țesuturi, iar teritoriul arteriolar îndeplinește rol de rezistență și reducere a vitezei de scurgere a sângelui în vederea realizării schimburilor lichidiene capilare. Rezistența, la rândul ei, depinzând de diametrul și lungimea vasului pe de o parte și de vâscozitatea lichidului pe de altă parte, debitul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
între centrii coordonatori ai activității cardiovasculare și organele efectoare respective, căile eferente vago-simpatice constituie veriga indispensabilă oricărei ajustări hemodinamice impuse de nevoile locale sau generale ale organismului. La nivel capilar, reglarea nervoasă vegetativă operează indirect fie prin intermediul modificărilor de tonus arteriolar (fig. 75), fie cu participarea căii derivate arterio-venoase. Un rol nu mai puțin important capilarodilatator revine reflexelor locale, denumite impropriu de axon, provocate de excitarea antidromică a filetelor nociceptive terminale ale aceluiași neuron. Reacțiile neuroreflexe capilaromotorii locale sunt, ca și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
general, sistemul venos răspunde înaintea arterelor la stimulii adrenosimpatici și la intensități mai mici, fără modificări semnificative ale rezistenței periferice, în schimb, venoconstricția de natură simpatică, reducînd complianța, activează întoarcerea venoasă și crește debitul cardiac. În felul acesta, creșterea rezistenței arteriolare periferice produsă de stimularea căii eferente simpatice este dublată de activarea întoarcerii venoase și de mărirea debitului bătaie și frecvenței cardiace, ca principali factori de producere a reacțiilor presoare simpatico-adrenergice. II.2.6. REGLAREA UMORALĂ A ACTIVITĂȚII CARDIOVASCULARE Reglarea umorală
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
produsă de papaverină și nitriți s-ar datora inhibării consumului de O2. În afara oxigenului și cataboliților acizi, un rol nu mai puțin important revine histaminei, serotoninei și polipeptizilor vasoactivi discutați la capitolul privind hormonii locali. Histamina este un puternic dilatator arteriolar și constrictor venos, dublat de o marcată acțiune permeabilizantă a capilarelor. La rândul său, serotonina provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, însoțită de veno-constricție, mai ales în sindromul carcinoid. Plasmakininele (bradikinina și kalidina) - rezultate din activarea enzimatică a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
mari este neglijabilă. Rezistența crește considerabil la nivelul arterelor terminale, arteriolelor și, într-o măsură mai mică, în capilare și venule. Ansamblul acestora constituie vasele de rezistență. Cea mai mare rezistență la flux o prezintă însă regiunea precapilară, cu lumen arteriolar mic și perete muscular bine reprezentat. Aceasta conferă aproape 50% din rezistența întregului arbore vascular, datorită suprafeței mari de contact și vasomotricității intense, întreținută pe cale neuro-umorală multiplă. Orice modificare a tonusului arteriolar va determina variații ale irigației sanguine locale cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
flux o prezintă însă regiunea precapilară, cu lumen arteriolar mic și perete muscular bine reprezentat. Aceasta conferă aproape 50% din rezistența întregului arbore vascular, datorită suprafeței mari de contact și vasomotricității intense, întreținută pe cale neuro-umorală multiplă. Orice modificare a tonusului arteriolar va determina variații ale irigației sanguine locale cu răsunet tensional adeseori general. În cazul unei vasoconstricții arteriolare de natură simpatică, de exemplu, presiunea sanguină va prezenta valori mai ridicate în segmentul vascular dinaintea locului de îngustare a vaselor, ca urmare
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
aproape 50% din rezistența întregului arbore vascular, datorită suprafeței mari de contact și vasomotricității intense, întreținută pe cale neuro-umorală multiplă. Orice modificare a tonusului arteriolar va determina variații ale irigației sanguine locale cu răsunet tensional adeseori general. În cazul unei vasoconstricții arteriolare de natură simpatică, de exemplu, presiunea sanguină va prezenta valori mai ridicate în segmentul vascular dinaintea locului de îngustare a vaselor, ca urmare a reducerii patului vascular general, și un nivel mai scăzut dedesubtul acestuia. Fenomenul invers, de scădere a
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
valori mai ridicate în segmentul vascular dinaintea locului de îngustare a vaselor, ca urmare a reducerii patului vascular general, și un nivel mai scăzut dedesubtul acestuia. Fenomenul invers, de scădere a presiunii sanguine, va apărea în condițiile reducerii rezistenței periferice arteriolare, determinate de diminuarea tonusului simpatic. Concomitent cu tendința la hipertensiune sau hipotensiune, în primul caz se vor produce tulburări ale irigației periferice de tip ischemic, iar în cel de al doilea caz, vasodilatație arteriolo-capilară (fig. 79). Lichidul circulant din arborele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
vasodilatatoare de tip histaminic. Acumulată în exces, aceasta poate duce la dereglarea presiunii sanguine, predispunând la hipotensiune și stare de șoc. În condiții normale, intervenția ei este însă limitată la autoreglarea circulației locale și constă în dilatarea ritmică a sfincterului arteriolar precapilar. La rândul său, serotonina - metabolit al triptofanului, provoacă vasoconstricție în teritoriul splanhnic și vasodilatație cutanată, mai marcată la nivelul segmentului cefalic. Efectele sale, diferite în funcție de aria vasculară, afectează homeostazia circulatorie în tumorile carcinoide ale tubului digestiv, hipersecretoare de serotonină
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]