114 matches
-
fost măcinate de o suferință anume. Ploaia torențială din noaptea trecută nu se oprise de tot, iar picăturile grele loveau În continuare trotuarele alunecoase. Canalele dădeau deja pe dinafară. Autobuzele Își croiau calea pe drum mormăind, Împroșcând cu jeturi de arteziană pe oricine era Îndeajuns de nebun să iasă din casă Într-o zi ca asta. Blestemând, Logan Își strânse cu o mână haina Încheiată, dorindu-le În același timp o moarte lentă și dureroasă tuturor ticăloșilor care conduceau autobuze. Avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-și genunchiul care sângera. — Așa-ți trebuie, s-a apropiat de el. Vino aici pe bancă să spălăm rana. Așezându-se pe-o bancă, lângă o fântână arteziană, Teofana și-a scos batista din șort a muiat un colț la arteziană și a venit să-i spele rana. Au! Nu vreau! Mă doare. — Îți ies mațele pe-aici. Nu vreau cu batista ta. — De ce, măi? Îți sufli nasul cu ea și mi-o pui mie la rană, o necăjește Cezar. — Zău
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pieptul, pornise cu bărbia avântată În sus spre Piața Unirii. Ajuns În dreptul monumentului, Noimann Își agățase de el cravata (era, de altfel, În afară de ochelarii de soare, singurul obiect de vestimentație pe care-l avea asupra sa) și se aruncă În arteziană. Probabil memoria Îi juca totuși feste, amestecând două locuri Într-unul. Medicul nu credea că ajunsese În Piața Unirii, ci se scăldase În havuzul aflat În mijlocul grădinii de vară Corso. Scena Îi revenea acum cât se poate de limpede În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nu se expunea decât Într-un loc pe care-l cunoștea, ca pe chipul ospătarului ce-i turna șampania În cupa de cristal. Din pricina stropilor de apă, dar poate și a spumei de șampanie ce se Împrăștiase-n jur, deasupra artezienei apăruse un curcubeu În miniatură. Același chelner sau poate altul ieșit de bucătărie (pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe care stomatologul, În marșurile lui, o frecventa destul de des, ciupind bucătăresele de fund sau Înghesuindu-le În corset bacșișuri În valută) venise și Îi Întinsese un prosop de culoare purpurie. Atunci Noimann se urcase pe marginea de marmură a artezienei și, cu mâna stângă ridicată deasupra capului, imitând cumva un senator roman, Închinase cupa de șampanie În cinstea distinselor doamne și a distinșilor domni, poftindu-i să intre În havuz. Secvențele acestea el și le amintea cu claritate. După cum Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
turnură neașteptată. Muzica, desigur, putea liniști nervii. Și Mozart, și Ceaikovski, și Chopin, și Haydn, și Beethoven, și Bach, ca să nu mai vorbim de Wagner, Îți insuflau În sânge energie... Sunetele Însă nu avea Întotdeauna același efect. Stând Întins În arteziană, stomatologul se mulțumise să asculte un lăutar... Chelnerii Îi aduseseră un platou cu fructe de mare... Noimann desprinsese de pe platou o stridie, o Înmuiase În sos, apoi o plimbase agale prin gură, strivind-o cu vârful limbii de bolta palatină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
care muriră sub cuțit, îngroziți, până în străfundurile subconștientului lor de mamifere, la vederea mulțimii și ferocității oamenilor. Însuși magnatul își suflecă mânecile, străpungând, cu îndemânare și curaj, spațiul auriculo-ventricular al porcului cel mai îndărătnic, făcând să explodeze din inima lui arteziana, de un roșu aprins ca rubinul, a sângelui ce năclăi zăpada albă. Cu mâini mânjite până la coate de sânge roșu, magnatul de la Sans-Souci își ridică spre asistența extaziată privirile-i înflăcărate: La școala de spițeri, să știți că am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
costum avea lis, fraților, strălucea. Îi place cu străluciri... Da` și oana, pampoanele Îi mai lipseau. S-a prostit lumea. Gore aruncă ziarul pe masă, apoi ridică mâna, precum cicliștii din Turul Franței și cere beri. Multe beri, patroane, o arteziană de bere, dacă se poate. Ne topim! Ne prăpădim! Și tămâioasa lu` Sandu, că i-a ieșit limba de-un cot! Câine de pripas pari fără tămâioasă, Sandule! Sandu Șpriț zâmbește. Dragilor, după cum se poate observa, intemperiile Își fac de
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
patru vieți (și ceva pe deasupra!). Aaa! Dacă există excedent de material, se poate oricând ajusta cu vorbe care taie ca foarfeca, cu verbe brici, cu metafore care ard, cu parabole care creează o stare de bine în folosul comunității, ca arteziana din fața Primăriei sau senzualitatea nerușinată a Sirenei din Galați. Ediții următoare nu vor fi. Unicatul vorbește de la sine, prin originalitate și forță, ceea ce-i conferă trăinicie. Și această povară de tinerețe o ameți pe Alimentară, încât leșină pentru a doua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în afară de părinți și călăi specializați cu parfum de medic, la fel îngerii se rugau pentru oameni, la fel pisicile mieunau în călduri și câinii smulgeau de zgardă stăpânii. În pâlpâirea stroboscopică a fulgerelor peste piața cuprinsă de întunericul țâșnind ca artezienele de petrol, se întrepătrunseră și personajele de pe monitorul TV din Parcul Monument, la patru stadii distanță de piața noastră, un spațiu invadat de talk show-uri și dispute mondene. Dar mai trecea un tren important aducând frigul timpului din orașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin trahee spre lobii pulmonari, pentru ca, după câteva raite prin mina de cărbune, să-și ducă otrava până în capilarele degetului mare de la piciorul stâng. Cu mâna tremurândă, azvârli chiștocul în piscina goală, pe vremuri bazin de captare a apei de la arteziană, acum un simulacru. Îmi tremură planetarele, trebuie să-mi iau jocul! gândi el. Și plecă târșâindu-și picioarele spre știftul de cârciumă din colțul de est al pieței. Se așeză pe prag lângă câinele încovrigat, cu soartă asemănătoare boschetarului de lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum a Dunării. Dacă se opreau lângă fluviu, nu era cu nimic important. Așa că le-a împins până la scena din viitor, lângă arteziană, și a fost și șansa lor de viață până în prezent. Deocamdată. Cine știe ce va visa Regizorul? Care tinde întotdeauna spre simplitate, și nu spre fastuos. În simplitate există originalitatea, adevărul. Frumosul firesc. Urâtul spectaculos! mormăi Mioara. Se poate și aceasta, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu sângele pacientei șiroind pe saboți sau ortopezi care confundau stânga cu dreapta. Dar mai erau și anesteziști care alergau de sub duș, după o noapte de gardă, să ventileze pacientul vânăt-prună al altuia, chirurgi care-și țineau firea într-o arteziană de macaroane țâșnită din abdomenul unui mâncău, ginecologi trimițând scurt în obiectul muncii sale securistul de serviciu... Cei mai mulți n-o făceau nici pentru cartușul de Kent, care venea oricum, nici pentru plasele care se aglomerau oricum cu te miri ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
chiar așa. Se întâmplă câteodată să nici nu-ți dai seama, până nu simți capul fierbinte în sfincterul uscat... Mă rog, așa am auzit. Carol își trecu degetele peste corpul acela reptilian. Se afla pe propriul tărâm al fanteziei. O arteziană murmură într-un bazin de piatră, înconjurată de coloane în formă de flaut. Se aud acorduri de flamenco. Din spatele uneia dintre coloane se desprinde o siluetă suplă, elegantă, cu jachetă neagră scurtă și pantaloni strâmți, pășind ușor cu încălțările sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
relație directă. Să nu primești nimic, să nu cedezi nimic. O mică tornadă îți vâră țărână în ochi, în nas, în urechi. Ai gura închisă, dar între dinți scrâșnește ceva. Îți treci mâna peste față. Rămân dâre. Te apleci asupra artezienei, te clătești, sorbi, gâfâi. Sudoarea se prelinge prin toți porii. Abia aștepți să ajungi acasă. Să dormi un ceas, o zi, o săptămână. Niciodată nu ai fost mai obosit. Se va repeta. Nu mai ești chiar așa de tânăr. Modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea ta. Și rolul e numai al tău. Apus de soare în Abadiania. Semnele anotimpului De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" poți urmări miracolul apusului. Printre straturile de nori, soarele strecoară arteziene de lumină. La limita orizontului, lumina devine roșiatică; soarele cade lent ca un balon. De sub vălul subțire de nori i se reliefează globul perfect, ca o eclipsă. Pare că se ridică lent deasupra lui, luminând dintr-o dată zarea, apoi coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tragă răzleț în mulțime doar ca să creezi panică, să lași impresia că națiunea are urgentă nevoie de un salvator? Salvator sau nu, mîrșăvie pînă la capăt, dom’ Roja, ne refugiaserăm lipiți de zidul Universității, în stînga intrării de la Geologie, în fața Artezienei. Hai că nu mai e de glumă, le-am spus, pînă și Tîrnăcop se mai dezmeticise, încotro s-o luăm? I-am întrebat așa într-o doară, deși știam că n-aveam altă variantă decît să hoinărim pe străzi și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și s-au Îmbrățișat pe rând. Pe peron, mai Întâi, apoi În sala de așteptare acoperită din loc În loc de insule mici și albe de rumeguș. 13. Moartea le era tot atât de străină și Îndepărtată ca Australia sau zâmbetul lui Flavius-Tiberius În fața artezienei din Piața Carolina. Peștele din mijlocul bazinului, Încremenit Într-un avânt neputincios spre Înălțimi, ținea În gura larg deschisă o crenguță de brad. Animalul acesta, crap după unii, somn după alții, era opera de tinerețe a singurului cetățean din oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați pe un uriaș disc rotitor, oamenii Își simțeau măruntaiele gata să iasă În lume odată cu zumzetul mult visat al artezienei. Și minunea se săvârși: un fir gălbui și firav de apă se Înălță pe neașteptate cam o jumătate de metru deasupra capului somnoros al peștelui apoi, tot pe neașteptate, se prăbuși moale În bazin. Dată fiind absența proteinelor animale din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Flavius-Tiberius Îi lăsă pe cei doi să se privească În voie și se Îndreptă spre ieșire, mormăind mai mult pentru sine un la revedere chinuit, incert, În care sinceritatea sentimentelor era serios pusă la Îndoială de precaritatea rostirii. Ninsoarea Îngropase arteziana din parc cu pește cu tot. Se simțea bine În Piața Carolina pentru că ea era locul său așa cum fântâna era locul peștelui. Crescuse În această Piață ca un copac cu rădăcinile În cer. Să trăiți și să mai veniți pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de jazz. - Poftim? - Cabinet de Desăvârșire Psihică, dulceațo. Apăsară clanța, de fapt răsuciră un mâner luxos și savant turnat din bronz, și debarcară acolo. Înăuntru, patru veioze, plasate pe parchet în cele patru unghere ale încăperii, își desfăceau, ca niște arteziane, snopurile înfoiate de raze, dirijîndu-le să cadă, în jeturi subțiri, asupra tavanului excitat de oglinzi. Asupra zidurilor fremătând sub membranele unor obscure planșe cafenii sau a unor gravuri japoneze. 113 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - ...Va fi tare la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de balet pe care o realizase vreodată o muribundă. Patricia murise lipită de covor. Într-un ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlindu- și savant cutele rochiei, într-o arteziană de dantele, plutind la limita legilor fizicii... Și imprimîndu-și propriului corp o postură ciudată, rafinat curbată, aplecată grațios înainte. De parcă ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulă de praf, navigând prin încăpere, hârtia netezită dintre degetele ei, ca
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Întretăiat, gâfâind din greu, cu pieptul mișcânduse Într-un ritm sacadat. Îmi aprind o nouă țigară. Închid ochii și nu trag decât un fum, adânc inspirat. O stare violentă, de greață totală, urcă iute În mine. Vomit exploziv, ca o arteziană dementă. O vomă colorată, aburindă, asemeni unui mozaic plin de duhoare, care mă zgâlțâie din toată ființa. Ies din bucătărie Împiedicat. Dincolo de ușa de la intrare se aud tot mai multe voci amestecate, pițigăieli si văietături, urmate de alte ciocănituri, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care le pusese în valiză. La sfârșit de an, Godun îi lucrase o ramă pentru fotografia cu Armin Caryan, în ziua în care împlinise opt ani. O privea uneori înainte s-adoarmă și îl revedea alergând în parcul Shatran, printre artezienele cu cordoane de apă luminate de becuri multicolore. Îl revedea lingând o înghețată lângă arcul Bagh-e Melli ori mâzgălind pe peretele pe care, în souk, bunicu-său așeza carpetele. Se gândea dacă Armin o să-l ierte că a fugit. Promitea că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
mai nimic, de la an la an. Godun s-a smiorcăit cu sughițuri, semn că îmbătrânea, și a plătit o sumă uriașă antreprenorului pentru cripta de marmură, cu ghirlande și un epitaf auriu, precum un blazon nobiliar. Arti a conceput o arteziană încadrată de îngeri priapici, care tulburau pocăința atâtor morminte din jur. Pe chipul Veterinarei nu dibuise o urmă de plâns, în schimb se cernise în voaluri care făceau din negrul de doliu o plasă de fluturi pentru bărbați. Era o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]