100 matches
-
newyorkez? Asta era mai mult decât îmi dorisem eu. Cu siguranță o să îl vadă cineva, deși nu îmi puteam imagina cine. Am luat ziarul, am citit printre rânduri articolul, apoi l-am mai citit încă o dată, mai atent. Era un articolaș inofensiv despre un om de afaceri american. Doar un naiv ca mine s-ar fi temut de el. Madeleine a cumpărat trei exemplare din American Journal și din ziarul local, a decupat articolele și apoi le-a laminat. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
din cauza lui tata, că n-a înțeles-o, nu că n-avea ea simț practic și nu se ținea de nimic din toate de câte s-a apucat... Ca și Alex, de fapt. Bine, el a trântit o serie de articolașe și vreo două cărți și-l știe lumea acum, e o figură din astea destul de cunoscute, dar de apucat cred că s-a apucat de vreo zece chestii... Și mi-i aduc aminte, pe amândoi, după ce a murit Hoașca. Doamne
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
spre ziarul din mâna lui. — Să am ceva de citit, spuse Adrian, ieșind din cameră. — Șterge-te la cur cu el! strigă Șam în urma lui. — Șam, de ce ești așa de necăjit? îl întreba Eleanor. Nu-i decât un prăpădit de articolaș tembel, scris de-o prăpădita de ziarista tembeluță. — Da, dar îl vor citi toți cunoscuții mei, spuse Șam, învârtindu-se surescitat prin cameră. La ora asta hlizelile mesenilor se-nalță că fumul de pe jertfelnice la o mie de mese unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene s-ajungi la Ruginoasa sau i-ai arătat arbitrului la fotbal ce și cum, filozofia, impulsul... devii tragic, promisiune neîmplinită. Te compătimesc, se-apucă să-ți strângă articolașele în volum, mai dau numele tău și vreunui festival de nu știu ce sau vreunei tabere de creație. Dar dacă ai crăpat pentru c-ai fost sugativă, i-ai cam blocat. „Singur și-a făcut-o, cretinul...” Li se opresc în gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
au făcut etern. [Și acum, în numărul revistei La Gaceta Literaria, în care tinerii culterani din Spania îi aduc un omagiu lui Góngora și pe care tocmai l-am primit și citit, unul dintre acești tineri, Benjamín Jarnés, într-un articolaș intitulat în manieră culterană „Treier de aur, stoarceri de nectare“, ne spune că „Góngora nu face apel la flăcăruia jucăușă a fanteziei azurii, nici la flacăra pâlpâitoare a pasiunii, ci la perena lumină a inteligenței calme.“ Și asta numesc poezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
scaun și mă uit la poză. De ce ? — E august, spune Eddie, răsfoind Telegraph. N-au ce știri să dea. Scrie aici că ești o „victimă a societății obsedate de muncă a zilei de azi”. Întoarce ziarul și îmi arată un articolaș cu titlul MAREA SPERANȚĂ DE LA CARTER SPINK ALEGE CORVEZILE CASNICE DUPĂ MUȘAMALIZAREA UNUI SCANDAL. — Zice că ești o „Iuda pentru femeile de carieră de pretutindeni”. În spatele meu, Melissa a trântit cu zgomot tava pe bufet și a luat în mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
unul dintre negri mai era încă în pat și dormea. Băiatul avea șaisprezece ani. Fiul avea șaptezeci și doi. Bătrâna avea optzeci și nouă, și locuia de una singură în ogeacul ei... O căpetenie arabă a fost omorâtă. Dintr-o dată, conform unui articolaș din Morning Line, Orientul Mijlociu a devenit mai exploziv ca niciodată și pacea lumii e serios amenințată. Acum povestea asta naște câteva întrebări serioase. Va urma o scumpire a petrolului? I se va mai da în cap sterlinei și va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și impacientatul ăsta? se întreabă. Știți ce, dom’ Colonel, zice Poștașul, Jean Hațfeld, sau cum l-o fi chemînd, o fi murind și el de nerăbdare să ajungă la petrecerea de Anul Nou, sau de Revelion, cum îi spun ei, articolașul l-a scris doar ca să-și facă norma, o mică fușereală, se simte de la o poștă. — Ziarele astea o să valoreze aur curat peste cîțiva ani, mi-a spus, însă nu a vrut să-mi divulge nici în ruptul capului cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
noapte, montat În locul ei În ianuarie, fusese o reușită uriașă, făcând ca reputația Teatrului lui Daly să crească din ce În ce mai mult. Care va să zică, două povestiri și un volum de teatru - atât avea de arătat din activitatea lui În 1894? Mai era și articolașul În care lăuda Trilby, al lui Du Maurier, În Harper’s Weekly, dar a-și aminti de el Însemna a-și aminti de starea de spirit În care Îl scrisese: clătinându-se Încă În urma șocului provocat de moartea lui Fenimore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mâini îngrijite, culegând, cu grație de spadasin, petece de hârtie dintre clăbucii unei arături din dreptul comunei suburbane Otopeni. Simțindu-se urmărită, mâna cea batjocoritoare schiță o reverență, acompaniată de îndată din sală de un cor de aplauze și ghiorțăituri. Articolașele capturate de palma cea isteață erau scuturate în alveolele unei valize. Dar, înainte de a dispărea în interiorul valizei, ochii versați ai marii mulțimii, umplând dincolo de fanta de sorb pântecele Sălii de Spectacole a Universului, reușiră să descifreze, pe suprafețele unora dintre
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care puținele informații pe care le-am putut procura s-ar putea să-și afle locul potrivit aici. Ce-i drept, unii Ziariști englezi, În general oameni lipsiți de simțul Principiului Religios sau de judecată față de manifestările acestuia, vorbesc În articolașele lor enigmatice ca și cum ar fi vorba mai curând despre o Sectă Laică decât Religioasă; cu toate acestea, dincolo de aparențe, caracterul ei devoțional și chiar jertfelnic se revelă destul de clar unei cercetări atente. Faptul că aparține clasei celor care se Închină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la mult iubita mea gazetă. Pur și simplu a apărut într-o zi, fără contribuția mea, pe care o credeam esențială până în acea zi. Țineam gazeta în mână și nu-mi venea să cred: cum a putut să apară fără articolașul meu? Nedumerire dureroasă, cu atât mai grea cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
până în acea zi. Țineam gazeta în mână și nu-mi venea să cred: cum a putut să apară fără articolașul meu? Nedumerire dureroasă, cu atât mai grea cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu cât nu știam ce voi face în acea clipă. Normal, dacă apărea articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lăsat Arghezi de gazetărie? A renunțat el la pamfletele-i zilnice? Atunci de ce să renunț tocmai eu, acum, când lupta pentru noua dimensiune a trăirii românești de-abia începuse... Răsuceam neliniștit gazeta. Nu-mi venea să cred că nu apăruse articolașul. Poate se strecurase un exemplar greșit în teancul nimerit la vânzătorul din colțul berăriei. Am cerut un alt exemplar. Apoi un altul. Încă unul. Erau la fel. Le priveam și simțeam cum mă prăbușesc în aceeași neînțelegere cu care, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
în somn, și, când mă voi trezi, să mă duc la colț, să iau noul număr, chiar atunci apărut, cu cerneala încă jilavă năclăindu-mi degetele, atât de otrăvitul ei duh strecurându-se încă o dată în mine, să-mi văd articolașul, să intru în berărie și să mă las pătruns de importanța scrisului meu în noua viață. Și acum? Am intrat totuși în berărie, nedumerit, cu automatismul unui ritual golit dintr-odată de vreo semnificație. În drum spre masa mea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
scrisului meu în noua viață. Și acum? Am intrat totuși în berărie, nedumerit, cu automatismul unui ritual golit dintr-odată de vreo semnificație. În drum spre masa mea îl zăresc pe dom’ Caraman, șeful secției de la gazetă. Lui îi dădeam articolașele spre publicare. E cu două damicele. Pe una o cunosc, donșoara Țapu, gagistă la teatrul de pe scurtătură. Cealaltă, mai împlinită, cu o pălărioară de ațică, ascultă moleșită de interes vorbele lui Caraman. Ezit, în drum spre masa mea, dacă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Mă opresc locului. Ezit iarăși. Știu ce va urma. Caraman mă va bea și de data asta, vom plăti nemțește doar consumația damicelelor, pe a lui o voi achita eu în contul celor doi poli cu care îmi plătea fiecare articolaș, el va rămâne apoi cu pălărioara cu ațică și eu voi pleca cu donșoara Țapu. Voi urca sus, în cabina ei de la teatru, două blocuri mai departe, intrarea prin gangul de la plăcintărie, voi sta o oră, apoi voi pleca spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ar putea să fie chiar interesant. Mi-am dat ochii peste cap. — Ei da, mă rog, poate că exagerez. Dar dacă scrie Runway În curriculum vitae și capeți și o recomandare de la cucoana asta, Miranda, și mai scrii și câteva articolașe Între timp, la naiba, poți face orice. Cei de la The New Yorker or să-ți bată chiar ei la ușă. Sper să ai dreptate, din toată inima sper. Am sărit În picioare și m-am apucat să Îndes diverse lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Știam anticipat. Drapelul e condamnat să vegeteze în vecii vecilor! Peste câteva zile Titu, prezentîndu-se regulat la Drapelul, găsi pe Roșu mai negru ca totdeauna. Crezu că a avut vreo neplăcere particulară și-l lăsă în pace, așezîndu-se să fabrice articolașele anodine cotidiene pe care se obișnuise acuma a le produce în redacție. Într-un târziu, secretarul izbucni singur: ― Ce oroare!... Ce ticăloșie!... Ce barbarie!... Nu i se potriveau exploziile teatrale. Glasul lui suna gol ca al unui actor fără talent
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să nu dau ochii peste cap. Cum Îți merg treburile, apropo? Judecând după ce citesc, pari să fii, ăă, Îmbrățișat slujba. Nu zâmbea, dar ochii Îi scânteiau, și l-am bătut pe umăr. —Mmm, da, probabil că te referi la ultimul articolaș din New York Scoop. Am oftat. De ce se țin după mine? — Se țin după toată lumea, dragă. Când unica ta misiune de cronicar - online sau oriunde altundeva - este să te ocupi de ce se consumă În cafeneaua Condé Nast, ei bine, n-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Weston. Oare cititorii se pot aștepta la un remake al celebrei casete cu sex, de data aceasta având-o ca protagonistă pe organizatoarea de petreceri preferată de toată lumea În locul petrecăreței preferate de toată lumea? Rămâneți pe fază. Fotografia ce Însoțea minunatul articolaș era aceea cu mine În timp ce deschideam ușa de la camera lui Sammy, cu sandalele Într-o mână, În timp ce pe cealaltă mi-o treceam prin părul Încâlcit, ca scos din pernă. Gura Îmi atârna, deschisă, deloc atrăgător, și aveam machiajul Întins sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
text odios împotriva unei candidate la președinție, singura cu adevărat independentă, scris de un amploaiat al unei cunoscute gazete umoristice. Cum nu mă interesează, în general, opiniile partizane lipsite de argumente și înecate în retorică manipulatoare, trecusem, destul de scârbit, peste articolașul în cauză, parte a unei campanii mizerabile pe care respectivul autor o duce, din motive obscure pentru mine, și pe blogul personal, împotriva unor personaje politice mai credibile din menajeria contemporană. Reluat însă aprobator pe social media, de Liviu Antonesei
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cealaltă strofă a poemului în care autorul ne încredințează cu aceleași mijloace că... ... urăsc pe cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să poată fi scris orizontal pe cotor. Și eu visez asta." (Și Mircea Cărtărescu s-a săturat de România, "Cotidianul", 22.09.06). Liviu Antonesei: Da, așa este, indiferent dacă autorul își mai amintește ori nu, eu am scris primul articolaș despre Mircea Cărtărescu, la apariția acelei pagini cu Georgicele ciclu ce avea să intre în volumul de debut -, în revista "Echinox", soră a "Dialogului" ieșean. Mi s-a părut chiar numai din acele circa 10 poezii un autor nou, uluitor
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]