378 matches
-
Dumitriu, Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir. Citez aici din Istoria critică a literaturii române: „Erotica e, ca la Proust, ușor perversă (...) Aspectul cu adevărat proustian al romanului (Drum ascuns, n. C. T.) constă în zugrăvirea acestei atmosfere snobe cu toate consecințele ei: artificialitate, perversiune, boală...” O decizie a (non)influenței nu s-a impus categoric și nici n-ar fi potrivită faptului literar, atât de bine rodind în zodia ambiguității. Mai ales critica actuală nu-i de acord cu existența monadică a artistului
Glose pentru Hortensia Papadat-Bengescu by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/2941_a_4266]
-
ajuns repede cunoscuți în tot liceul pentru două talente la care excelau” (p. 177). Dacă această exigență a mea e discutabilă, următoarea nu mai lasă loc de întors. Replica (fiindcă e o replică dintr-un dialog) e de o completă artificialitate: „Nu-i neapărat rău, ci doar mi se pare stupid” (p. 200). Aceiași actori sunt, în continuare, protagoniștii unei scene altminteri nu lipsite de farmec. Opresc mașina în drum și încep să arunce cu pietre într-o sperietoare de ciori
Stângăcii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3370_a_4695]
-
știe și de ce. Degeaba: nu pot să-mi reprim certitudinea că este tipic pentru lipsa de aderență la real, pentru lumea factice a cinematografului francez. Văd azi continuarea și-mi spun stai, că nu-i așa. E aici ceva din artificialitatea goetheană din Afinități elective. Aoleu!, zic. Și din Wilhelm Meister? Ce m-au mai plictisit! Și nu mă satur de netrebnicia mea. Îl iau în mână pe, să zicem, cutare poet. Citesc și după aceea îmi zic ia să vedem
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3015_a_4340]
-
fiind repede spulberată și înlocuită cu un anume "confort" sufletesc, esențial în comunicarea și comuniunea de idei. Am înțeles atunci că spiritul predominant caustic al Mariei-Luiza Cristescu era de fapt consecința caracterului ei ferm, ce nu admitea jumătățile de măsură, artificialitatea, ipocrizia, compromisurile intelectuale� în 1992, când am inițiat ciclul radiofonic Mozart - o permanentă descoperire, am fost surprinsă să constat că pentru Maria-Luiza Cristescu muzica era un pretext ideasl, un instrument de care se folosea în scopul radiografierii, la propriu, a
Dialog inedit cu Maria-Luiza Cristescu: Arca lui Noe by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Imaginative/14976_a_16301]
-
niște păpuși, învîrtindu-se în jurul unei casete cu scrisori care constituia unicul decor, unicul autor, unica intrigă; și niciodată nu erau mai aproape de o asemenea imagine ca în momentele fulminante ale respectivei incartade: atunci deveneau perfecți, cuprinși fiind de acea sinistră artificialitate, de acea monotonie a mișcărilor în care înghețau, profilîndu-se ca inseparabile marionete. (Poza 4) " Ideea aceasta încolți în cele din urmă în mintea mea, avea să mărturisească Barbu Varnali mai tîrziu; nu știu dacă ea simțea vreun pic teribila teatralitate
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
de-ți stă mintea în loc: unul cu viața la țară, mult mai idilic decât la Duiliu, o familie americană într-o casă Norman Rockwell, comportându-se ca într-o reclamă la detergenți. Nu pot să cred că o astfel de artificialitate flagrantă nu e voită, dar de ce, asta rămâne un mister pentru mine. La care mai adăugați scene de cafteală și împușcături filmate de la o poștă în maniera lui Tarantino (observație a unui coleg de breaslă care m-a mirat întâi
Regizori prinși în gheara violenței by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11101_a_12426]
-
rețelei lirice prin care circulă. Într-o generație în care cele mai bune efecte sunt scoase, ca la Mircea Dinescu, din instinctul liric pur, fără complicațiile culturii, Claudiu Komartin se înfășoară, pe jumătate orgolios și pe jumătate nemulțumit, în mantia Artificialității; în acea gesticulație bine studiată și voit enigmatică a unui Emil Botta. La antipodul teoriei lui Al. Cistelecan, rezumată pe coperta a IV-a a volumului de față (,Multă lume scrie Ťcu sângeť în poezia noastră de azi. Dar, de
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
chip original, dacă se poate spune așa, supunîndu-se canoanelor, în vreme ce romanticul, măcar în principiu, eliberează fantezia și descătușează creația. Alecsandri receptează însă modelele romantice la suprafață și într-un mod canonic, specific culturii sale clasice. De aici provine impresia de artificialitate în aproape tot ce ține în opera sa de ficțiune și de postura gravă". Nuvela lui Gala Galaction, De la noi la Cladova, e abordată prin grila terminologiei lui Wayne C. Booth, conform căreia succesul ori insuccesul strategiei scrisului prozastic ar
Criza trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10662_a_11987]
-
învelite în straturi succesive de metatext, derularea întâmplărilor nemaifiind suficientă, ci reclamând o interpretare a lor. Personajele importante, simpli actori până acum (cu ponderi diferite cerute de rolul jucat), devin observatori, martori, regizori și autori. Ei încep să aibă conștiința artificialității lor, ca și a lumii pe scena căreia evoluează. Această lume și-a pierdut stabilitatea și relativa omogenitate. Nu mai este guvernată de legi clare și de eternele pasiuni umane. Se prezintă ca o realitate bolnavă, în dezagregare, în care
Un alt fel de roman by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10217_a_11542]
-
așa zicând, în paragină, fără actualizarea posibilităților combinatorii și a latențelor expresive, sunt tratate acum la o mai înaltă temperatură existențial-artistică și aduse, de multe ori, la incandescență figurativă. Nimic forțat și forjat, în sensul poetizării dirijate, nici o reflexie de artificialitate și convenționalism versificator nu întâlnim în aceste Cântece eXcesive, distribuite în patru secțiuni și în tot atâtea roluri tematice ale micului și impertinentului păduche social. Love quarantine și, parțial, Drumul spre casă aproximează o ipostază casnică a turbulentului personaj, disputat
Fratele păduche by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10783_a_12108]
-
dedicat romanului românesc (organizat de USR, în mai 2012, la Călimănești și Alba Iulia). Cronicarul a descoperit în revista LUCEAFĂRUL DE DIMINEAȚ| (nr. 1, ianuarie 2013) o lectură critică adecvată și subtilă datorată lui Dan Cristea: „Cum mai observă Manolescu, artificialitatea nu e apanajul doar al romancierilor moderni sau postmoderni. Roșu și negru, romanul lui Stendhal din 1830, conținând, printre altele, celebra definiție a romanului ca oglindă care se plimbă pe drum, ar putea fi considerat un metaroman «avant la lettre
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3979_a_5304]
-
se instalează o ordine ciudată a cuvintelor, cu verbul așezat de obicei la finalul frazei. Aceste contraziceri conștiente ale sintaxei românești obișnuite nu se datorează vreunei influențe străine: îndepărtarea de vorbirea firească s-a aflat în centrul proiectului retoric cantemiresc. Artificialitatea exprimării pare asigurată și printr-un procedeu tipic, inedit: Cantemir își împănează textul cu sentenții morale și filozofice. Sunt cu totul 760 de asemenea formulări - unele inspirate, majoritatea banale, altele introduse fără a fi cerute de context, dar ele pun
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Cărturarul pare foarte mîndru de inovația lui, anunțată încă din titlu: Istoriia ieroglifică, în doaîsprădzece părți îpărțită, așijderea cu 760 de sentenții frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor dezvălitoare, iară la sfîrșit cu a numerelor streine tîlcuitoare. Iată artificialitatea proclamată oficial. Titlul cărții, neobișnuit de lung, afișează două procedee ale sofisticării expresiei, anume cadențarea ritmică a frazei, agrementată de rime interioare, ca și existența numeroaselor sentenții parazitare. Cititorul nu se poate plînge că nu a fost prevenit! Artificiul a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
mai ales ca pe Odiseea, pentru a fi pătrunși în cele din urmă de impresionanta reușită a ansamblului. În cazul romanului lui Cantemir, o lectură retro a rămas recomandabilă încă din momentul scrierii lui și cu atît mai mult astăzi. Artificialitatea narației le copleșește pe celelalte; nu există nimic „realist“ în stufoasa acțiune povestită. Locul unic de desfășurare a faptelor - Constantinopolul, dar nu orașul real, ci o cetate mai degrabă mitică, un tărîm de poveste. Nici o posibilitate, la Cantemir, de a
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
Trăiesc mai exclusiv în prezent când mă uit pe pereți. Ori, ca zilele trecute, grație lui Dinescu, având în față Dunărea, în pacea unei dimineți. Căzut atunci sub vreme? Posibil - dar nu mi-e rău deloc. „Fără o doză de artificialitate, spiritul uman se frânge sub povara sincerității, această formă a barbariei.” O frază care mă explică, parțial. Nefiind capabil, din lipsă de imaginație, să nu fiu sincer, sunt nevoit să artificializez. Dacă se poate, să am stil. Iar barbaria ? Barbaria
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4194_a_5519]
-
imaginarului un spațiu fictiv, cu reguli și personaje proprii („comedie botanică”, L.Ulici), o construcție manieristă, butaforică (artificiul e principial) care funcționează scenic (poetul este histrionic, teatral, ceremonios), o continuă reprezentație - metarealistă - de curte veche care își etalează tocmai splendoarea artificialității prin gongorismul saturației imaginative, prin opulența rococo, prin livrescul estetizant ș.cl. E bizar că nimeni nu i-a alăturat până acum pe Brumaru și pe Cărtărescu, deși amândoi sunt excelenți poeți ai extrapolării erosului asupra obiectelor. Poema chiuvetei este o
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13588_a_14913]
-
puțin nu predomină faptul compromisului de a mă alipi de umbrele oamenilor! Pe asta clădesc întreg eseul acesta, ca unul care găsește florile pictate de Paul Ciprian Surugiu incomparabil mai frumoase decât clăile de flori de seră aduse aproape la artificialitate de industria horticolă și povățuiesc pe cei ce iubesc să ofere flori ca acestea, atât de gingaș zămislite pe stratul șevaletului, cu atâta iubire, cu atâta soare în suflet, cum le zămislește pictorul florar Paul Ciprian Surugiu! Aurel V. ZGHERAN
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
care mai dăruie iubitorilor muzicii elanuri și îmbrățișări, într-un timp în care zișilor artiști li se năzare ochilor și urechilor că sunt vedetele vedetelor, frumoase și frumoși, supreme și viteji...! Fals, nimic mai fals...! A revela miracolele muzicii în artificialitate, extravaganță, inautentic, antimuzical, e imposibil! Aceste valențe ale cosmosului muzicii uniform cu cel interior uman, doar artiști adevărați, cum este maestrul Horia Moculescu le pot reda strălucitor, auroral. Interpret vocal și instrumental - la pian -, compozitor, mediator, realizator de programe tv
HORIA MOCULESCU. FAPTELE MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382578_a_383907]
-
stă chiar foarte bine. Aruncă resturi de mâncare în toate părțile și distrug mediul natural pe care‑l transformă într‑unul artificial; însă Anna și Rainer nu pun așa problema, doar ei vor cu tot dinadinsul să răspândească peste tot artificialitatea. Fețele lor palide, nedormite se ascund în spatele unor ochelari de soare ieftini, degetele lui Rainer, îngălbenite de nicotină, tresar și se îndreaptă spre țigări, cu gând să provoace un incendiu în pădure. Se aud păsări țipând strident. Frunze se preling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
gunoaie, închipuindu‑și că pasează mingea sau că‑și driblează adversarul. Anna încearcă să zburde și ea pe lângă el, vioaie și mlădioasă, arată însă obosită, rigidă și stângace. Lumina nu e mediul propice Annei, așa cum nu e nici natura, ci artificialitatea. Acolo înflorește ea, în schimb aici nu există decât lumină primăvăratică, praf, gaze de eșapament și aer de Viena. Hans ține discursuri despre tenul Sophiei, care are întotdeauna un bronz sănătos, se vede că face mișcare în aer liber. Vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
logodită sub cer cu vremelnicia, nu cu statornicia rădăcinilor națiunii și vatra țării. Prin surparea brutală și înlăturarea dușmănoasă și criminală a monarhiei s-a contrafăcut în România un stat republican ilegal, înmlădiat astăzi pe osatura comunisto-securistă a republicii capitaliste. Artificialitatea acestei forme de statalitate s-a dovedit de peste o jumătate de secol a fi traumatică pentru țară. Este o rană adâncă și dureroasă în inima istoriei înnegurate. Republicanismul românesc anexează azi națiunea, mai abitir ca niciodată, unor partide care țintesc
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI. REAŞEZAREA ÎN COEXISTENŢĂ A CONŞTIINŢELOR INDIVIDUALE ŞI NAŢIONALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363840_a_365169]
-
este logodită sub cer cu vremelnicia, nu cu statornicia rădăcinilor națiunii și vatra țării. Prin surparea brutală și înlăturarea dușmănoasă și criminală a monarhiei s-a contrafăcut în România un stat republican ilegal, înmlădiat astăzi pe osatura comunisto-securistă a republicii. Artificialitatea acestei forme de statalitate s-a dovedit de peste o jumătate de secol a fi traumatică pentru țară. Este o rană adâncă și dureroasă în inima istoriei înnegurate. Republicanismul românesc anexează azi națiunea, mai abitir ca niciodată, unor partide care țintesc
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
Acasa > Impact > Analize > CORNELIU LEU - SIMILITUDINI, SINCRONISME SAU SINARHIA ACELORAȘI NĂRAVURI? Autor: Corneliu Leu Publicat în: Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Sinarhia românească este un dat politic impus prin blestemul (-atul pact) numit „Ribbentrop-Molotov”. Artificialitatea lui este argumentată nu numai prin aceleași valori și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează
SIMILITUDINI, SINCRONISME SAU SINARHIA ACELORAŞI NĂRAVURI? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367808_a_369137]
-
accesari / cititor->voturi / articol->cititori / articol I. CORNELIU LEU - SIMILITUDINI, SINCRONISME SAU SINARHIA ACELORAȘI NĂRAVURI?, de Corneliu Leu, publicat în Ediția nr. 1633 din 21 iunie 2015. Sinarhia românească este un dat politic impus prin blestemul (-atul pact) numit „Ribbentrop-Molotov”. Artificialitatea lui este argumentată nu numai prin aceleași valori și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
agresivitate la adresa altora, fără tendințe expansioniste ci tocmai ca o circumscriere a locului meritat și istoric și geografic dar și psihologic de un popor. ... Citește mai mult Sinarhia românească este un dat politic impus prin blestemul (-atul pact) numit „Ribbentrop-Molotov”. Artificialitatea lui este argumentată nu numai prin aceleași valori și virtuți naționale sub semnul cărora ne simțim uniți ci, de multe ori, și de același năravuri. Așa că, luminoase sau umbrite, laudative sau degradante, de glorie sau de rușine, atâta vreme cât ele demonstrează
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]