379 matches
-
sunt mai arbitrare, ci prin aceea că aparțin mai curând unor scheme articulate decât unor scheme dense; iar cuvintele sunt mai convenționale decât imaginile doar dacă respectivă convenționalitate este concepută mai degrabă în termeni de diferențiere decât în termeni de artificialitate" (1985, pp. 230-231). Consecință acestui raționament estetic ar fi aceea că, desigur, conservatorismului articulat al descrierilor conținute de o operă de artă verbală, care utilizează un alfabet de semnificații străine ei, se opune direct densitatea sugestiva a zugrăvirilor conținute de
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
opusul lui Boetius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, „în proză și în poezii elementul creștin alternează, într-un amestec ciudat, cu cel păgîn... Artificialitatea sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. Bibliografie. Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi 7
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
asemenea, în jurul menirii regizorului, imaginat ca un „cititor inteligent”, care „întregește” ceea ce este doar schițat în text. Dar piesa nu depășește nivelul unei demonstrații, cu personaje sacrificate tezei, lipsite de o evoluție firească. Dialogul prețios, pe alocuri nesusținut de idee, artificialitatea construcției covârșesc puținele scene izbutite. SCRIERI: Din umbră, Iași, 1913; Ariana, Iași, 1915; Miros de iarbă, Iași, 1915; Cuvinte despre oameni, Iași, 1916. Repere bibliografice: Al.T. Stamatiad, „Din umbră”, proză de Hidalgo, „Viitorul”, 1913, 1800; Lovinescu, Scrieri, IV, 104-105
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287424_a_288753]
-
din urmă, adevărate metafore ale morții și aparențe iluzorii ale realității, lipsesc însă prozei lui C. Enigmele propuse au uneori un iz de contrafacere; ele nu vizează întâmplările misterioase în sine, ci creează straniul pornind de la elemente banale. Impresia de artificialitate și livresc se impune la lectura unora dintre prozele sale, fără ca aceasta să afecteze valoarea operei în ansamblul ei. C. a depus și o intensă activitate de traducător, dând echivalențe românești unor romane de Stendhal, Romain Rolland, Colette, Al. Dumas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286376_a_287705]
-
să suplinească lipsa organică de apetență pentru vreo activitate oarecare. Oricum, dincolo de motivația psihologică ori de amănuntul biografic, glisând mereu în inextricabil, nu degeaba au relevat comentatorii, ca marcă distinctivă a literaturii lovinesciene, insuficiența observației directe, luate pe viu dovadă artificialitatea, aerul nefiresc, neverosimil al dialogurilor și situațiilor. Ce se pierde însă într-o parte se câștigă în cealaltă: deficitul de credibilitate din proza de ficțiune se compensează prin talentul portretistic și evocator, care-și dă întreaga măsură abia în Memorii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
văzut, publicarea notelor de călătorie ale tânărului pasionat de arheologie). Într-adevăr, deși e compusă din scene de mare tensiune dramatică, piesa nu reușește să creeze iluzia vieții și ratează teatralitatea ca efect estetic global. Oricum, indiferent de autenticitatea sau artificialitatea textului lovinescian, eșecul se datorează, înainte de toate, indeciziei scriitorului, care a utilizat atât procedeele specifice dramei psihologice, cu personaje individualizate pregnant, cât și mijloacele teatrului naturalist de unde vizibilul dezacord dintre "logica" patimii amoroase, cu inflexibila sintaxă narativă prescrisă de poetica
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cu prepoziții: în, din, prin, iar pronumelor dânsul, dânsa le sunt proprii numai nominativul și acuzativul. Este destul de frecventă și întrebuințarea formelor de genitiv-dativ (copilul dânsei, numele dânsului, i-am spus dânsei), dar acestea poartă marca unui anumit coeficient de artificialitate și prețiozitate. Exprimarea opoziției cazualetc "Exprimarea opozi]iei cazuale" În planul expresiei, opoziția cazuală, asemeni opoziției de persoană, număr și gen este, în general, marcată de supletivismul formelor, de prepoziția-morfem pe, de intonație și prin mijloace sintactice. Predomină supletivismul formelor
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subminarea celui oficial, propunând o variantă productivă, un fel de concevoir autrement le discours. Acest tip de discurs poate fi perceput ca un discurs subversiv, în sensul ranversării canonului comunist, un discurs în care valoarea să înlocuiască impostura, falsitatea, veleitarismul, artificialitatea. Ca atare, cred că se poate vorbi de o taxinomie a discursului subversiv, în funcție de mediul creativ și de emitenți. Un alt tip de discurs subversiv îl reprezintă tipul practicat de elita intelectuală și în care regăsim o recuperare a discursului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
mila, abstinența, dragostea. Cine le impropriază ca valori e condamnat la sclavie. În scenariul lui Savatie Baștovoi, creștinii au și ei o insulă a lor, unde oricine dintre cei ce schițează un gând măcar de incorectitudine politică poate evada din artificialitatea vieții cotidiene. Incorectitudinea politică înseamnă aici libertatea de a nu te supune orbește, de a nu te înregimenta docil în mersul decadent al societății. Personajul central, Iacob, victimă a legilor care ar decurge dintr-o viziune sceptică malthusiană, condamnat la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
o aparență iar moartea doar un culoar de trecere. Creștinismul descoperit de Jabob Kroner în acea pseudoinsulă nu se concentrează exclusiv pe ameliorarea condiției fizice, deși integrarea omului într-un câmp natural, revigorează implicit și latura fizică slăbită de atâta artificialitate. Gândul la moarte este exilat din conștiința omului contemporan ca fiind deprimant. Creștinismul îl readuce ca primă condiție a revigorării conștiinței. Conștientizarea limitelor făpturii umane împinge omul spre altă dimensiune. Veșnicia este pregustată prin Sfintele Taine. Taina, misterul, instituie acea
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
bune dintre lumile posibile? America este pentru el profund artificializată. Aici regăsești în carne și oase omul recent al lui Patapievici, aici regăsești postmodernismul nu în teorie ci aievea. Postmodernismul să fie cel ce suscită inadecvare? Cultura nu înseamnă oare artificialitatea cea pe care o desfide atât, nu înseamnă rupere de natură? Și atunci de ce fuge de străzile care au renunțat la peripatetică, de ce fuge de puii umflați de hormoni și antibiotice, de ce fuge de cardul cel degrabă înșelător; de ce nu
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și într-o semnificație nouă a unui citat dintr-un autor vechi"24. Citatul ca fundament al intertextualității, iată o nouă trimitere către teoriile postmoderne care, preluând ideea, o înglobează la capitolul "reciclării" subiectelor și al compunerii întregului din fragmente. Artificialitatea parodiei ar rezulta din aspectul de puzzle regizat pe care textul îl lasă în urma lecturii. Ulterior, cu accente mai pronunțat polemice, apare teoria lui Harold Bloom, a producției poetice parodice ca rezultat direct al "angoasei influenței", în centrul căreia stă
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care-l urmează acest personaj o dată naufragiat pe insula Speranza și gândindu-ne la importanța de prim rag care i se acordă totuși în economia romanului în ciuda faptului că titlul îi fusese rezervat celuilalt -, ajungem la o concluzie tributară tocmai artificialității parodiei. Fascinat de mitul pe care-l prelucrează căci istoria robinsonadei create de Defoe pornind de la naufragiul real al unei persoane atestate istoric, Alexander Selkirk, a avut, la rându-i, forța să se transforme într-un mit modern, de circulație
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
capătă și consistența unor episoade memorabile, alcătuind o parabolă a cărei morală neagă, în final, obișnuita percepție asupra misiunii educației. Temându-se să nu-și piardă mințile de singurătate, Robinson mimează, "maimuțărește", asemenea lui Don Quijote odinioară, ordinea socială, a cărei artificialitate e ridiculizată în Constituția Insulei Speranza începută în a o mia zi a calendarului local, laolaltă cu toate utopiile pe care le evocă subtextual. În "Articolul I", autoproclamatul "Guvernator al insulei Speranza situată în Oceanul Pacific între insulele Juan Fernández și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
așa cum l-am analizat pornind de la forma antică și până la cea mai apropiată contemporaneității, adică postmodernă, se afirmă întâi drept un depozitar al conținuturilor precedente, modest sau arogant "explorator" prin textele altora. Abia apoi își exhibă cu luciditate caracterul convențional, artificialitatea. În majoritatea cazurilor avute în discuție, se observă limpede cum romancierii caută să-și precizeze modelul (modelele) pentru a-și etala ulterior distanțarea față de el (ele). Iată de ce orice încercare de definire a parodiei romanești trebuie să ia în calcul
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de sine stătătoare. Asemănările formale, dublate însă de diferențe de fond pot într-adevăr să conducă la apariția acelor opere care își surclasează, pe termen nedefinit, modelul. Așa este, de pildă, Don Quijote, roman ce se bazează pe și polemizează cu artificialitatea codului de comportament cavaleresc și al romanelor care l-au colportat. Fără a-și mai restricționa zona de interes la imitarea/ ironizarea/ satirizarea anumitor modele, în secolul XX parodia reflectă modul în care se ajunge la construirea noilor stiluri narative
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
sintactic și la nivel stilistic. Mărci lingvistice: construcție simetrică a propozițiilor sau a frazelor; laitmotive sau refrenul în poezie (în rondel, de pildă) etc. Naturalețea se referă la exprimarea firească, simplă, spontană. Mărci textuale: fluența unui discurs simplu, lipsit de artificialitate, de termeni livrești. Eufonia se manifestă la nivelul fonetic al discursului, prin crearea unor valori acustice superioare. Efectul muzical obținut prin repetarea unor sunete ori prin combi narea sugestivă a cuvintelor în enunț creează tonalitatea dominantă, timbrul specific, adecvat ideii
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
procedase Boethius. Și Ennodius se întoarce la tradiția clasică și îi dă din nou viață, însă în mod exhibiționist și afectat. Așa cum observă Pellegrino, “în proze și în poezii elementul creștin alternează, într-un straniu amestec, cu cel păgân... Acea artificialitate sclifosită care se observă în general la scriitorii din această perioadă atinge nivelul său extrem în stilul acestui retor, care nu e capabil să spună nimic cu naturalețe și simplitate”. BIBLIOGRAFIE Ediții: CSEL 6, 1882 (G. Hartel); MGH, Auctores Antiquissimi
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ciocnire interdiscursivă. Diferențele nu sînt de suprafață ci, dimpotrivă, ele sînt implantate în prezentările de personaj. Cînd Carl (Gordy Owens), un negru din personalul de bord cu o căciuliță de Moș Crăciun, se confruntă cu ucigașul, ciocnirea scoate în evidență artificialitatea amîndurora. "Crăciunul" devine un reper unde înțelesurile se schimbă dramatic. În ceea ce privește personajele istorice, posibilitățile sînt uneori mai mari. Cum credem cu mai multă tărie în identitatea unui astfel de personaj, o latură neobișnuită poate ieși la iveală, iar ea va
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
a ilustra acest aspect prezentăm mai jos harta a două țări, Senegal și Gambia, unde trasarea granițelor s-a făcut fără a se ține cont de vreun criteriu identitar. Aspectul neobișnuit al conturului graniței statului Gambia nu poate indica decât artificialitatea trasării granițelor, faptul că insecuritatea umană poate avea ca sursă 'discursul', aranjamentele intersubiective, situațiile și ideile negociate între marile puteri la un moment dat. Modul de trasare a frontierelor poate reprezenta o sursă legitimată discursiv a unui număr mare de
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
vie numai memoria acestei tensiuni, niciodată stinsă"260. Slavici a încetat acum să mai fie un scriitor în adevăratul înțeles al cuvântului. Că este așa, o demonstrează cel mai bun "barometru": modalitatea de surprindere a celui mai complex sentiment uman. Artificialitatea și superficialitatea îi sunt acum atributele definitorii. Nemaivrând să-i mai vorbescă creatorului său, literatura a devenit mută și pentru publicul său și lucrurile nu stau diferit nici în lucrările de după 1920: Cel din urmă Armaș (1923), Din păcat în
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
mai puternic, asemenea statelor în sistemul internațional. Nu există femei, nu există copii, nu există vârstnici, nu există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
vârstnici, nu există prieteni, nu există într ajutorare. Fiecare individ este și trebuie să fie autosuficient, așa cum statele, in extremis, trebuie să-și fie autosuficiente. Artificialitatea și falsitatea unei asemenea înțelegeri a conviețuirii sociale la nivel național este similară cu artificialitatea și falsitatea, cel puțin în perioada contemporană, a unei astfel de viziuni asupra relațiilor internaționale. Autosuficiența și autonomia derivate din ea sunt judecând în ansamblul unei vieți umane, dar și în ansamblul unei colectivități mai degrabă stări de excepție decât
RELATII INTERNATIONALE by Olivia Toderean () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1516]
-
interogativă: se îndreaptă societatea umană spre asumarea unei "identități globale", prin crearea unei "culturi globale", sau trebuie luat în considerare, mai curând, revirimentul diferitelor forme de identitate comunitară, la nivel regional, național sau local? Încerc să demonstrez că, dată fiind artificialitatea proiectului de construcție a unei culturi globale, precum și lipsa unui fundament istoric pentru aceasta, emergența unei identități globale este marcată de reale dificultăți. Deși globalizarea economică este o realitate care nu mai poate fi pusă sub semnul întrebării, aceasta nu
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
culturi globale și transcenderea celor particulare se petrece într-o manieră insurmontabilă. Chiar înțeleasă, așa cum am propus, ca formă ideologică ce vizează integrarea societăților naționale într-un "tot" global, dimensiunea culturală a globalizării își întâlnește cea mai serioasă problemă în artificialitatea sa constitutivă. Deși având vocație universală și reiterând, astfel, o caracteristică a modernității de care postmodernitatea încearcă să se "debaraseze" cultura globală este una difuză în spațiu, după cum este lipsită de un trecut puternic înrădăcinat, dată fiind tocmai artificialitatea de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]