KorAP: Find »[drukola/base=ascendentă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...10 >

249 matches

Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687

fost, menționează Carlo Bo, reluat și de Petrucciani, un tovarăș de drum. Quasimodo le amintea ambilor critici de manieră poeziei italiene înalte al carei reprezentant de seamă fusese, în secolul precedent, Leopardi. Mario Petrucciani a dorit să o demonstreze, identificând ascendente ale poeziei În fața statuii Ilariei din Poezii noi în Canturi. Tot el a constatat că unele imagini ermetice reiau peisaje nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
nocturne romantice, în versuri ce reactualizează muzicalitatea ritmata și tulburătoare a celor leopardiene. Un indiciu suplimentar, oferit de unul dintre cei mai importanți exegeți ai ermetismului, al faptului că legătura dintre curentul ermetic și Leopardi poate fi întărită și de ascendentele poeziei quasimodiene în Canturi.187 2.5.3. Declinul Ermetismului Atunci cand curbă ascendentă a ermetismului a atins apogeul și a început să coboare dat fiind faptul că, treptat, deschiderea preconizată a literaturii către public nu mai tolera modurile criptice prezența

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Aceast fapt nu a rămas, însă, neobservat de către criticii cei mai autorizați. Printre recenziile din anii treizeci în care Ape și pământuri era apreciat, rămân remarcabile cele semnate de Montale, Vittorini, Salvatore Pugliatti sau Francesco Ricciardi. Toate menționează și diferitele ascendente, dar o fac din punctul de vedere al analiștilor care au înțeles că legătura cu operele anterioare este fundamentală în conturarea personalității oricărui nou autor. Articolul celui din urmă din 'Corriere Padano' (17 septembrie 1931) plasa creația sicilianului în peisajul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
laborator de creație. Poezia să a fost alimentată de energia ce provenea din surse literare ale momentului sau din trecut, iar prezenta acestora în creațiile lui originale constituie premisa fundamentală a cercetării de față, ce în partea următoare va punctă ascendentele lor în Canturile lui Giacomo Leopardi. La începutul anilor treizeci, pe fondul paletei de păreri exprimate cu privire la operă să de debut și datorită numeroaselor deplasări la care îl obligă profesia atât de puțin potrivită firii sale poetice, Quasimodo se află

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
nu pentru altceva, pentru un ideal etic de ordin superior.248 Însă dincolo de aventură biografica, de personalitatea și spiritul omului Quasimodo, în care, sigur, se poate presupune existența unei componente dureroase de sorginte leopardiană, poeziile sunt documentele care vor dezvălui ascendente în Canturi. 2.7. Început de drum Propunându-și să stabilească măsură influenței leopardiene asupra operei lui Quasimodo analiza din paginile următoare se concentrează cu precădere fapt amintit și în partea introductiva asupra volumului Și pe data e seară, ale

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
a integra ecouri ale celor mai diferiți autori, invită la o analiză mai atentă a acestei zone încă neexplorate a poeziei și poeticii lui Quasimodo, ce s-a hrănit, direct și indirect, cu modulații, idei și imagini romantice. Cu toate ca depistarea ascendentelor din paginile următoare se bazează pe abilitatea lui Quasimodo de a deschide propriul atelier de creație pentru temele, motivele, elementele de poetica venite din afară, așa cum istoricii literaturii și recenzenții din epoca au arătat în repetate rânduri, trebuie subliniat din

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
căruia cititorul care percepe transferurile și îmbinările este fermecat. Nu în ultimul rând, acesta derivă din poeticitatea spațiilor sau timpurilor îndepărtate. Fiecare dintre aceste puncte ale artei versului quasimodian, după cum s-a văzut, datorează ceva predecesorului din Recanati. 3.2. Ascendente ale poeziei lui Salvatore Quasimodo, cu tematică temporală, în Canturile lui Giacomo Leopardi 3.2.1. Observații preliminare Tehnică leopardiană a cuvântului vag derivă din convingerea că unele cuvinte sunt încărcate de expresivitate datorită ambiguității lor intrinseci, a puterii de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de moarte ere și de cea prezenta / și de-al său sunet (Infinitul vv. 8-13) în care stimulul acustic declanșează experiență cognitivă. Quasimodo preia decorul modificându-i semnificația pe care i-o atribuise poetul din Recanati.295 Privite în lumina ascendentei ilustre versurile citate din Forme de arbori chinuite ascund opinia poetului despre tradiția literară precum și felul în care i se raportează. După toate aparențele aceasta îi vorbește răspicat ermeticului prin vocea lui Leopardi. Căutând să se distingă, el a încercat

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn (Amintirile, vv. 50-51), Iar când vântul / foșnește-n crâng (Infinitul, vv. 8-9).339 Dat fiind că ambii poeți utilizează toposul "vânt", o privire mai atentă asupra ocurentelor cuvântului respectiv promite să nuanțeze ascendentele. În Canturile există un numar de douăzeci și două de prezente, egal cu rata frecventei de apariție a substantivelor affetto, errore, mare, luce și via.340 Învăluit în tonul declamativ al versurilor cu tentă patriotică, regăsim termenul amintit în La

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei ulterioare și a condiționat mai multe fragmente scrise de Quasimodo. Astfel, în Vânt la Tìndari există o posibilă ascendentă leopardiană: Urc piscuri, prăpastii de aer / cuprins de vântul pinilor și eu mă prefac temător în fața celui ce nu stie / că vânt adânc m-a răscolit. În vreme ce traseul cognitiv din Infinitul se încheie cu naufragiul atemporal, ce semnifică simultan abolirea

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
aspru e exilul. Fericirea clipelor petrecute în compania prietenilor la Tìndari și contrastul dintre această și anxietatea din prezent sunt de sorginte pascoliano-leopardiană: căutarea ce-nchideam în tine (...) se schimbă-n dor de moarte. Alături de cele amintite, sintagma ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vento profondo. Prin ea autorul dorește să redea cunoscută epifanie a vântului prin desiș. Singularitatea evenimentului și singurătatea poetului ce asculta propriile-i dinamici interioare sunt consonante cu opera maestrului; de asemenea, ambele experiențe sunt

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
puterii sale de a întrerupe firul suferințelor și de a aduce, prin această, o mângâiere. Prezenta aceluiași și în poezia sicilianului poate justifica, încă o dată, apropierea dintre emul și profesor. 3.4. Somn și vise în poezia lui Salvatore Quasimodo ascendente leopardiene În volumul Și pe data e seara (1942) somnul și visul, motive romantice prin excelență, revin cu o frecvență demnă de remarcat. Analiza lor pornește de la cuantificarea ocurentelor respectivilor termeni, sonno somn și sogno vis, urmărește capacitatea lor de

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
încadrată, precizează Macrì, într-o tipologie deloc străină tradiției literare peninsulare.385 Quasimodo pare să se plaseze în pliul unei tradiții aulice, stilnoviste, dantești, petrarchești, michelangiolești, si neoapetrarchești foscoliene și leopardiene (...) tradiție ce utilizează arhetipul femeii înger, creatură-salvatoare.386 Dintre ascendentele enumerate expeditiv de cunoscutul critic, cea leopardiană va fi analizată în paginile următoare, pornind de la motivul somnului, coocurent cu imaginea unui personaj feminin. Arhetipul feminin din Canturi, înrădăcinat în tradiția aulica de sorginte petrarchescă a literaturii italiene, se bazează pe

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
opera scriitorului sicilian de cea a recanatezului. Quasimodo, consideră unii critici, rivalizează cu Petrarca în crearea unei atmosfere permeate de iubire, dar, am putea adăuga și cu Leopardi, moștenitor al tradiției petrarchești.406 Identitate de atmosfera care, fără să demonstreze ascendentă directă în Canturile leopardiene, adaugă un plus de noblețe strofelor ermetice. În consonanta cu optică leopardiană, o seama de viziuni quasimodiene depășesc granițele visului și pătrund în lumea îndepărtată și fericită a amintirii: Scumpă tinerețe,-i târziu. Dar pot iubi

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
dublată uneori de imaginea morții, a fost preluată în Canturi: în Primă iubire, în Dragoste și moarte, în Consalvo. La fel s-a petrecut și cu tema morții, împrumutata și elaborată mai târziu de Quasimodo. Se poate presupune existența unei ascendente safice și în motivul quasimodian și leopardian al tinereții, epoca fericită, vârsta a speranței și iluziilor trecătoare. Creatorul romantic o numește pe autoarea greacă acea mare femeie, Safo, de la care ne-a rămas ceva mai mult decât nimic.492 O

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
cea despre dragostea neîmpărtășita, compoziție ce avea să fie tălmăcita mai târziu și de laureatul Nobel. Leopardi, care tocmai scria Eseu despre erorile populare ale anticilor a tradus-o și i-a dedicat ulterior numeroase fragmente din Zibaldone.493 Acestei ascendente i se datorează unul dintre cele mai cunoscute canturi ale romanticului: Ultimul cânt al lui Safo, inspirat conform unei declarații a acestuia, nu numai din odele ei, ci și din Heroidele ovidiene, Cartea XV, Safo către Faun (Safo Phaoni).494

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
îi accepți învățătură afirmă el într-un fragment referitor la D'Annunzio; amintea prin această modul în care nu numai generația să, ci și cea anterioară, consideră că modelul leopardian este unul de neevitat. 4.6. Adjectivul antico, indiciu al ascendentelor quasimodiene în Canturi Dat fiind că era binecunoscută predilecția autorilor noștri pentru literatură antică, cercetătorii au încercat să identifice în scrierile lor indicii ale latinității și mai cu seamă ale grecității. Bart van der Bossche vorbea în cazul lui Quasimodo

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
adjectivul mortale. Dată fiind preferință ambilor poeți pentru antichitate și numărul mare de ocurente ale adjectivului antico în versurile amândurora, devine necesară o mai atentă analiză a fragmentelor în care acesta apare, studiu ce ar duce la identificarea de noi ascendente leopardiene ale versurilor sicilianului. În poeziile lui Quasimodo, în funcție de formele flexionare ale adjectivului ocurentele sunt distribuite după cum urmează: antico (7), antică (7), antichi (4), antiche (5) iar în Canturi cele 34 de ocurente, astfel: antico (12), antică (12), antichi (4

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
culmi, prin satele din vale, / ajunsă-n crucea boltii, / de dupa Alpi, în marginile zării / sau în adâncul mării / coboară luna și sporește beznă (idem, vv. 9-12).514 Quasimodo îmbracă în accente corozive adagiul trist din versurile maestrului; zefirul leopardian de ascendentă vergiliană devine în noua poezie vânt distrugător, cu funcție similară celei a timpului: vânt, / ce pătează și macină gresia și inima / lugubrilor atlanți dărâmați / în iarbă (Drum la Agrigentum, trad. MB).515 Fragmentul descriptiv din Amurg de luna este, la

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de violență instinctelor primare, de naturalețea, simplitatea și spontaneitatea celor din vechime. Trecutul este readus în prezent și prin imaginea auditiva: vocea antică. Epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi) constituie o dovadă suplimentară și o confirmare a ascendentei leopardiene a acestei sintagme utilizate de autorul sicilian. Versurile E mut străvechiul glas / ecouri efemere aud (Insula lui Ulise, trad. MB) transmit întreruperea dialogului cu trecutul. Cele leopardiene: tu, tu cum de ne cutremuri / auzul azi, mereu mai viguroasa / străbuna

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
a elaborat tema eternei rătăciri, a neliniștii, a dorinței de stabilitate, necontenit frustrate.521 Pe baza acestei medieri pascoliene, Quasimodo a preluat din Canturi motivul literar al vântului. S-a observat că în poezia Vânt la Tìndari epitetul ce trădează ascendentă leopardiană a întregii poezii este vânt adânc vento profondo. Prin acesta creatorul ermetic a introdus în propria creație cunoscută epifanie sonoră leopardiană a vântului prin desiș. Solitudinea eului care ascultă ritmurile propriei interiorități, dar și experiența cu totul singulară, în urma

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
de exhaustivitate, motive și teme (precum singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea termenilor recurenți a avut rolul de a verifica și dovedi ascendente ale operei sicilianului în Canturi, ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul scriitorului modern cu orientări și spații literare influențate de diferite tipuri de leopardism. O punte trainica între poezia lui Quasimodo și cea a lui Leopardi fusese stabilită

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
singurătatea eului, exacerbarea durerii, peisajul nocturn, iubirea năvalnica ce atrage dorința de neant etc.) de factură romantică, prelucrate în maniera specifică sensibilității moderne. Cuantificarea termenilor recurenți a avut rolul de a verifica și dovedi ascendente ale operei sicilianului în Canturi, ascendente ce ne fuseseră inițial sugerate de contactul scriitorului modern cu orientări și spații literare influențate de diferite tipuri de leopardism. O punte trainica între poezia lui Quasimodo și cea a lui Leopardi fusese stabilită în anii debutului messinez al sicilianului

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
antice, arta quasimodiană, din ce in ce mai atentă la șlefuirea cuvântului, va sta la baza versurilor ce aveau să îi aducă mult mai tarziu recunoașterea că prima voce a poeziei ermetice, pe urmele precursorilor Ungaretti și Montale. Ermetismul își declară sorgintea nobilă revendicând ascendente în opera scriitorului din Recanati, privit că maestrul noutății cuvântului poetic.526 Quasimodo, la rândul său, găsea un model în arta verbului leopardian. Tehnică scriitoriceasca a cuvântului reificat, caracteristică autorului ermetic și explicată de Oreste Macrì în introducerea la volumul

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
Această constatare, precum și preferință ambilor scriitori pentru antichitate au făcut necesară analiza paralelă a contextelor în care apare adjectivul antico. Am observat că epitetele în oglindă: antică voce (Quasimodo) voce antică (Leopardi), prin intermediul cărora trecutul este readus în prezent, confirmă ascendentă leopardiană a sintagmei poetului ermetic. Același termen, plasat în imediata apropiere a unor motive auditive, ne-a prilejuit studierea acelora care s-au adeverit a fi veritabile rescrieri ale unor versuri leopardiene. Deoarece în Ce noapte lungă Quasimodo menționează colina

Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]