91 matches
-
Ducelui", unde se construise un pod de vase peste râul Orontes, care asigura legătura cu satul Talenki. Spre sudul fortificațiilor se afla Turnul "celor Două Surori", iar spre colțul de nord-vest se afla Poarta "Sfântul Gheorghe", care rămăsese neblocată de asediatori și care era folosită de Yaghi-Sian pentru aprovizionarea trupelor proprii. În părțile dinspre sud și de est se aflau mai multe dealuri, cunoscute sub numele generic de Muntele Sfântul Silpius, către aceste dealuri deschizându-se Poarta "de Fier" a cetății
Boemund de Taranto () [Corola-website/Science/326894_a_328223]
-
Pe 22 aprilie, grecii au hotărât să declanșeze un atac surpriză cu 3.000 de luptători, care să deschidă drumul spre mare a 6.000 de femeil, copii și a altor necombatanți. Un dezertor bulgar i-a înformat însă pe asediatori de intenția grecilor. În timpul atacului, numai 1.800 de greci au reușit să străpungă liniile egiptene. Între 3 și 4.000 de femei și copii greci au fost luați prizonieri și mai apoi vânduți ca sclavi. O parte dintre cei
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
s-a prăbușit. Armata lui Baibars au atacat prin breșa din zid, unde au întâlnit țăranii care s-au refugiat în castel. Deși curtea exterioară a căzut, cruciații s-au retras în castelul interior mai bine fortificat. După zece zile, asediatorii au trimis o scrisoare garnizoanei, se pare, din partea Marelui Maestru al Cavalerilor Ospitalieri din Tripoli care a acordat permisiunea de predare. Deși scrisoarea a fost un fals, garnizoana a capitulat, iar sultanul le-a cruțat viețile. Noii stăpânitori ai castelului
Căderea Crac des Chevaliers () [Corola-website/Science/329731_a_331060]
-
arată că organizarea brodnicilor era diferită de a rușilor. În acel an principii bolohoveni i-au parte la războiul regelui Ungariei, Andrei II-lea împotriva cneazului Daniel al Haliciului de partea primului. În 1235 bolohovenii, împreună cu galițienii răsculați apar ca asediatori ai orașului Camenița. Aceștia au fost înfrânți și toți principii bolohoveni au fost luați prizonieri. Între anii 1230-1240, bolohovenii întreprind o campanie împotriva principelui polonez Boleslav al Mazoviei. Principele Daniel ocupă și arde cetățile și așezările: Derevici, Gubin, Kobud, Gorodeț
Bolohoveni () [Corola-website/Science/329850_a_331179]
-
Acest lucru s-a întâmplat în 3 iunie 1098, urmat fiind de masacrarea musulmanilor. La numai patru zile după aceea, o armată a musulmanilor din Mosul, sub conducerea lui Kerbogha, a ajuns în zonă, astfel încât creștinii s-au transformat din asediatori în asediați. Împăratul bizantin Alexios I Comnen se afla pe drum pentru a veni cu o armată în sprijinul cruciaților, însă a făcut cale întoarsă în fața zvonurilor privind recucerirea orașului de către musulmani. Cu toate acestea, cruciații au rezistat asediului adversarilor
Principatul de Antiohia () [Corola-website/Science/328302_a_329631]
-
învecinate. Restul soldaților prezenți la Roma s-au baricadat în Capitoliu, lăsând femeile, bătrânii și copiii în oraș la discreția « barbarilor » care i-au masacrat sub ochii lor. Baricadații i-au văzut pe gali și incendiindu-le templele. În timpul nopții, asediatorii au încercat să escaladeze incognito zidurile citadelei, însă gâștele sacre ale Iunonei i-au împiedicat făcând gălăgie. Trezit fiind de gălăgia gâștelor, un civil onorabil, fost consul al orașului, Manlius, i-a alertat pe soldații romani care i-au respins
Gâștele Capitoliului () [Corola-website/Science/327226_a_328555]
-
supună, forțându-i pe luptătorii din Castillia să stea în stare de asediu pentru o perioadă lungă de timp. Starea de sfidare curajoasă de care au dat dovadă locuitorii din micul orășel Capilla și imaginea cu al-Bayyasi trimițând provizii pentru asediatorii castilieni i-a șocat pe andaluzieni care s-au întors către califul almohad. O revoltă populară va avea loc în Cordoba- al-Bayyasi a fost ucis iar capul acestuia va fi trimis la Marrakesh drept trofeu. Însă califul al-Adil nu va
Dinastia Almohadă () [Corola-website/Science/331939_a_333268]
-
lui Ștefan, Henric de Blois (Henric de Winchester) au reușit să o alunge din oraș. Regina Maud a pornit pentru a-l asedia pe Henric de Blois în Winchester, drept pentru care a ordonat armatei sale să îi atace pe asediatori. În lupta care a urmat, fratele vitreg al reginei Maud și totodată comandantul trupelor acesteia, Robert de Gloucester, a fost capturat. Cele două Matilde au căzut apoi de acord să recurgă la un schimb de prizonieri, iar Ștefan a revenit
Matilda de Boulogne () [Corola-website/Science/328463_a_329792]
-
acest timp, o oaste maghiară condusă de Mihály Tóth a încercat să elibereze orașul aflat sub asediu, dar a fost înfrântă în bătălia de la Sânandrei. Scăderea apelor Timișului și a mlaștinilor, din cauza secetei din luna iulie, i-a favorizat pe asediatori. Între 20 și 25 iulie s-au dat bătălii mari și lupte decisive, iar comandantul orașului, Stefan Losonczy, a început negocieri cu otomanii, la presiunea negustorilor. Comandanții militari otomani au promis să părăsească cetatea, dacă apărătorii vor depune armele. Capitularea
Asediul Timișoarei (1552) () [Corola-website/Science/335110_a_336439]
-
praf de pușcă și alimente. În noaptea de 12 spre 13 martie 1578, la orele 4, Alexandru Vodă Potcoavă cu oamenii săi au ieșit din cetate, printr-o ușă mică, și au trecut lacul înghețat îndreptându-se spre pădurea Bârnovei. Asediatorii, însă, i-au observat, i-au urmărit, i-au înconjurat și i-au învins la iezerul Ciorbeștilor, lângă satul Miroslava. Cei care au reușit să scape, fugind prin pădure, au fost vânați sau aduși legați. Printre prizonieri s-a aflat
Alexandru Potcoavă () [Corola-website/Science/331690_a_333019]
-
pe terminate, iar artileria piemonteză este nevoită să-și limiteze tirul. Printre principalele obiective franceze se afla săparea unui tunel pentru a penetra în oraș. Dar nu era ușor: între 13 și 14 august a fost descoperită o intrare și asediatorii au reușit să pătrundă. Când totul părea pierdut, piemontezii au aruncat în aer tunelul. Zece zile mai târziu, francezii se lansează într-un atac sângeros la "Mezzaluna di Soccorso" cu 38 de companii de grenadieri. Piemontezii se apărau folosind și
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
adăpost, fugind pe scara ce ducea la tunelul de dedesubt. Dar este ucis de explozie, iar corpul său este aruncat la zece metri distanță. Totul părea pierdut pentru piemontezi, iar Ducele de Orléans se pregătea să dea lovitura de grație. Asediatorii știau că dispun de puțin timp deoarece verișorul Ducelui de Savoia, Prințul Eugen de Savoia, comandantul trupelor imperiale, mărșăluia spre Torino cu o armată de 20000 de soldați. La sfârșitul lunii august, armata imperială a sosit în Piemont, iar Eugen
Asediul de la Torino () [Corola-website/Science/331873_a_333202]
-
de Bron. Beniamin din Tudela relata în jurnalul său: În fruntea oștilor musulmane comandantul kurd Salah ad Din (Saladin) a cucerit Hebronul în anul 1187. Și în acest caz unele tradiții creștine mănăstirești atribuie evreilor din oraș o colaborare cu asediatorii musulmani, descrisă în mod identic cu cea din vremea califului Omar. Numele orașului devine iar Al Halil. Din aceasta perioadă, se menționează prezența unui cartier kurd care a dăinuit până la începutul epocii otomane. Pentru scurt timp localitatea cade în mâinile
Hebron () [Corola-website/Science/335702_a_337031]
-
lui 1569 o armată mare, de 20.000 de turci și 50.000 de tătari sub comanda lui Kasim Pașa a fost trimisă să asedieze Astrahanul și să înceapă lucrările de construcție a canalului, în timp ce o flotă otomană asedia Azovul. Asediatorii au fost respinși printr-o ieșire a garnizoanei condusă de cneazul Serebianov, guvernatorul militar al Astrahanului; o armată rusească de 30.000 de oameni venită ca întărire a atacat și i-a împrăștiat pe muncitori și pe forța tătărească care
Războiul Ruso-Turc (1568–1570) () [Corola-website/Science/334669_a_335998]
-
Giocondo, luând ca exemplu apărarea venețiană a demolat zidurile medievale și le-a înlocuit cu un șanț mare care putea fi măturat de tirul în anfiladă al tunurilor amplasate în prelungirea segmentelor de șanț. După câteva asalturi nereușite și sângeroase, asediatorii francezi s-au retras. Noul tip de fortificații a jucat un rol important pe coastele Mării Mediterane în luptele împotriva Imperiului Otoman, încetinindu-i expansiunea. Deși fortăreața din Rodos după asediul din 1480 a fost parțial întărită cu noul tip
Fortificație bastionară () [Corola-website/Science/337078_a_338407]
-
stratagemă: a trimis o scrisoare pretins confidențială către mareșalul Lauriston din Ragusa, anunțându-și iminenta sosire pentru a ridica asediul cu o forță dalmată imensă care să-i copleșească pe ruși și pe muntenegreni; scrisoarea urma să fie interceptată de asediatorii ruși, ceea ce s-a și întâmplat. Molitor și-a răspândit forța pe o arie foarte largă și a înaintat spre Ragusa, amenințând să-i înconjoare pe rușii care ocupau vârful dealului dintre el și oraș; rușii s-au retras înapoi
Republica Ragusa () [Corola-website/Science/335964_a_337293]