147 matches
-
pe suprafața Lunii revin într-o gamă de timp mult mai largă (întregul domeniu vertical al graficului corespunde unui domeniu de doar 30 meters). Concentrarea fotonilor la un anumit moment de timp apare când laserul este orientat spre locurile de aselenizare ale misiunilor Apollo 11, 14, sau 15; oriunde în alte locuri, se observă o distribuție uniformă a acestora. Reflectoarele Apollo sunt încă în uz. Strict vorbind, desi retroreflectoarele sunt o dovadă puternică a faptului că pe Lună există în prezent
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
și el acum în uz. Explorările lunare de dupa misiunile Apollo au localizat și fotografiat diferite obiecte ale programului Apollo, rămase pe suprafața Lunii. Fotografiile făcute de către misiunea Lunar Reconnaissance Orbiter (LRO), ce a început în iulie 2009, arată treptele de aselenizare, rămase după decolarea celor șase module lunare Apollo, seturile de instrumente pentru experimente, plasate de echipajele misiunilor (Apollo Lunar Surface Experiment Package -ALSEP), urmele pașilor astronauților și urmele roților vehiculului lunar (Lunar rover). Aceste imagini sunt dovada cea mai puternică
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
șase module lunare Apollo, seturile de instrumente pentru experimente, plasate de echipajele misiunilor (Apollo Lunar Surface Experiment Package -ALSEP), urmele pașilor astronauților și urmele roților vehiculului lunar (Lunar rover). Aceste imagini sunt dovada cea mai puternică pentru respingea teoriilor "farsei aselenizării". Deși aceasta sonda a fost lansată de NAȘĂ, camera foto și interpretarea imaginilor sunt sub controlul unui grup academic - LROC Science Center Operations de la Universitatea de Stat din Arizona, împreună cu multe alte grupuri academice. După ce au fost obținute imaginile prezentate
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
Datele obținute de TD-1A cu banda de trecere cea mai îngustă sunt în strâns acord cu fotografiile obținute de Apollo 16. În 2008, sonda SELENE, lansată de Agenția Japoneză de Explorare Spațială (JAXA) a obținut mai multe fotografii care dovedesc aselenizările. La stanga sunt două fotografii luate de pe suprafață Lunii de astronautții lui Apollo 15 în iulie sau august 1971. În dreapta este o reconstrucție din 2008 din imaginile luate de camera de teren a lui SELENE și proiectate tridimensional din același unghi
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
prezintă o potrivire bună cu imaginea luată de SELENE la o rezoluție a camerei de 10 metri. Zona mai deschisă la culoare a prafului de pe suprafață lunară, creată de jetul motorului modulului lunar al lui Apollo 15 la locul de aselenizare a fost fotografiată și confirmată prin analiza comparativa a fotografiilor, în mai 2008. Acestea au o bună corespondență cu fotografiile luate de pe modulul de comandă al lui Apollo 15, prezentând o modificare a reflectivității suprafeței, datorată jetului. Această a fost
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
confirmată prin analiza comparativa a fotografiilor, în mai 2008. Acestea au o bună corespondență cu fotografiile luate de pe modulul de comandă al lui Apollo 15, prezentând o modificare a reflectivității suprafeței, datorată jetului. Această a fost prima urma vizibilă a aselenizărilor cu echipaj uman, văzută din spațiu, de la închiderea programului Apollo. Ca și în cazul SELENE, camera de cartografiere terestră a sondei indiene Chandrayaan-1 nu a avut suficientă rezoluție pentru a înregistra obiectele lăsate de misiunile Apollo. Cu toate acestea, la
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
sondei indiene Chandrayaan-1 nu a avut suficientă rezoluție pentru a înregistra obiectele lăsate de misiunile Apollo. Cu toate acestea, la fel ca în cazul SELENE, Chandrayaan-1 a înregistrat în mod independent evidență unui sol mai ușor, deranjat, în jurul locului de aselenizare al lui Apollo 15. În afară de NAȘĂ, un numar de entități și persoane individuale au observat, prin diferite mijloace, misiunile Apollo, pe masura ce ele au avut loc. La ultimele misiuni, NAȘĂ a realizat informări pentru public, explicând unde observatorii independenți ar putea
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
era "complet echipat cu echipament de ultimă generație pentru culegerea informațiilor și supraveghere". Vasili Mișin ("Programul pentru Luna care a dat greș"), în "Spaceflight". 33 (martie 1991), paginile 2-3 descrie cum programul sovietic pentru Luna a pierdut din vigoare după aselenizarea misiunii Apollo. Misiunile erau urmărite prin radar din câteva țări pe traiectoria spre Luna și înapoi. Rețeaua pentru Zboruri Spațiale cu Echipaj Uman (Manned Space Flight Network, MSFN) a NAȘĂ era o rețea de stații la nivel mondial, care a
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
QST" ei au furnizat o descriere detaliată a muncii lor, însoțită de fotografii. Observatorul Jewett, al Universității de Stat din Washington a raportat observări ale lui Apollo 16. Honeysuckle Creek a urmărit Apollo 16 și a înregistrat coloana sonoră a aselenizării. Cel puțin doi radioamatori, W4HHK și K2RIW, au raportat recepționarea semnalelor radio de la Apollo 16 cu echipament construit artizanal. Observatorul Bochum din Germania a urmărit și a recepționat semnale de televiziune de la Apollo 16. Imaginea a fost reînregistrată în alb-negru
Dovezi independente privind aselenizările Apollo () [Corola-website/Science/325957_a_327286]
-
primul om care a pășit pe Lună pe data 20 iulie 1969, în timpul misiunii Apollo 11. Cu ocazia coborârii pe suprafața Lunii, Armstrong a rostit "Un pas mic pentru om, un salt uriaș pentru omenire", citat devenit ulterior celebru. La aselenizare a participat și astronautul Buzz Aldrin. Evenimentul a fost urmărit de milioane de oameni din întreaga lume. Misiunea a fost una reușită, în ciuda scepticismului multora (chiar Neil Armstrong a declarat ulterior că înainte de misiune considera că există 50% șanse să
Cursa Spațială () [Corola-website/Science/321493_a_322822]
-
cancerului și a drogurilor ilegale, a impus controlul salariilor și prețurilor, a pus în aplicare desegregarea școlilor din Sud, a implementat reforme ale mediului, a introdus legi pentru reformarea sistemului sanitar și de protecție socială. Deși a fost președinte în timpul aselenizărilor ce au început cu Apollo 11, el a înlocuit explorarea spațială umană cu . A fost reales cu ușurință în 1972. Al doilea mandat al lui Nixon a fost marcat de în Orientul Mijlociu, soldată cu un embargo asupra petrolului și cu
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
promova pe el sau pe cauza lui după ce a fost ales. Cu toate acestea, el a numit mai multe femei în funcții de administrare decât numise Lyndon Johnson. După un efort național de un deceniu, Statele Unite au câștigat cursa către aselenizare la 20 iulie 1969, cu misiunea Apollo 11. Nixon a vorbit cu Neil Armstrong și cu Buzz Aldrin în timpul ieșirii lor pe Lună. A spus despre acea conversație că a fost „cel mai istoric apel telefonic efectuat vreodată de la Casa
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
religiile și civilizațiile terestre, iar dovada acestor lucruri se găsește în monumentele antice sau în textele antice (religioase). Printre monumentele antice amintite ca dovezi sunt Liniile Nazca, Marea Piramidă din Giza sau statuile Moai din Insula Paștelui. Episodul începe cu aselenizările realizate de programul Apollo și apare întrebarea: Dacă omul poate călători în univers și poate ajunge pe alte obiecte cosmice, de ce n-ar putea și extratereștrii să viziteze Pământul? În continuare se arată că în mai 2008, Vaticanul, prin vocea
Ancient Aliens: Chariots, Gods amp; Beyond () [Corola-website/Science/322943_a_324272]
-
spre Lună, astronauții misiunii Apollo 16 au realizat mai multe fotografii ale Pământului, dintre care una prezintă America de Nord acoperită în porțiunea sa nordică de nori. În ciuda unei avarii a Modulului de Comandă, avarie care era să ducă la renunțarea la aselenizare, Apollo 16 a reușit să aselenizeze pe Terra Descartes la 21 aprilie. Echipajul misiunii Apollo 16 a fost, conform procedurilor proiectului, echipajul de rezervă al celebrei misiuni Apollo 13, misiune care, în ciuda unei explozii la bord în drum spre Lună
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
pe Terra Descartes la 21 aprilie. Echipajul misiunii Apollo 16 a fost, conform procedurilor proiectului, echipajul de rezervă al celebrei misiuni Apollo 13, misiune care, în ciuda unei explozii la bord în drum spre Lună, a reușit, cu prețul renunțării la aselenizare, să revină în siguranță pe Pământ. Astfel, comandantul misiunii a fost astronautul John Young, aflat la al patrulea zbor spațial, iar pilotul modulului lunar a fost Charles Duke. Ken Mattingly, programat a fi pilot al modulului de comandă în misiunea
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
4. O defecțiune la un sistem de rezervă pentru controlul direcției la sistemul principal de propulsie al modulului de comandă și serviciu "Casper" au cauzat îngrijorări cu privire la pornirea motorului pentru ajustarea orbitei lunare a MCS, și era să determine anularea aselenizării. După amânarea primei tenative de aselenizare, s-a constatat că defecțiunea prezenta risc redus, iar Young și Duke (care deja porniseră, și pilotau modulul lunar "Orion" când a apărut problema) au primit permisiunea de aselenizare. Young și Duke au explorat
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
de rezervă pentru controlul direcției la sistemul principal de propulsie al modulului de comandă și serviciu "Casper" au cauzat îngrijorări cu privire la pornirea motorului pentru ajustarea orbitei lunare a MCS, și era să determine anularea aselenizării. După amânarea primei tenative de aselenizare, s-a constatat că defecțiunea prezenta risc redus, iar Young și Duke (care deja porniseră, și pilotau modulul lunar "Orion" când a apărut problema) au primit permisiunea de aselenizare. Young și Duke au explorat timp de trei zile regiunea înaltă
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
și era să determine anularea aselenizării. După amânarea primei tenative de aselenizare, s-a constatat că defecțiunea prezenta risc redus, iar Young și Duke (care deja porniseră, și pilotau modulul lunar "Orion" când a apărut problema) au primit permisiunea de aselenizare. Young și Duke au explorat timp de trei zile regiunea înaltă Descartes, în timp ce Mattingly pilota "Casper" pe deasupra lor. Aceasta a fost singura dintre cele șase misiuni Apollo cu aselenizare care au avut ca țintă una din zonele înalte de pe Lună
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
modulul lunar "Orion" când a apărut problema) au primit permisiunea de aselenizare. Young și Duke au explorat timp de trei zile regiunea înaltă Descartes, în timp ce Mattingly pilota "Casper" pe deasupra lor. Aceasta a fost singura dintre cele șase misiuni Apollo cu aselenizare care au avut ca țintă una din zonele înalte de pe Lună. În prima zi a testului, astronauții au primit vestea că Congresul a aprobat programul Space Shuttle. Young a declarat că este necesar. Astronauții au descoperit că ceea ce părea a
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
3:30pm EST în ziua de 28 aprilie. Misiunea a fost, însă, scurtată cu o zi (reducând durata petrecută pe orbita Lunii după ce modulul lunar a decolat de pe lună și s-a recuplat la modulul de comandă) din cauza problemelor dinaintea aselenizării. Charlie Duke relatează pe website-ul Apollo Lunar Surface Journal: „Cu cât aștepți mai mult acolo sus - dacă ai avut o problemă - cu atât mai puțin timp ai să te gândești la o soluție strălucită. Au fost puțin agitați și ne-
Apollo 16 () [Corola-website/Science/321300_a_322629]
-
de la unul pasiv (reactiv) la unul activ (proactiv). Competiția a fost anulată la 22 August 2013. Premiul Google Lunar X Prize este o competiție internațională cu un premiu în valoare de 20 de milioane de dolari, care are ca obiectiv aselenizarea în siguranță a unui robot pe suprafața Lunii, deplasarea cel puțin 500 de metrii pe suprafața lunară, să capteze și să transmită imagini și date înapoi la Pământ. Echipele trebuie să fie cel puțin 90% privat sponsorizate, și trebuie să
Fundația Premiului X () [Corola-website/Science/312883_a_314212]
-
înceată a elementelor mai ușoare în interiorul stelelor gigante roșii, pulsatoare. Mostre de pe Lună, având o greutate de 300 kg de praf și pietre, precum și probe din manta, conțin o cantitate relativ înaltă de ytriu, acestea fiind aduse în urma a 6 aselenizări ce au avut loc între iulie 1969-decembrie 1972. Ytriul se găsește în majoritatea mineralelor pământurilor rare, precum și în unele minereuri de uraniu, dar nu este găsit niciodată în natură ca element liber. Aproximativ 31 ppm (părți pe milion) din scoarța
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
orbită deasupra lor. Misiunea a îndeplinit visul președintelui american John F. Kennedy, acela de a trimite un om pe Lună până la sfârșitul decadei anilor `60, într-un discurs ținut înaintea unei întruniri a Congresului pe 25 mai 1961. Criticii filmului "aselenizării" din 16 iulie 1969 afirmă, pe baza dovezilor incluse în film , ca acesta este realizat într-un studio de pe pământ. Scopul falșificării ar fi, după unii, justificarea fondurilor deturnate din programul Apollo, care n-ar fi ajuns niciodată pe Lună
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
rachetei Saturn V, având în componență să modulul lunar (ML). Pe 19 iulie, "Apollo 11" a trecut pentru prima dată prin spatele Lunii, intrând în orbită lunară. Au urmat 30 de orbitari, timp în care echipajul a văzut situl de aselenizare, în sudul Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis), aproximativ 20 kilometri sud-vest față de craterul Sabine D (0.67408N, 23.47297E). Situl de aselenizare a fost caracterizat drept relativ plat și neted în urmă misiunilor "Ranger 8" și "Suerveyor 5" dar și Lunar
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]
-
spatele Lunii, intrând în orbită lunară. Au urmat 30 de orbitari, timp în care echipajul a văzut situl de aselenizare, în sudul Mării Liniștii (Mare Tranquillitatis), aproximativ 20 kilometri sud-vest față de craterul Sabine D (0.67408N, 23.47297E). Situl de aselenizare a fost caracterizat drept relativ plat și neted în urmă misiunilor "Ranger 8" și "Suerveyor 5" dar și Lunar Orbiter, un satelit menit să cartografieze suprafață lunară în vederea stabilirii viitoarele locuri de aselenizare din programul Apollo. Pe 20 iulie 1969
Apollo 11 () [Corola-website/Science/312742_a_314071]