1,253 matches
-
nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții mentale și creatorul discret al altor orizonturi morale. Oricît de mult ar mai încerca astăzi firile nostalgice și sensibilitățile pastorale să păstreze arta și artistul în spații aseptice și în unuiversuri prin care circulă doar acei curenți de aer care se nasc din bătaia de aripă a îngerilor, lumea se mișcă încredibil de repede, iar formele simbolice și comportamentul artistic se primenesc odată cu ea. Artistul, indiferent de limbajul
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
lume care stă la fotograf, se poate obține un tablou zilnic în rețeta căruia intră și fericire. Nu neapărat bucurie, care e intensă, și care te-aștepți să se plătească cu suferință și de semn contrar. Fericirea e anestezică și aseptică. Ai încercat-o, nu mai mori. Dar, curățat de tot ce ar putea să-ți dăuneze, nici nu mai trăiești. Așa că ultima frază din volum, "și lumea cunoaște, în sfîrșit, armonii fără asemănare" e un voalat adio lumii vechi. Nefericirea
Literatura moare rîzînd by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9596_a_10921]
-
man's land real-oniric, cărtărescian în punctul de plecare, cu totul original în rest. La 18 ani proaspăt împliniți, personajul feminin se trezește "având pe mână o sală de operații adevărată", de ortopedie-traumatologie. Ce se poate întâmpla în acest spațiu "aseptic" pare să țină de un livresc halucinant, de un fantastic parabolic al mizeriei și suferinței umane, cu efecte literare induse, bine preparate. Dar realitatea românească, vai!, bate ficțiunea universală. Nu mă îndoiesc că paginile Simonei Sora sunt - spre deosebire de cele semnate
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
pe un dat generic, nu are cum să funcționeze uniform. Puritatea ei e o iluzie, pe care, în situația particulară a celui care a scris Cartea amăgirilor, până însăși detașarea hotărâtă de trecutul legionar o spulberă. Numai că, în abordarea aseptică a lui Mircea A. Diaconu, nimic din derapajul juvenil al anilor '30 nu iese la lumină. Capitolul - iarăși bine numit - Trecutul deocheat și înțelepciunea din urmă conține, în cel mai bun caz, o serie de eufemisme: "Ca și Aurel șfratele
Cui i-e frică de critica literară? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8206_a_9531]
-
o listă de "scriitori ai poporului" expediați prin notarea inițialelor, apariția unui "părinte" al aceluiași popor începe, parcă, să dea de gândit. Și să demonstreze, în același timp, compoziția binară și suprastratificată a romanului. Pe de altă parte, deși destul de aseptic, livrescul de antologie dăunează întrucâtva naturaleții realiste puse în pagini de Iulian Ciocan. Întregul farmec imund, vascularizat abundent în povești, capătă o contrapondere nițel rigidă, ostentativă și repetitivă prin toate citatele propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
așezat într-un fotoliu, nou și plăcut, de plastic și pluș, într-o sală fără șobolani, fără semințe, respirând aerul condiționat în fața unui ecran imaculat, făcut din cine știe ce polimer, nu cearceaful murdar al cinemaului copilăriei. Și totuși, în acest templu aseptic al timpului nou, l-am văzut pe Gheorghe Dinică vorbind despre plăcerea de a te juca cu morții pe grătar. Închis în plastic și sticlă am văzut o sondă prahoveană aplecându-se ritmic și înspăimântător ca un Tyranosaurus Rex ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
s, Valiumul cade în gura lui Brandy, rostogolindu-se în aer. Taiorul de care am ajutat-o pe Brandy să se dezbrace e un model Pierre Cardin Space Age de un alb imaculat, fusta dreaptă și cilindrică e neatinsă și aseptică până chiar deasupra genunchilor, jacheta e atemporală și clinică în croiul ei simplu și mânecile trei sferturi. Bluza de dedesubt e fără mâneci. Încălțările ei sunt cizme de lac alb cu vârf pătrat. E-o costumație la care ai asorta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
unui gol cu care nu știa ce să facă, decât cel mult să-l compare, ceea ce se și Întâmplă, cu Graalul, spre disperarea Violetei care prin acea imagine se vedea alungată din Raiul profan carnal și pasional, În cel sacru, aseptic și rece, ca o rezervație pentru Îngeri căzuți care, În acele momente, nu o atrăgeau În mod special. În plus, toți cei plecați În căutarea Graalului erau cavaleri fără prihană și veșnic pe drum, Întrucât nimeni nu știa cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continuând să trăiască liniștit, en cultivant son petit jardin, până la moarte? Fără doar și poate, vestea Învierii, răspândită de apostoli, i-ar fi ajuns la urechi oriunde s-ar fi retras. Ipoteza lui Klauck suferă de un antipsihologism idilic și aseptic, specific, aș spune, castei savanților istoricizanți. Personal cred (aici nu putem emite decât ipoteze, mai mult sau mai puțin plauzibile) că Iuda și-a pus capăt zilelor îngrozit de condamnarea lui Isus și scârbit de faptul că fusese, la rându
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
are în grijă din acest moment până ce totul va reintra în normal. Dora reușește să-și elibereze privirea de presiunea pleoapelor fierbinți. Un alt halat alb este în apropierea patului. Un parfum proaspăt care contrastează în mod plăcut cu mirosul aseptic de spital îi mângâie nările. În fine, reușește să privească chipul ce parcă plutește deasupra halatului convențional și își spune : "Ce ochi verzi și depărtați unul de altul ! Și sprâncenele parcă ar fi încondeiate. Iar părul, coroana de păr ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
materialele sterile care îi așteaptă : două halate din țesătură ușoară, mănuși, măști, papuci... Degetele tremurătoare reușesc cu greu să nimerească locurile destinate lor în mănușile prea mari, să găsească mânecile, să lege cordoanele, șireturile... Nici țipenie pe coridorul larg și aseptic, cu încăperi de ambele părți, cu uși închise pe care ochii neliniștiți citesc ca prin ceață : "Celulă de ajutor psihologic", "Sectorul 1", "Medic de gardă", "Anestezist", "Infirmiere", "Sectorul 2" și, în fine, ultima ușă pe dreapta, față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de culoarea chilimbarului : "Gustați !". Victor ia o înghițitură și-apoi încă una, după care păstrează lichidul în gura care nu întârzie să trimită efluvii de parfum în nările care încep să-și regăsească sensibilitatea după ce aspiraseră atâta vreme doar aer aseptic de spital. Răspunde cu un : "Da" abia audibil. Chelnerul se retrage fluierând destul de tare ca să nu fie doar pentru el : "La donna mobile..." "Ce vin extraordinar ! Ce plăcută amețeală !", își spune Victor, nu fără un sentiment de vinovăție. Dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
dar fără dificultate. Cuvintele par un filigran format din litere fine și elegante deși puțin tremurate. Perfect ! Este mai mult... Cuvintele înfloresc un zâmbet pe buzele Alindorei. În salon a intrat, cu pași ușori, Victor. Întâlnirea privirilor lor incendiază atmosfera aseptică de spital. Dora, întinsă din nou pe spate, nu poate privi decât plafonul alb, dar are senzația că în jurul ei aerul se inflamează. Gesturile profesorului Grand de schimbare a ținutei profesionale cu cea "civilă" sunt cele ale unui automat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
o adori. Vine aici ca să scape de rutina de acasă, de gătitul din fiecare zi pentru soț și pentru cei doi copii, ca să mai pălăvrăgească despre una-alta cu mine, cu profesoara. La un ceai. Nici măcar. Rezvan urăște chiar și asepticul ceai verde la pliculeț, pulberea amară folosită pentru ceremonie nu poate intra, de la bun început, în discuție. Cu franchețea ei candidă, cu monstruoasa ei inadecvare, cu imensa ei impudoare metafizică, Rezvan participă la ceremonia ceaiului, dar refuză să guste din
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
tot mai puțini curioși. Nu este greu de prevăzut că vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la o adică, conform vulgatei burgheze, o frază ambiguă cum e aceasta, desprinsă din recapitularea crailâcului nocturn: "Și, cu toate că nu mergeam în familii, am izbutit să coborâm și mai jos"? Pus pe iscodiri lipsite de afectare pudibondă, Ion Vianu elimină aseptic astfel de echivocuri. În sfârșit, o poveste cu aer de epilog, tristă și veselă totodată, balcanică precum în timpul lui Mateiu și periferică precum într-al nostru, reconstituie plimbarea - e un fel de a spune - pe strada numită, omagial, după fiul
Interogații mateine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8046_a_9371]
-
pentru a scoate din ea niște scheme psihanalitice răsuflate, ci de a surprinde o banală și verificată corelație: că opera unui intelectual nu poate fi separată de biografia lui. În schimb, studiată la rece și în gol, în virtutea unei analize aseptice de laborator logic, opera lui Kierkegaard ar semăna cu o apariție monstruoasă: un carnaval de identități inventate degeaba și o înscenare de idei declamate în pustiu. Cuplată însă la spiritul epocii și la evenimentele vieții sale, opera danezului capătă o
Un răstignit pe crucea căinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7865_a_9190]
-
interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu portret de grup denotă o distanțare senin-amară, scutită de comple- zențele factice. Ar fi vorba de „fragilii parcimonioși“ ce s-au repliat „spontan, dar moderat“ în fața chestionarului, de „circumspecții“ ce s-
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
nu mai ai cu ce: ca o piele care a fost tăbăcită pînă la tocirea oricărei asperități, limba și-a atrofiat virtuțile expresive și a devenit stearpă. O folosim ca pe o apă de gură care trebuie să aibă efect aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși hrana privilegiată a sufletului. Fără cultivarea ei, firea omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
care-l tratează cu un ton inadmisibil. La drept vorbind, Călinescu merită elogii pentru geniul cu care a transformat un diagnostic greșit într-un invincibil mit cultural." (pag. 715) E de remarcat felul cum Manolescu știe să opereze cu judecăți aseptice. Căci între diagnosticul vitriolant al medicului și verdictul indulgent al criticului literar distanța e considerabilă. Primul își depășește atribuțiile taxându-l aspru pe Călinescu, cel de-al doilea și le delimitează ferm atunci când apelează la competența strictă a specialistului. Chiar
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
bine de o sută de ani în urmă, de către școala, prietenii și urmașii lui Simon Holossy, în care concepte ale realului, cum ar fi peisajul, prezența umană sau atribute ale acesteia se manifestau exclusiv în limitele unui imaginar asumat și aseptic. Ca structură psihologică, Bochiș este un romantic tîrziu care beneficiază deopotrivă de subtilitățile simbolismului și de risipa energetică a expresionismului, dar într-o variantă oarecum sceptică, ușor temperată prin luciditate și supraveghere cerebrală. Coborît, așadar, pe de o parte, din
Fețele lui Bochiș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6851_a_8176]
-
cu insistență. Una din utopiile dezvoltate tot atunci se va țese în jurul Metamorfozei lui Kafka, deși rezolvarea aduce mai categoric cu Orwell. Odată transformat, Gregor Samsa ar trebui instalat confortabil pe un scaun managerial. În sfârșit, ajuns într-o Americă aseptică, se va atașa de unica ființă care-i aduce aminte de casă. Când logodnica lui îi va strivi prietenul conjunctural, nu va ști ce altceva să facă decât, cu lacrimi în ochi, să-l mănânce. Gestul bunicului e repetat dincolo de
Cetățeanul Mitchievici by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6861_a_8186]
-
de/ dinaintea furtunii/ în centrul ei/ și cu toate acestea sunt împăcat - poema e la înălțime" (pp. 81-82) Inteligent, cultivat, înzestrat cu spirit de observație, umor rafinat și o reală sensibilitate poetică, Mircea Petean izbutește să producă viață și în asepticul mediu textualist. Volumul său de poeme, Câmp minat, este dovada vie a faptului că grenadele literare ale generației optzeciste sunt încă în stare de funcționare.
Tranșeele textualismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6866_a_8191]
-
sfârșitul mișcării de interiorizare a obiectului dragostei, pierdut pe vecie, se profilează împăcarea cu pierderea în care constă tocmai travaliul doliului." (Ric�ur). Această perspectivă face ravagii mai ales la ființele dominate de un narcisism accentuat: artiștii, scriitorii, ideologii. În asepticul său Journal de deuil (Éditions du Seuil/Imec, 2009) Roland Barthes ilustrează marea temă a doliului ca formă de autocentrare paroxistică: nu aflăm prea multe lucruri despre mama dispărută, dar aflăm aproape totul despre trăirile îndoliatului. Cei doi ani de
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
felul lui de a scrie, despre importanța vocii, despre ritmul organic, despre mișcarea fizică și psihică imprimate poeziei. Alături de el și de Michael Hambuger, cel mai bun traducător de poezie germană în engleză, străbăteam ore în șir drumurile pietruite ale asepticului orășel; la prânz și seara mâncam la aceeași masă. Oskar Pastior mi se părea pe departe cel mai simpatic dintre toți invitații (se vedea că e transilvănean, născut în 1927 la Sibiu) și mi se părea de asemenea că seamănă
Întâlnire cu Oskar Pastior by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7279_a_8604]