1,950 matches
-
a criticii de actualitate". Pentru nedreptățile suferite are aerul a cere o compensație himerică: dacă nu unicitatea, măcar situarea formulei d-sale, din capul locului, pe treapta cea mai înaltă. Cîtă dreptate are hermeneutul, se poate vedea și din altă aserțiune pe care o face: " Dar a existat și există în continuare și o recepție pentru astfel de cărți. Ca dovadă că este așa, bibliografia critică a cărților mele, care a atins pînă acum cifre neverosimile, de sute și sute de
Adrian Marino între lumini și umbre (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15745_a_17070]
-
Eminescu (Crăciunul anului 1883) urmărea același scop malefic, de a-l impune, în prim plan, pe poet în dauna gazetarului care ar fi fost mai important. Am comentat critic două (sau chiar trei) din aceste cărți, relevîndu-le nedreptatea și aberația aserțiunilor. Documentele publicate de dl George Muntean relevă - prin ele însele - stupizenia acestor puncte de vedere absurde. Dar să revin la comentarea acestor revelatoare documente. La 2 septembrie 1883, de îndată ce Maiorescu s-a înapoiat în București, sora sa Emilia Humpel îi
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
pus alături de sau chiar deasupra lui Eminescu. Altminteri, sînt convins că el rămîne un autor reprezentativ al importantei "generații" '60 (chiar dacă nu primus inter pares!), în măsură de-a fi studiat și de-a intra ca atare în istoria literaturii. Aserțiunea că aș dori "demolarea" sa e stupidă, fie și din motivul că, așa cum arăta Croce: "Nici un critic nu poate face artist pe cine nu e, și tot astfel nici un critic nu poate, prin imposibilitatea metafizică, să nimicească, să dărîme și
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
Z. Ornea Întrebarea, desigur, e (pînă la un punct neliniștitoare) dacă facem parte sau nu din Balcani și dacă, prin aceasta, românii sînt un popor balcanic. Dacă pornim de la vestita aserțiune a lui N. Iorga "Bizanț după Bizanț" răspunsul e indubitabil favorabil, pentru că Bizanțul e o componentă originară a balcanismului. Dar dacă ținem seama de faptul, istoric, că pînă în 1918 toată partea de vest a țării (Transilvania, Banatul etc.) și
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
aceste chestiuni și multe altele foarte importante le studiază, în cartea ei Balcanii și balcanismul, profesoara americană de origine bulgară Maria Todorova, relativ recent tradusă în românește de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător și sistematic care pornește polemic de la aserțiunea că Balcanii au fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
de Editura Humanitas. E un studiu atotcuprinzător și sistematic care pornește polemic de la aserțiunea că Balcanii au fost descriși ca "alteritatea" Europei, ba chiar că, "Balcanii nu doresc să se conformeze standardelor de comportament specifice lumii civilizate". Tot polemic discută aserțiunea banalizată că Balcanii sînt butoiul de pulbere al Europei, demonstrînd că azi nici un istoric serios nu admite că primul război mondial a avut drept cauză situația conflictuală din Balcani. Și dacă azi, în Balcani, mai precis în fosta Iugoslavie, se
O zonă geografică inflamabilă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16375_a_17700]
-
a scris criticului să o reediteze, el, pe a sa din 1883/1884. Exceptînd episodul din 1890 al ediției Morțun prima ediție care e polemică voit cu cea maioresciană e, din 1893, și e semnată de A.D. Xenopol. Polemizează cu aserțiunea lui Maiorescu din prefața ediției din 1889 că boala lui Eminescu fusese ereditară ("Cine l-a înnebunit pe Eminescu, căci contest cu energie că el să fi înnebunit de la sine? L-a înnebunit țara lui, poporul lui ce nu l-
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
elogii - să ne închipuim cum ar fi trebuit să fie, în anii '80, un eventual capitol dedicat discursurilor lui Ceaușescu?! De altfel, cenzura însăși accepta acest principiu, sănătos și pentru ea: în cazuri foarte clare, orice enunț devine subversiv, căci aserțiunea neutră e simțită ca o aluzie, iar cea laudativă apare ca o parodie. în schemele citate nu intra întotdeauna nici limbajul jurnalistic: cu justificarea că are o prea mare diversitate interioară (între editorial, reportaj și cronica sportivă, de pildă, diferențele
Diversitate stilistică... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16539_a_17864]
-
reprezintă debutul belgianului Pierre-Paul Renders care a avut detașarea ironică necesară unei anticipații cu șanse de grabnică împlinire: cibersexul. Între Grădinarul îndrăgostit și Truman Show, povestea acestui agorafobic are haz, dar și substanță: eroul, încercînd să-și depășească handicapul, relansează aserțiunea conform căreia omul nu-i făcut să trăiască în solitudine. Împreună se intitulează filmul inspirat suedezului Lukas Moodysson de epoca hippy. Animați de idei socialiste și practicînd amorul liber, tineri și tinere plus copiii lor trăiesc laolaltă, dar nu sînt
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
germenii teatrului absurdului. Un număr mare de generații de slaviști au învățat limba rusă după Cehov. Ce mai? E favoritul tuturor. Scriitorii din generația mea îl salută și ei. Și iată că, nu demult, degustătorii lexicului neconform normelor și ai aserțiunilor cinice s-au lăsat fermecați de Cehov când au fost publicate în "Literaturnoe obozrenie" scrisorile cehoviene "erotice", netipărite până acum (a avut, totuși, și Cehov micul său Gulag erotic). în scrisorile acestea, Cehov se afirmă ca un cunoscător și amator
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
dedicată, la Florența, lui San Marco, a putut trăi Savonarola. În chilii pe care le pictase, nu cu mult timp înainte, Fra Angelico! Renașterea nu este doar o lume care a proclamat Victoria geniului asupra forței brute. O astfel de aserțiune era, pare-se, în vremile acelea, un truism. Poate că astfel se explică, peste veacuri, faptul că - deși sculpturile lui Michelangelo sînt atît de puține (însă în timp ce scriu această incidentă, mă întreb cît adevăr conține ea, de fapt, și dacă
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
este spontană; iar cel din Pastramă trufanda este prin excelență burlesc, căutînd să noteze particularitățile de jargon ale eroilor - ceea ce niciodată Mateiu Caragiale n-a făcut". Cîteodată, e drept, rar, se ivește sub pana lui Ovidiu Cotruș și cîte o aserțiune la care n-am putea subscrie fără rezervă. Bunăoară: Deși îl apreciez foarte mult ca poet, nu-l consider, de pildă, un scriitor fundamental pe Bacovia". Vedem aici o prelungire a subestimării lui Bacovia, din epoca interbelică, pe care o
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
spus, condiția umană, una evident păcătoasă și intratabilă. Iată încărcătura care ar putea compromite noul paradis zoologic, remake-ul edenic. În fond, aceasta este cu adevărat intriga „psihologică” a filmului, revelația asupra coruptibilei naturi umane pe care Noe o are, anticipând aserțiunea lui Thomas Hobbes, homo homini lupus. Și Dumnezeu are aceeași problemă, pe care înțelege să o rezolve cu ajutorul lui Noe, și iată legătura între cei doi decidenți absoluți ai poveștii, amândoi sunt hotărâți să distrugă pentru a salva. De la primul
Noe și noema by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2658_a_3983]
-
soțiile prefecților, sub domnia lui Octavianus Augustus, nu aveau dreptul să-și însoțească bărbatul în zonele de insecuritate reprezentate mai ales de provinciile îndepărtate, precum era cazul Iudeei. Totuși, o serie de date istorice infirmă asemenea obiecțiuni și fac posibile aserțiunile biblice. Pentru a ieși din dificultate, Pilat recurge la o nouă stratagemă, aceea de a uza de dreptul de grațiere cu ocazia Paștelui, cu concursul mulțimii, sperând că, în acest fel, își va liniști soția și va evita condamnarea unui
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Heidegger, Parmenide, Alexandru cel Mare, Pilat, Socrate, Dumnezeu, Iisus, Asia, Istanbul, Moscova, Siberia, Beijing, Shanghai, Pascal, Europa, Berlin, Marx. Ca în orice oratorie, retorica se infiltrează ca în propria-i conferință. Și așa apar principiile, logica strânsă a demonstrațiilor, eliberarea aserțiunilor de vituperări stângace ori hazardate. La o asemenea ținută academică a discursului narativ sunt excluse, chipurile, abaterile întâmplă toare. Și totuși, clipește pișcherlicește prozatorul, îngăduindu-și să citeze secvențe fie din înțelepciunea lui moș Gogu ("Bă, n-ai să o
PROZATORI CU ŞTAIF. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_402]
-
perpetua, exasperant-dulce, masochista alertă; nu doar în anii vaporoasei, seninei adolescente sau în următorii, ai exacerbatei senzualități (de unde ocurentele sîngeriului), ci și ai senectuții tulburate de zvîcniri erotice (Muzică de dincolo); deși, cu totul altceva, s-ar deduce din unele aserțiuni (v. Între mine și soare ș.a.) sau din crudă luciditate cu care este înregistrată degradarea fizică și singurătatea: Farsă, Văduva, Bîntuind, Solzii care ma acoperă, A proper way to vanish etc.; cruzime contrabalansata doar de imaginea percutanta, dar nu facil-patetică
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
fac astfel de remarci - cineva i-a spus ambasadorului francez că nu știu care oficial român ar fi cerut ceva - suntem într-un registru ipotetic și cred că genul acesta de afirmații trebuie susținut prin eventuale probe. Altfel, rămânem în domeniul unor aserțiuni care, desigur, se pot dovedi false", a spus Baconschi, citat de . El a precizat că remarca referitoare la ambasadorul francez este valabilă și pentru cel american. În momentul în care se formulează o acuzație, ea trebuie demonstrată prin probe", a
Baconschi, despre reclamaţiile ambasadorilor privind cererile de mită: Să vină cu probe! () [Corola-journal/Journalistic/25770_a_27095]
-
ca primă etapă a trăirii estetice”, iar înaintea sa, Roman Ingarden considera că schema textuală e necesar a fi completată, dacă nu chiar umplută, de către cititor, singura modalitate prin care acesta reușește să se transpună în dimensiunea „metafizică” a creației. Aserțiunile ne arată că lectura, ca „artă precisă”, solicită a triplă ipostaziere a cititorului. Mai întîi, în registrul emoției aflîndu-se, ea îl plasează în interacțiune afectivă cu substanța textului. În al doilea rînd, „trăirea estetică” trimite la o vibrație existențială (și
Refuzul „postmodern“ al lecturii – un simptom? by Mircea Braga () [Corola-journal/Journalistic/2773_a_4098]
-
premiat cu numeroase premii literare, inclusiv cu Premiul Herder. (Știu prea bine în ce epocă a culturii ne aflăm, cunosc la fel de bine cine acordă „marile premii naționale și internaționale”, pe ce criterii și în ce condiții). O dovadă semnificativă a aserțiunilor din primul alineat o constituie parcurgerea, filă cu filă, a cele mai recente cărți (din câte știu) care conține poezii scrise exclusiv de Mircea Dinescu. Parcurgerea acestei cărți mi-a fost prilej de aduceri aminte multilateral dezvoltate, de nostalgii nocturno-bahice
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
și nepăsătoare, cu încărcătură afectuoasă și cinică, brutal repezite și tandre, proletare și nobile (...)”, observă cu obiectivitate, tot pe coperta finală, Lucian Raicu (despre care am auzit câte ceva, dar nu mai știu pe unde și ce). Neavând motive să accept aserțiunile ilustrului necunoscut Ilie Constantin, dar întru totul de acord cu observațiile domnului Lucian Raicu, am redescoperit cu încântare stilul unic și inconfundabil al lui Dinescu, care l-a făcut remarcat încă din „Epoca de aur” a comunismului (pentru că acum, după cum
MIRCEA DINESCU ÎN ROCHIE SIMPLĂ DE STAMBĂ de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383766_a_385095]
-
definitiva amuțire și disoluție a fizionomiilor identitare ale națiunii române. Ideologia trebuia să camufleze vidul și pustiirile spirituale pe care stalinismul se străduia, cu orice preț, să le instaureze în toate țările aflate sub ocupație sovietică. Reluând sensurile unei celebre aserțiuni, se poate spune că totalitarismul comunist intenționa instituirea acelui hegelian sfârșit al istoriei, sfârșit care acum se vădea și al politicului prin definitiva atomizare a societăților, prin înăbușirea comunicării interumane, prin controlul total al tuturor circuitelor informaționale într-un univers
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
contur configurația specială a crezului său poetic se regăsesc și în corespondența sa. Iată o extrem de lapidară, dar, așa cum vom vedea, concludentă formulare într-o epistolie adresată lui Dumitru Țepeneag: „...hotărâsem să rămân la scrisul quintesențial.”[ 15] Spunem concludentă pentru că aserțiunea de mai sus, coroborată și cu multe altele, dar mai întâi de toate cu mesajul propriu întregii sale creații ilustrează intrarea în rezonanță cu un celebru adagiu heideggerian: Der Dichter nennt das Heilige! (Poetul este cel care rostește Sacrul). Ceea ce
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
va fi un dezastru. Țara va cunoaște un dezastru extraordinar”. Nici nu a mai fost nevoie să tragă vreo concluzie pe acest subiect, Ștefan Andrei conchizând sec: ,, Ce a urmat știți foarte bine”. Apoi a trecut rapid la o altă aserțiune - a cărei forță premonitorie este dincolo de orice îndoială, aserțiune formulată de statuarul Nicolae Titulescu: ,,Problema minorităților e mai gravă decât problema revizionismului. Pentru că, dacă nu este dominată și nu se rezolvă pe bază corectă, sparge statul din interior”, precizând: ,, Cine
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
extraordinar”. Nici nu a mai fost nevoie să tragă vreo concluzie pe acest subiect, Ștefan Andrei conchizând sec: ,, Ce a urmat știți foarte bine”. Apoi a trecut rapid la o altă aserțiune - a cărei forță premonitorie este dincolo de orice îndoială, aserțiune formulată de statuarul Nicolae Titulescu: ,,Problema minorităților e mai gravă decât problema revizionismului. Pentru că, dacă nu este dominată și nu se rezolvă pe bază corectă, sparge statul din interior”, precizând: ,, Cine are ochii ațintiți, în primul rând, spre Budapesta, spre
Portret în linii fugoase de Ştefan ANDREI: ,,TITULESCU este foarte actual, astăzi!” (I) [Corola-blog/BlogPost/93621_a_94913]
-
strâns unit cu tine însuți la necaz, era cazul să mă conformez ei - chiar dacă gândul meu îl cita mai degrabă pe Lucian Blaga cu: "Numai pe tine te am, trecătorul meu trup". Știu, poetul viza ținte metafizice, dar referința la aserțiunea lui, oricât de nepotrivită, mi-a făcut bine. În primele două poezii din Clepsidra, "Zeu de unu" și "Aș vrea să mă urmez copil" (amândouă din 1963) îmi displace un răsfăț al exprimării înlesnite, care sfârșește prin a compromite însăși
Lucrează timpul pentru noi? by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8270_a_9595]