306 matches
-
sufletul pe nori de-atâtea zori îți sunt ivite poemele ca strofe de plăceri iar toamna viselor ți-apune când într-un gând ajungi să ceri O ultimă dorință ca un pocal de aur îți reclădește ființa ce trece-n asfințit toată durerea lumii rămâne ca tezaur iar teama de murire învie întru zenit Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 27 .11. 2013 (A.D.
POEM HIERATIC XVIII-ZBOR VEŞNIC de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/david_sofianis_1446396727.html [Corola-blog/BlogPost/353289_a_354618]
-
plesnească pe coapse, frământând în mâini un fir de păpădie. - Spune-mi, Marina, pentru ce vrei tu să te apuci acum de muzică; ce ți-a venit? - Ce mi-a venit?! Se întoarse pentru a-i privi părul în care asfințise soarele. « Hmm! Nu-i place Beran. Nu-mi plac baietii cu părul roșu. Unde mai pui că are și mustață blondă! Nu-mi plac nici mustățile. Atunci?... -Întotdeauna mi-a plăcut să cânt dar acum e vorba de cu totul
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 by http://confluente.ro/Culoarea_cea_mai_frumoas.html [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
SUNTEM NOI ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt care își scrie Pe căi lactee, printre universuri, Descânt astral
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1446183118.html [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
roman, 1987 Casa de la miezul nopții; teatru, 1994 O corabie spre Bethleem; 1997 Zeul ploii; nuvele, 1997 Rapid nu oprește în gările mici, 1999 Amantul marii doamne Dracula; roman, 2001 La umbra crailor de ghindă; Convorbiri cu Mihai Ispirescu, 2001 Asfințit de Europă, răsărit de Asie, roman, 2004 Jurnal cu fața ascunsă; jurnalul romanului Asfințit de Europă, Răsărit de Asie, 2004. Punți prăbușite, 2003 Mergeam prin stropii mari de ploaie, ocolind băltoacele, gândind că este un eveniment cu rezonanță de unicitate
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Voievodul_brailei_constanta_abalasei_donosa_1333522829.html [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
ploii; nuvele, 1997 Rapid nu oprește în gările mici, 1999 Amantul marii doamne Dracula; roman, 2001 La umbra crailor de ghindă; Convorbiri cu Mihai Ispirescu, 2001 Asfințit de Europă, răsărit de Asie, roman, 2004 Jurnal cu fața ascunsă; jurnalul romanului Asfințit de Europă, Răsărit de Asie, 2004. Punți prăbușite, 2003 Mergeam prin stropii mari de ploaie, ocolind băltoacele, gândind că este un eveniment cu rezonanță de unicitate. În anul 1994, pe 12 aprilie când Fănuș Neagu a fost onorat acordându-i
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Voievodul_brailei_constanta_abalasei_donosa_1333522829.html [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
galera timpului. MEMORIA ÎNGERILOR CĂZUȚI Libertate a zborului doar înapoi Și doar prin sângele propriu Ca amintirea poemului zbătându-se În labirintul grâului, macii înșelători Fulgerând potecile înflorite ale cărnii, Clipa de beție topită în miezul grădinii Amintirea cerului violet Asfințit de octombrie răsfrânt în iazul păstrăvului sălbatec. Amintirea florilor de măceș spuzind mărăcinișul grădinilor Fragi în fânețe Năpădite de căldura după amiezilor, Ploaie de mai, roua frunzișului crud al pădurilor, Pedepse ale prăbușirii, amintirile Singurul zbor permis prin rănile rămase
AROME DE IARNĂ (POEME) de ŞTEFANIA OPROESCU în ediţia nr. 1545 din 25 martie 2015 by http://confluente.ro/stefania_oproescu_1427286129.html [Corola-blog/BlogPost/341005_a_342334]
-
la ureche, îl inspiră și-l înalță peste toate lucrurile. Pentru că, spune autorul, Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile, iar în cuvintele noastre pune rouă: “Dumnezeu în noi sădește lacrimi, / Să ne lumineze-n iarbă asfințind, / În cuvinte pune rouă la amiază, / Pune-n pâine abur argintând. / Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, / s-auzim în ele când dilată / cuiele în rană de Hristos, / rădăcini venind din niciodată. / Dumnezeu sădește-n noi lumină / Dinspre ochiul lăcrimând - / Până-n
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 by http://confluente.ro/Dau_lumii_marturie_lacrima_unei_secunde_volum_aniversar_nicolae_baciut_cincizeci_si_cinci_cronica_cezarina_adame.html [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din potir, Dar clipele ni-s asfințite. Te răstignești în neputință Pe drumul crucii, abătut, Și duci o viață în sentință, Ș-apoi o iei de la-nceput! Și nu mai ai nici o putere, Ești numai tu, crucificat, Amar te zbați printre mistere, Cătând' cumva să fii-mpăcat În
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 by http://confluente.ro/daniel_dac_1469548827.html [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
ultimul moralist al literaturii române contemporane. După el s-a așternut întunericul...Dăm mai jos citate din opera lui care rămâni adevărate sentințe despre viață: Sunt trei dimensiuni componente ale conștiinței umane, care ne deosebesc de animale. Ne naștem și asfințim odată cu ele, nu numai bătrânii se gândesc la trecut, nu numai tinerii la viitor și nimeni nu poate trăi ca un cal jugănit, numai în prezent, viața noastra ar fi ca și a lui, mâncare, ham, apă, somn, apoi iar
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1430903451.html [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
Hanului și cum să-mbrățișezi timpul și să simți cu sufletul dulceața vieții. Să ne mai amintim un pic și de Conul Mihai, acel munte al literaturii române, Sadoveanu, care aflat o dată cu scriitorimea de la Viața Românească sus, pe Ceahlău, în timp ce asfințea fascinant astrul zilei, el stătea, scuzați, cu dosul la minunatul spectacol ceresc, suflând în cărbunii și vreascurile focului, care trebuiau să-și aprindă răsăritul lor meschin, dar atât de trebuitor. Și cine-apoi a descris cel mai strașnic amurg de soare
DIVINA ÎMPLINIRE – UN ÎNALT OASPETE DORIT – SCRIITORUL ROMÂN MIHAI BATOG BUJENIŢĂ de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 by http://confluente.ro/roni_caciularu_1463013314.html [Corola-blog/BlogPost/364057_a_365386]
-
pe urechea-mi surda. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1476579788.html [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1476579788.html [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
înspre amurg Mă odihnii,oprindu-mi gândul Printr-un declic viața mi se arătă, Devin clipa,observatorul ei tăcut. Mă plimb pe-alei de amintiri Ciudat,le simt străine mie De ce oare s-au schimbat acum? Lumina cade altfel-n asfințit Reliefuri din frânturi de zile Mă apasă cu-a lor umbră. Desfac ceru-n rugă să primesc O mană a Tatălui ceresc! Adormite cad frunzele de ani, Resemnate sărută cu gratitudine Pământul, Ele descoperă frumusețea din Rai, Pe care-am
FLORI DE VIAȚA-N ASFINȚIT de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1455451520.html [Corola-blog/BlogPost/373691_a_375020]
-
dar...hai să accept. A pus-o la punct ca să nu-l deranjeze pe timpul escapadelor, frumosul ei bărbățel. Și ea, ca de obicei, crede orbește tot ce spune el. Hm!” Afară era cald pentru începutul lui septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_5_.html [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
pentru camuflaj. Atunci se camuflează și el în lumină, întorcându-și kimonoul pe dos și bandajându-și cu feșe albe mâinile, picioarele și capul, lăsându-și doar ochii la vedere. Are loc o luptă a camuflajului în alb-negru, în timp ce Soarele asfințește, pe care Jack o câștigă orbindu-și adversarul cu reflexia luminii în sabie. Ninja era de fapt un robot. Când Jack iese din turn, copilul îi sare în brațe bucuros.
Samurai contra ninja () [Corola-website/Science/319448_a_320777]
-
pictură de atelier, el s-a dovedit în stare să realizeze scene din natură pline de prospețime și în același timp a evocat perspective vaste ca cel din tabloul "Cheile Doftanei". Din categoria tablourilor cu peisaje pure fac parte lucrările "Asfințit pe malul râului, Iszvorul, Moara, Peisaj" și "Peisaj în amiază". La sfârșitul războiului din 1877, cea mai mare parte a picturilor realizate în acestă campanie militară au fost achiziționate pentru colecția Domnitorului Carol I și artistului i s-a conferit
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
Sava Henția sunt: Majoritatea lucrărilor realizate de Sava Henția se regăsesc în muzeele din România. Sporadic, unii colecționari pun spre vânzare la casele de licitații de artă portrete și peisaje cu semnătura acestuia. Exemple sunt "Fata cu desăgi" (2012), "Intimitate, Asfințit peste malul râului, Iszvorul" și multe altele. Au existat și suspiciuni de comercializare pe internet a unor lucrări ale artistului falsificate, așa cum a fost cazul mediatizat al procurorului Emilian Eva, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, în anul 2015.
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
este închisă la culoare și încrețită, iar la femelă este netedă și albă. Masculul nu are calozități nupțiale, însă posedă un sac vocal mare sub bărbie, de culoare brună închisă sau brună gălbuie, care amplifică orăcăitul său bine cunoscut după ce asfințește soarele, mai ales în perioada de reproducere; în stare de repaus sacul vocal formează cute; când aceasta se dilată depășește cu mult mărimea capului. Brotăcelul duce o viață crepuscular-nocturnă, dar are și o activitate diurnă, stând uneori pe frunze la
Brotăcel () [Corola-website/Science/334901_a_336230]
-
a cerut nimeni până acum”. Redăm câteva extrase din scrisorile sale din exil și din "Testament": „Nu știu prin ce dulceață ne atrage atât de mult pământul strămoșesc de nu ne îngăduiește să-l uităm. Zilele mele îmi sunt spre asfințit și aș vrea ca sufletu-mi, când se va despărți de trup, să fie încredințat Creatorului său, prin rugăciunile și liturghiile săvârșite de voi, iar oasele-mi s-aștepte obșteasca înviere în mănăstirea de la Blaj. Fiindcă este cunoscut că, din
Inocențiu Micu-Klein () [Corola-website/Science/299592_a_300921]
-
frați, soți și feciori. Alături de străbunii lor, de moșii și strămoșii noștri, vor sta de-a pururi la temelia acestei țări. Când răsare soarele avem să ne-aducem aminte de ei și avem să-i jelim de asemenea când soarele asfințește. Jertfa lor sfântă și vitejia voastră, a tuturor, au arătat lumii întregi că nici o țară, oricât de mică, nu poate fi biruită când luptă pentru dreptatea și neatârnarea sa. Noi, cei rămași, vom ridica iar la lumină și belșug casele
Ștefan cel Mare - Vaslui 1475 () [Corola-website/Science/326971_a_328300]
-
de pământ sau un șanț cu apă, întărit cu două-trei rânduri de fortificații. La căderea nopții, orășenii și sătenii erau neliniștiți. Așa stăteau lucrurile de pe vremea războaielor civile din secolul trecut și nimănui nu i se mai părea anormal. De cum asfințea soarele, oamenii se culcau. Când se vârau în paturi, lucrătorii, a căror singură plăcere era somnul, adormeau ca vitele. Acoperit cu o rogojină de paie, Hiyoshi zăcea într-un colț al camerei servitorilor, cu capul pe un căpătâi de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
același lucru și plecară fără nici o vorbă de protest. Mesagerii de la comandament porniră în galop spre unitățile înconjurătoare, ducând ordinele pentru trupele din linia întâi, la baza muntelui. Norii de seară erau spuziți cu culori vii, dincolode Shimeigadake, în timp ce soarele asfințea. Raze late de lumină roșie se întindeau peste lac ca niște curcubee, pe când la suprafața apei se formau valuri. — Priviți! le strigă Nobunaga celor din jurul lui, privind de pe culmea colinei norii ce înconjurau Muntele Hiei. Cerul e de partea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
lui Ieyasu. — Nu putem rămâne aici. Trebuie să ne întoarcem la Hamamatsu, insistă Tadahiro. Cu cât vă retrageți mai repede, cu atât mai bine. Ieyasu nu răspunse nimic. — Stăpâne! Stăpâne! îl rugă Tadahiro. Seniorul nu-i privea fața. În timp ce soarele asfințea, întunericul și ceața albicioasă a serii se împărțeau tot mai accentuat, la marginea câmpiei Mikatagahara. Alergând în vântul hibernal, drapelele mesagerilor aduceau necontenit veștile proaste. — Sakuma Nobumori din clanul Oda a fost strivit. Takigawa Kazumasu s-a retras în dezordine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
uita dintr-o dată de foame și oboseală, pentru a ieși la luptă. De peste o jumătate de lună, însă, trupele atacatoare nu se mai apropiaseră de caste, iar această nepăsare era mai apară pentru trupele defensive decât orice moarte disperată. Când asfințea soarele, tot castelul se cufunda într-o beznă atât de adâncă încât părea să fi căzut în fundul unei mlaștini. Nu se aprindea nici o lampă. Tot uleiul de rapiță și untura de pește fuseseră consumate ca hrană. Multe dintre micile vrăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
auzi o bătaie de tobă mare, iar chemarea cornului pluti pe poarta castelului, proclamând mobilizarea. Florile de prun erau aproape albe, în acea pașnică înserare de primăvară dintr-o provincie montană. Armata porni înainte de sfârșitul zilei. Grăbiți de soarele care asfințea, cinci mii de oameni porniră pe Drumul Fukushima și, până la căderea nopții, din Nirasaki plecaseră aproape zece mii de ostași. — Bine, dar e perfect! Ne-a făcut să înțelegem cât se poate de limpede că s-a revoltat. Dacă nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]