288 matches
-
legănai mai frumos/ decât gândul” (p. 80); „Teamă mi-e/ că vei obosi să privești în/ pustietatea din mine” (p. 84). *** Daniela Gifu scrie cu primăvara în suflet, cu sufletul în vis și cu visul ca un soare răsărind și asfințind ca în zilele facerii lumii”. ---------------------------------------------------------- * Prefață la volumul de poezie „Păcatul neliniștii” de Daniela Gîfu, Editura EIKON, Cluj-Napoca, 2012 Theodor DAMIAN New York, SUA 2012 Referință Bibliografică: Theodor DAMIAN - SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS / Teodor Damian : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
la ureche, îl inspiră și-l înalță peste toate lucrurile. Pentru că, spune autorul, Dumnezeu este cel care sădește în noi totul, până și lacrimile, iar în cuvintele noastre pune rouă: “Dumnezeu în noi sădește lacrimi, / Să ne lumineze-n iarbă asfințind, / În cuvinte pune rouă la amiază, / Pune-n pâine abur argintând. / Lacrimi lăstăresc în noi tulpini, / s-auzim în ele când dilată / cuiele în rană de Hristos, / rădăcini venind din niciodată. / Dumnezeu sădește-n noi lumină / Dinspre ochiul lăcrimând - / Până-n
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
sunt ochii mai triști, iar pașii desculți Ne aduc, din tării, mereu spre-napoi. NAIV Tată, nu știam, când eram mic, Că din când-în-când mai moare cineva, C-ai să mori, în fine, dumneata, Că și eu, de la-nceput, sunt asfințit. Nu știam de efemerul noi Și credeam că toți cei care pleacă Se întorc în stoluri, înc-o dată, La copiii singuri, înapoi. Nu știam conceptul „relativ”, Iar în scurta mea copilărie, Totul aducea a veșnicie, Lingușind instinctul meu nativ. Azi
POEME PENTRU ZILE SIMPLE (1) de LUCIAN DUMBRAVĂ în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346711_a_348040]
-
de ansamblu rămîne, voit sau nu, obscur : „Labirinturi absurde / pînă la sacrificiul unei fugi în trecut / ochiul meu strivit melancolic / îngerul c-o singură aripă într-o zi de sabat / cînd te-apasă plictisul și găsești / scrisorile celui drag / după asfințit într-o artă perfectă,/ pămîntul / solemn viscolit de cîntecul sirenelor undeva în apropiere -/ în locul unde zburătăcesc de-a valma licuricii /.../ raiul, drumul corăbiilor,/ o casă frumoasă cu grădina arsă pînă la lacrimi / după răceala mîinilor toți știau / că se făcuse
HIMERE DE PHAROS de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355919_a_357248]
-
așteaptă... Din funigei îmi țes perdea de ploi Și mierea o adun pentru iubire Va fi aleanul plânsului în doi Acum în toamna mea cu despărțire E cerul mai alastru, mai adânc S-a-ndepărtat de noi precum Lumina Când asfințit cu ochii eu mănânc Și-n întuneric mă apasă vina... Că toamnele -au venit pentru că eu Adun tristețea de pe nu știu unde Și lacrima din ochiuri de fileu Printre cotloane sufletești pătrunde Și plouă trist un bob din fiecare Ce se adună
O ZI PLÂNGI, O ALTA RÂZI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 261 din 18 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355328_a_356657]
-
dar...hai să accept. A pus-o la punct ca să nu-l deranjeze pe timpul escapadelor, frumosul ei bărbățel. Și ea, ca de obicei, crede orbește tot ce spune el. Hm!” Afară era cald pentru începutul lui septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]
-
de prea mult rod, fie în semn de mulțumire pentru pământul care le-a dat viață, fie de bucurie că nu au mai fost furate. O regăsesc pe autoare în orice tablou, dar, în mod deosebit, în tabloul “Răsărit și asfințit”, două ipostaze ale macro și microsmosului legate de verticalitatea unui copac, care rămâne nemișcat și viguros, calm și senin în “marea trecere”, cu rădăcinile adânc înfipte în pământul-mamă și vârful către cerul la care aspiră, din al cărui trunchi de
VERNISAJUL EXPOZIŢIEI “COPACUL” de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370832_a_372161]
-
Publicat în: Ediția nr. 1913 din 27 martie 2016 Toate Articolele Autorului Sub cer spuzit de albe lampioane reci Se cuibăresc timide-n șoapte-ndurerate Umbre disperate pe lungile poteci, Sunetul pașilor s-a afundat în noapte. Soarele rătăcit a asfințit în pripă, Își arde inima în palid bob de jar, Se sprijină pe vîrf de munte înc-o clipă, Privirilor, ce îl petrec, vremelnic far. Pădurea pălește-n lumina ce moare, Orbite frunze ard în adieri, foșnit; Mai tremură visând fierbintea
FIORUL ZILEI de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369694_a_371023]
-
sufletul pe nori de-atâtea zori îți sunt ivite poemele ca strofe de plăceri iar toamna viselor ți-apune când într-un gând ajungi să ceri O ultimă dorință ca un pocal de aur îți reclădește ființa ce trece-n asfințit toată durerea lumii rămâne ca tezaur iar teama de murire învie întru zenit Foto tehnica - Art Colaj Media - realizat de autor din imagini combinate artistic - sursa Internet poem publicat inițial pe F.b. în data de 27 .11. 2013 (A.D.
POEM HIERATIC XVIII-ZBOR VEŞNIC de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353289_a_354618]
-
vindecării de IARNĂ- și a trecerii Adolescenței (ca stare tranzitorie), dinspre „pătarea cu/de iarnă”, spre POEZIE/ RE-ARMONIZARE-RE-ORIGINIZARE A LOGOS-ULUI, întru Parashabda-Suntetul Originar al Demiurgiei Cosmice: „Soarele apăruse târziu, pe cer/ Cu licăriri suave pe zăpadă, / Care sunau a asfințit. Numai dealul răsuna alb / Deasupra ghioceilor veseli, / Pătați de iarna, / Ce trecea nepăsătoare, / Ducând anotimpul în poezie” (cf. Răsărit). Intranzitivitatea/intransigența MAMEI, FLORII, CĂRȚII- par a cere echilibrarea, cosmico-umană, prin elemente tranzitiv-versatile, constant-interogative: OGLINZILE și APELE/OCHII (pseudo-heracliteene/heracliteeni și
CRONICĂ LA VOLUMUL SPIRALELE ADOLESCENŢEI DE ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354587_a_355916]
-
zi pornesc și mai sus ca să țintesc! Soarele mă împresoară și cu inima-vioară iute aripile-ntind zările să le cuprind. Cu iubire și speranță, cu a minții cutezanță, cu dragostea lui în piept, săgeata spre-nalt îndrept. Din zori până-n asfințit ochii lui m-au însoțit. Vedeam în lumina lor, bucuria mea din zbor. Aveam palmele rănite, brațele mai ostenite, pletele mai cărunțite doar iubirile-oțelite sub privirile iubite. Zâmbetul rămas pe față luminează-ntreaga viață! Referință Bibliografică: Triplu salt / Ioana Voicilă
TRIPLU SALT de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 449 din 24 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354689_a_356018]
-
mai e iarnă, vara nu mai e vară, frigul nu mai e frig, caldul nu mai e cald! Nimic, la Buhuși, nu mai e proaspăt. Dminețile au rouă caldă... Viața însăși e o nădușeală, o arșiță de amiază, începând să asfințească, lăsând cenușă în urmă!... Cald! Buhușiul părea întors cu fața înspre moarte. Nu curgea apă în țevi! Guguștiucii izgoniți din teii cimitirului, cei doborâți și prefăcuți scânduri, întindeau ciocurile la cer. În așa vremuri numai de boală nu mai aveam
MARIA ŞALARU. ÎMPREUNĂ CU MELODIILE EI, PAHARUL DE COTNARI E VAST de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 920 din 08 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357189_a_358518]
-
roman, 1987 Casa de la miezul nopții; teatru, 1994 O corabie spre Bethleem; 1997 Zeul ploii; nuvele, 1997 Rapid nu oprește în gările mici, 1999 Amantul marii doamne Dracula; roman, 2001 La umbra crailor de ghindă; Convorbiri cu Mihai Ispirescu, 2001 Asfințit de Europă, răsărit de Asie, roman, 2004 Jurnal cu fața ascunsă; jurnalul romanului Asfințit de Europă, Răsărit de Asie, 2004. Punți prăbușite, 2003 Mergeam prin stropii mari de ploaie, ocolind băltoacele, gândind că este un eveniment cu rezonanță de unicitate
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
ploii; nuvele, 1997 Rapid nu oprește în gările mici, 1999 Amantul marii doamne Dracula; roman, 2001 La umbra crailor de ghindă; Convorbiri cu Mihai Ispirescu, 2001 Asfințit de Europă, răsărit de Asie, roman, 2004 Jurnal cu fața ascunsă; jurnalul romanului Asfințit de Europă, Răsărit de Asie, 2004. Punți prăbușite, 2003 Mergeam prin stropii mari de ploaie, ocolind băltoacele, gândind că este un eveniment cu rezonanță de unicitate. În anul 1994, pe 12 aprilie când Fănuș Neagu a fost onorat acordându-i
VOIEVODUL BRAILEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 460 din 04 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358870_a_360199]
-
pe urechea-mi surda. Nu pot sinele meu să reclădesc, Nu pot s-aduc un răsărit în mine, Nu pot să mor murind, nici să trăiesc, Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc. Ascult o simfonie învechita A unui trubadur necunoscut Și în această stare chinuita Stau coatele pe masa mea de lut, Săpând în liniștirea ghemuita. Sunt întrebări ce nu mai au răspuns, Sunt forfote și glasuri muribunde; În toate mă aud
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
pe urechea-mi surdă.Nu pot sinele meu să reclădesc,Nu pot s-aduc un răsărit în mine,Nu pot să mor murind, nici să trăiesc,Nu pot să-mpiedic iarnă care vine, Dar pot la mine-n gând să asfințesc.Ascult o simfonie învechităA unui trubadur necunoscutși în această stare chinuităStau coatele pe masa mea de lut,Săpând în liniștirea ghemuită.Sunt întrebări ce nu mai au răspuns,Sunt forfote și glasuri muribunde;În toate mă aud și m-am
ÎMBĂTRÂNINDU-MĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358984_a_360313]
-
și te-aș minți că n-ai avut noroc în două vise mi-aș împărti noaptea în două palme m-aș lăsa să curg te-aș amăgi că nu am timp de tine în drumul meu spre veșnicul amurg voi asfinți așa cum e firesc și nu vei ști de ce n-am mai venit când lumânări vor licari-n icoane ... Citește mai mult și dac-aș ști c-aș mai trăi o viațăaș încerca să-ți fac din noapte ziți-aș aminti c-
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
strânge-ntr-un bob de rouă albăși te-aș minți că n-ai avut norocîn două vise mi-aș împărti noapteaîn două palme m-aș lăsa să curgte-aș amăgi că nu am timp de tineîn drumul meu spre veșnicul amurgvoi asfinți așa cum e firescși nu vei ști de ce n-am mai venitcând lumânări vor licari-n icoane... XV. ÎNMUGURIRE, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 774 din 12 februarie 2013. deși a trecut sezonul sub buzele tale mă transform
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
pantofii lucioși cu care prostituatele bat trotuarultreizeci de pași în sustreizeci în josîn altă viață au fost soldați mărșăluindsau ... XIX. SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE, ZICI?, de Nuța Istrate Gangan, publicat în Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013. clar am asfințit toate lunile de pe cerurile sub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului (întotdeauna mi-a fost puțin frig lângă tine întotdeauna te-a amuzat răspunsul sânilor mei la surâsul tău polar) păsările albastre ale iubirii noastre s-au sinucis
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
că încă mai am sâni frumoși care au reacții delicioase) chiar acum simt o cangrenă în partea stângă rozând cu satisfacție dintr-un mușchi pretențios și romantic îmhm... să vorbim ... Citește mai mult noi doi nu putem vorbi despre dragosteclaram asfințit toate lunile de pe cerurilesub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului(întotdeauna mi-a fost puțin frig lângă tineîntotdeauna te-a amuzat răspunsul sânilor meila surâsul tău polar)păsările albastre ale iubirii noastres-au sinucislovindu-se debusolateîn colțuri ascuțite de norităcerea
NUŢA ISTRATE GANGAN [Corola-blog/BlogPost/359683_a_361012]
-
am paloșul la brâu, Iar pe umăr port o flintă, Tu, iubito, pune-mi frâu, Ca iubirea să se simtă. La întoarcerea acasă, Codrii să-i străbat călare Și în ierburi, ca o coasă, Să mă-ntunec la chemare. Tihna asfințind aproape La crepuscul de lumină, Să mă plângă-n râuri ape Și pădurea din colină. Când o lacrimă fierbinte O să-ți cadă pe obraz, Să nu uiți că-n necuvinte Stă mușcata din pervaz. Referință Bibliografică: La întoarcerea acasă / Llelu
LA ÎNTOARCEREA ACASĂ de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359236_a_360565]
-
și te-aș minți că n-ai avut noroc în două vise mi-aș împărti noaptea în două palme m-aș lăsa să curg te-aș amăgi că nu am timp de tine în drumul meu spre veșnicul amurg voi asfinți așa cum e firesc și nu vei ști de ce n-am mai venit când lumânări vor licari-n icoane atunci ai să-nțelegi cât m-ai iubit n-ai să mă uiți uitarea nu există în visul tău voi fi mereu
AMURG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359251_a_360580]
-
n-am mai venit când lumânări vor licari-n icoane atunci ai să-nțelegi cât m-ai iubit n-ai să mă uiți uitarea nu există în visul tău voi fi mereu iubită și palma mea rămasă caldă încă va asfinți pe pleoapa-ți obosită iar uneori când nu poți să adormi oftând în noaptea-ți singură și ștearsă doar ochii mei din ochii calzi ai lunii te-or săruta cu gust de de iarbă arsă Referință Bibliografică: amurg / Nuța Istrate
AMURG de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359251_a_360580]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE, ZICI? Autor: Nuța Istrate Gangan Publicat în: Ediția nr. 756 din 25 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului noi doi nu putem vorbi despre dragoste clar am asfințit toate lunile de pe cerurile sub care se presupunea să umblăm îmbrățișați din cauza frigului (întotdeauna mi-a fost puțin frig lângă tine întotdeauna te-a amuzat răspunsul sânilor mei la surâsul tău polar) păsările albastre ale iubirii noastre s-au sinucis
SĂ VORBIM DESPRE DRAGOSTE, ZICI? de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359246_a_360575]
-
Oana Georgescu au lucrat sub ochii aceluiași timp care au văzut tot și vor mărturisi două acte de amintire și reținere a ordinei în care oamenii sunt așezați de propriile fapte. Și la miază-noapte, și la miază-zi sunt lumini. Una asfințește, alta răsare. Grăitele și negrăitele răutăți răsar în ziua în care și asfințesc netrăind decât clipa, în timp ce bunătatea intră în vecie, în chiar clipa nașterii ei! Faptele subomului au explodat, și-au afișat fiara, au declanșat durere, s-au împrăștiat
ALEXANDRU ARŞINEL. CARTEA OANEI GEORGESCU, O DOCTORIE SPIRITUALĂ ÎN MÂNA CITITORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340384_a_341713]