197 matches
-
Toate acestea nu îi descurajează pe promotorii unei astfel de "diplomații multidisciplinare" și, mai ales, regionale, care a fost lansată de fostul ministru de externe Adrian Severin, acum celebru și la Bruxelles. Așa se face că M.A.E. este asfixiat cu tot felul de inițiative certate, uneori flagrant, cu Constituția și legile țării și care provin, după caz, de la "diplomația parlamentară" (prilej de deplasări peste graniță), diplomația promovată de Ministerul de Interne și de M.Ap.N., demersuri ce îi justifică la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
chiaburi>>!”. h. „Numai colectiva poate să aducă bunăstarea în casele tuturor” Pe lângă mămăliga acră pe care trebuia s-o mănânce oamenii acelor vremuri de restriște, comuniștii le mai serveau la felul doi și lozinci, precum cea din inter-titlu. Țara fusese asfixiată, literalmente, de lozinci „mobilizatoare”, nefiind scutiți nici cei din fabrici, uzine sau șantiere. De altfel, la comanda expresă a rușilor atotstăpânitori în țara românească, fusese instaurat cu mare gălăgie propagandistică „stahanovismul”, după modelul „fratelui muncitor miner sovietic” Alexei Grigorievici Stahanov
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sus al ogorului de pe Dealul Lesa), eram impresionat cu câtă atenție ocrotea pădurea. Nu l-am văzut niciodată tăind un arbore viguros, ci numai pe cei cioturoși și scorburoși, tăia crengile la cei prea stufoși și rărea nuelușul tânăr ce asfixia pădurea, încât la întoarcere mama ne lua împrejur cu "iar mi-ați adus numai cioate și dărmătură ca să mă chinui eu cu ele la făcutul focului". Nici vorbă să-l fi tentat pe tata tăierea vreunui copac din pădurea vecinului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
studiu În 19391940 asupra cooperației românești, admirând țăranul român pentru puterea sa de muncă, dar arătând În schimb cât de mult Îngreuiază viața noastră rurală imensa depărtare de câmp. Totodată a găsit la țăranul nostru un dezvoltat spirit cooperatist, dar asfixiat de birocrația aplicată la noi. 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 37 Dis de dimineață, după ce fermierul a muls vacile, trebuie răcit laptele, Încărcat În bidoane și apoi transportat la șoseaua pe unde trece camionul colectiv. Începe
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
descopeream la mult cîntata Veneție. Îmi părea rău, căci o iubeam încă dinainte de a o vedea, înainte de-a o cunoaște. Știam că suferă de o lungă și neiertătoare agonie și că destinul îi apasă pe creștet o mînă grea, asfixiind-o secundă cu secundă, în valurile lagunei. Voiam să-i mîngîi trupul obosit și fața zbîrcită de fostă femeie frumoasă, acum bătrînă și uzată și eram iritată de cantitatea uriașă de fard de proastă calitate care acoperea această față. Galerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
noastre armate nu sunt suficiente. De-a lungul timpului, apariția unei noi puteri a dus adesea la război, indiferent dacă acesta a fost provocat de dorința acelei puteri de a-și întinde aripile sau de încercarea rivalilor de a o asfixia încă din fașă. Ridicarea Chinei nu implică neapărat război, dar aceasta nu înseamnă că nu poate avea loc unul. Statele Unite nu sunt angajate oficial în salvarea Taiwanului în eventualitatea unui atac, deoarece nu vrem ca taiwanezii să fie atât de
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
ischemia tisulară) Ischemia este pur și simplu lipsa de oxigen în celulele anumitor țesuturi sau organe. Este vorba întotdeauna de o problema serioasă, care poate fi foarte gravă pe termen scurt, mediu sau lung, întrucât din cauza absenței oxigenului celulele se asfixiază și mor. Ischemia poate atinge organe vitale cum ar fi rinichii („gunoierii” corpului), inima (din lipsă de oxigen, celulele cardiace nu vor putea să se contracte în mod corespunzător și sângele nu va mai circula în tot organismul) sau chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
declanșează această reacție de peroxidare lipidică, energia excesivă produsă afectează chiar și proteinele în interiorul membranei. Rezultatul obținut este o funcționare defectuoasă a membranei, ceea ce împiedică celula să respire, să se hrănească și să evacueze deșeurile în mod normal. Celula se asfixiază, moare de foame sau se îneacă pur și simplu în deșeurile sale. Acest tip de daună accelerează procesul de îmbătrânire, pentru că țesuturile își pierd vitalitatea din cauza numărului din ce în ce mai redus de celule sănătoase. Un alt mod în care radicalii liberi diminuează
[Corola-publishinghouse/Science/2291_a_3616]
-
sporit de lichide. Regimul de viață Bolnavul va sta liniștit În pat, va respira profund și va bea lichide reci. În timpul vomei se va adopta o poziție șezândă iar copiii vor fi Întorși pe o parte pentru a nu se asfixia cu lichidul vomat. Atât ziua cât și noaptea, pacientul va Încerca să doarmă câteva ore Întro cameră bine aerisită, cu temperatură moderată. În timpul senzației de greață se va freca dosul mâinii cu un pieptene iar În timpul vomei se va face
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
puerilă consimțire la moarte-, stilistica nudității verbale și patima bășcăliei nemăsurate. Sunt multe exemple de paragină a simțului nostru critic postdecembrist și nu trebuie insistat. Prea mulți au întâmpinat numeroasele ipostaze ale „obscenității publice” românești cu logica inopinată a surdinei. Asfixiați de politețuri, am ales să tăcem, parcându-ne considerațiile pe străzile neasfaltate ale unei șovăieli ancestrale. Ce ar fi (fost) de făcut? Fără îndoială, Biserica nu se întărește pe sine atunci când alcătuiește un nou index prohibitorum și nici când distribuie
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
atunci mai cu seamă către intelectualii români dornici să descopere nu atât voluptățile cozeriei, ci, în primul rând, smerenia însoțirii parohiale. Fără această expunere în fața realității concrete a Bisericii, cu greu va putea descoperi cineva adevărata față a României profunde, asfixiată de enorme contradicții. Aici se conturează poate un răspuns asupra căruia ar trebui insistat. Pentru ortodocșii din Estul postcomunist, simțul comunitar nu se naște prin negocieri asidue cu deținătorii unor portofolii guvernamentale. Viața bună a creștinilor nu dospește în biblioteci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
De obârșie țărănească, format în Seminarul Central, adevărat bastion al ruralității în plin centru al capitalei, nutrit de lectura baladelor și idilelor coșbuciene și fascinat de personalitatea lui N. Iorga, tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate în propriul lor belșug
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
era pe cale să-i distrugă memoria”. Un alt exemplu de traumatism refulat este relatat chiar de cea care l-a trăit, actrița Anny Duperey (1992): La vârsta de opt ani și jumătate, într-o dimineață, ea își descoperă părinții morți, asfixiați în baie. Din acea zi, uită absolut tot ceea ce trăise până atunci. „Trebuie să păstrez impresia de a mă fi născut în dimineața în care ei au murit”, scrie ea. Pacienta numește această amnezie „vid negru, gaură neagră, ecran vid
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Odată cu reculul și ocuparea respectivului cîmp sînt compromise progresul mental, "privirea" strategică a anticipatorului. "Acum totul este acum" înseamnă: prezentul ne-a capturat și ne ține ostatici. Nu mai am timp, sînt prizonierul lui. Sînt un individ împovărat, saturat, sufocat, asfixiat de deșeurile instantanee ale consumatorului de informații, întrucît chiar dacă A.F.P.-ul are în posesia lui rămășițele fiecărei zile, adică cele 14 000 de depeșe cotidiene pe care le primește, dar nu le distribuie, îmi mai "saltă" încă opt cenți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
viața, viața simplă, impulsul vieții... Toată această experiență care rămâne suspendată de un plan pur cerebral și speculativ și care nu se poate desprinde de dânsul. Giglio este prins în plasa minunată și acaparatoare a inteligenței sale și se va asfixia acolo, fără să fi trăit vreodată cu ade vărat. Totul este gândit. Nu-i mai rămâne energia necesară pentru a sparge peretele subțire care separă domeniul ideii de acela al realului. Prizonier al inteligenței sale. Lucrul cel mai rău e
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
catastrofă; a satului românesc, grav lezat de atacul contra țăranilor prestigioși care se opuneau jafului țăranului român, dar și a orașului, a acelor 15-20 de orașe mari al căror „centru”, ax și echilibru al valorii, profesiunilor și tradiției a fost asfixiat de „centurile” clădite În grabă de cei doi Ceaușescu. Iar drama Bucureștilor este mai puțin cea a ridicării palatului parlamentului sau a distrugerii unor biserici și vechi cartiere - sigur, și acestea! -, dar, cred eu, În primul rând prin această amintită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
foșnetul frunzelor, iar iarna priveliștea crengilor acoperite cu omăt și chiciură. Dar nu-i simțim suferința. Ca și maiestuoasa cabrare a cailor Înhămați la cvadrigele romane ce a impresionat pe artiștii antichității și care nu e altceva decât reacția animalului asfixiat de un harnașament prost conceput, ce semăna mai degrabă a ștreang. Suferința arborelui e mută, deși e profundă. Iar puținii care o pot simți au datoria s’o spună. Și totuși, arborelui nu-i trebuie decât puțin oxigen la rădăcină
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
păstra statutul de capitală a culturii europene, și de unii autori morți, de preferință aparținând marilor culturi vestice și apoi marilor continente culturale mondiale - America de Sud, Japonia, Rusia, Nordul european etc. De altfel, timp de cincizeci de ani, regimul comunist a asfixiat creația tinerilor scriitori, adesea incomozi spiritului partinic, prin umplerea paginilor revistelor literare sau a planurilor editurilor - ambele extrem de reduse ca spațiu tipografic - cu clasici, evident, cei care Îndeplineau criteriile „esteticii realist-socialiste”! În nici un caz Blaga sau Maiorescu, Nietzsche sau D.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
76, venind de la Stockholm, ca să-l Întâlnesc pe prietenul meu Matei Călinescu, ce venea din America, de care mi-era dor și care „făcuse” ceea ce Îndrăznisem eu cu vreo cinci ani Înainte - ruperea legăturilor cu acea Românie politică ce Îl asfixiase ani În șir, riscând o altă carieră universitară În America. Călătoria pentru o săptămână aller-retour, cu avionul, mi-a plătit-o René Coeckelberghs, editorul meu din Suedia, care mă persuada În acea vară, fiind pentru a doua oară la Stockholm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
află-n treabă“, „au de alergat“. În ce mă privește, sunt îngrijorat mai curând de contrariul: când văd cum arată ziua de lucru a unui tânăr de azi, mă întreb care mai poate fi bilanțul lui de viață. Activitatea lucrativă asfixiază în asemenea măsură intervalul diurn, încât „lucrativ“ nu mai înseamnă nimic: e obținerea unui câștig de care nu se bucură nimeni, un câștig din care nimeni nu are nimic de câștigat. „Modelul“ e, preponderent, occidental. Se practică frecvent o investiție
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fără copaci și grădini, fără extaze bucolice, fără ape, pajiști și nori. Am uitat misterul adânc al nopții, radicalitatea amiezei, răcorile cosmice ale amurgului. Nu mai văd păsările, nu mai adulmec mirosul prăfos și umed al furtunii, nu mai percep, asfixiat de emoție, miracolul ploii și al stelelor. Nu mai privesc în sus, nu mai am organ pentru parfumuri și adieri. Foșnetul frunzelor uscate, transluciditatea nocturnă a lacurilor, sunetul indescifrabil al serii, iarba, pădurea, vitele, orizontul tulbure al câmpiei, colina cordială
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
tragerea la sorți pentru armata maghiară s-a dat mut, a trecut granița și s-a înscris voluntar în armata română. Cade pe frontul din Moldova în 1917. 9. Folea Constantin, soldat, regimentul 40 Călugăreni căzut pe frontul din Basarabia, asfixiat de gaze la vârsta de 24 ani. 10. Gheța Gh. Gheorghe, soldat, n.1894, căzut pe Tisa împotriva ungurilor în 1919 11. Grovu David, soldat,fiul lui David și Maria, întors de pe front moare urmare rănilor primite în lupte la
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
n. 1887, căzut la Mărășești. 13.Hălmaghe M. Constantin, soldat, n.1894, căzut la Mărășești. 14.Iacob Gheorghe, soldat, lui Gherase Florii, căzut pe frontul românesc în 1916. 15.Monea Alexe, soldat, regimentul 2 Infanterie cade pe frontul din Basarabia, asfixiat de gaze la vârsta de 28 ani. 16.Pădurean Gheorghe, soldat, al lui Gheorghe lui Simion, căzut pe Tisa în luptele împotriva ungurilor în 1919. 17.Pădurean I. Nicolae, soldat, n. 1896, căzut la Mărășești în 1916. 18.Solomon Iulian
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
îl acopereau cu nisip lăsându-i doar capul afară și-i puneau o mască de scafandru. După aceea îl fotografiau făcând haz. De ce-l țin atât de mult sub nisip, se îngrijora Janeta? Ca să facă mai multe fotografii. Nu se asfixiază. Are capul afară, nu vezi? Ne cam prinsese bine soarele, deși nu stătusem prea multe zile la plajă. Când ne era prea cald, ne afundam în apă, mai mult Janeta căreia îi plăcea să înoate. Eu doar mă răcoream. În
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
un an, unchiul a dus pe Măriuca și pe fiica Sabinei, Liliana, la Vatra Dornei pentru tratament balnear. La cantina stabilimentului fetița a consumat un salam pe care l-a înghițit nemestecat, care i-a rămas pe trahee, și a asfixiat-o, încât în câteva ore a decedat. Liliana era copilul la care unchiu ținea mai mult decât la propria-i viață. Decesul l-a afectat atât de mult, încât a concluzionat că dacă ar fi existat Dumnezeu, n-ar fi
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]