115 matches
-
deplină decenzurare, ce îi dă posibilitatea de a emite vis-a-vis de problema în cauză, orice idee, motiv pentru care această metodă se mai numește și „evaluarea amânată” sau „The big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
descrierea creativității, punând temelia concepției psihanalistice asupra acesteia. Orientarea psihologic-abisală (Sharp 1930, Fairbairn 1938, Lee 1947) consideră că motivația oricărei performanțe culturale își are originea în devierea/deplasarea energiilor libidoului de la scopurile sale primordiale și orientarea spre țeluri superioare. Teoria asociaționist - psihologică (Mednick, Malzman) explică creativitatea ca un proces de transformare a unor elemente asociative în combinații noi care se dovedesc utile într-o formă sau alta. Mednick elaborează un test de asociații, care servește la prognoza creativității și care stabilește
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
oamenii ce trebuie să-și realizeze sarcinile conform unor restricții determinate sunt mai puțin creativi; 6. orientarea extrinsecă - oamenii ce realizează o sarcină din motive externe sunt mai puțin creativi ( D., Balahur, 1997, pp. 44-46) I 1.2.5. Teoria asociaționistă a creativității Promotorii acestei teorii, J. Maltzmann și S.A.Mednick, consideră creativitatea ca un proces asociativ între elementele date, proces care este dirijat de anumite exigențe sau finalități și în urma cărora apar combinații noi. S. A. Mednick distinge trei tipuri de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
noi. Conform acestei teorii concentrarea puternică și volumul bogat de cunoștințe diminuează probabilitatea unei soluții creative, o puternică fixare putând bloca această soluție. I 1.2.6. Teoria gestaltistă (configuraționistă) a creativității Teoria a apărut ca o contrareacție la teoria asociaționistă și consideră că demersul creativ nu se desfășoară cu totul aleator și că poate fi explicat doar prin considerearea globală a fenomenului, prin descoperirea întregii sale structuri interne. M. Wertheimer consideră că creativitatea presupune înțelegerea problemei prin intuiție și nu
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
deplină decenzurare, ce îi dă posibilitatea de a emite vis-a-vis de problema în cauză, orice idee, motiv pentru care această metodă se mai numește și „evaluarea amânată” sau „The big Yes!” (metoda marelui Da!); cantitatea crește calitatea, principiu de inspirație asociaționistă conform căruia pentru a ajunge la idei viabile și inedite, este necesară o productivitate ideativă cât mai mare, deoarece orice flux mintal demarează, de regulă, sub o amprentă rutinieră, prozaică. Regulile care determină aceste principii sunt: suspendarea oricărui gen de
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
avem în vedere în abordările din lucrare. Analizând aceste teorii, atât din punctul de vedere al mecanismelor ce le guvernează, cât și în legătură cu conținutului lor, remarcăm că fiecare dintre acestea este valoroasă, dar și susceptibilă de remarci critice. Astfel, teoriile asociaționiste sunt teorii explicative pentru procesele simple de învățare și au ca element de bază mecanismul prin care se face învățarea, relația stimul răspuns. Ele se pretează la învățarea de tip perceptiv, perceptiv-motric sau motric. Teoriile cognitive au la bază concepția
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
prin discursul de tip ideologic, se întemeiază pe acest enunț simplu, care nu este altceva, în structura sa formală, decât un tipar logic, în unitatea căruia judicativ, veritabilă unitate sintetică originară sunt "asociate" două poziții logice, de unde și reprezentarea sa "asociaționistă" (ca sinteză posibilă prin asocierea a doi "termeni"). Acest enunț, pe care Aristotel l-a "intuit" în simplitatea lui structurală, semnificativă în privința funcțiilor sale logice, adună mai întâi la un loc, în mod direct, cele două poziții logice, S și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Weavăr); 8) teoriile cibernetice (Skinner, Lauda, Zapan). Analizând aceste teorii, atât din punct de vedere al mecanismelor ce le guvernează cât și al conținutului lor, remarcăm că fiecare dintre acestea este valoroasă dar și susceptibilă de remarci critice. Astfel, teoriile asociaționiste sunt teorii explicative pentru procesele simple de învățare și au ca element de bază, mecanismul prin care se face învățarea, relația stimul-răspuns (S → R). Ele se pretează la învățarea de tip perceptiv, perceptiv-motric sau motric. Teoriile cognitive au la bază
Atletism în sistemul educaţional by Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/307_a_1308]
-
lui Höffding la cercetările experimentale inițiate de G.Th. Fechner prin 1860 (fizician și filosof căruia îi recunoștea nu numai "geniu", dar și "humor"112), cercetări care au continuat să se practice, după Fechner și W. Wundt, nu doar în chip asociaționist, ci și gestaltist, introspectiv sau comportamental, căi de procedare prin care specialiștii se separau de metodele psihologiei preponderent speculative de pînă atunci. O reacție semnificativă față de tendințele experimentaliste (pe care le încurajau progresele științelor naturii și empiriocriticismul) a venit, cum
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de la o denumire la cealaltă "nu poate fi socotită abuzivă", ne asigură Wolfgang Metzger 114. Ambele interpretează "totalitatea" nu ca un simplu total, rezultat din combinarea unor elemente psihice (fie datorită asemănării, fie contrastului dintre ele), cum înțelegea lucrurile psihologia asociaționistă sau "atomistă" ci ca pe o structură psihică formală 115, originar-unitară, ca o "configurare" în consecință, chiar ceva mai mult decît poate spune traducerea curentă a lui "Gestalt" prin "formă". L-am numit pe Harald Höffding "gestaltist", în cartea mea
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
cazurile particulare". Chiar dacă, în Marele humor, H. Höffding mai vorbește încă despre sentimentele totale ca despre consecința unor "asocieri", cuvîntul din urmă avea cu siguranță pentru el, la elaborarea acestei cărți, alt înțeles decît cel pe care i-l acordau asociaționiștii de școală. În ediția franceză a Psihologiei sale, citim o declarație lipsită de orice echivoc: "dacă va binevoi cineva să fie atent la reacția pe care o stabilesc între asociație și sinteză, va vedea cu cît de puțin temei am
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fie atent la reacția pe care o stabilesc între asociație și sinteză, va vedea cu cît de puțin temei am fost situat uneori (de exemplu, de către Wundt, în Psysiologische Psychologie, ed. 4-a germană, p. 482) printre cei numiți "psihologi asociaționiști", care descompun conștiința în elemente absolut independente și, după mine, asociere este o formă particulară a forței unificatoare, a activității sintetice, care constituie, în ochii mei, natura conștiinței. Am criticat deja psihologia asociaționistă, ai cărei principali reprezentanți sînt Hume, Hartley
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
germană, p. 482) printre cei numiți "psihologi asociaționiști", care descompun conștiința în elemente absolut independente și, după mine, asociere este o formă particulară a forței unificatoare, a activității sintetice, care constituie, în ochii mei, natura conștiinței. Am criticat deja psihologia asociaționistă, ai cărei principali reprezentanți sînt Hume, Hartley, James Mill și Stuart Mill (cu Logica sa), în cartea mea despre filosofia engleză contemporană (publicată în daneză în 1874 și tradusă în germană în 1889)"117. Exprimîndu-și regretul pentru unele scăderi ale
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
fi fost o primă conceptualizare a comportamentului agresiv care să propună un model empiric bazat pe un ansamblu de date experimentale. Versiunea inițială a modelului frustrare-agresivitate nu lua în calcul rolul eventualilor factori în declanșarea și controlul agresivității. Abia modelele asociaționiste și modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
factori în declanșarea și controlul agresivității. Abia modelele asociaționiste și modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
modelul învățării sociale vor introduce această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor asociați cauzelor frustrării sau actelor agresive. În opinia autorului, prezența
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
această probabilitate. De la apariția sa, teoria frustrare-agresivitate a fost mult criticată și revizuită. Criticile cele mai constructive au fost formulate de Berkowitz (1969) în cadrul teoriei asociaționiste și de Bandura (1973) în teoria învățării sociale. Teoria asociaționistă a comportamentelor agresive Teoria asociaționistă a fost dezvoltată de Berkowitz care a adăugat la factorii teoriei din 1939 o condiție suplimentară: reacția agresivă nu se poate declanșa fără prezența indicatorilor asociați cauzelor frustrării sau actelor agresive. În opinia autorului, prezența acestor semnale îl determină pe
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
opinia lui Berkowitz, tentativele nereușite ale individului în ceea ce privește atacul cauzelor frustrării reprezintă ele însele o frustrare, conducând la creșterea tendințelor agresive și nicidecum la diminuarea acestora. Teoria învățării sociale Teoria învățării sociale este o teorie cognitivă (structuralistă) și o teorie asociaționistă (behavioristă) în același timp. Ea propune un model pentru a explica nu doar comportamentul agresiv ci și alte comportamente. Procesele implicate în învățarea agresivității sunt identice cu procesele folosite în învățarea comportamentelor sociale. Bandura (1973) consideră că frustrarea declanșează agresivitatea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
comportamente ce implică consecințe pentru celălalt, evaluate și apreciate ca fiind în conformitate cu normele la care observatorul a ales să se raporteze, putând fi explicate și altfel decât în funcție de stările psihologice sau neurofiziologice ale individului. Teoriile socio-cognitive Carențele modelelor motivaționale și asociaționiste în explicarea rezultatelor studiilor empirice, dar și progresul în înțelegerea proceselor afective și cognitive i-au condus pe teoreticieni la ideea de a explica comportamentul agresiv prin intervenția și interacțiunea proceselor afective și cognitive. Din punct de vedere istoric dezvoltarea
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
puterii și a statutului cât și factorii biologici și fiziologici sunt responsabili de acțiunile violente. De unde și ideea de a propune tratamente biologice pe lângă intervențiile educative pentru remedierea problemelor legate de agresivitatea și delicvența juvenilă. * Teoria cognitiv-neoasociaționistă Bazat pe principiile asociaționiste (Bower, 1981), modelul cognitiv-neoasociaționist integrează mai multe abordări pentru a înțelege mai bine complexitatea emoțiilor în general și a stărilor emoționale negative în particular. Adepții modelului susțin că o singură abordare ar fi insuficientă pentru a explica complexitatea afectelor negative
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan () [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
De la caritate la asistență, primăriile se deschid ideii că au responsabilități în domeniul social. Desigur, așa cum precizează Jean-Claude Thoenig: "Multe primării refuzau pur și simplu să aplice politicile sociale. Anumite sindicate ale muncitorilor erau ostile asistenței statului, care afecta ideologia asociaționistă și făcea concurență societăților sale de ajutor reciproc. Mediile locale ale patronatului evitau orice legislație națională pe care camerele de comerț nu ar fi putut s-o controleze [...] Legea din 1893, prin care fiecare comună trebuia să creeze un birou
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Zorii erei moderne post-medievale Renașterea / 89 1. Reforma gândirii medievale / 89 2. Noua ordine logică a lui Francis Bacon / 92 3. Viața psihică reprezentată geometric Galileo Galilei / 93 4. Dualismul cartezian / 95 5. Monismul lui Baruch Spinoza / 100 6. Empirismul asociaționist al lui John Locke / 104 7. Empirismul lui David Hartley / 106 V. Psihologia Iluminismului secolul al XVIII-lea / 113 1. Asociaționismul preformist al lui Charles Bonnet / 114 2. Senzualismul mașinist al lui La Mettrie / 115 3. Condiția morală a psihicului
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
De aceea, în viața prezentă, corpul copiilor trebuie să se transforme în ceva care să fie bun la tot mai multe lucruri, inclusiv la a-și cunoaște sufletul ca parte a corpului. Această viziune, deja, neagă ideologia scolastică. 6. Empirismul asociaționist al lui John Locke Odată cu apariția noilor relații medievale, schimbate de întărirea drepturilor clasei de mijloc a meșteșugarilor, s-au adunat noi forțe sub drapelul empirismului baconian. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, ideologul distinct al acelei perioade a ajuns
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a evoca doar momentul acestei sfărâmări. 4. Asociația de idei Concepția generală a lui Locke a fost aceea că întreaga conștiință se dezvoltă și se edifică din părticelele de experiență. Aceasta va deveni ulterior un instrument de lucru al psihologiei asociaționiste. Tocmai de aceea, Locke este considerat un precursor al acestei psihologii, deși el n-a adus contribuții propriu-zise spre deosebire de Descartes sau Spinoza, decât aceea de a fi introdus această denumire de "asociație de idei". Totuși, la acea vreme, din punctul
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
interesat tot mai mult de modul în care are loc reflectarea psihică, de mecanismele implicate, de însemnătatea conținutului subiectiv al reflectării ș.a. Unul dintre aceștia a fost biologul elvețian Ch. Bonnet (1720-1793), autorul unei teorii de compromis între tendințele tradiționale asociaționiste și cele subiectivist-mistice ale vremii. În teoria sa, Bonnet a încercat să unifice mai multe cuceriri ale fiziologiei din acea perioadă într-un sistem de gândire autonom și independent de fenomenele din domeniul filosofiei sau al teologiei. În 1755, el
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]