129 matches
-
pește fiert („ce ochi de pește fiert are fătuca asta”, inpolitics.ro ), cu variante particularizate - ochi de șalău fiert (Mircea Dinescu, cațavencii.ro). Jocurile de copii furnizează și alte comparații, bazate, în primul rând, pe jocul sonor, pe efecte de asonanță, care își pot chiar subordona morfologia: „ochi albaștri, ca de broaște” (tpu.ro, desenatori.ro), „ochi albaștri ca de broaște. Ochi verzi ca la iezi” (jocurifete.ro), „ochi verzi ca la berzi” (clopotel.ro) etc.
Zamă de pește by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5304_a_6629]
-
curat filosofic: iei neantul și îl aduci în centrul atenției, dîndu-i implicit o parte de ființă. Și astfel neființa începe să fie, de vreme ce ajungem să scriem cărți despre ea. Toată grija e să nu aluneci într-un joc de calambururi, asonanțe și simetrii logice, pericol de care scapi dacă faci uz de două calități preventive: de știință filologică și de fibră logică. Andrei Cornea le are pe amîndouă: greaca veche și spiritul gîndirii limpezi, rezultatul cercetării sale fiind o carte clară
Spectrul neființei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5738_a_7063]
-
mi-am zis. În care vis / zarurile iar m-au trimis? // Unde-i - strigai - zveltul alai, / unde e cel fără grai, / care în sine însuși dispare / ca într-o floare devoratoare?” Dincolo de amintirea bostonianului, să retrăim pregnantul vis, jocul de asonanțe în versuri pline de sens și de inedit. Oceanul „poate saturnian” trimite la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
Heidegger: „Limba este loc de adăpost și locaș al esenței omului”? Marile spirite se întâlnesc pe aceleași culmi de gândire. E multă liniște datorată spațiilor albe dintre cuvinte. Polifonia eului stă într-un raport de determinare față de cuvinte. Ritmul și asonanțele versurilor sale se opresc undeva la marginea unei cutii de rezonanță, ca la marginea unei mirări, pe care cititorul o ia în posesie și-și descoperă în ea propria sa voce, și mai mult, ea îi reprezintă pe cei care
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
și, păstrând măsura cuvintelor, aproape comică) risipa de efort la care s-a pretat Securitatea pentru a-i înregistra mișcările zilnice. Nu numai sursa „Cristian” (adică Octavian Chețan) sau sursa „Marian” erau mobilizate pentru a fora conștiința „obiectivului” (denumit, în asonanță, „Lungeanu”), dar și o misterioasă sursă „Teofil”. Aceasta din urmă nu avea, așa-zicând, corespondent uman. Ea desemna prin anagramare (dovadă de imaginație și de sprit ludic) arsenalul de „mijloace de ascultare tehnico-operative” (T.O., pe scurt) cu care fusese
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
nu cultivă expresiile tari sau senzațiile tăioase. În fond, cînd ți-ai petrecut decenii lîngă Perpessicius (etimologic, „cel obișnuit cu durerea"), Edgar Papu sau Tzigara-Samurcaș nu te mai poți coborî la standardul expresiei comune. În plus, cine scrie eseuri despre asonanțe, aliterații, hipocoristice și endecasilabi aduce cu un înger căruia privirile pămîntenilor nu-i pot depista prezența și nici nu-i pot măsura spectrul. Zeletin e un astfel de înger mișcîndu-se pe niște trepte la care nu ajung decît calofilii de
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
tot un drac. Nu prea văd cum de-aici să iasă ceva mai acătării, ca dantesca ieșire din Evșul Mediuț, ci doar ceva infern-al, așa cum suntem noi învățați/ constrânși să obicinuim. Deh! între telesesiuni și ordonanțe merg și unele asonanțe. Așa se vede maimarele poet poliglob. Lasă tu plug, lasă brazdă, lasă gunoiul s-ajungă până la treptele de sus ale Guvernului (dacă nu le-a și urcat deja și pe astea) și te călătorește - cu teamă, cu frică, cu pază
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
aproximație. Îi plac cuvintele care-și seamănă, care aduc unele cu altele, crezând că, numaidecât, acestea se-ngână și-și răspund. În prima parte a cărții, putem număra pe degetele de la o mână rimele autentice. De obicei, ele sunt simple asonanțe. Iar asta în situațiile fericite! Fără îndoială că efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
reprezentările dorite. Urmarea e că strictețea etimologiilor nu înlătură ambiguitatea fondului. Volumul are jargon, dar nu are viziune. La sfîrșit rămîi cu senzația unui mănunchi de bucle lexicale care nu au acoperire într-o idee: înfășurări sinonimice și grade de asonanță înlăuntrul unor familii de cuvinte, peste toate plutind, mai mult ghicită decît arătată, umbra unei himere divine. De aceea, Scufundătorii din Delos e precum un tablou în care cititorul vede tentele cromatice (filiațiile etimologice și familiile de cuvinte), dar nu
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
reprezentanții acestui curent îndreptățește părerea că, în materie de filozofie, se cuvine trasă o graniță între gînditorii de idei și gînditorii de cuvinte, cu expedierea răspicată a fenomenologilor francezi în categoria a doua. Căci, pritocind calambururi și rumegînd etimologii și asonanțe, e anevoie de crezut că poți dobîndi vreodată vreo idee. În schimb, Ricoeur are bunul-simț să nu delireze lexical, mărginin-du-se la o prezentare concisă, plăcută estetic și competentă teoretic, a feluritelor laturi ale problemei răului. Că răul există și că
Tainele suferinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8136_a_9461]
-
Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante, recurente, fiind sare, de sare, salmastru sau salin, așa cum la Bacovia cele mai frecvente lexeme sunt amurg și violet. Lexicul versurilor lui N. Stoie este uimitor de felurit, mai ales în privința zăcământului extrem de rar explorat și exploatat
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
dată cînd țin în mînă o carte despre Heidegger îmi amintesc cum Noica, învederînd neputința exegeților de a comenta inteligibil filozofia neamțului, afirma că acesta nu poate fi povestit. Cu alte cuvinte, jargonul lui Heidegger este atît de concentrat în asonanțele și aliterațiile familiilor de cuvinte pe care le folosește încît singura cale de a-l explica este să-i repeți întocmai expresiile. Nu-l analizezi, ci îl îngîni. Nu-l comentezi făcînd uz de propriile tale cuvinte, ci îl psalmodiezi
Povestindu-l pe Heidegger by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9867_a_11192]
-
o poate crea în timp, caz în care un autor e cu atît mai viu cu cît puterea de molipsire asupra generațiilor e mai mare. După ce l-ai citit pe Ion Barbu, o vreme nu poți scrie decît în cadența asonanțelor lui, la fel cum, după l-ai frecventat pe Heidegger, nu poți să te exprimi decît în formulele lui sibilinice. Sunt importanți doar autorii pe care îi imiți fără să-ți propui asta, dar cel mai important e ca în
Personal, consider că… by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5574_a_6899]
-
se consemnează cu satisfacție înfrîngerea revoluției și fuga peste graniță a conducătorilor ei. Ultimele două versuri arată astfel: "Toată vara Ura! Ura!/ Și acum. Ca să se justifice utilizarea punctelor de suspensie, sînt încredințat că autorul anonim a încheiat cu o asonanță... Pentru a adăuga încă trei silabe ne mai trebuie însă și un verb. Inserție pe care, ipotetic, am efectuat-o, dar nu pot fi, în privința ei, mai transparent decît Aricescu. Cititorii dornici să-și încerce imaginația și să reconstruiască cele
Puncte de suspensie by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9175_a_10500]
-
obștei, și nu un visceral, înclinat spre cenestopatii insolite. Atracția față de limbă îi depășește interesul pentru psihologii, cuvintele părîndu-i-se mai vii decît oamenii. E copios în pofta cu care vorbește de termeni, precum „coincidență“, „exaporiți“, „parimie“, „zaimf“, „mătăuz“ sau cutare asonanță poetică. Și e milostiv prin atenția cu care, aplecîndu-se asupra unor fleacuri și mărunțișuri, scoate din ele impresii docte de interes cult. Mai mult, cînd descrie personaje, Zeletin nu reține fizionomii, ci expresiile lor verbale. Bătrîna care îl aștepta în
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
ni se pare o replică la celebrul vers blagian "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii/ și nu ucid cu mintea tainele ce le-ntâlnesc în cale". Nu lipsește totuși elanul erotic, și nici adorația psalmică, eufonică, presărată cu asonanțe de sorginte folclorică, în timp ce metaforele inedite aparțin mai degrabă de repertoriul extazului thanatic. "O armonie rece, a morții, / mă face să ascult/ ninsoarea ce cade pe gânduri,/ obsedant sângerându-le.// Stau în casa rece./ Cu pleoapele reci încerc/ să-mi
Înger strâmtorat by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7127_a_8452]
-
solemn." (Psalmul 95) Teologul și scriitorul Tertulian Langa, traducător remarcabil al Psalmilor (v. Psaltirea. Text versificat conform originalului ebraic șTOBȚ, Editura ALC MEDIA GROUP, Cluj-Napoca, 2000), consideră că, pe lângă paralelism, o caracteristică stilistică a psalmilor ebraici este frecvența aliterațiilor și asonanțelor, aproape imposibil de reprodus într-o versiune românească. Șerban Foarță reușește în mulți dintre psalmii tălmăciți de el câteva aliterații sugestive: "Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba, prelunga umbră tot mai lungă pe care-amurgul o aruncă, - iar eu mă
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
aceasta, la rîndul său, poate merge mai departe decît cuvintele, le poate elibera din închisoarea lor conceptuală, le poate reda vocația desemnării. Cum? Tocmai prin aceste ritmuri pe care cuvintele le țes. Sprijinindu- se pe sunete lungi și scurte, pe asonanțe, ritmurile poemului deschid cuvintele înspre o altă direcție decît cea a conceptelor, împiedicînd spiritul să se închidă în ele. În poem, cuvîntul își recîștigă capacitatea de a arăta, de a restitui lucrurilor deplina și imediata lor evidență. Poezia iubește cuvintele
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
printre file: „Când dintre toamne da-m-or la o parte/ În anotimpul de cucernicie/ Ascetizând în alb ca o stafie,/ Cu ochi de somn aș reciti o carte.// Nici nu mai simt cît suntem de departe./ Trăiesc în pace asonanța, rima./ A fi a doua, a rămâne prima,/ Ridicolul meu frig amînă moarte.// Atît mai știe sufletul, umilul,/ Cu artă-n-gesturi, dar și fără artă,/ Nervilor rupți le recunoaște stilul.// Din tot rămâne-va cenușă caldă/ Pe care lebezi tainice o
„Ce pierzi lipsind...“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3272_a_4597]
-
el „demersul poetului rămîne o enigmă, una din cele multe legate de existența lui și de fortuna literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
legate de existența lui și de fortuna literară a scrierilor sale”. Și ce să mai spunem despre faptul, minor în aparență, că atunci cînd în textul francez se strecoară o asonanță, în traducerea românească ni se oferă de asemenea o asonanță? O atenție specială reclamă transpunerea baladelor argotice, despre geneza cărora tălmăcitorul înclină să creadă că „Villon a fost sedus (asemeni multor scriitori din cam toate epocile) de noutatea domeniului de investigat; a fost fascinat de pitorescul personajelor care populau acest
Un eveniment editorial Villon. Opera omnia by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/2980_a_4305]
-
are, cum știm, eminente virtuți izolatoare.) Dispozitivul îl încîntase pe Romulus Vulpescu, care i-a dedicat următorul catren: "Doar cu două ace/ Și un dop cu sîrmă,/ Șaltăr poate-și face/ Orișicare gîlmă". Versurile poartă, inconfundabil, sigiliul stilului vulpescian: o asonanță de zile mari (sîrmă-gîlmă), sintaxă cutezătoare ("Șaltăr poate-și face..."), plus folosirea lui "gîlmă" cu sensul de "copil". Locuința din Dionisie Lupu 2 prezenta un avantaj inestimabil: era la doi pași de facultate. "Tocmai de aceea, deși punctual din fire
Rîsete în amfiteatru by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12408_a_13733]
-
și pentru nimic nu mă voi justifica. Catorce versos dicen que es soneto; burla burlando van los tres delante. Yo pensé que no hallara consonante.32 ............................................................... Dar consoane nu trebuie să-mi lipsească, și în ultimă instanță, voi merge la asonanță 33 sau la vers liber. Căci dacă e vers liber, sau alb cum alții îl numesc, blank verse, de ce nu avem de asemenea proză liberă sau albă? În numele a ce trebuie să ne înhămăm la amenințătorul jug al logicii care
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
inimă și testicule. Lancea centurionului de pe Golgota străpunge ventriculele lui Hristos pe cruce, pe cînd limba Barbarei mele nu linge la hotel Crillon decît testiculele pe care bietul de mine le duce! Va fi tata sensibil la această trudă asupra asonanțelor și aliterațiilor? Va aprecia el cum se cuvine variațiile mele vocalice subliniate printr-un paralelism consonantic? Va Înțelege el oare că eu mențineam tradiția acelor poeți de curte numiți les Grands Rhétoriqueurs de la sfîrșitul secolului al XV-lea? Nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
vizează o terapie pentru partea, totuși, incurabilă a ființei, sufletul, fiindcă poemele sale sunt medicinale, cu proprietăți, deci, de medicament! Cu o structură eterogenă la nivel prozodic - scrise în vers clasic, dar și modern, aducând, în același text uneori, rime, asonanțe și versuri libere -, poemele se deschid cu Asompțiunea (titlu care va reveni), „ridicarea la cer”, sugerându-se că, în cele din urmă, salvarea / mântuirea omului poate veni cu adevărat doar prin îndreptarea către înalt - a ochilor, a gândului -, cu alte
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]