127 matches
-
prin reluarea unui cuvânt în rimă (de exemplu, substantivul plumb în poezia lui Bacovia), prin rimarea unor omonime/omofone (...cuvântul /...cu vântul), sau prin rimarea unor cuvinte dintre care unul îl încorporează pe celălalt (... cristalină /...alină). - Rima imperfectă, numită și asonanță, constă în diferențe de sunete (de obicei consoane) în segmentele acustice care formează rima (Și pentru cine vrei să mori? / Întoarcete, te ndreaptă / Spreacel pământ rătăcitor). - Semirima reprezintă un model combinat între versul clasic și cel modern, constând în alternanța
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Te uită cum ninge decembre/ Nu râde, citește-nainte". Având o construcție simetrică și muzicală, poezia se dezvoltă pe tehnica paralelismului (om-natură), în cele șase strofe. "Decembre" sugerează sfârșitul dar și salvarea prin repetiția unor formule ("te uită cum..."), prin asonanță ("tine"/ "decembre"), prin măsura regulată a versurilor, sonoritatea gravă a vocalelor închise (u, ă), verbe la persoana I (aș vrea, mă duc) și pronume, prin apelative ("iubito", "tu"), prin existența unor câmpuri semantice: iarna (decembre, poli, promoroacă, ninge) și spațiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de "privitor", menit să stabilească dependența dintre planurile romanului în pofida aproximativei unități de percepție. Nu se poate susține, din punctul nostru de vedere, o opoziție ireconciliabilă 330. Oricum, în asemenea contexte, oricine apreciază și manifestă "plăcere" față de remarcabila și pura "asonanță" a romanului. Camil Petrescu este "îndrăgostit" de coerența multiplicării spre o dependență absolut necesară de crezul său artistic și de realitate. Revenind la personajul fondator și "jertfit" pentru fondarea Operei, doamna T., se cuvine adăugat că un mod de a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că „stînca pe care nici o sămînță nu Încolțește este sufletul omului Împietrit de nepăsare”. Marcu Ascetu spunea „din nepăsare se naște uitarea”. Or, scopul pajului terapeut este tocmai a induce În Cătălină această stare „utilizează plictisul (accedia) durerea, inferioritatea, contratimpul, asonanța”. Să fie oare pajul și inductorul unei poetici portabile? Să fi avut el În minte și structurarea unui univers poetic complementar retoricii stoice? Să fi intenționat el oare și implantarea unui corpus poeticus tinerei fete de Împărat ? Într-o relectură
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
o perspectivă nouă, aproape sumbră, în care elemente romantice semnificative iau o întorsătură de 180 de grade devenind segmente ale terorii și ale morții. Sângele se preschimbă în cerneală, pământul ca element fertil, în noroi vânăt, câmpiile sunt albastre (în asonanță cu cerneala), mările, pustii, iar buzele, învinețite (de cuvinte). Iubirea diafană a romantismului devine, astfel, în neomodernismul Anei Blandiana, pasională, aproape distrugătoare: Dacă ne-am ucide unul pe altul/ Privindu-ne în ochi,/ În ochii noștri în jurul cărora/ Genele stau
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
retorică, urmată de afirmații concluzive de tipul : Eu cred că suntem un popor vegetal, celebră sintagmă, utilizată, ulterior, în multe caracterizări cu nuanță etnică. Pentru ca retorica să fie desăvârșită, autoarea alege, în aceste patru texte interzise publicate în volumul Amfiteatru, asonanța 258 cu vocală anterioară închisă i: "Noi, plantele,/ Nu suntem ferite/ Nici de boală,/ Nici de nebunie/ Nici de foame,/ Nici de frică/ (N-ați văzut niciodată/ O tulpină galbenă" (Delimitări). Amestecând gravul cu ironicul, tragicul cu comicul, sublimul cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
predicat, secvențe nominale care funcționează alegoric și a căror coliziune realizează o frescă plasticizantă a societății totalitare, metafore cu dublu sens, care deconstruiesc simbolistica originală, fiind investite cu sensuri noi, al căror semantism capătă relevanță doar raportat la context, precum și asonanțe și aliterații din sunete închise, dure, care trimit la efectul negativ al ideologiei asupra societății întregi. Este bine știut că știința nu ia sfârșit, odată cu încetarea cercetării. Nu se poate spune niciodată că un subiect a fost suficient dezbătut și
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
lucru bine stabilit, o structură obiectivă și constrângătoare pe care se ferește de cele mai multe ori a o modifica. Povestitor credincios al basmelor populare, mijloacele lui sunt la prima vedere tot acelea ale poporului. Formulele inițiale, mediane și finale, rimele și asonanțele introduse în expunere, multe expresii dialectale, zicerile tipice, comparațiile și metaforele sunt deopotrivă ale poporului. Creangă povestește basmele poporului în limba lui. Dar de aici înainte apare originalitatea lui Creangă.” Trei sunt aspectele mai importante în care Tudor Vianu vede
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
scris. Există o tematică, prea puțin tratată în teoriile de naratologie, cea a turn ancillaries, un artificiu prin care naratorul dă cuvîntul altor personaje. [...] E o problemă de stil, o problemă ideologică, o problemă poetică, asemeni alegerii unei rime, unei asonanțe sau introducerii unei paragrame. E vorba de încercarea de găsire a unei anumite coerențe. (Eco, 1985: 37 și 39) În "Conversații și sub-conversații" (1956) Nathalie Sarraute examinează, la rândul său, această "copleșitoare convenție". Cazul unui mult prea prezent și dominant
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
producătoare de ficțiune 5. Cu siguranță, această tehnică nu este nouă6, dar a fost sistematizată, așa cum apare în Claude Simon, p. 79, din 1972: Există o anumită logică internă a textului, proprie lui, care decurge atît din muzicalitatea sa (ritm, asonanțe, cadența frazei), cît și din materialul său (vocabular, "figuri", tropi) [...] logică în funcție de care trebuie să se articuleze sau să se combine elementele unei ficțiuni [...] logică care este creatoare și, prin ea însăși, producătoare de ficțiune. Atunci cînd în Les Corps
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului (aceeași vocală accentuată): Exemplu: "Să plutim cuprinși de farmec Sub lumina blândei lune Vântu-n trestii lin foșnească Unduioasa apă sune!” ( M.Eminescu- Lacul) Comparația reprezintă figura de
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din Colomba sau Incantații se domolește și el, iar dacă textul continuă să se organizeze în strofe, rima sau asonanța împodobesc numai întâmplător și cu intermitențe mișcarea tot mai lipsită de energie a versului. Scriind, la apariție, despre acest volum, G. Călinescu îi nota „structura discursivă”, și pe de altă parte, o schimbare a registrului imagistic, coborât de la elementele, ca să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
e realizată cu destulă acuratețe. Autorul adoptă metrul trohaic de opt silabe și rima Împerecheată, specifice poeziei populare, le mânuiește cu suplețe (cu câteva licențe de ritm, versurile 5, 16, 19, 26), practică enjambement-ul (strofa a III-a) și asonanța (versul 17). Personificarea utilizată, maniera de redare a personajului feminin, ca și cele câteva imagini mai pregnante (strofele V și VI, structura contrastivă, oximoronică, a strofei a II-a) trimit, de asemenea, la o serie de motive folclorice de largă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
...asta-i întrebarea! Este deja al doilea număr al revistei ApoGeul și mândria ne este crescândă când ne gândim că aparținem acestei clase, cu o asonanță atât de impunătoare...! A trecut un an în care am învățat (și-am învățat, și-am învățat...) cum să ai o atitudine “G” sau de “G”, de la foștii noștri elevi arhitecturiști și designeri până la avalanșa de dogme care ne înconjoară
A FI SAU A NU FI “G”.... In: Apogeul by Astrid Corina Bagireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1791]
-
numele lui adevărat, Cățăoanu, cum era moștenit de la părinți și moși, i se părea prea puțin sonor și Încă și mai puțin elegant. Omul a cheltuit așadar o avere pentru a avea autorizarea de a-și da un nume cu asonanță italiană, pentru ca apoi să-și afirme cu ultima energie obîrșia curat rusească, - deși graiul său ar fi putut servi de model de jargon moldo-rus din Basarabia de pe vremuri, agravat Încă de un ușor accent grecesc. Iar modelul acesta era destul de
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
un coș, în jurul focarului de jos al elipsei, în timp ce vârful este inundat de lumină, de spațiul gol al unui interior sau de norii însuflețiți probabil de o pereche de îngerași plutitori. În cele din urmă, ne aflăm aici în fața unei asonanțe față de rotunjimea prin care formatul ramei influențează formele compoziției. În Madonna della Sedia (vezi figura 47) văzusem acest lucru exemplificat de volumele rotunde ale membrelor ce alcătuiau compoziția tondoului. Un exemplu perfect al unei rame ovale, accentuând tema subiectului picturii
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
tradiția poetică regională. Modelele metrice sunt utilizate în mod diferit și devin trăsături specifice în conturarea ontologică a poeziei. Prin intermediul lor, putem înțelege diferențierea existențială ce stă în compoziția lingvistică a poeziei 38. Stratul lingvistic este modelat prin rimă, aliterație, asonanță sau consonanță. Toate pot fi folosite ca elemente independente ce dau o formă și un înțeles poemului, în anumite cazuri, precum versului ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ritmic, elemente folosite ca ornamente. Forma poetică este redată prin sunete identice sau similare ce aduc rima fie la sfârșitul versului, fie în interiorul poeziei. Fonetica structurii lingvistice este accentuată prin intermediul aliterației, adică printr-o repetiție ce face posibilă muzicalitatea poetică. Asonanța și consonața aduc un aport muzicalității poetice prin folosirea diferită a vocalelor din cuvinte și versuri: ele reprezintă dualitatea dintre ritma perfectă și rima imperfectă. Acest construct ontologic duce la individualizarea și identificarea anumitor construcții poetice, de exemplu a baladelor
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță (aliterația, paronomaza, antanaclaza, asonanța, derivația); (6) figuri de stil: prin emfază (perifraza, conglobația, suspensia, corecția), prin întorsura frazei (interogația, exclamația, apostrofa, întreruperea, subiecția, dialogismul), prin apropiere (comparația, antiteza, retroversiunea, entimema, paranteza, epifonemul), prin imitație (hipotipoza, armonismul), parafraza și epifraza; (7) figuri de gîndire ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau sugerează o alegere auditoriului); (2) figuri ale prezenței (măresc prezența auditoriului); (3) figuri ale comuniunii (realizează comuniunea cu auditoriul). Catherine Fromilhague și Anne Sancier disting patru categorii de figuri: (1) figuri care se bazează pe semnificant (forma cuvîntului): aliterația, asonanța, paronomaza etc.; (2) figuri care se bazează pe combinări sintactice deosebite, sau figuri de construcție: anacolutul, zeugma, hiperbatul, hipalaga, elipsa etc.; (3) figuri care se bazează pe sensul anumitor cuvinte, numite figuri de sens sau tropi: comparația, metafora, sinecdoca, metonimia
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
o clasificare inspirată din tratatele clasice: (1) figuri de sens, care sînt prin esență tropii, adică figurile de transfer semantic (metonimia, sinecdoca, metalepsa etc.); (2) figuri de cuvinte, ce privesc jocurile asupra lexicului (neologismele, arhaismele etc.) și jocurile asupra sonorităților (asonanțele, aliterațiile etc.)"; (3) figuri de gîndire, care regrupează îndeosebi figurile ironiei, paradoxului, ca și pe acelea ale intensității (hiperbola, litota etc.), ale enunțării și ale dialecticii (apostroful, prozopopeea, prolepsa, paranteza etc.); (4) figuri de construcție, adică figurile care funcționează asupra
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dintre categoriile de figuri, și anume, figurile semantice. Inițial, retoricienii au încercat să facă o distincție între anumiți tropi care modificau sensul unui cuvînt (cum ar fi metafora), și figuri, vizînd în special figurile de sunet sau metaplasmele (aliterația, apostroful, asonanța). Alți specialiști, printre care G. Bachelard, se referă la tropi utilizînd termenul imagine. Încadrîndu-se în sfera amplă a studiului semnificației, tropii au fost definiți de către membrii Grupului μ, care își construiesc demersul pe schema claselor stilistice a lui Quintilian, drept
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
numele lui adevărat, Cățăoanu, cum era moștenit de la părinți și moși, i se părea prea puțin sonor și încă și mai puțin elegant. Omul a cheltuit așadar o avere pentru a avea autorizarea de a-și da un nume cu asonanță «italiană», pentru ca apoi să-și afirme cu ultima energie obîrșia «curat rusească», - deși graiul său ar fi putut servi de model de jargon moldo-rus din Basarabia de pe vremuri, agravat încă de un ușor accent grecesc“ (1, 15). Iar modelul acesta
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
sfârșitului existențial, este concentrată toată aici, precum gustul apei marine într-un minuscul bulgăre de sare. M-au frapat atunci ca și pe alții, știu nonșalanța cu care erau folosite procedee stilistice depășite, în genere, în poetică, precum enumerația, repetiția, asonanța etc., dar și trecerea bruscă la modernitatea discursului, ca în ultimele două versuri ale citatului (unde este dificil de precizat cine sau ce este "iubitul cui al raclei cari mi-o înjghebară solarii"). Același sentiment reconfortant al regăsirii a ceea ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de fraze. Dacă substituim versul frazei ca element de bază, regăsim împărțirea cîntu rilor în stanțe așa cum a practicat-o „populația cea mai estetică”. Și aici, trimiterea este tot la Dante. Ca echivalent al rimei, Comte inventează un joc de asonanțe incredibil de complicat. Fiecare paragraf are drept deviză, s-ar putea spune, un cuvînt preluat din una dintre cele cinci limbi occidentale, plus latina și eventual greaca, iar cuvîntul citit pe litere furnizează, în ordine, inițialele (care au la rîndul
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]