KorAP: Find »[drukola/base=aspidă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

123 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

se ascunde în spatele unui chip necunoscut. Astfel, desprinderea din vis era anevoioasă ca o întoarcere din moarte; era perioada când am cunoscut-o pe ea.... Cu doi ani în urmă. Prima zi în rezervație. Întâlnirea Am întâlnit-o în dreptul casei Aspidei. Eram cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu prietena mea, cea care m-a adus aici. Era prima mea zi în rezervație și-mi înfăptuia un tur de recunoaștere. Mi-a prezentat-o. Am dat mâna îndelung, mâna ei a întârziat prea mult în palma mea... în timp ce Aspida ne privea de la geam cu ochii ei de smarald. Apoi am urmărit-o o vreme cum se îndrepta cu pași hotărâți spre ieșire. În acest timp, vechea mea prietenă vorbea întruna fără ca să aud nimic din ce spune. Mi-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a fixat prima vizită în rezervație, apoi și-a văzut de drum. Eram în faza în care îmi doream să se întâmple ceva nou în viața mea; am acceptat mai mult din acest motiv, dar și din curiozitate. Cum spuneam, Aspida ne privea de la geam, ea a bălmăjit ceva... mi-a întins mâna ce a zăbovit o vreme în palma mea nesigură, tremurătoare. Nu mi-amintesc altceva decât că circulam absent pe aleile parcului, fără să-mi pot aminti cum arată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
pot sta locului, nu mă pot aduna, crâmpeie de amintiri mă atacă din toate părțile, neclare, incomplete: ea venind pe o alee în direcția mea, sau depărtându-se cu pași repezi spre ieșire, noi doi cu genunchii lipiți pe prispa Aspidei, sau pe ghizdul fântânii ielelor. Mintea mea e un album vechi în care clișeele nu cunosc ordinea timpului. Îl răsfoiesc febril, în devălmășie. Ea este în fiecare fotografie, dar chipul nu i se poate distinge clar, chipul ei fără de vârstă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
un nas foarte mare și cărnos, să poată adulmeca carnea de om. Se sprijină într-o măciucă ceva mai înaltă ca el și poartă în jurul gâtului un lanț de bicicletă de care atârnă un medalion cu chipul Ilenei Cosânzeana. Numai Aspida e de vină! De ce trebuie ca toate lucrurile să aibă o explicație și nu le lăsăm să curgă natural, fără să ne batem capul cu ele? Trec și de casa Zmeului, sunt aproape trei săptămâni de când ea nu mai vine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cap poartă o coroană jackard, negru cu auriu, ce imită pielea de boa și mișcă apos din ochii lui mari și verzi fără sprâncene. Îmi întinde o gheară de cocoș și se prezintă ceremonios: Bazilikos, văr de gradul doi al Aspidei. Rostește malițios, fixându-mă în privirea lui pătrunzătoare. Îmi simt deja capul vâjâind. Încântat, am cunoscut-o deja pe verișoara dumitale, încântătoare făptură! Da, desigur! Este o năpârcă de femeie, ferește-te de ea, am văzut-o cum ți-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
minte. Ca și cum aș fi aici, deopotrivă cu dublul și jumătatea mea într-o armonie precară, în acest spațiu cvasimitic, incert! Peste câteva luni. Note. Reflecții. Discuții cu prietena mea. Fuga din timp Ce-a vrut să spună Vasiliscul, vizavi de Aspidă, ți-amintești? Când l-am vizitat împreună, în prima mea zi în rezervație? Și, în general, el filozofează întruna, pare a fi singurul care să-și pună întrebări legate de condiția lui actuală. Care e de fapt puterea lui? Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
miturile numai privindu-i? Căci ei se vor complace precum animalele într-o grădină zoologică: vampirului îi vor cădea caninii dacă nu va trebui să se hrănească cu sânge de om, vârcolacul nu mai mușcă din lună, iubirea provocată de Aspidă nu va mai trebui exorcizată, hipogriful nu mai poate zbura nici cât o găină pe gard, iar zmeul nu va mai distinge mirosul de carne de om de o friptură de vacă. Oare de ce ești atât de cinic, dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
gurii. Faptul că nu puteam s-o mint era pentru ea mai presus de orice; mi-a întors spatele și s-a îndepărtat în sens opus aleii ce ducea către ieșire, deși probabil că intenționa să plece acasă. Sub semnul Aspidei Serile petrecute cu ea în grădina fabuloasă au fost cele mai frumoase din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-mi pot ucide memoria, ca s-o pot cunoaște în fiecare zi, să retrăiesc zilnic clipa primei mele zile în rezervație, când se îndrepta spre poartă cu privirea mea înfiptă în cocul ei. Aproape de fiecare dată evitam cu măiestrie lăcașul Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Aspidei, ce ne urmărea cum trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
trecem, cu ochiul ei verde, de la geam. Dacă ni se întâlneau privirile, ne făcea semn cu mâna ei solzoasă și ne poftea înăuntru. De câteva ori am acceptat invitația. Iată cea mai bizară dintre povestirile Aspidei. Povestea de iubire a Aspidei Eram foarte tânără pe atunci și încrezătoare în puterile iubirii. Stăteam toată ziua lungită pe pietre în soare și priveam cu jind la tinerii îndrăgostiți ce veneau la râu să se scalde. De multe ori luam diferite chipuri de femei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Narcis, căci își contempla întruna profilul în apă, mi-a surprins chipul adevărat reflectat în volbura râului, căci oglinda nu e sensibilă la metamorfozele mele. A strigat către prietenul lui și mi-a apucat mâinile strâns la spate: E o Aspidă! S-o legăm și s-o lăsăm să se usuce la soare, până crapă! Și-au sfâșiat hainele și m-au legat cu ele de un ciot de copac, apoi au luat-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-o la fugă, lăsându-mă pradă insectelor sâcâitoare ale amiezii. M-a dezlegat un pescar, ce s-a oprit la sfârșitul zilei să adune niște raci. Tulburat de goliciunea mea a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
a făcut dragoste cu mine deasupra coșului cu raci. O aspidă nu are voie să cadă ea însăși în mrejele iubirii, cu alte cuvinte am căzut în propria mea plasă. M-am metamorfozat în brațele lui, reluându-mi înfățișarea de aspidă, căci nu mai puteam să-mi mențin forma umană și m-am strecurat subtil înapoi între răchite, la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
la locul meu de pază. Pescarul, perplex, a povestit la toată lumea despre reveria lui și a cerut sfatul babelor asupra acestui episod unic din viața lui, ce, fără îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-a salvat viața, pescarul nu a suferit niciuna din nenorocirile prorocite de babe, ce au recunoscut pe dată, în relatările lui, semnele Aspidei. Din păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
îndoială, era un semn. Trebuie să vă spun că până și o Aspidă are moralitatea ei. Pentru că mi-a salvat viața, pescarul nu a suferit niciuna din nenorocirile prorocite de babe, ce au recunoscut pe dată, în relatările lui, semnele Aspidei. Din păcate, a suferit cu mult mai mult, însă fără voia mea, și, în mod paradoxal, tot aici a început și suferința mea, de care nu m-am vindecat până astăzi. Pescarul a început să vină zilnic la locul reveriilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
umană mi-a devenit insuportabilă. Am încercat să-l îndrăgostesc de o țărancă ce spăla zilnic la râu, dar puterile mele nu funcționau asupra lui. Probabil că l-am iubit pe bietul meu pescar cu o iubire demnă de o Aspidă prinsă în propria ei cursă... Asistam la suferința lui ce era deopotrivă și a mea, privindu-l cum se împuținează pe zi ce trece, precum soțul transformat în greiere al lui Eos. Mărunțirea lui se manifesta în ritm cu creșterea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
dintre noi. La ultimele noastre întâlniri, nu mai avea putere să ne iubim, stăteam doar pe pietre înlănțuiți și soarele dogorea deasupra noastră și râul ne pleznea din când în când gleznele din plictiseală, lipsit fiind de lucrăturile erotice ale Aspidei, cu care fusese obișnuit. A murit lângă mine pe pietre, chiar la întoarcerea anotimpului; vara era deja pe sfârșite. Era un pachet de oase, doar ochii-i negri mai aminteau de pescarul cel frumos de altădată. În timp, și ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
să se poată odihni. Multă vreme am zăcut întinsă printre răchitele râului, cu gândul aiurea... tinerii veniți la râu erau din ce mai apatici, se plictiseau, viața era lâncedă, fără acea scânteie ucigătoare a iubirii ce se aprindea la semnul Aspidei. Timpul nu mai are răbdare". Spațiul cotidian După ce-am ascultat nemișcați povestea Aspidei, am pornit grăbiți spre ieșire. Ne-am despărțit spunându-ne vag la revedere. Mă aflam într-o stare de neliniște inexplicabilă, de obicei îi țineam brațul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
aiurea... tinerii veniți la râu erau din ce mai apatici, se plictiseau, viața era lâncedă, fără acea scânteie ucigătoare a iubirii ce se aprindea la semnul Aspidei. Timpul nu mai are răbdare". Spațiul cotidian După ce-am ascultat nemișcați povestea Aspidei, am pornit grăbiți spre ieșire. Ne-am despărțit spunându-ne vag la revedere. Mă aflam într-o stare de neliniște inexplicabilă, de obicei îi țineam brațul până la ieșirea din parc, o conduceam până la locul unde-și parca mașina, ne sărutam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
ca și cum n-ar mai fi fost niciodată, așa cum ar fi trebuit să fi fost de la bun început. Doar că acea zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
zi întârzie să vină, și eu și ea știm asta, iar timpul pare "să nu mai aibă răbdare"... Descântec 2 Aspidă perfidă, Nu te ascunde în firidă, Că-ți văd în oglindă Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Căutătura rânjindă. Cu fața năpârcească Și lividă De aspidă. Degeaba stai lungită pe prispă, Cu trupu-ți de odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
odaliscă. Eu la sânul tău șerpesc Nu mă mai ghemuiesc. Pe buzele tale senzuale N-am să mai cresc nicio floare. Întoarce-te Aspidă, De unde ai venit, Din adâncurile firii, Căci vreau "ca sufletul să-mi vindec" "De durerile iubirii". Aspida ca și Sfinxul. Sfatul îngerului Totul s-a petrecut din cauza Aspidei. Numai îngerii te-ar putea purta pe aripile lor pe deasupra Vasiliscului și a Aspidei. Ferește-te de privirea lor ucigătoare, de uneltirea lor vicleană de șarpe, de iubirea pervertită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]