122 matches
-
ogoarelor sau chiar „jertfa de sânge” menită să „dea viață edificiilor”. Pentru mentalitatea mitică, sângele nu-și pierde caracterul său vital nici atunci când se scurge din organism. El dă naștere altor forme de viață : plante (cum am văzut deja), animale (aspida, basiliscul și alți șerpi veninoși, din sângele scurs pe pământ din capul tăiat al Gorgonei ; cf. 68, p. 156) sau chiar oameni (din sângele demonului Kingu, în epopeea asiro-babiloniană a facerii lumii ; cf. 21, p. 39). Mircea Eliade a demonstrat
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
un lanț, tot de aur, pe care era gravată o formulă taumaturgică (40, p. 204 ; 91, p. 101). Cuvântul magic rostit este, în acest caz, înlocuit cu cel scris. Într-o legendă medievală, înlocuirea este chiar motivată. Dat fiind că aspida - un șarpe monstruos - își astupă urechile pentru a nu auzi vraja care ar răpune-o (Psalmi, LVIII, 5-6), ea este „legată” cu eșarfe pe care, cu litere de aur, era înscris descântecul (2, p. 163 ; vezi și nota 95). De
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Pontului (112-63 î.e.n.), care era obsedat să nu fie otrăvit de numeroșii săi adversari. Plinius a descris o rețetă de theriaca, „gravată în versuri în templul lui Esculap din Cos”, care era folosită ca „antidot împotriva tuturor animalelor veninoase, cu excepția aspidei” (Naturalis historia, XX, 264) (38, p. 75). Cel mai spectaculos ecou - într-un text de literatură populară - al folosirii unui preparat opiaceu (theriaca) pare a fi cel dintr-un Descântec de [mușcătură de] șarpe, aflat într-un manuscris din 1784
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
iar modalitatea, bonom-caricaturală, anunță ceva din farmecul de mai târziu al portretului craiului „cu barba-n noduri” din poemul eminescian Călin (File din poveste). „Gadinile” unui bestiar fabulos, vasiliscul și inorogul, „leul și zmăul”, chiți, bouri și coluni, vipere și aspide, cerbi, iepuri și „hulpi”, revin adesea în simbolistica psalmilor lui D. - care încearcă, în câteva rânduri, s-o descifreze, cu stângăcie, pentru cititor - ca reprezentări alegorice, într-o viziune căreia i se subsumează, succesiv, metafora vânătorului sau a „gonaciului”, a
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
mitologic bazat pe lucrări ale lui Mircea Eliade, J. G. Frazer și V.I. Propp, care propune o nouă lectură a basmului ca alegorie a unor rituri inițiatice - și Zoosophia - un „dicționar-eseu” în care examinează câteva dintre animalele fabuloase (unicornul, salamandra, aspida, vasiliscul, pasărea Phoenix) asociate unor concepții morale, filosofice sau religioase. Motive și semnificații mito-simbolice în cultura tradițională românească (1989) pornește de la motive mito-folclorice autohtone pentru a defini un model de gândire arhetipală, centrat pe înfruntarea dintre Cosmos și Haos. În
OISTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288514_a_289843]
-
acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acordă doar o privire umedă de reptilă bătrână, în care nu se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se putea citi nimic; nici măcar dispreț. Totuși o discretă urmă de mirare apăru pe chipul bătrânului. Părea că atunci îl descoperă pe Filip, chircit în poziția acea ciudată de aspidă fricoasă, pe lada de lemn din camera sa. "Numai veninoasa aspidă, pentru a scăpa de descântecul ucigaș, își astupă urechile, lipind-o pe una de pământ și înfundându-și vârful cozii șerpești în cealaltă... se uită fix la mine. Probabil de la purtatul pălăriei are o dungă vineție pe frunte, ca și cum calota
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși, căci asta e slăbiciunea ei aducătoare de moarte. Vrăjitorii, știind că e inutil să-i incanteze descântecul, îl scriau cu litere de aur pe o eșarfă roșie, pe care o aduceau în fața ochilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
că omoară pe loc omul sau dihania și numai oglinda, ce-i întoarce ocheada înveninată, îi poate veni de hac. Vânase păsări Phoenix în pădurile de cedri ale Libanului, ichneumoni în Eghipet, gadinile Rokh și Simorgh în munții Kaf, surde aspide în Palestina și cerbul Macli în Scandinavia. Acesta din urmă paște iarba de-a-ndărătelea, căci buza de sus îi e atât de lungă, încât dacă ar paște înaintând i-ar acoperi iarba. Aleargă cu o iuțeală de necrezut, cu toate că mădularele îi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
mea n-am avut niciodată vreun pacient nevrozat de propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nevrozat de propriul său divorț. Cauza bolii era Întotdeauna divorțul Celuilalt.” Doctorul Wagner, chiar când vorbea, zicea Întotdeauna „Altul“ cu A mare. Fapt e că am sărit În sus, ca mușcat de o aspidă vicontele tresări ca mușcat de o aspidă o sudoare rece ca gheața Îi brobona fruntea baronul Îl privea țintă printre rotocoalele leneșe ale țigărilor lui fine, rusești „Vreți să spuneți, am Întrebat, că se intră În criză nu din cauza divorțului de propriul partener, ci din cauza posibilului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință. 32. Ci vița lor este din sadul Sodomei și din ținutul Gomorei; strugurii lor sunt struguri otrăviți, bobițele lor sunt amare; 33. Vinul lor este venin de șerpi, este otravă cumplită de aspidă. 34. Oare nu este ascuns lucrul acesta la Mine, 35. A Mea este răzbunarea și Eu voi răsplăti, cînd va începe să le alunece piciorul! Căci ziua nenorocirii lor este aproape, și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi." 36. Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85078_a_85865]
-
a casii stăpîna, Orce doreai și pofteai, Îți era și În mîna. Care dar alt neajuns, O, nemulțămitoare! Te-a rănit și te-a pătruns, Să te faci vînzătoare? Ah! ludo! Dalila! De interes orbită, Vai! amar seamă vei da, Aspidă otrăvită!” Tema dușmanilor de pizmă este tipic trubadurescă. Totdeauna este cineva care bagă intrigă, vorbește de rău pe cîntărețul erou și provoacă o ruptură vremelnică Între subiectul și obiectul erotic. Pann se apără În stilul său de cei care născocesc
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
solide de istorie, geografie și arheologie biblică, precum și depriderea de a întrebuința eficient instrumente de lucru indispensabile cum sunt taxonomiile botanice sau zoologice, concretizate în atlasele și dicționarele de specialitate. Alături de animale fantastice mai mult sau mai puțin cunoscute, precum aspida, inorogul sau pajura, în textele biblice întâlnim uneori vietăți cu nume rare și ciudate, cel mai adesea opace ca semnificație și lipsite pentru vorbitorul obișnuit al limbii române de o relație de desemnare clară și univocă, nume precum aliet, asidă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
bolta ceriului.”(Dănilă Prepeleac, p.184) „Și tot așa mergând ei încă un an de zile, cu mare greutate și zdruncin, au trecut peste nenumărate țări și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
poartă... ”), sonorități blagiene („Se aude rnicornul”), spasme bacoviene („Sunt un fel de Bacovia al șirei spinării. Al sistemului nervos / parasimpatic. Adie plăcerea / Prin sinapse, / Ca zefirul ușor, / Primăvara, / La Pănăstirea Văratic...”), exaltări ale limbajului tipic arghezian („și prin viespi, albini, aspide. Prin venin și miere dulce”), cu învăluiri apoi, „prin hronic de Neculce” sau „cu dulci și vechi... și antice rostiri”, dar și cu inflexiuni ale baladescului sau al parodicului, firește, demonstrând că poartă-n sine toată încărcătura esteticului (și nonesteticului
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
era răul în gura lui; îl ascundea sub limbă, 13. îl mesteca întruna și nu-l lăsa, îl ținea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17. Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
îl ținea în cerul gurii: 14. dar hrana lui se va preface în măruntaiele lui, va ajunge în trupul lui o otravă de aspidă. 15. Bogățiile înghițite le va vărsa, Dumnezeu le va scoate din pîntecele lui. 16. Otravă de aspidă a supt și de aceea, limba năpîrcii îl va ucide. 17. Nu-și va mai plimba privirile peste pîraiele și rîurile de miere și de lapte, 18. va da înapoi ce a cîștigat, și nu va mai trage folos din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
Am avea nevoie de prea mult timp dacă am parcurge toate cărțile Scripturilor, pentru a arăta unul câte unul diferitele feluri de duhuri necurate, cum sunt arătați de profeți onocentaurii, satirii, sirenele, lamiile, bufnițele, struții, aricii, cum sunt în psalmi aspida și basiliscul, sau cum sunt în Evanghelie leul, balaurul și scorpionul, sau demonii numiți de apostol principi ai lumii acesteia, conducători ai întunecimilor și duhuri ale răului. Nu trebuie să ne închipuim că aceste nume sunt date la întâmplare, ci
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
prin spațiul terestru, fie în călătoriile în "lumea de dincolo", de gorgonii, finics, fareol (Fiziolog și Floarea darurilor), de mai cunoscuții zmei, zgripțuroi sau balauri (Jitii) sau de alte figuri imaginare, integrate și de Cantemir în alegoria sa politică - inorogul, aspida, vasiliscul (comentarii recente ample la Bogdan Crețu). În această lume a căutărilor, un astfel de bestiar (Moraru, De nuptiis Mercurii 135-50) nu poate avea decât un puternic rol formativ, fie că supune protagonistul la diverse probe, fie că îi oferă
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în Cipru în iunie 1964 cu misiunea de a controla activitățile lui Makarios și de a menține vie ideea unirii. Extrem de naționalist și conservator, Grivas a descoperit curînd în rîndul trupelor grecești cantonate în insulă un grup de conspiratori intitulat Aspida (Scutul). Programul politic al acestuia milita pentru instituirea la Atena a unui regim socialist și neutru, opunîndu-se deci monarhiei și participării Greciei la NATO. Scandalul a izbucnit atunci cînd s-a bănuit, deși nu s-a dovedit niciodată, că Andreas
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]