100 matches
-
băieților noștri care ne-au părăsit atât de curînd!... Și acum, să ne ridicăm și să păstrăm un moment de reculegere pentru cei dispăruți, care vor fi veșnic în amintirea noastră, așa cum i-am cunoscut: plini de viață și fără de astâmpăr... și să ne limpezim gândurile privind spre Cișmigiu! care a fost pentru dumneavoastră, cred, ceea ce a fost pentru haiduci codrul. Am plecat cel din urmă din clasă. Am închis ușa încet-încet, ca și când mi-ar fi fost teamă să nu-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tale prietenii, toate dorurile tale, pe care eu astăzi trebuie să le trăiesc din nou, desigur . A rămas ceva departe, o fâșie de viață, care a trebuit să te urmărească atunci când m‐ ai născut pe mine, de nu mai am astâmpăr și nu mă pot împiedica să visez. Fără de preget, gândul meu arde și mă chinuiește; apropierile cele mai ciudate se fac într‐o clipă; simțiri ce nu le pricep, mă încearcă; lucruri ce nu le‐ am bănuit, îmi par firești
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
aflarea deznodământului. Ca un admirator exclusiv al sexului frumos, jurnalul este bine pigmentat cu întâmplări amoroase, multe din ele efemere, pentru că viața omului trece indubitabil prin grădina pasiunilor perene, de la o generație la alta, întâmplări adesea decisive în asigurarea unui astâmpăr civic și personal, astfel că fiecare individ devine fără voia sa personaj literar. Autorul Jurnalului nu poate face excepție de la această regulă și își asumă deschis o chemare sine die către mirabilul sex opus, față de care exprimă în majoritatea cazurilor
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
de câteva ori ciocul într-o perișoară moale și gustă o firimitură de tort. În acest timp noi continuam să mâncăm cu cea mai mare grijă, evitând cel mai neînsemnat zgomot. Cinteza, cât un pumnișor roz de copil, fremăta fără astâmpăr, sărea din loc în loc, zbura, venea îndărăt, ciripea și, făcând toate astea după plac, în cea mai desăvârșită libertate, simțea din plin bucuria vieții. Această bucurie ne-o transmitea și nouă și iată-mă întrebînd-o distih: Cinteză, ia ciripește: Mihaela
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Mai ales că umbla pe stradă cu capul în nori. (Be câte ori nu i-am spus: fii atentă, draga mea, mergi cu ochii-n patru, fiindcă Doamna Mor-Mor abia așteaptă să găsească pe cineva în greșeală.) Mă plimbam fără astâmpăr prin odaie, ca un leu în cușcă, fumând țigară după țigară. Îmi ascuțeam atenția ca să aud soneria sau pașii ei apropiindu-se. De câteva ori mi se păru că țârâie soneria. Trimiteam pe Zamfira să vadă cine e, dacă nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
îndoiți de posibilitățile mele, cu o fină și reținută ironie... Cred că vă aduceți aminte în ce împrejurare, nu? Ei bine, v-am dovedit-o acum cu vârf și îndesat. Sînteți satisfăcută?" Din pricina acestei emoționante destăinuiri nu mi-am găsit astâmpărul toată ziua. În sfârșit, mă felicitase Mihaela! Și plânsese pentru ea, pentru tot ceea ce pierduse ea! Deși o durea, desigur, succesul meu, ținuse totuși să mă felicite. Mie îmi ajungea numai să fi știut că a plâns. Îi doream să
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
familiei până la ora cinci după-amiază când maică-sa se întorcea de la lucru. De fapt, care grijă? Alexandra n-avea nevoie să-i poarte nimenea de grijă, decât să i se dea să mănânce. Încolo, umbla de colo până colo, fără astâmpăr, zâmbăreață și gureșă, cât era ziua de lungă. O drăgălășenie de copil! Nici găinile nu se fereau de ea. Se lăsau mângâiate de parcă erau pisici. Cât despre chepeng, nimeni nu se învrednicea să-l închidă, în schimb toată lumea stătea cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
poartă chelnerii. Ia-o! îi spune Stancu, prin semne. Hai, ia-o! Chițu se uită în dreapta și-n stânga prefăcându-se speriat. Se chicotește copios și se scot tot felul de sunete. Pst-pst! Pst-pst! Băieții nu mai au pic de astâmpăr. Schimbă cu înfrigurare între ei locurile de la cele două mese și șușotesc în draci fără întrerupere. Calm! face semn Chițu. Și, cu o poză marțială, se ridică, apucă haina de pânză albă de pe speteaza scaunului și și-o trage pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
prima curbă la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a-i intercepta mesajele de la amanți era dictată nu de gelozia sexuală, ci de conștientizarea faptului că relațiile sale amoroase aveau să intervină în chip irelevant în proiectele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
exotic, atunci, pe vremea aceea, era, ca să vezi, o preafrumoasă și cochetă capră. Așa capră nați mai întâlnit voi nici dacă-ați fi umblat pe jos ani și zeci de ani, poate chiar sute, până ce picioarele vă cereau odihnă și astâmpăr. Și cum zic, capra asta a noastră, strașnică femeie era. Să nu fi căzut în gura ei vreodată că praf și pulbere te-ar fi făcut. O auzea lumea din satul vecin când avea ceva pe suflet și nu se
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
în sân. Avea de mers până acolo mai puțin de o jumătate de ceas, deci în câteva ore se putea întoarce. Niciodată nu-l văzuseră străinii pe Auta așa de neliniștit ca după plecarea prietenului său. Umbla în jurul luntrii fără astâmpăr. Străinii își vedeau de treburile lor, cercetând plantele, țărâna sau văzduhul, timpul părea că trece prea încet. În sfârșit, Auta zări în apropiere un nor de praf. O ceată mare de soldați se urca dintr-o vale. Deci Iahuben izbutise
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de Vatră 1 refractari și așa mai departe, vor forma o altă corporație. Aș putea asemui Dandysmul și Salahorismul cu două Vârtejuri clocotitoare, fără fund, care au țâșnit la suprafață În puncte opuse ale pământului: deocamdată par două puțuri fără astâmpăr, bolborosind tumultuos, pe care doar arta omului ar putea să le acopere; dar observați-le cu atenție, diametrul lor se mărește pe zi ce trece: sunt ca niște Conuri scobite ce urcă clocotind din Adâncul nesfârșit, peste care solidul vostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pete negre, cu franjuri albastre și câte o bulină de cinabru deasupra fiecărei cozi negre tivite cu roșu de crom. În timp ce examina floarea plecată pe care stătea agățat cu corpul său acoperit de puf, ușor Încovoiat, continua să zvâcnească fără astâmpăr din marile aripi, și eu l-am dorit cu atâta ardoare cum nu mai dorisem nimic până atunci. Sprintenul Ustin, instalatorul casei noastre de la oraș, care dintr-un motiv comic (pe care-l explic În altă parte) s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
are nici o putere, Nici jignire de amoriu Fără numai mîngîere. 36 Puiculiță, puiculiță, Las să-ți pun mâna la țâță, Să mă joc cu-a tale țâțe Ca cu niște gutăițe. Să te strâng cu drag la sân Să-mi astâmpăr al meu chin, Și te rog să fii blajină Pentru-un rob, ce ți se - nchină. Tuturor li răsplătești Cu asupra de măsură, Numai mie-mi dăruiești 410 {EminescuOpVI 411} {EminescuOpVI 412} {EminescuOpVI 413} Ochii tăi cari mă fură. Luceafăr
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
stomacele noastre delicate și ficații noștri fragezi -, imediat după dejun, deci, în loc să mă odihnesc, am pornit iar în oraș, cu Nelu, care era palid după boală și abia putea să țină hățurile. În ce mă privește simt că n-am astâmpăr! M-am dus la Universul să iau altă cutie cu Fântânile luminoase, una cu tot ce-i trebuie, ca măcar de Anul Nou să se poată bucura Jacques de ele. Eu intram, domnul Crețu ieșea, m-a salutat, dar cu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Grigoriu Petrică, elev în clasa a XI-a ce se pregătea pentru bacalaureat și pentru o eventuală admitere la medicină; o năstrușnică bătrânică de vreo 80 de ani, slabă și fâșneață ca un măturoi de lux ce nu-și găsea astâmpărul decât în mâna unui stăpân harnic care ar pune-o la treabă, mătușa mirelui, precum și mama miresei, cu o rochiță lungă ca un capot cu nasturi și decolteu în față, pensionară I.O.V.R., încă frumoasă, ce putea oricând să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și vedeniile cu ea începură să-l necăjească fără astâmpăr. Conștiința sa, demult adormită într-un colțișor ascuns și întunecat, i se deșteptă acum dintr-odată, înălțându i-se vertiginos în zbuciumări și în transformări tot mai sălbatice și mai necontrolate. Începu a se purta foarte bizar, își pierdea deseori
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mă aflu? De ce sunt așezată pe pat? Ia așteaptă o clipă, eu doar eram în cealaltă cameră, nu aici. Aveam o scrisoare în mâini..., drogurile..., tu... Ce fac eu pe patul ăsta, Șerban?!, se răsti ea deodată, puternic și fără astâmpăr. - Te rog, liniștește-te. Am să-ți explic totul, promit, dar numai te rog să nu te mai miști atât, nu te simți bine. - Poftim?! Dar eu... - Nu mai vorbi, ești încă slăbită. Acum, tu nu te simți bine deloc
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
schimba ceva. Mi-am lăsat sentimentele să intre în joc și, prin urmare, n-am făcut tot ce-aș fi putut ca să salvez situația. O recunosc acum în fața ta; am regretat-o încă de-atunci. Mă simțeam dintr-odată fără astâmpăr. — Scout m-a mințit, am spus. Părea ceva meschin când am spus-o și m-am luptat cu sentimentul, stânjeneala înfuriindu-mă. — Toate n-au fost decât minciuni. Cum să am acum încredere în ea, chiar dacă aș vrea? — De ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de îmbărbătare. - Ce mai poate face, doctore, un om bolnav, c are a depășit cei optzeci de ani? Mai plec de acasă, împins de durere și de singurătatea asta apăsătoare. Am rămas singur , si ngur și nu-mi pot găsi astâmpărul, nici mângâierea și nici cons olarea.” Era confesiunea omului care mângâiase cu privirea, ani de-a rândul, sute și sute de Feți frumoși și Ilen e Consânzene din amfiteatrele unde predase studenților, zecil or d e doctoranzi pe care îi
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
repartizați de la un regiment de infanterie. Pentru instrucțiuni, căută Comandamentul Grupării Tactice de Nord pentru apărarea râului Nistru. Comandantul era un colonel, militar de carieră, mic de statură, cu cizme din piele strânse pe picior, mustață subțire, chel și fără de astâmpăr. Cât discutaseră în biroul lui, nu stătu o clipă locului, se mișca tot timpul, parcă numărând cu pașii lungimea și lățimea încăperii. - Îți voi da cai, să-ți transporți tunurile și muniția până în spatele Grupării Tactice de Nord. Apropo’, mon
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
documentele. Nu știam dacă treburile Curții încetiniseră pentru că Su Shun nu putea să țină pasul cu mine sau dacă el își schimbase tactica și încetase să-mi mai trimită documente. Nemaiavând cu ce să-mi ocupa serile, am devenit fără astâmpăr și iritabilă. Existau alte lucruri la care aș fi putut să recurg - cititul, scrierea unui poem sau pictatul. Dar eram pur și simplu incapabilă să mă concentrez. Mergeam la culcare și mă holbam la tavan. În liniștea adâncă a nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
spirit Înlănțuit de convențiile sociale. Se simte prizoniera unui mecanism dictatorial, pentru care suferința e doar cazul particular al unei legi de funcționare a lumii. E drept că paginile ei cele mai bune sunt cele răscolite de o revoltă fără astâmpăr, de o neliniște În care se Întrețes nesiguranța de sine și spaima obscură de realitate. Pe de altă parte, Sylvia Plath e cât se poate de conștientă că, prin hazardul afinităților elective, scrie cele mai bune rânduri când e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]