677 matches
-
tata. Pentru mine e prea mult, vreau să fiu și eu copil, dar ceva din trupul și din sufletul meu a îmbătrânit prea devreme. Mă văd alergând fără piele, în mijlocul arșiței de afară, nici buze nu mai am să-mi astâmpăr setea, alerg pe nisipuri fierbinți, tălpile îmi sunt numai o rană, mama întinsă în pat, a murit, spune privirea disperată a tatei, țip, el se uită la mine, sunt și ceilalți copii de față, trage cearceaful de pânză peste fața
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acest dosar. Să-mi spuneți cum vă numiți, să-mi dați vârsta, ca să ... Bătrânul se ridică Încetișor. Îi zise că mai bine nu, că el nu pentru asta a venit. Ar fi vrut să primească un medicament care să-i astâmpere suferința de-aici și arătă iarăși cu degetul său lung și subțire spre locul inimii - să-i ostoiască durerea care-l apasă de atâta vreme. Pentru altceva nu mai era timp... Doctorul Își spuse că ar fi potrivit să deschidă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
în fruntea cetei sale... La drum, băieți! - a strigat, pocnind din bici... Când soarele s-a oprit în vârful bolții, șirul de care a ajuns la Fântâna cu răchiți. Hliboceanu a cerut să se adape boii. Când animalele și-au astâmpărat setea, Mitruță a vorbit, ca pentru sine: Azi trebuie să ajungem la târg în graba mare, că Aizic ne așteaptă ca pe sfânta împărtășanie. Dar evreii nu se împărtășesc, Mitruță - l-a contrazis Gheorghe Amnar. Atunci cum așteaptă ei sâmbăta
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Mergeți cu bine și pentru diseară facem ce trebuie - au răspuns Măriuța și Costache. Ca de obicei, Vasile Hliboceanu a preluat conducerea convoiului... Era o zi de toamnă din cele mai frumoase. Soarele strălucea, dar nu dogorea. Oamenii și-au astâmpărat foamea cu te miri ce... Pentru asta, cărăușilor nu le trebuia un popas anume. Mâncau din mers. Masa adevărată - pe așezate, cum se spune - însoțită de ceva udătură și niscaiva polojănii de-ale lui Pâcu era cea de seară, la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
aici nu a auzit. Ori de câte ori acest cortegiu de năpăstuiți ai sorții năvălește În oraș pentru a cerși, a scormoni prin coșurile de gunoi sau prin pubele, pentru a bea sau a fura din vreun raft de magazin ceva bun de astâmpărat foamea sau pentru a scoate la lumină din hăurile viscerelor arma lor cea mai puternică: viclenia smerită, se pune În mișcare un mecanism perfid, insinuant și hidos: ,,răsuflarea morții,,. Amânarea acestei răsuflări este o chestiune de noroc. Suprasărăcia este presărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
-se spre cișmeaua ghetoului, izvorul la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sfios un semn de recunoștință din partea celor În care el are Încredere. -Ciudată gândire mai ai. Ai auzit de cerșetorii care Înjură, dacă nu li se dau bani, ai auzit de cerșetori care ajung la crimă? Eu cerșesc ca să-mi astâmpăr foamea și nu pentru că aștept recunoștință din partea celor care-mi aruncă bănuții din milă și În silă de cele mai multe ori și nu recunosc nici un fel de relație cu cei care se scurg În sus și În jos la gura metroului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
neaoșe germane precum Ingolf, Lothar și Wolfram), m-am hotărât pentru pseudonimul care-mi era cel mai la Îndemână, apoi am continuat să pedalez, accelerând. Pulsul Începu să-mi bată din nou, sălbatic și copleșit de dorință. Nu s-a astâmpărat până n-am deschis ușile hotelului și n-am intrat În foaier - ca și când aș fi trecut peste un prag și, neașteptat, m-aș fi trezit pe un teritoriu sigur. Acum, temperându-mi inima neîmblânzită, am făcut o descoperire uluitoare: o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul ăla timid și mai degrabă tăcut s-a schimbat într-atât încât să facă figurile astea. Astâmpără-te odată! Știa foarte bine de ce îmi zice asta. Știa pentru că, într-o înserare din aceea cu felinare pâlpâind, l-a văzut pe Cristos urcat pe bloc, gata să-și ia zborul. Coșuță jură că așa a fost. N-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și nu să se smiorcăie ca un copil tembel de la primul șut în fund pe care îl primea. De cele mai multe ori îi promiteam că nu am să-i mai fac nimic, doar ca s-o bat mai tare când se astâmpăra din orăcăit. Zău, era un fenomen fata asta, pentru că, oricât m-aș chinui, nu țin minte să fi bătut pe cineva în viață mai sistematic și mai aplicat decât pe ea. În fine, în după-amiaza aceea începuse să plouă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în albia lor un diavol mic sufla din nou în foc, în jăratecul acoperit de cenușă, îl zgîndărea făcîndu-i pe oameni să n-aibă stare. Cei mai mulți erau mulțumiți cu povești din astea, cu banda lui Cocoș, le ajungea să-și astîmpere setea, foamea de neobișnuit. Doi-trei morți acolo, pe prima pagină, rînjetul unuia dintre oamenii lui Cocoș, ori privirea "magnetică" a banditului deveneau o normă a obișnuitului. Fără asta zilele ar fi trecut mai greu ori n-ar fi trecut deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sindical Gheorghiu Ștefan pînă în Egipt, îl vizitase prea des pe Frimu, casierul socialiștilor din Cîmpineanu, fusese amestecat, nu se știa cît, cu exactitate, în atentatul de la Senat, unde fusese grav rănit sfinția-sa Roman Ciorogariu, după aceea nu se astîmpărase și se învîrtise în preajma comuniștilor, fusese semnalat în apropierea lui Cristescu Plăpumaru și acum, să nu crezi, dar pe deplin adevărat, vine și-i povestește despre moartea la datorie a unui om din Serviciu și nu din alte motive, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
multă băgare de seamă, doar doar va trece neobservat. Nu reuși pe deplin căci scăpă cuțitul sub masă. Îl căută pe pipăite proptindu-și bărbia În tăblia mesei. În drum spre cuțit, degetele sale Întâlniră piciorul Iolandei, glezna ei divină. Astâmpără-te! șuieră Iolanda. Petru simți că se pierde. Recuperă cuțitul, Îl șterse prelung cu un șervețel creponat, apoi reveni la poziția cerută la masă de o bună creștere. Altceva n-avem! Observație de prisos. Pe el Îl irita tonul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Crainic, Noica, Al. Brătescu-Voinești, Const. Virgil Gheorghiu, Carianopol. Se pregăteau pentru aceeași moarte civilă (după numărul din decembrie '44) și naționaliștii Pamfil Șeicanu, D. Murărașu, Vasile Militaru. Ultimul a murit la Ocnele Mari, în '59. Deși avertizat, Păstorel nu se astîmpăra. În '55, România intrase în ONU și Veronica Porumbacu versifica și ea, după procedura marelui dascăl de poezie nouă. Procedura? Iat-o: În 22 martie '50, "Scînteia" dădea știre: "minerul Andrei Silvester a salvat abatajul, ca un erou al muncii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
parcă ara, atunci când cu picioarele Înfipte În țărână, cu funia pe umăr, icnind din greu, trăgea cu obidă ciobacul la mal. Odată ajunși pe iarba verde și simțind pământul sub picioare, Începeau să culeagă racii, să-i numere și să astâmpere copilul legându-i degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
care Ionel Bandrabur a... uitat să le șteargă. Fără îndoială există, printre însemnări, și unele care merită atenție. Însă predomină cele care seamănă cu aforismele și sfaturile din almanahuri. Un ultim exemplu: „Mâncând în liniște, fără grabă, mestecând prelung, ne astâmpărăm foamea cu o cantitate mai mică de alimente și ne ajutăm digestia. Este de dorit ca meniul să înceapă cu legume și fructe, pentru că astfel vitaminele și sărurile minerale sunt mai bine asimilate.“ Mai lipsea o precizare: „Dacă apar manifestări
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
stare de nebunie frenetică, iar Ion se izbea cu capul de fîntînă, o blestema și răcnea a supărare pe Dumnezeu. S-a pus capac la fîntînă și prin luna mai, acolo, la poalele pădurii a reapărut falnica lucrătură care să astîmpere setea trecătorilor. Era ora cinci dimineața cînd Chimir terminase de mutat totul la locul cuvenit. Era bucuros că scăpase de blestem, s-a urcat în căruță și a ieșit în șosea. Un camion nervos frînează, scîrțîie și tîrîș-grăpiș se urcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
puțin Delta Dunării, mi-a spus el prin telefon. Am pornit spre Tulcea, binedispuși și prea puțin pregătiți pentru a hrăni copiii. Pasqual, un copil de treisprezece ani și jumătate, nu se plîngea că nici la ora 16 nu-și astîmpărase stomacul. La o casă rustică, ne-am apucat să curățăm niște pește care urma să ne potolească foamea. Pasqual, de obicei vesel, era acum tăcut și nu mă mai delecta cu miile de glume pe care le știa. Am încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
-mă!... deși nu te locuiesc.", "Iartă-mă!... deși nu te folosesc." "Iartă-mă, frate decor!" este totuna cu "Iartă-mă, frate scaun!" sau cu "Iartă-mă, frate clopot!" Fățărnicie! Acru de este sângele fratelui meu, oțet voi primi să-mi astâmpăr setea; foc de arde în sângele lui și eu mă voi aprinde rug până la cer; gheață de i se va împietri inima, sloi o să mă prefac în mijlocul verii. Frate semn, nici cuvintele nu ne sunt îngăduite să le schimbăm între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
démocraticus populum: Aliniere la curul Europei! Dreptul de întâi venit nu motivează inerția mâinii întinse. Ca să fii domn, mai întâi, tovarăș trebuie să ți se spună; ca să râvnești firimituri la masa bogatului, nesațul la altă masă trebuie să ți-l astâmperi. Alinierea! Traista calicului adâncește golul în stomac, buzunarul cu pâine domolește obsesia zilei de mâine. Alinierea! Capitalismul o vacă bună de lapte. Luați țâța în gură și sugeți! Laptele are gust numai dacă ai dinți de lapte; socialismul modelează proteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Dumnezeu să-i dezvăluie pricina nenorocirii care se abătuse asupră-i. 315 Iar după ce, printr-un vis, i se arătă că pricina era faptul de a fi dorit, în chip necugetat, să aducă înaintea oamenilor simpli șcuvintele dumnezeieștiț, el se astâmpără și astfel își redobândi sănătatea șmințiiț. 316 „Am aflat”, mai zicea el, „de la Theodotes, autor de tragedii, că și acesta, vrând să pună odată un pasaj tradus din Biblie într-o piesă de-a lui, s-a ales cu glaucom
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
când învățam, mă uitam la icoana de pe peretele din cameră, cu Iisus și ucenicii trecând printr-un lan de grâu. Mă gândeam că pe acolo, undeva, în urma lui, sunt și eu și culeg, cu ucenicii lui, niște spice, ca să-mi astâmpăr foamea. Foamea de El. Foamea de Cuvântul Lui. Apa Îndurării Mai mereu mi se întâmplă să visez apa. Nici nu e de mirare. De când mă știu, asta am făcut. Numai asta. Ceilalți spun că de treizeci și opt de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am dat din cap: nu, nu-mi era foame. Atunci s-a apropiat de mine, mi-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
unul din ei - ghinionist - cade și Își rupe un picior. Celălalt - om cu suflet mare - a sărit imediat să-l ajute, oferindu-i o cârjă... de cauciuc!” „Uite ce Înseamnă să ai un prieten adevărat. Afli noutăți” - nu s-a astâmpărat gândul de veghe. Gruia nu l-a mai ascultat. A rămas În așteptarea motivației pentru care Îl căuta „dălcăușul”. ― Am venit... ― Văd că ai venit, dar pentru ce? ― Vreau să știu... ― Ce vrei să afli? ― Ce acte se Întocmesc la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a face cu de-aiștia ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]