299 matches
-
Înseamnă că Astrologul are două sute de ani! Alt potlogar! Dar e bine așa: nimic din cele prorocite de cătrei cei doi vagabonzi nu se va împlini, mulțimea nu e chiar atât de proastă, are chiar o inteligență colectivă scânteietoare, uneori: Astrologul va primi o cotonogeală zdravănă, doar a lăsat a se înțelege că e nemuritor, un mesager galactic! În urma unei lovituri de ciomag bine mânuit, Cititorul în stele și-a dat duhul. Minciuna s-a dovedit. Cel care vroia să distrugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
noi, un fel de cine fură azi un ou la nevoie se cunoaște. Într-o lume pe dos, vechile judecăți își pierd sensul, nu vrei să fii surprins.Ă Cum îți așterni... nu s-a potrivit. Depus la Morgă, trupul Astrologului a dispărut! Doar câteva minute fusese lăsat singur! Fereastra avea gratii, ușa - sunt martori - încuiată. Stațiunea e în pericol real. Profeția Cititorului în stele - nemuritor - se poate adeveri oricând. ROMANCIERUL. Idiotul ăsta de Astrolog mi-a încurcat socotelile: cineva se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
mai gândește nimeni. Turiștii au început să plece, la Cazinou și pe străzi doar despre asta se vorbește: „Când va veni cutremurul?” „Când se va prăbuși muntele?” „Când...?”. Parcă s-au scrântit cu toții, de-abia le trecuse sminteala cu aurul! Astrologul, am aflat, a fost lovit cu măciuca, în țeastă, de către unul din oamenii Magistratului. E mort și cineva vrea să ascundă asta. § Romancierul a simțit ceva, dar nu poate să perceapă o ființă dintr-un alt plan. Dintr-o altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cea mai perfidă breaslă. Poate să distrugă cu o laudă. Sau fără să scoată o vorbă. Nimeni nu stăpânește mai bine arta complotului prin tăcere. Sunt semenii tăi, îi frecventezi. Cine se aseamănă se adună. Proiectul paremiologic este inutil. MAGISTRATUL. Astrologul a venit la timp. A murit când trebuia. Trimis al sorții, există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Trimis al sorții, există una. Noaptea - se zice - năluca lui străbate străzile mărginașe. Se spune că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
ai luat mașina de ras și ai plecat fără să zici o vorbă. Știi să taci. Ești plecat de două ceasuri. Te vei întoarce și vei continua să scrii romanul; cei din Stațiune încă nu știu cine e asasinul Eremitului, iar dispariția Astrologului constituie un alt mister; în vremea aceasta, Romancierul îi pregătește Magistratului o nouă supriză; se vor petrece o mulțime de lucruri, le-ai hotărât. Îți vor veni și idei noi, Stațiunea se poate aștepta la orice. Peste șase ore, răstimp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
dovedit. S-a sfârșit un mit; Femeia solară a devenit M., ai scăpat. A fost o proiecție târzie a Prințesei. Nu mai regreți gafa din tinerețe. ROMANCIERUL. Magistratul nu va lăsa lucrurile chiar așa. Mai ales că - după cum umblă vorba - Astrologul se arată în mai fiecare noapte. E zărit, în același timp, în locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
impus starea de carantină: se îngrijește ca molima să nu pătrundă în Regat; Republica poate să țină sub control orice situație. Sechestrații vor aștepta vreme de o lună - sau trei - până când lucrurile vor reveni la normal. Fără rabie, fără fantoma Astrologului și, dacă se va putea, fără tot felul de întâmplări ciudate, precum aceea cu aurul, precedată de scorneala despre legătura dintre Magistrat și târfa de Caravella. Mai ales că la Domeniu - mai mult niște ruine, în coasta muntelui, locuite, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
rândul lui, Castelanul era tot un necunoscut: locuia, din copilărie, pe o insulă sau într-o altă țară, era un fel de legendă fără cap și fără coadă; tatăl său, Clarvăzătorul, îl trimisese departe, la mii de kilometri, pentru că - asemenea Astrologului, peste ani - prevăzuse dezastrul Stațiunii și vroia, astfel, să-și salveze urmașul. Cel plecat - Castelanul, cum dintr-o nevoie de romantic îl numeau localnicii - urma să fie inițiat în stăpânirea forțelor telurice. Trebuia, la întoarcere, să salveze Stațiunea. Sau, dimpotrivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de seamă invitați, Ministrul Provinciilor. Demnitarul s-a apropiat de cel căzut și a strigat după ajutor. De la bal la spital, numai petrecere nu mai era. Ministrul vroia să afle făptașul; Magistratul dădea ordin, pe ascuns, să nu fie găsit. Astrologul și-a revenit; nu prea mult; într-atâta încât să spună, suficient de tare, ceea ce nimeni nu era dispus să audă: „Stațiunea nu va mai dura până la...”. Atât. Și a murit. Cu adevărat; l-au sucit câțiva inși pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
oarecare învăluit într-o țesătură de capilare. § Cititorul va fi curios să afle cine e Masca. Nu vei dezvălui. Un fatum. Orice loc are un fatum. Masca e piaza rea a locului. Așa ai hotărât. Poate era Castelanul. Sau dublul Astrologului. Al Eremitului. Cei uciși rătăcesc, uneori... Chestia cu dublul e pentru naivi! Cititorul se va gândi și la Actor, priceput, desigur, în arta deghizării. Ori la Romancier, capabil de orice... Nu te interesează supozițiile, scrii: nu mai faci altceva, de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
răzbat prin creier surle. Nici un om, după trei zile și trei nopți de Carnaval, nu mai e tocmai zdravăn; după nouă, mulți cad la pat; unii mor. Nici liniștea care s-a lăsat nu-mi place, se va întâmpla ceva. Astrologul nu a venit aici de capul lui. Stațiunea, dacă nu se va prăbuși în vale, în urma unui cutremur, va fi distrusă de către Castelan. Pentru asta s-a întors. Domeniul e o primejdie permanentă. Acolo, mereu au dospit lucruri nefirești. Ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
niciodată. Ai în minte un final pe măsura lucrurilor; posibilitatea de a-l schimba în ultima clipă, totodată. Nici un Magistrat, Dictator sau Profet nu a avut asupra vreunei mase de oameni o putere mai mare. Poți să declanșezi - după prorocirile Astrologului, tot de tine zămislit - un cataclism comparabil cu cel abătut peste cele două preaștiute cetăți păcătoase. După ce ai sodomizat după cum ai vrut Stațiunea, e-n putința ta să o faci una cu pământul. Forța creează dreptul. § Încă un afiș; cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plecat nu de mult - așa a răspândit cineva vorba -, nimeni nu știe cum arată. Poate acela a fost chiar Mesagerul, care mi-a trimis avertismentul său. Chestia cu Intendentul încurcă și mai mult lucrurile... Sfânta Treime! Pătrime; nu știu câți într-Unul! Astrologul e mort, iese din calcul; Romancierul e viu, uneltește zi și noapte. A luat pulsul plebei, îl accelerează sau îl încetinește după cum vrea. A hotărât îndepărtarea mea, apoi m-a readus în scaun, după ce l-a înlăturat pe Castelan. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
aere... ROMANCIERUL. Dobitocenia Caravellei este evidentă. Femeie publică; am umblat după ea fără să mă omor cu dorința, a fost mai mult o experiență. Crede, acum, că toată Stațiunea este la picioarele ei. Când vânturam, noaptea, străzile, eram în căutarea Astrologului; încercam, totodată, să aflu ceva despre Magistrat. Fufa asta își închipuie că dacă am fost de câteva ori în patul ei, mi-am făcut din asta un scop. Mă bucur că și-a dat în petic și nu am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
le scanda cu scurte semne din mână. Poetul, după surpriza inițială, cântă strofa a doua, iar apoi din nou Cecco intonă versurile următoare, până la sfârșit. După câteva momente de tăcere, În care armonia glasurilor parcă Își păstră ecourile În sală, astrologul Își reluă vorba. — Ai nemurit obiectul pământesc al pasiunilor dumitale. Vai, timpurile nenorocite pe care le trăim Împiedică așa ceva, dar, Într-o altă epocă, Beatrice a dumitale ar fi fost Înălțată la treapta de stea, În virtutea versurilor extraordinare ale domniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
au precedat pe Pământ și care acum nu se mai află aici, dar sunt gata să se Întoarcă? Și că prin observarea astrelor pot fi evocate acele ființe? Asta crezi? — Am ascultat și eu cuvintele lui messer Bruno, răspunse tărăgănat astrologul. Nu sunt ideile științei noastre. Ele provin de departe, din pământurile de la Răsărit, unde teologul a predicat În tinerețe. Dar nu trebuie să le acorzi mai multă importanță decât li se cuvine: ele nu sunt primejdioase pentru nimeni, În afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu au pierit... Stăpânitoarea Celui de al Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În biserică, vorbise de un astru cvintuplu. Cecco Încuviințase din cap. Iar apoi Începu, scandând cuvintele și făcând câte o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lentile se situează exact la jumătatea drumului Între sursa de lumină și punctul său de maximă iradiere? — Vrei să spui că virtutea astrelor, preaputernică În ceruri, e mai slabă pe suprafața terestră și se amplifică din nou coborând În adâncuri? Astrologul se lumină. — Cu siguranță așa e. In interiore terrae erimus sicut deos. — Dumnezeu a despărțit lumina de Întuneric, pământul de ape! Și ne-a dat lumina și Pământul În stăpânire, populând tenebrele și apele cu creaturi monstruoase. Măruntaiele planetei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Exasperat, Dante se pregătea să obiecteze la acea teorie incoerentă, când o idee Îi veni prin minte. Își aminti de urmele din cripta de la San Giuda, semnele și litaniile de neînțeles despre care Îi vorbise Giannetto. Se concentră asupra chipului astrologului, asupra profilului său de acvilă. Așadar el fusese cel care coborâse sub pământ, În căutarea forței iradiante a astrelor? Glasul lui răsunase În acele galerii pline de oroare? Dar Ambrogio? Dar Teofilo? Ce putere le ceruse viețile? Atât de simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cedru care zăcea pe jos și Îl arătă unui bărbat mai tânăr, aflat În picioare, lângă el. - Așadar, așa e făcut pământul? Întrebă după o clipă de reflecție. - O sferă solidă, curbată În fiecare punct al său, confirmă Guido Bonatti, astrologul curții. Frederic medită asupra acestor cuvinte. Apoi Își deschise degetele dintr-o dată, lăsând fructul să cadă. - Atunci, ce o ține? continuă el, adresându-se celuilalt tovarăș de reflecții, care ședea la o oarecare distanță, un bărbat palid, cu fața plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
fala curții sale, Michael scoțianul, cel subțire precum una din trestiile de râu care susțineau bolta de viță-de-vie. - Și cât de Înalte sunt cerurile unde locuiește Dumnezeu? Îmi poți spune, Guido? - Până Într-acolo unde ajunge lumina lor, maiestate, răspunse astrologul, culegând fructul cu mâna stângă. Care e lumina lui Dumnezeu. - Și ce este dincolo de lumină? - Dincolo sunt doar tenebrele. Cum povestește Scriptura, ceea ce a rămas după ce lumina a fost numită, replică Michael Scotus, arătând cu un deget În sus. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Credincioșii Iubirii... Se pare că există și un șef al grupului, prietenul dumitale Guido Cavalcanti. Sau poate fostul prieten? Știu că l-ați trimis În surghiun și mă Întreb de ce. Și apoi alții, numai figuri originale. Precum Francesco d’Ascoli, astrologul. Un eretic, o călăuză oarbă pentru alții asemenea lui. Sau acel Cecco Angiolieri, care acum a ajuns În orașul vostru, după ce a fost oaspete prin temnițele din orașul lui. - Ai zis de două persoane care ar conviețui În mine... - Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
manuscrisul de flacăra lumânării. Era un codice in folio, mai bine de o sută de pagini cusute laolaltă: Decem continens tractatus astronomiae. Marea lucrare a lui Guido Bonatti. Cea mai Însemnată carte de astrologie din epoca modernă. Iar Bonatti fusese astrologul lui Frederic. Încă o fantomă a trecutului care se Întorcea, ca și când, din Împărăția morților, Împăratul ar fi poruncit să se adune curtea, pentru ultima oară, În cetatea aceea a Florenței, care se sustrăsese mereu deplinei sale autorități. Instinctiv, atingerea mâinilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hârtie nu aveau nici o putere. Numai el era arbitrul propriului destin. Mânios, Înșfăcă foaia ca să o facă bucăți. Îi sfâșie marginea, după care se opri. Fluturând hârtia, o Întorsese pe partea cealaltă, iar acum, pentru prima oară, observa un lucru. Astrologul Îi desenase horoscopul În pripă, pe o foaie scoasă la Întâmplare din traistă. În discuția agitată În care erau cufundați, nu Își dăduse seama că folosise reversul uneia dintre filele ce conțineau desenele lui Bigarelli, pe care le sustrăsese de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]