322 matches
-
săraca, ce păcat!...e vădană de un an ... Însă, de m-aghezmuiesc, nici prin gând nu m-a-ntrebat, Căci doar zilnic îl cinstesc, dând de el la crâșmă-n sat, Și-ute-așa, popa Scarlat, m-a sucit, m-a învârtit, De crezui, tot asudat, că n-ajung la miruit, Să îmi zică în final, crucea cînd i-am sărutat, Cu un zâmbet triumfal “de pacate ești iertat!” ... După ce, cum vă spusei, fără a mă dojeni, Că-i dadui vr'o zece lei, nu știu
DEMOCRAŢIE CREŞTINEASCĂ de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352267_a_353596]
-
fluctuații, desincronizări, crize morale sau de altă factură, vă declar cu mâna pe inima cuvântului meu și pe cuvântul inimii mele că sunteți cel mai stabil și abil grup, că sunteți minunați și durabili! Cele peste 10.500 de strofe asudate și donate proiectului vă dau dreptul să fiți personajul colectiv principal al piesei noastre de teatru elevat, rafinat, modern, pe care o jucăm împreună. Nu persoanele noastre, luate în parte, sunt cele mai importante, ci colectivitatea în ansamblu și rezultatele
UN PROIECT DE NESTĂVILIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346737_a_348066]
-
festin emoțional al simțurilor. Merita memorată expresia chipului său...ochii cenușii ardeau, devenise un bărbat care emana forță ... erotism fierbinte. Hainele au rămas pe traseul către canapea ... clipe inimaginabile. Geamătul profund din pieptul lui exprima pasiune debordantă. Îi mângâiam pielea asudată...umerii, spatele ... gura lui executa un du-te vino în vreme ce trupurile se ridicau pe culmile cele mai înalte ale extazului...doar am murit puțin, ca să revenim la viață. Am șopti aproape de buzele lui: -Intuiam pasiunea ta, dar nu mi-am
AMINTIRILE BĂTRÂNEI DOAMNE (II) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 839 din 18 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345725_a_347054]
-
țară au ei nevoie, ci de banii și de bogățiile ei. Culmea, a lipsit Videanu! Sau l-am ratat eu? Udrea și-a făcut, deja, mutația la Pleșcoi. Eba, bronzată de atâta muncă la euro-parlament, mută ca o lebădă. Toader-papion asudat (pentru necunoscători - transpirat). Doar câțiva amețiți de caniculă (!) au luat-o, apoi, spre Piața Universității. La Fântână au crezut că vor prinde vreun bărbos mai slab să-l păruiască. Pesemne îi bântuiau amintirile. Poliția și jandarmii nu le-au mai
TABLETA DE WEEKEND (8): ASTĂ SEARĂ MAREA FINALĂ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355953_a_357282]
-
a dat, l‑au uluit pe comisarul Grosu. Nu‑i venea să creadă. Îl aștepta cu mare nerăbdare pe procuror, făcându‑și planul expunerii situației. Își imagina că nu va fi ușor să‑l convingă și parcă‑i vedea fruntea asudată și obrajii înroșiți de înfocarea‑i specifică în susținerea propriei ipoteze. Trecuse cu puțin de ora prânzului când a intrat ma-gistra-tul în biroul său. Era odihnit, bine dispus, cu zâmbetul pe buze. Câteva pete proaspete pe lângă cele vechi și burta
CHEMAREA DESTINULUI (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356818_a_358147]
-
în jos, spre cavitatea înspăimântătoare a morții telurice, prin poarta deschisă a cimitirului. Oamenii vii sunt și ei niște creaturi fără gândire, veniți dintr-o lume întunecată a morții: Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat... (Cuptor), acel lut uman cu care Creatorul a învelit, ca într-un templu al minunii, miracolul vieții: Omul începuse să vorbească singur.../ Și totul se mișca în umbre trecătoare - / Un cer de plumb de-a pururi domnea, / Iar creierul ardea
ANUITATEA EFECTULUI MALADIV, ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356983_a_358312]
-
mișcarea și, speriată că toată iarba dispăruse și setea năprasnică o simțea cu durere, a deschis ochii brusc și a șoptit cu greu: - Apă! O mână blândă îi umezea buzele cu un tifon îmbibat în apă și-i ștergea fruntea asudată. Când a simțit fierbințeala a două lacrimi pe obrazul ei, și-a concentrat cu greu privirea până ce umbrele în alb gri au prins forme și dimensiuni. A recunoscut cu greu chipul îngrijorat, aplecat asupra ei, și a văzut lacrimile mari
CHEMAREA DESTINULUI (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 282 din 09 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356966_a_358295]
-
timp pentru a aplana situațiile conflictuale, pentru a salva copiii de rău, de pildă, întâmplarea cu gușterul care i s-a cățărat pe trup și pe față, fetiței de șase ani și apariția miraculoasă (sau numai viziunea, închipuirea ?) unui bărbat asudat : Atunci s-a oprit în gura colibei noastre de paie o lumină clară și blândă. În miezul ei, ca sâmburele-n piersica despicată, era trupul Lui. Era Iisus, dar și un om transpirat, care respira ca ca și cum ar fi cărat
INTEPRETĂRI. SCRISUL CA JERTFĂ DE SINE ŞI ELIBERARE DE UMBRE. MELANIA CUC, ISUS DIN PODUL BISERICII (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356447_a_357776]
-
cu două aripi de păsări moarte, dar când să se ridice din patul bolnav, tocmai văzu cu trecea pe sub fereastra lui un craniu de cal. - Doamne, cum mai trece timpul! Se miră Făt-Frumos, potrivindu-și ceasul lui din lemn fermecat, asudat, aburit, afumat, și supărat foc pe sistemul comunist zise: “Dragul meu cal, iartă-mă că te-am părăsit și că am zburat așa departe cu gândul. Acum am o sută treizeci și șase de ani, sunt cel mai tânăr Făt-
FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORÂREA GENERALULUI DE PE ZID ŞI PIERDEREA LUI ÎN MULŢIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 571 din 24 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355105_a_356434]
-
rădăcini adânci și DUREROASE DURE, ROASE, îți sunt amintirile despre soare și OAMENI O AMENInțare este ochiul meu CONCENTRAT CON CENTRAT pe elipsa dintre viață și moarte opac copac, mâine vei fi o umbră a sufletului meu de tine SUDAT ASUDAT ești la gândul că lemn de foc curând ai să DEVII DE VII la mine iar cu frunza pe jumătate frântă A DOR ADORmite-mi vor sta întoarcerile spre tine, copac opac... DIN TREI SALTURI încleștate umbre-n cor prelung
NECUNOSCUTE... CUNOSCUTE (POEME) de BOGDAN NICOLAE GROZA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368996_a_370325]
-
A mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor zâmbind frumos Și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, Ce-mi răscolește sângele, m-avântă. Cerșești din ochi o oră de iubire - Banală contopire de trupuri asudate Și cauți în mine o vagă prelungire Pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar în amândoi, Iar eu rămân mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi și noi nevoi. Revin
ENTITATEA BIOLOGICĂ PRIN CARE UN BĂRBAT SUPRAVIEȚUIEȘTE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352858_a_354187]
-
fi mereu la fel”, indiferent de intensitatea și efectele „vâltorilor”, ceea ce este înrădăcinat în suflet, acolo rămâne! Când „Ceva n-a mers”, trecem la „Tristețe fără suflet”, „Numai prin chin” „Și doar la greu/ coboară Dumnezeu/ să îți sărute fruntea asudată”... Cugetând la „Durerea apostolului”, „Proptit în gânduri”, conștient de faptul că „Nici o tăcere” nu e absolută și luptând din răsputeri pentru a-și lăsa focul viu din suflet să fie atins de dumnezeire prin credință, rostește poetul cu toată inima
ANATOL COVALI ŞI „VÂLTORILE SUFLETULUI” SĂU ÎN „ROGODELE” de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354129_a_355458]
-
în joaca sunetelor de bal mascat nu se pierde zâmbetul născut a germina baladele prind viață rând pe rând într-un refugiu improvizat de glie și de tragi-comicul perpetuum pianul se strecoară în biruința clopotelor se aud cazmale de gropari asudați tot mai mulți sunt cu râs amar care se sufocă de răsturnarea verticalei Suzana Deac Referință Bibliografică: De rătăciții timpului, drumul are grijă / Suzana Deac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 324, Anul I, 20 noiembrie 2011. Drepturi de Autor
DE RĂTĂCIŢII TIMPULUI, DRUMUL ARE GRIJĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357244_a_358573]
-
trăinde ale fiindului său bolnav se află o altă entitate, pentru că așa cum sunt prezentate viețile în creația sa poetică sunt departe de a fi semeni ai lumii de ziuă: „Cei vii se mișcă și ei descompuși, / Cu lutul de căldură asudat; / E miros de cadavre, iubito, / Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat” (Cuptor). Imaginile sunt apocaliptice și, într-un astfel de mediu, ce poate fi mai expresiv decât negrul, ca taină și palidul/galben ca loc izolat de zbatere
NEGRUL ŞI PALIDUL ÎN POEZIA BACOVIANĂ de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358289_a_359618]
-
cu două aripi de păsări moarte, dar când să se ridice din patul bolnav, tocmai văzu cu trecea pe sub fereastră lui un craniu de cal. - Doamne, cum mai trece timpul ! se miră Făt-Frumos, potrivindu-si ceasul lui din lemn fermecat, asudat, aburit, afumat, si supărat foc pe sistemul comunist zise : “ Dragul meu cal, iarta-ma că te-am părăsit și că am zburat așa departe cu gândul. Acum am o sută treizeci și șase de ani, sunt cel mai tânăr Fâț-
FAT – FRUMOS LA ABATORUL DE SUFLETE SAU COBORAREA GENERALUL DE PE ZID SI PIERDEREA LUI IN MULTIME de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359644_a_360973]
-
a pătruns în pământ, în tufăriș și-n grotă. Când trage o lulea mai încolo la soare, de-l pierd, nu știu a-i da de urmă, că-i de-o culoare cu ferigile pârlite. Mai urcă și vizitatori care, asudați și gâfâind, se prăbușesc pe-o piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
cuminte, domnule... Și am stat cuminte. Căldura îmi învăluia tot trupul. Cu nasul printre pumni, urmăream boabele de sudoare ce se prelingeau pe ceafă, pe după urechi și se scurgeau pe bărbie picurând apoi rar pe cearșaf. Fruntea-mi era puternic asudată. Strângeam pleoapele să nu simt usturimea în ochi. Nu știu cât timp s-a scurs... Eram cu aparatul de fotografiat în apropierea Cartierului "Verdi" al stațiunii Felix. Mă opream la clădirile noi, cu jardiniere ori bazine, alegeam cel mai potrivit unghi și
AVANTAJELE PARAFINEI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342630_a_343959]
-
Opinii Costel Cristea | Era ziua de 1 martie, găsindu-mă asudat și ușor emoționat, înlemnit la eterna coadă de români, care așteaptă ceva de undeva. Acum nu mai stăteam să țin rândul la banane ori lapte, ca-n perioada optzecistă pe care am avut plăcerea s-o trăiesc oleacă. Însă tot
Zâmbetul se asortează la orice [Corola-blog/BlogPost/100860_a_102152]
-
cer încărcat de nori. "Agățat de degetele clipei " poezia "respiră universul printr-o nișă " descoperită de Carmen cu delicatețe și sensibilitate. Viețile ei transcedente își cântă tăcerile cu strigăt, cu rugăciune, cu metafore sugerate, aparent nefinalizate, spre fuiorul nemuririi. Lutul asudat obosește rătăcirile oprindu-le în punctele ce-i picură-n păr, cu sfială. Nevăzutul pipăit cu arta poetică, în poemele doamnei Popescu, capătă nemuriri, bănuindu-se în forme moi pe care cititorul , indiferent de priceperea lui poetică, le simte cu
ÎNTRE TINE ŞI MINE, EL de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344055_a_345384]
-
Furtună și vuiet, volbura oceanelor, valurile mareelor, fierberea vulcanilor și liniștea dimineților de primăvară...toate le trăia alături de bărbatul care-i schimbase viața într-o seară, pierdută în ființa lui, în sufletul iubirii, pe altarul căruia dăruise totul. Se trezi asudată, cu părul ud. Visase? În cameră...liniște. Cămașa ii era umedă, pe pat era un trandafir roșu ca sângele ce-i fierbea în vene și un bilet. Îl luă cu mâini tremurânde...lord M.Joseph. Să râdă sau să plângă
MIERE ŞI SUSPIN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343578_a_344907]
-
privește. Stau și mă gândesc. Eterul cosmic mă-nconjoară. Toate stelele au ochi! Refuz să dăinuiesc în pace. Dispăreți! Vă poruncesc! Nimeni nu-mi arată Mie, cum să mor ori cum să trăiesc! Mă ridic singur... greu, încet, derutat și asudat. Camera e goală, pustie și rece. Nimic, decât un alt abis. Beau apă. Mă uit pe geam, cu ochii măriți de spaime. Cum mi-ar sta, oare, sub pământul afânat? Întunericul de moarte... nu este și el un vis? *traum
TRAUM de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379864_a_381193]
-
Avere A mea sfiire Toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor Zâmbind frumos Albul pielii tale cântă Un cântec de Amor duios Ce-mi răscolește Sângele, m-avântă. Cerșești din ochi O oră de iubire - Selenară contopire De trupuri asudate Și cauți în mine O vagă prelungire Pentru ai tăi atomi - Materii erodate. Apoi tu pleci Plutind ușor în zare - Amor pierdut zadar prin amândoi Iar eu rămân Mut în oroare Căutându-mi drumul Printre vechi Și noi nevoi. Referință
TU, IUBIRE, MISTER AL MINUNII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1923 din 06 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381325_a_382654]
-
a mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - amor pierdut zadar de amândoi - Iar eu rămân mut în oroare, căutându-mi drumul printre vechi și noi nevoi. Mă
CÂNTEC PENTRU FEMEIE (SAU DEFULAREA LUI ADAM ÎN FAŢA EVEI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381420_a_382749]
-
a mea iubire toată să ți-o dau. Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Citește mai mult MOTTO :„Ca de obicei, există o femeie minunată în spatele oricărui idiot.”(John Lennon)Doar o clipă să mai stai, în lumina dalb-a Lunii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]
-
avere - a mea iubire toată să ți-o dau.Te-ncrunți ușor, zâmbind frumos, și albul pielii tale cântăUn cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă.Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate -Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate.... XVII. PROIECȚIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUȘIT UN SPAȚIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG), de Liviu Pirtac , publicat în Ediția
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381422_a_382751]