344 matches
-
simt unde mă voi duce,/ Voi zbura din pământ, de sub cruce,/ Un zâmbet voi fi pe buze de copil,/ Voi fi poate o frunză... ori voi crește ca un munte,/ Voi fi un val de mare, ori brazdă pe-o asudată frunte.../ Ori poate nu voi mai fi nici moarte, nici viață,/ Numai deasă și neînțeleasă ceață/ În care va porni copilul meu să-mi caute amintirea...” În Poeme în proză (1923) sunt de semnalat motive tratate analog în poezie. Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
se uită spre soarele dogoritor al verii. Se retrase cu boii undeva la marginea vlăstărișului. Îi slobozi, lăsându-i să pască oleacă. Se apucă, apoi, să scoată apă dintr-o cumpănă din apropiere și adăpă vitele. Nădușise, simțind cum cămașa asudată i se lipi de piele. Era leoarcă așa că o scoase și o azvârli îndărăt. Din desagă luă plosca din care trase vârtos o dușcă. Își turnă ceva apă și peste grumazul ars. Băgă apoi mâna adânc și găsi un boț
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Era puțin trecut de miezul nopții.. Răpăielile se reluară cu o înverșunare și mai mare. Trebuiau să părăsească ascunzătoarea. Peste câteva clipe își dădură drumul pe versantul nordic al Grințieșului, pe cursul abrupt și prăpăstios al Borcăi. Istoviți, flămânzi, hăituiți, asudați.. alergau bezmetic sub o ploaie de gloanțe și foc. Un snop de gloanțe se înfipse scormonind pământul la câțiva pași de Baltă. În spate se auzi un icnet și un geamăt greu. Oanță zăcea prăbușit cu fața în jos, cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
instructiv-educativ de formare a unui tânăr capabil să se integreze social și să contribuie la progresul și la dezvoltarea țării. Pe creștetele noastre erau niște ridicaturi ușor de pipăit, din care cursese sânge și se închegase în părul năclăit și asudat. Pe față, pe umeri și pe brațe, urmele zvârcilor erau detectabile cu ochiul liber. Eu aveam sânge pe față și o buză crăpată, iar mâinile îmi erau umflate ca niște pampușki (gogoși). Eram terminat și îngrozit. Iar eu vă zic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
adăuga, ci doar se operau tăieturi). În materie de teatru, pre-cenzura era și mai terifiantă. Funcționa și aici obligativitatea stupidă a recomandării unui cenaclu. Proiectul de repertoriu era, apoi, "supus dezbaterii oamenilor muncii". Adică, sculerul ori văcarul, ieșit ostenit și asudat din tură, era dus cu cârdul la Club, unde se întâlnea cu reprezentanții Teatrului. Aceștia îi vorbeau despre Büchner ori Pirandello, iar bieții făuritori ai bunurilor materiale erau cu gândul doar c-au pierdut rândul la jinduita coadă unde "se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prea leneși să păstreze distanța față de bicicliști, pur și simplu n-aveai loc să circuli, în ambele direcții. Am văzut câțiva cu motoreta care aveau prins un petec de pânză roșie de-a lungul portbagajului. O fi ajutat? Sosesc acasă asudat și mort de foame. La nord de Tofta m-a prins și o aversă, prima ploaie ca lumea după o lună! M-a udat până la piele. Câteva ore mai târziu sudori reci, vomă puternică. Trebuie să mă culc. M. sună
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
aș fi vrut și ce n-aș fi vrut eu să fie, și care Îmi deștepta În răstimpuri o compasiune fierbinte, descinsă parcă din rugăciunile spuse În viul nopții cu mâna pe fruntea tatălui meu. Fruntea lui era rece și asudată și o simțeam zvâcnindu-mi sub palmă În ritmul rugăciunii, iar mai târziu am Început să mă privesc În oglindă până mi se părea că-i disting trăsăturile, deși mama Îmi spunea că nu semănăm chiar deloc. Ba Aurel e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pantaloni pentru că eram acolo, dezbrăcat, la fel de gol ca și ea și frământând laolaltă cu ea hainele și sfărâmătura de pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și lunecând pe sudoare, contrazicându-ne doar pentru a ne aproba și redescoperind neîncetat ținuturi Îndelung străbătute și care se vor străbate neîncetat, căci deși mai trecusem pe acolo, Încă simțeam nevoia să trec dimpreună cu dorința
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
de pământ și parcă dansa și izbea cu toporul În toată pădurea asta de dihănii care fugărește poporul. Pe urmă l-am zărit pe Carol Înotând prin mulțime, izbind cu pumnii și coatele În toate părțile ca să-și facă loc, asudat și congestionat și cu tâmplele Înnegrite de funingine și deja smulsese ranga din mâna micuțului. Se apleca și se lăsa pe vine și parcă vroia să Înțepe dihăniile alea În boașe, și după câteva Încercări reuși să bage ranga Între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu păretele nu este semn bun. E foarte aleasă pomana cînd o faci cu o icoană. După icoana ce a stat pe pieptul mortului stă patruzeci de zile sufletul lui. Cînd icoana făcătoare de minuni are stropi de apă (e asudată) e semn că va ploua. Ied Cînd ți-a ieși noaptea ied înainte, să știi că-i dracu’; să-i arunci bîrnețul în coarne, că pe urmă nu-ți mai scapă; îi dai bîrnețul bine între coarne, și pe urmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dat fiind parcursul liric atât de bun până acum: „Altădată pălmuiam fără milă / gura vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate experiențe ce devin, rapid, unele extreme
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
au spus că trebuie să-mi taie mâna, dar eu nu am vrut. Am venit să mă rog la Sfântul, el m-a lăsat întreagă, el este medicul meu de familie !”. Femeia rămâne mult în urmă, se pierde în mulțimea asudată, eu continui să merg în spatele raclei, furia pelerină parcă s-a mai domolit pe măsură ce avansăm spre centrul orașului. Sunt foarte multe familii rrome care merg chiar în urma raclei și acolo au rămas de la începutul și până la sfârșitul pele rinajului. Au
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
în pumn un mic mănunchi de firicele aurii smulse din mers din marginea veșmântului negru pe care este depusă racla. Îl arată fericit celor din jur, familia îl îndeamnă să mai aducă și altele, revine după câteva minute și mai asudat decât înainte, dar fericit, cu câteva noi fire aurii ca trofeu. La rândul meu, întreb „la ce sunt bune firele astea, ce se face cu ele ?”. Puțin surprins, îmi spune că „sunt de noroc, de boală, bune la toate”. La
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
aparatul de fotografiat. Îmi permiteți să vă fac o fotografie? spuse ea rîzînd prietenos. Sigur, vă rog. Dar turista mai vrea o poză, de-a cuprinsa. Îl strînge lîngă ea și cu aceeași mînă îl mîngîie peste tricoul galben și asudat. Mă cheamă Wilma, spune ea natural. Îi zîmbește și ostentativ își lasă tricoul larg să lunece peste umeri și să facă decolteul exagerat de mare. Pedro o compătimea. Știa că unele turiste, mai coapte, vin pentru... unele prostii. Se spunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
punând între mine și lume o distanță infinită. Aș fi vrut să mă revărs spontan într-o lume transparentă. Acum însă am parcă senzația acută că mă înec într-o beznă compactă. Foc M-am trezit în miez de noapte asudat. Sub cenușa din vatră mai erau vreo câțiva tăciuni aprinși. Am izbutit cu greu să reaprind focul. Mă desfăt dinaintea formelor multiple pe care le capătă flăcările jucăușe și încep să rătăcesc cu gândul în timp și în spațiu. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a Întâmplat niciodată să se sperie ca azi. Ai dreptate, omule, e un animal deosebit. Te pricepi la cai. De unde vii? Nu ești de prin partea locului, nu-i așa? — Vin de la Konstanz. Mâna lui se plimba agale pe trupul asudat al anima lu lui, care scâncea ca un copil speriat și nu Îndrăznea să se ridice. Îl mângâie cu blândețe pe coamă, apoi Îi cercetă ure chea ciulită. Când se Întoarse către călărețul blond, În mâna lui fumega mocnit o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Sui dealuri, dealuri nesfârșite și văi lungi. Te întorci la amiază prăfuit, cu creerii ferbând de căldura soarelui. După masă, îți pleci puțin capul pe perină, în cort, în cuptorul cortului, nu poți lipi pleoapele, te zvârcolești ca pe jar asudat, până ce vine vremea ceasurilor de instrucție. Cu greu te scoli, ce greu eși în căldura după amiezii, amărât mergi lângă soldații tăcuți, pe câmpul ars. Masa, la amiază și seara, se face la fel. Aștepți în cerdacul larg, până ce vin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai bune sloga nuri de după ’89. Până la momentul ProTV, românii fuseseră învățați că trebuie să muncești pentru a câștiga ceva. „Nici pâine fără mun că, nici muncă fără pâine“ - asta fusese lozinca vremurilor comuniste. Apoi, când furia folosirii imaginii muncitorului asudat sa mai domolit, au apărut și alte posibilități de câștig, ca de exemplu loteria sau concursurile de cultură generală. La Loto dădeai bani, iar la concursuri erai ademenit cu sloganul „Cine știe câștigă!“, deci trebuia să ți folosești cunoștințele acumulate
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
una a flăcăului, fiind vorba „nu de o vânătoare ritualică, ci o fugărire ritualică”, această decodare părând mai aproape de indiciile textului: „- Ce mă boieri ispitiți?/ C-am vânat o ciută lină,/ Ciuta dede jos de vad;/ D-aia-i murgul asudat,/ Șoimii-s vineți feșteliți,/ Ogari dalbi îs obosiți!/ Strigă fata Giurgiuleancă:/ - Nu-l credeți, voi boieri mari,/ Că are o dragă ibovnică/ Și-i cale de două zile/ El o calcă în două zile/ (...) Vasile, bun bărbat/ El așa d-
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ales, „masa rotundă” în jurul romanului, organizată la Viața românească de Matei Călinescu, condusă de Șerban Cioculescu, cu critici și comentatori de marcă. A fost ca și cum o mână „abstractă” - ca într-una din pânzele romantice, simbolice! - mi-ar fi șters fruntea asudată, „bătrână” deja, de infernul unei tinereți ce nu se sfârșea, al unei îndoieli de destin ce contrasta flagrant cu tonurile și judecățile mele categorice, ce iritau pe nu puțini. Era sfârșitul, în sfârșit - sfârșitul - deoarece, se pare, în existență, ca să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
planul. Luând în considerare și ceea ce-mi spusese ieri Kimball, eram mulțumit că îi supraveghea cineva pe copii. Așteptând-o pe Jayne, am descărcat pe computer fotografiile pe care le făcuse de Halloween: Robby și Ashton, amândoi îmbufnați și asudați, deja prea mari pentru sărbătoarea asta; Sarah arătând ca o mică prostituată. Imaginea acelui 450 SL crem mi-a atras inițial interesul, însă nu mai purta un înțeles anume - era pur și simplu mașina cuiva și nimic mai mult. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Bine te-am găsit sănătos! Bine-ați venit sănătoși!... Ce căutați voi, ștrengarilor, aici al vremea asta? răspunse Manolucă, care se uită îngrijat la noi numărându-ne din ochi. Ce căutăm? Apoi nu vezi, adause Vasile, că venim de la vânat, asudați, colbăiți 143, osteniți și mai cu seamă flămânzi ca vai de noi. Căutăm să punem ceva colè144, arătă el bătându-se cu palma peste pântece, că ni s-a pus soarele drept inimă. Da, ce să vă dau acum în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
făcut și cele două au redevenit prietene apropiate. Petrec Crăciunul cu familia Karinei, compusă din nenumărați frați, surori, nepoți, unchi și mătuși. Au un brad mare, împodobit cu tot felul de cadouri și bunicul este costumat într-un Moș Crăciun asudat. Fac eforturi să înregistrez Crăciunul la căldura de treizeci de grade pentru mine, frigul și zăpada sunt esențiale și parcă evenimentul trece fără să-l simt cu adevărat. După ceva mai mult de o săptămână sunt gata de plecare către
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
sugerează că se va apropia, dacă voi mai avea nevoie de ceva, la primul meu semn... Am o senzație de parcă m-aș afla într-un depozit de carne. Și oamenii aceștia care mănâncă și beau la mesele lor, îmbujorați și asudați, se înscriu perfect în peisaj. Emblema localului pare să fie o femeie cu formele în revărsare. Seamănă cu Gradisca lui Fellini. Un bărbat își odihnește mâna, plină de inele, pe coapsa ei enormă. Femeia nu este deranjată deloc. Vorbește și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura mare, se vede, a mai potolit apele și în mediul cultural basarabean. Mai există un loc însă unde spiritele sunt întotdeauna cabrate și informația (bârfa) de tot soiul cade, multă și grea, pe frunțile asudate ale literaților - barul de la parterul Uniunii Scriitorilor, în aceeași clădire, dar Ana nu coboară niciodată acolo. Un alt mesaj de la Mihai Vakulovski, aflat la București, care îmi trimite câteva întrebări și îmi propune să facem un „interviu pe roate”, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]