867 matches
-
regimuri internaționale” - un concept care va deveni central în cadrul programului de cercetare neoliberal. Lucrarea lui Keohane și Nye Power and Interdependence (1977) are o importanță specială în acest context, pentru că impune un model de înțelegere a politicii mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
context, pentru că impune un model de înțelegere a politicii mondiale: interdependența complexă. Asumpțiile situate la baza acestui model erau următoarele: societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); agenda relațiilor interstatale constă dintr-o multitudine de teme, care
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
model erau următoarele: societățile sunt conectate prin multiple canale: interstatale (canalele normale asumate de realiști); transguvernamentale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele acționează coerent, ca unități); și transnaționale (sesizabile în cazul în care se relaxează asumpția realistă că statele sunt singurele unități cu rol de actori în politica internațională); agenda relațiilor interstatale constă dintr-o multitudine de teme, care nu sunt aranjate într-o ierarhie clară sau consistentă); guvernele nu utilizează forța militară acolo unde prevalează
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Power and Interdependence, la zece ani de la publicare, ei au privit teoretizările realiste și cele liberale ca fiind nu opuse, ci complementare: Atât realismul, cât și liberalismul își au rădăcinile într-o viziune utilitaristă asupra lumii [...] [Ambele] sunt consistente cu asumpția că, în mare, comportamentul statului poate fi interpretat ca o activitate rațională sau cel puțin inteligentă. De aceea, realismul și liberalismul nu sunt două paradigme incomensurabile (Keohane și Nye, 1987, pp. 728-729). Recunoscând că în trecut omiseseră a se poziționa
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
dihotomiile de mai sus și căruia, prin urmare, îi lipsește unitatea proprie unui nou curent de gândire. În același context, adepții radicali ai fiecăreia dintre pozițiile menționate critică teoria constructivistă tocmai pentru că este diferită, în anumite aspecte, de convingerile și asumpțiile elementare. Din acest punct de vedere, într-un mod radical, constructivismul poate fi atacat ca neaparținând nici uneia dintre abordările clar conturate în relațiile internaționale și contestat ca atare din cauza eclectismului său. Pentru un adept al premiselor și viziunii constructiviste despre
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
a identității lor, mai ales în sensul integrării diferențelor de gen și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de la premise și până la ultimele consecințe teoretice, și chiar practice. Este categoria cel mai bine reprezentată în literatura ultimelor două decenii și în marea majoritate a curentelor teoretice feministe. Lucrările critice își propun să aducă la lumină modul în care asumpțiile de gen care stau la baza organizării societăților noastre și a înțelegerii pe care o dezvoltăm de-a lungul vieții despre noi înșine și lumea înconjurătoare sunt la fel de prezente și în modalitatea de înțelegere a relațiilor internaționale, în construirea teoriilor
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
ipoteză extrem de plauzibilă, consecințele lui fiind situate dincolo de înțelegerea umană. Din acest punct de vedere, orice cercetător era, practic, condamnat la a postula drept inevitabile acele caracteristici ale mediului pe care le observa în fiecare clipă: competitiv, anarhic, extrem de periculos. Asumpțiile generale și logica realistă păreau pur și simplu singurele care treceau proba verificării empirice, de unde și enorma influență a acestui curent în perspectiva tradițională asupra securității prezentată în acest capitol. Gândirea relațiilor internaționale în termenii conflictului armat a devenit în
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
atât, este o teorie a puterilor de statu-quo. În plus, această teorie eșuează în a diferența între multitudinea de interese și motive pe care un stat le poate avea pentru a alege să balanseze sau să se alinieze. Ca atare, asumpția generală este că ambele comportamente sunt motivate de dorința statelor de a-și maximiza securitatea - sau, chiar mai mult decât atât, că singurul interes vital al unui stat în sistemul internațional anarhic este acela de a-și maximiza securitatea. A
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
doua direcție teoretică de studiu al alianțelor o constituie teoria balanței amenințărilor, dezvoltată de Stephen Walt în The Origins of Alliances. Aceasta are la bază teoria balanței de putere, pe care însă Walt o repune în discuție, transformând câteva dintre asumpțiile ei esențiale. Spre deosebire de Morgenthau, Walt susține că statele dezvoltă comportamente de aliniere sau balansare ca răspuns nu la dezechilibrul de putere din sistem, ci la dezechilibrele de amenințări cu care se confruntă. Aceste dezechilibre de amenințare apar îndeosebi când există
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
faptul că războiul este exclus de către membrii unei comunități de securitate doar în relațiile dintre ei, nu și față de terți - în relațiile cu aceștia, statele revin la logica raporturilor specifice unui mediu în care propria supraviețuire este problematică. Asemănările cu asumpțiile teoriei păcii democratice (tratată în alt capitol) sunt evidente. Trebuie făcută însă precizarea că fundamentele celor două abordări concordă doar până la un punct: în comunitățile de securitate, încrederea reciprocă poate fi fundamentată pe valorile democratice, dar nu exclusiv, definitorie fiind
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
respective au aderat la logica deja descrisă chiar în situația modificării condițiilor bipolarității: în interior, o democrație liberală; în exterior, participarea la un sistem de securitate condus de Statele Unite. Aplicarea cu maximă rigoare a „briciului lui Ockham” - de eliminare a asumpțiilor inutile - face ca înntreaga teorie a comunităților de securitate să fie pusă sub semnul întrebării. Existența unei grupări de state care au renunțat indubitabil la folosirea forței în relațiile dintre ele nu presupune cu necesitate dezvoltarea unor interese și identități
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
o perspectivă umană. McGregor definește în lucrarea sa „The Human Side of Enterprise” (1960) două concepții manageriale care ghidează modul de raportare al conducătorilor la oameni: teoria X și teoria Y, fiecare dintre acestea bazându-se pe o serie de asumpții privind motivația muncii și conducerea. Teoriei X are la bază următoarele supoziții specifice: oamenii tind, prin simpla lor natură, să muncească cât mai puțin posibil, astfel că ei trebuie constrânși, controlați, dirijați, amenințați și penalizați pentru a fi determinați să
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
fără îndoială aceste influențe asupra carierei personale. Astfel, mulți consideră că la persoanele vârstnice se înregistrează o rată a absenteismului mai mare. În realitate însă, cea mai ridicată cotă se observă în cazul grupurilor sub 35 de ani. O altă asumpție este aceea că eficiența și performanța în activitate scad cu înaintarea în vârstă. Studiile demonstrează că prezența persoanelor mai în vârstă crește adeseori productivitatea celor tineri și nu există diferențe privind timpul necesar pentru achiziționarea de noi deprinderi, în condițiile
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
formare și pregătire în ocupații non-tradițional, o îmbinare armonioasă a activității cu responsabilitățile casnice, sau reorganizarea - într-o manieră mult mai flexibilă - a programului de lucru. 2. Teoriile instituționale și de segmentare a pieței muncii au ca punct de plecare asumpția că, pe de o parte, în angajarea, promovarea, remunerarea sau concedierea unei persoane instituțiile (firmele, corporațiile) au un rol important, iar pe de altă parte, piața muncii apare ca fiind segmentată în mai multe sectoare. Două din cele mai cunoscute
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
faptul că antrenarea resurselor umane ale organizației este considerată mai degrabă un cost prea mare al prezentului și nu o investiție în viitor. În plus, autorefuzarea acestei investiții apare ca o încercare (mai degrabă inconștientă decât conștientă) de a proteja asumpțiile de bază ale culturii organizaționale românești. Studiile realizate relevă faptul că majoritatea managerilor români sunt produsul propriei experiențe manageriale. Cunoștințele lor par să fie dobândite mai ales prin cultivarea pe cont propriu a unor înclinații native, într-un anumit context
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
centrat pe această problematică. Criteriul rezultatelor - am monitorizat apariția următoarelor evenimente la nivel organizațional: absenteismul, creșterea productivității, reducerea fraudelor, optimizarea relațiilor cu clienții, creșterea profitului, optimizarea comunicării, optimizarea procesului decizional, diminuarea conflictelor, modificarea culturii organizaționale (la nivel de artefacte, valori, asumpții). Am realizat analiza pe niveluri a culturii organizaționale pretraining și posttraining, metodele utilizate fiind: ancheta pe bază de interviu, observația, convorbirea, analiza documentelor (nivelul artefactelor), discuții de grup (focus-group), chestionar pentru identificarea tipului de cultură (Handy, 1985). Evaluările realizate pe parcursul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
curând cercetările interacționist dinamice au început să dea un contur clar definit problemei. Blocajul în acest demers a fost determinat de incapacitatea vechilor modele conceptuale de a demonstra la nivelul cercetării empirice atributul definitoriu cardinal al personalității - consistența comportamentală. O asumpție universal acceptată, atât la nivelul simțului comun, cât și de către teoreticieni și practicieni, a fost aceea că persoanele sunt caracterizabile printr-o serie de atribute care rămân relativ invariabile de-a lungul timpului și al contextelor sociale de viață traversate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
fost aceea că persoanele sunt caracterizabile printr-o serie de atribute care rămân relativ invariabile de-a lungul timpului și al contextelor sociale de viață traversate de acestea. Atunci când în mod cronic cercetarea empirică nu a reușit să confirme această asumpție fundamentală, știința personalității a intrat într-o adevărată criză de credibilitate (Bem, 1972), care ulterior a rămas înregistrată în literatura de specialitate sub numele de paradoxul consistenței. Ca atare, în loc să confirme intuiția adânc înrădăcinată în percepția comună asupra consistenței cross-situaționale
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cu claritate prin apariția unor modelări teoretico-metodologice alternative (dispoziționalism, situaționism, interacționalism etc.) situate în interiorul abordării psihometrice a personalității. Totuși, principala cauză, așa cum aveau să arate cercetările care au reușit să aducă soluții de rezolvare a paradoxului, a fost inadecvarea modelelor, asumpțiilor și metodelor complementare de verificare empirică. 2. Consistența, atribut cardinal al personalității Ca urmare a sedimentărilor ocazionate de eforturile pozitiviste de cercetare empirică, în definirea personalității au început să apară citate tot mai frecvent elemente consensuale, precum: stabilitatea, persistența manifestării
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
P, S). Pentru a putea aplica formula în practică este necesar ca situația să aibă cel puțin o dimensiune măsurabilă care să poată fi relaționată funcțional cu trăsătura. Conceptualizarea se bazează pe tipul C de alocare a variabilității, deci pe asumpția păstrării poziției relative de la o situație la alta de către individ. 3. Personalitatea ca sistem cognitiv al persoanei Această conceptualizare nu asumă aspectul cauzal intern al unei dispoziții, ci mai degrabă pleacă de la ideea că trăsăturile sunt simple concepte lingvistice utilizate
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
de timp între două măsurători succesive pentru a putea vorbi de stabilitate și consistență cross-temporală la nivelul personalității? Atunci când măsurarea personalității se face dintr-o perspectivă temporală scurtă (ca în situația test-retest), de regulă se operează (explicit sau implicit) cu asumpția că situația în care se realizează măsurarea rămâne constantă (cel puțin în termeni relativi) între două sau mai multe momente succesive, fapt care permite cercetătorului să determine stabilitatea unor comportamente-indicatori ai unor trăsături de personalitate. În măsura în care între momentul inițial și
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se înregistrează diferențe semnificative la una și aceeași trăsătură, pentru una și aceeași persoană, se poate conchide că persoana investigată dispune de o anumită stabilitate a manifestării personalității. Când perspectiva temporală este extrem de întinsă (cazul studiilor bazate pe designuri longitudinale), asumpția invarianței situaționale rareori mai poate fi păstrată. Cu toate acestea, eventualele rezultate stabile, obținute în acest caz, vor constitui argumente extrem de robuste pentru demonstrarea stabilității personalității. Dacă anumite trăsături rămân stabile pe perioade de timp foarte lungi, chiar atunci când contextul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
temporală Așa cum am arătat mai sus, se consideră că măsura în care un comportament (profil de personalitate), ca indicator măsurat al unei trăsături de personalitate, își păstrează invarianța de-a lungul timpului reprezintă o dovadă posibilă a consistenței personalității. Această asumpție a fost lansată și creditată ca explicație validă de modelul dispoziționalist, întrucât se pleca de la premisa că, dacă un comportament rămâne invariant în timp, atunci implicit trebuie recunoscut că variabilele endogene ale personalității au o forță determinativă mai mare decât
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
că au fost și cercetători nonconformiști, care au deviat de la această normă. Walter Mischel este un nume proeminent în acest sens. În 1968 el a publicat cartea Personality and assessment, în care, pentru prima oară în istoria psihologiei personalității, aceste asumpții implicite aveau să fie „detronate”, fiind mai degrabă transformate în simple ipoteze care trebuiau însă confirmate, atâta timp cât personalitatea mai aspira la dobândirea statutului de știință. În urma prezentării unor dovezi extensive și robuste la acea dată, Mischel avea să propună renunțarea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]